This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32017R2401
Regulation (EU) 2017/2401 of the European Parliament and of the Council of 12 December 2017 amending Regulation (EU) No 575/2013 on prudential requirements for credit institutions and investment firms
Regulamentul (UE) 2017/2401 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții
Regulamentul (UE) 2017/2401 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții
JO L 347, 28.12.2017, p. 1–34
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
In force
|
28.12.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 347/1 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/2401 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 12 decembrie 2017
de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1)
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
întrucât:
|
(1) |
Securitizările sunt o componentă importantă a unor piețe financiare funcționale, în măsura în care contribuie la diversificarea surselor de care dispun instituțiile de credit și firmele de investiții (denumite în continuare „instituțiile”) pentru finanțare și pentru diversificarea riscurilor, precum și la eliberarea capitalului reglementat care poate fi apoi realocat pentru a sprijini acordarea de noi credite, în special pentru finanțarea economiei reale. În plus, securitizările oferă instituțiilor și altor participanți de pe piață oportunități suplimentare de investiții, permițând, astfel, diversificarea portofoliilor și facilitarea fluxului de finanțare pentru întreprinderi și persoane fizice, atât în statele membre, cât și la nivel transfrontalier, în întreaga Uniune. Aceste beneficii ar trebui, totuși, să fie analizate în raport cu costurile și riscurile lor potențiale, inclusiv în raport cu impactul acestora asupra stabilității financiare. Astfel cum s-a văzut în prima etapă a crizei financiare care a început în vara anului 2007, practicile nesănătoase de pe piețele securitizărilor au generat amenințări semnificative la adresa integrității sistemului financiar, și anume din cauza efectului de levier excesiv, a structurilor complexe și opace care au făcut ca procesul de stabilire a prețurilor să fie problematic, a dependenței automate de ratingurile externe sau a divergențelor dintre interesele investitorilor și cele ale inițiatorilor (denumite în continuare „riscurile de agenție”). |
|
(2) |
În ultimii ani, volumul de securitizări emise în Uniune s-a menținut sub nivelul maxim înregistrat înainte de criză din mai multe motive, printre acestea numărându-se conotațiile negative asociate în general acestui tip de tranzacții. Pentru a preveni reapariția circumstanțelor care au declanșat criza financiară, redresarea piețelor securitizărilor ar trebui să se bazeze pe practici de piață solide și prudente. În acest scop, Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului (4) stabilește elementele esențiale ale unui cadru global de securitizare, cu criterii pentru identificarea securitizărilor simple, transparente și standardizate (STS) și un sistem de supraveghere pentru a monitoriza aplicarea corectă a acestor criterii de către inițiatori, sponsori, emitenți și investitori instituționali. În plus, respectivul regulament prevede un set de cerințe comune privind reținerea riscului, obligația de diligență și publicarea informațiilor pentru toate sectoarele serviciilor financiare. |
|
(3) |
În conformitate cu obiectivele prevăzute de Regulamentul (UE) 2017/2402, cerințele de capital reglementat prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) pentru instituțiile care inițiază, sponsorizează sau investesc în securitizări ar trebui modificate pentru a reflecta în mod adecvat caracteristicile specifice ale securitizărilor STS, în cazul în care astfel de securitizări îndeplinesc, de asemenea, cerințele suplimentare prevăzute de prezentul regulament, și pentru a remedia deficiențele evidențiate de criza financiară, și anume dependența automată de ratingurile externe, aplicarea unor ponderi de risc extrem de scăzute pentru tranșele din securitizare care beneficiază de rating superior și, în schimb, aplicarea unor ponderi de risc extrem de ridicate pentru tranșele cu rating scăzut, precum și o insuficientă sensibilitate la risc. La 11 decembrie 2014, Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS) a publicat documentul intitulat „Revizuirea cadrului de securitizare” (denumit în continuare „cadrul Basel revizuit”), care prevede diverse modificări ale standardelor de capital reglementat aplicabile securitizărilor în vederea remedierii acestor deficiențe. La 11 iulie 2016, BCBS a publicat un standard actualizat pentru tratamentul capitalului reglementat în cazul expunerilor din securitizare, care include tratamentul capitalului reglementat pentru securitizări „simple, transparente și comparabile”. Standardul respectiv modifică cadrul Basel revizuit. Modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013 ar trebui să țină seama de dispozițiile cadrului Basel revizuit, astfel cum a fost modificat. |
|
(4) |
Conform Regulamentului (UE) nr. 575/2013, toate instituțiile ar trebui să utilizeze aceleași metode de calcul pentru a stabili cerințele de capital pentru pozițiile dintr-o securitizare. În primă instanță și pentru a elimina orice formă de dependență automată de ratingurile externe, o instituție ar trebui să utilizeze propriul calcul al cerințelor de capital reglementat atunci când instituția are aprobarea de a utiliza abordarea bazată pe modele interne de rating (denumită în continuare „abordarea IRB”) pentru expunerile de același tip ca și expunerile-suport ale securitizării și este în măsură să calculeze cerințele de capital reglementat în raport cu expunerile-suport ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate („Kirb”), fiind în fiecare caz supuse anumitor date de intrare predefinite (abordarea IRB a securitizării – „SEC-IRBA”). Prin urmare, o abordare standardizată a securitizării („SEC-SA”) ar trebui pusă la dispoziția instituțiilor care nu pot utiliza SEC-IRBA în raport cu pozițiile lor într-o anumită securitizare. SEC-SA ar trebui să se bazeze pe o formulă care utilizează ca date de intrare cerințele de capital care ar fi calculate potrivit abordării standardizate a riscului de credit în raport cu expunerile-suport ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate („KSA”). Atunci când primele două abordări nu sunt disponibile, instituțiile ar trebui să fie în măsură să aplice abordarea securitizării bazată pe modele externe de rating („SEC-ERBA”). Conform SEC-ERBA, cerințele de capital ar trebui alocate tranșelor de securitizare pe baza ratingului lor extern. Cu toate acestea, instituțiile ar trebui să utilizeze întotdeauna SEC-ERBA ca soluție de rezervă în cazul în care SEC-IRBA nu este disponibilă pentru tranșe cu rating scăzut și pentru anumite tranșe cu rating mediu ale securitizărilor STS identificate prin parametri adecvați. În cazul securitizărilor care nu sunt STS, utilizarea SEC-SA după SEC-IRBA ar trebui restricționată în mai mare măsură. În plus, autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a interzice utilizarea SEC-SA atunci când aceasta din urmă nu este în măsură să combată în mod adecvat riscurile pe care le prezintă securitizarea pentru solvabilitatea instituției sau pentru stabilitatea financiară. În urma notificării autorității competente, instituțiile ar trebui să aibă posibilitatea să utilizeze SEC-ERBA pentru toate securitizările care beneficiază de rating pe care le dețin atunci când nu pot utiliza SEC-IRBA. |
|
(5) |
Riscurile de agenție și riscurile de model sunt mai frecvente în cazul securitizărilor decât în cazul altor active financiare și generează un anumit grad de incertitudine în ceea ce privește calcularea cerințelor de capital pentru securitizări, chiar și după ce au fost luați în considerare toți factorii de risc relevanți. Pentru a reflecta aceste riscuri în mod adecvat, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui modificat astfel încât să prevadă un prag al ponderii de risc de minimum 15 % pentru toate pozițiile din securitizare. Resecuritizările se caracterizează însă printr-un grad mai ridicat de complexitate și de risc și, în consecință, doar anumite forme de resecuritizări sunt permise în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2402. În plus, pozițiile din resecuritizări ar trebui să fie supuse unui calcul al capitalului reglementat mai prudent, precum și unui prag al ponderii de risc de 100 %. |
|
(6) |
Instituțiile nu ar trebui să fie obligate să aplice o pondere de risc mai mare unei poziții de rang superior decât ponderea pe care ar aplica-o dacă ar deține direct expunerile-suport, reflectând astfel beneficiile pe care îmbunătățirea calității creditului le aduce pozițiilor de rang superior de la tranșele de rang inferior în structura securitizării. Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui, prin urmare, să prevadă o abordare de tip „look-through”, conform căreia unei poziții din securitizare de rang superior ar trebui să i se atribuie o pondere maximă de risc egală cu ponderea medie de risc în funcție de expuneri, aplicabilă expunerilor-suport, iar o astfel de abordare ar trebui să fie disponibilă indiferent dacă poziția relevantă beneficiază sau nu de rating și indiferent de abordarea folosită pentru portofoliul-suport (abordarea standardizată sau abordarea IRB), sub rezerva respectării anumitor condiții. |
|
(7) |
Actualul cadru de reglementare permite instituțiilor care pot calcula cerințele de capital pentru expunerile-suport în conformitate cu abordarea IRB ca și cum expunerile respective nu ar fi fost securitizate (KIRB) să aplice un plafon global cuantumurilor maxime ponderate la risc ale expunerilor. În măsura în care procesul de securitizare reduce riscul asociat expunerilor-suport, acest plafon ar trebui să fie disponibil pentru toate instituțiile inițiatoare și sponsor, indiferent de abordarea pe care o utilizează pentru calcularea cerințelor de capital reglementat necesar pentru pozițiile din securitizare. |
|
(8) |
Astfel cum a subliniat Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (ABE) instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (6) în documentul său „Raport privind securitizările eligibile” din iulie 2015, din dovezile empirice existente privind cazurile de nerambursare și pierderi rezultă că securitizările STS au avut performanțe mai bune decât alte securitizări în timpul crizei financiare, ceea ce arată că utilizarea unor structuri simple și transparente și a unor practici de execuție solide în cazul securitizărilor STS conduce la scăderea riscurilor de credit, operaționale și de agenție. Prin urmare, este oportun să se modifice Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru a prevedea o calibrare în mod adecvat sensibilă la riscuri în cazul securitizărilor STS, cu condiția ca acestea să respecte cerințe suplimentare de minimizare a riscului, astfel cum se prevede în recomandările emise de ABE în respectivul raport, aceasta presupunând, în special, un prag redus al ponderii de risc de 10 % pentru pozițiile de rang superior. |
|
(9) |
Cerințele de capital mai reduse aplicabile securitizărilor STS ar trebui să fie limitate la securitizările în cadrul cărora proprietatea asupra expunerilor-suport este transferată unei entități special constituite în scopul securitizării sau SSPE (denumite în continuare „securitizări tradiționale”). Cu toate acestea, instituțiilor care rețin poziții de rang superior în cadrul securitizărilor sintetice garantate printr-un portofoliu-suport de împrumuturi acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) ar trebui de asemenea să li se permită să aplice acestor poziții cerințele de capital mai reduse disponibile pentru securitizările STS în cazul în care aceste tranzacții sunt considerate ca fiind de înaltă calitate în conformitate cu anumite criterii stricte, inclusiv privind investitorii eligibili. În special, acest subset de securitizări sintetice ar trebui să beneficieze de garanții sau de contragaranții fie din partea administrației centrale sau a băncii centrale a unui stat membru ori a unei entități de promovare, fie din partea unui investitor instituțional cu condiția ca garanția sau contragaranția acordată de respectivul investitor instituțional să fie pe deplin garantată cu numerar depozitat la instituțiile inițiatoare. Tratamentul preferențial în materie de capital reglementat pentru securitizările STS care ar fi acordat acestor tranzacții în temeiul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 nu aduce atingere respectării cadrului Uniunii privind ajutoarele de stat, astfel cum este prevăzut în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7). |
|
(10) |
În vederea armonizării practicilor în materie de supraveghere în întreaga Uniune, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui delegată Comisiei, ținând cont de raportul ABE, în ceea ce privește precizarea condițiilor pentru transferul riscului de credit către terți, noțiunea de transfer corespunzător al riscului de credit către terți, precum și cerințele privind evaluarea de către autoritățile competente a transferului riscului de credit, atât pentru securitizările tradiționale, cât și pentru securitizările sintetice. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (8). În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate. |
|
(11) |
Standardele tehnice în materie de servicii financiare ar trebui să asigure o protecție adecvată a investitorilor și a consumatorilor din întreaga Uniune. Ar fi eficient și oportun să se încredințeze ABE, ca organism care deține un nivel înalt de competențe de specialitate, sarcina de a elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare care nu implică opțiuni de politică, pe care să le înainteze Comisiei. |
|
(12) |
Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte standardele tehnice de reglementare elaborate de ABE, cu privire la ceea ce constituie o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părții care nu a fost trasă din facilitățile de furnizare de numerar în avans, în contextul calculării valorii expunerii aferentă unei securitizări, precum și cu privire la precizarea condițiilor pentru a permite instituțiilor să calculeze Kirb aferente portofoliului de expuneri-suport dintr-o securitizare, ca în cazul unor creanțe achiziționate. Comisia ar trebui să adopte respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare prin intermediul unor acte delegate, în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. |
|
(13) |
Celorlalte cerințe de capital reglementat pentru securitizări prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să li se aducă numai modificări subsidiare, în măsura în care acestea sunt necesare pentru a reflecta noua ierarhie a abordărilor și dispozițiile speciale privind securitizările STS. În special, dispozițiile legate de recunoașterea unui transfer semnificativ al riscului și cerințele privind evaluările externe ale creditului ar trebui să continue să se aplice în mare în aceleași condiții ca în prezent. Cu toate acestea, partea a cincea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 ar trebui să fie eliminată în întregime, cu excepția cerinței de a deține ponderi de risc suplimentare, care ar trebui impuse instituțiilor care au încălcat dispozițiile din capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402. |
|
(14) |
Este necesar ca modificările aduse Regulamentului (UE) nr. 575/2013 prevăzute în prezentul regulament să se aplice tuturor pozițiilor din securitizare deținute de o instituție. Cu toate acestea, pentru a diminua cât mai mult costurile aferente tranziției, și pentru a permite o migrare fără probleme către noul cadru, instituțiile ar trebui să continue până la 31 decembrie 2019 să aplice cadrul anterior, și anume dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 care se aplică înainte de data aplicării prezentului regulament, tuturor pozițiilor din securitizare pe care le dețin la data aplicării prezentului regulament, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:
|
1. |
Articolul 4 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
|
|
2. |
La articolul 36 alineatul (1) litera (k), punctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:
|
|
3. |
Articolul 109 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 109 Tratamentul pozițiilor din securitizare Instituțiile calculează cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru o poziție pe care o dețin într-o securitizare, în conformitate cu capitolul 5.” |
|
4. |
La articolul 134, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6) În cazul în care o instituție oferă protecția creditului pentru o serie de expuneri supuse condiției potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanșează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coș, mai puțin un număr de n-1 expuneri, sunt agregate până la un nivel maxim de 1 250 % și multiplicate cu valoarea nominală a protecției furnizate de instrumentul financiar derivat de credit pentru a obține cuantumul ponderat la risc al expunerii. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare.” |
|
5. |
La articolul 142 alineatul (1), punctul 8 se elimină. |
|
6. |
La articolul 153, alineatele (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text: „(7) În cazul creanțelor achiziționate asupra societăților, reducerile de preț de cumpărare rambursabile, garanțiile reale sau garanțiile parțiale care asigură protecția pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanței sau al pierderilor provenite din ambele situații pot fi considerate drept o protecție a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanțelor sau de către beneficiarul garanției reale sau al garanției parțiale, în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 3 subsecțiunile 2 și 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preț de cumpărare rambursabilă și furnizorul unei garanții reale sau a unei garanții parțiale tratează respectiva garanție drept o expunere față de o poziție care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 3 subsecțiunile 2 și 3. (8) În cazul în care o instituție oferă protecția creditului pentru o serie de expuneri supuse condiției potrivit căreia al n-lea caz de nerambursare corespunzător expunerilor declanșează plata, iar acest eveniment de credit conduce la încetarea contractului, ponderile de risc pentru expunerile incluse în coș sunt agregate, mai puțin un număr de n-1 expuneri, unde suma cuantumului pierderilor așteptate înmulțit cu 12,5 și al cuantumului ponderat la risc al expunerii nu depășește valoarea nominală a protecției furnizate de instrumentul financiar derivat de credit înmulțită cu 12,5. Cele n-1 expuneri excluse din agregare sunt determinate astfel încât să includă fiecare dintre acele expuneri care generează un cuantum ponderat la risc al expunerii inferior cuantumului ponderat la risc al oricărei expuneri incluse în agregare. O pondere de risc de 1 250 % se aplică pozițiilor din coș pentru care instituția nu poate determina ponderea de risc în temeiul Abordării IRB.” |
|
7. |
La articolul 154, alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6) În cazul creanțelor achiziționate de tip retail, reducerile de preț de cumpărare rambursabile, garanțiile reale sau garanțiile parțiale care asigură protecția pentru prima pierdere în cazul pierderilor în caz de nerambursare, al pierderilor din diminuarea valorii creanței sau al pierderilor provenite din ambele situații pot fi considerate drept o protecție a creditului pentru prima pierdere de către cumpărătorul creanțelor sau de către beneficiarul garanției reale sau al garanției parțiale, în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 3 subsecțiunile 2 și 3. Vânzătorul care oferă reducerea de preț de cumpărare rambursabilă și furnizorul garanției reale sau a garanției parțiale tratează respectivele garanții drept o expunere față de o poziție care suportă prima pierdere în conformitate cu capitolul 5 secțiunea 3 subsecțiunile 2 și 3.” |
|
8. |
La articolul 197 alineatul (1), litera (h) se înlocuiește cu următorul text:
|
|
9. |
În partea a treia titlul II, capitolul 5 se înlocuiește cu următorul text: „ CAPITOLUL 5 Securitizarea
Articolul 242 Definiții În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:
Articolul 243 Criterii pentru securitizările STS eligibile pentru un tratament diferențiat în materie de capital (1) Pozițiile din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP care pot fi considerate drept poziții într-o securitizare STS sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 și 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerințe:
În cazul creanțelor comerciale, primul paragraf litera (b) nu se aplică în cazul în care riscul de credit al acestor creanțe comerciale este acoperit integral de o protecție a creditului eligibilă în conformitate cu capitolul 4, cu condiția ca, în acest caz, furnizorul de protecție să fie o instituție, o societate de asigurare sau o societate de reasigurare. În sensul prezentului paragraf, numai partea de creanțe comerciale rămase după luarea în considerare a efectului oricărei reduceri de preț de cumpărare și al oricărei supragarantări este folosită pentru a stabili dacă acestea sunt acoperite integral și dacă se atinge limita de concentrare. Primul paragraf litera (b) nu se aplică în cazul valorilor reziduale securitizate ale contractelor de leasing, care nu sunt expuse riscului de refinanțare sau riscului asociat revânzării ca urmare a unui angajament executoriu din punct de vedere juridic de răscumpărare sau de refinanțare a expunerii respective cu o sumă prestabilită din partea unui terț eligibil în temeiul articolului 201 alineatul (1). Prin derogare de la primul paragraf litera (a), în cazul în care o instituție aplică articolul 248 alineatul (3) sau i s-a acordat aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 265, ponderea de risc pe care instituția respectivă ar atribui-o unei facilități de lichiditate, care să acopere în întregime ABCP emise în cadrul programului, este mai mică sau egală cu 100 %. (2) Pozițiile într-o securitizare, alta decât din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP, care pot fi considerate drept poziții într-o securitizare STS, sunt eligibile pentru tratamentul prevăzut la articolele 260, 262 și 264 în cazul în care sunt îndeplinite următoarele cerințe:
2
Articolul 244 Securitizarea tradițională (1) Instituția inițiatoare a unei securitizări tradiționale poate exclude expunerile-suport de la calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, al cuantumurilor pierderilor așteptate, dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:
(2) Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:
În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obținută de instituția inițiatoare prin securitizarea de la litera (a) sau (b) nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți, autoritățile competente pot decide, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terți un nivel semnificativ al riscului de credit. (3) Prin derogare de la alineatul (2), autoritățile competente pot permite instituțiilor inițiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituția inițiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerințelor de fonduri proprii pe care inițiatorul o obține prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituția îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
(4) În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), trebuie îndeplinite toate condițiile următoare:
(5) Autoritățile competente informează ABE cu privire la cazurile în care au hotărât că eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii nu era justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți, în conformitate cu alineatul (2), precum și cazurile în care instituțiile au ales să aplice alineatul (3). (6) ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoașterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările tradiționale, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:
ABE raportează Comisiei constatările sale până la 2 ianuarie 2021. Ținând cont de raportul ABE, Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea elementelor enumerate la literele (a), (b) și (c) din prezentul alineat. Articolul 245 Securitizarea sintetică (1) Instituția inițiatoare a unei securitizări sintetice poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, cuantumurile pierderilor așteptate aferente expunerilor-suport în conformitate cu articolele 251 și 252, dacă este îndeplinită oricare dintre condițiile următoare:
(2) Se consideră că un nivel semnificativ al riscului de credit a fost transferat în oricare din următoarele cazuri:
În cazul în care eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor care ar fi obținută de instituția inițiatoare prin această securitizare nu este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți, autoritățile competente pot decide, de la caz la caz, că nu se poate considera că a fost transferat către terți un nivel semnificativ al riscului de credit. (3) Prin derogare de la alineatul (2), autoritățile competente pot permite instituțiilor inițiatoare să recunoască transferul semnificativ al riscului de credit pentru o securitizare dacă instituția inițiatoare demonstrează, în fiecare caz în parte, că reducerea cerințelor de fonduri proprii pe care inițiatorul o obține prin securitizare este justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți. Permisiunea se poate acorda numai dacă instituția îndeplinește ambele condiții următoare:
(4) În plus față de cerințele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), trebuie îndeplinite toate condițiile următoare:
(5) Autoritățile competente informează ABE cu privire la cazurile în care au hotărât că eventuala reducere a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerii nu era justificată de un transfer corespunzător al riscului de credit către terți, în conformitate cu alineatul (2), precum și la cazurile în care instituțiile au ales să aplice alineatul (3). (6) ABE monitorizează diversele practici de supraveghere în legătură cu recunoașterea unui transfer semnificativ de risc în securitizările sintetice, în conformitate cu prezentul articol. În special, ABE analizează:
ABE raportează Comisiei constatările sale până la 2 ianuarie 2021. Ținând cont de raportul ABE, Comisia poate adopta un act delegat în conformitate cu articolul 462 pentru a completa prezentul regulament prin precizarea elementelor enumerate la literele (a), (b) și (c) din prezentul alineat. Articolul 246 Cerințe operaționale pentru clauzele de amortizare anticipată În cazul în care securitizarea include expuneri reînnoibile și clauze de amortizare anticipată sau clauze similare, riscul semnificativ de credit este considerat a fi fost transferat de către instituția inițiatoare doar dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute la articolele 244 și 245, iar clauza de amortizare anticipată, odată declanșată:
Articolul 247 Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor (1) Dacă o instituție inițiatoare a transferat o parte semnificativă a riscului de credit asociat expunerilor-suport din securitizare în conformitate cu secțiunea 2, instituția respectivă poate:
(2) Dacă instituția inițiatoare a decis să aplice alineatul (1), aceasta calculează, pentru pozițiile pe care le-ar putea deține în securitizare, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor potrivit prezentului capitol. Dacă nu a transferat o parte semnificativă a riscului de credit sau a decis să nu aplice alineatul (1), instituția inițiatoare nu este obligată să calculeze cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru niciuna dintre pozițiile pe care le-ar putea deține în securitizare, dar continuă să includă expunerile-suport în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor, și după caz, al cuantumurilor pierderilor așteptate, ca și când acestea nu ar fi fost securitizate. (3) Dacă există o expunere față de poziții în diferite tranșe ale unei securitizări, expunerea față de fiecare tranșă este considerată o poziție distinctă din securitizare. Furnizorii de protecție a creditului pentru pozițiile din securitizare sunt considerați a fi deținători de poziții din securitizare. Pozițiile din securitizare includ expunerile față de o securitizare care rezultă din contractele aferente instrumentelor financiare derivate pe rata dobânzii sau pe valute pe care instituția le-a încheiat în cadrul tranzacției. (4) Cu excepția cazului în care o poziție din securitizare este dedusă din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în temeiul articolului 36 alineatul (1) litera (k), cuantumul ponderat la risc al expunerii este inclus în totalul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor instituției, în sensul articolului 92 alineatul (3). (5) Cuantumul ponderat la risc al expunerii unei poziții din securitizare se calculează înmulțind valoarea expunerii aferentă poziției, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc totală relevantă. (6) Ponderea de risc totală se determină ca fiind suma dintre ponderea de risc stabilită în prezentul capitol și orice pondere de risc suplimentară stabilită în conformitate cu articolul 270a. Articolul 248 Valoarea expunerii (1) Valoarea expunerii aferentă unei poziții din securitizare se calculează după cum urmează:
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica ce anume constituie o metodă suficient de prudentă pentru măsurarea cuantumului părții care nu a fost trasă menționată la primul paragraf litera (b). ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019. Comisia este împuternicită să completeze prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menționate la al treilea paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. (2) Dacă o instituție are două sau mai multe poziții din securitizare care se suprapun, aceasta include numai una dintre poziții în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. În cazul în care pozițiile se suprapun parțial, instituția poate împărți poziția în două părți și poate recunoaște suprapunerea doar în ceea ce privește o singură parte în conformitate cu primul paragraf. Ca alternativă, instituția poate trata pozițiile ca și cum acestea s-ar suprapune integral, optând, în vederea calculării capitalului, pentru extrapolarea poziției care produce cele mai mari cuantumuri ponderate la risc ale expunerilor. Instituția poate să recunoască o suprapunere și între cerințele de fonduri proprii pentru riscul specific aferente pozițiilor din portofoliul de tranzacționare și cerințele de fonduri proprii pentru pozițiile din securitizare din afara portofoliului de tranzacționare, cu condiția ca instituția să aibă capacitatea să calculeze și să compare cerințele de fonduri proprii pentru pozițiile respective. În sensul prezentului alineat, se consideră că două poziții se suprapun atunci când se compensează reciproc astfel încât instituția este în măsură să prevină pierderile rezultate dintr-o poziție prin onorarea obligațiilor care decurg din cealaltă poziție. (3) În cazurile în care articolul 270c litera (d) se aplică pozițiilor din ABCP, instituția poate utiliza ponderea de risc atribuită unei facilități de lichiditate pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru ABCP, cu condiția ca facilitatea de lichiditate să acopere în proporție de 100 % ABCP emise în cadrul programului ABCP și ca facilitatea de lichiditate să fie de același rang cu ABCP, astfel încât să formeze o poziție care se suprapune. Instituția notifică autorităților competente situațiile în care a aplicat dispozițiile prevăzute la prezentul alineat. Pentru a stabili acoperirea de 100 % prevăzută la prezentul alineat, instituția poate ține seama de alte facilități de lichiditate în cadrul programului ABCP, cu condiția ca acestea să formeze o poziție care se suprapune cu ABCP. Articolul 249 Recunoașterea diminuării riscului de credit în cazul pozițiilor din securitizare (1) O instituție poate recunoaște protecția finanțată sau nefinanțată a creditului în ceea ce privește o poziție din securitizare dacă sunt îndeplinite cerințele pentru diminuarea riscului de credit prevăzute în prezentul capitol și în capitolul 4. (2) Protecția eligibilă finanțată a creditului se limitează la garanția financiară care este eligibilă pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în temeiul capitolului 2, astfel cum se prevede la capitolul 4, iar recunoașterea diminuării riscului de credit este condiționată de respectarea cerințelor relevante stabilite în capitolul 4. Protecția eligibilă nefinanțată a creditului și furnizorii eligibili de protecție nefinanțată a creditului se limitează la cei eligibili în conformitate cu capitolul 4, iar recunoașterea diminuării riscului de credit este condiționată de respectarea cerințelor relevante, astfel cum sunt stabilite în capitolul 4. (3) Prin derogare de la alineatul (2), furnizorilor eligibili de protecție nefinanțată a creditului enumerați la articolul 201 alineatul (1) literele (a)-(h) li se va fi atribuit o evaluare a creditului efectuată de către o ECAI recunoscută care corespunde nivelului 2 de calitate a creditului sau unui nivel superior acestuia la momentul la care protecția creditului a fost recunoscută pentru prima dată și nivelului 3 de calitate a creditului sau unui nivel superior acestuia într-un moment ulterior. Cerința stabilită la prezentul paragraf nu se aplică contrapărților centrale calificate. Instituțiile care sunt autorizate să aplice abordarea IRB în cazul unei expuneri directe față de furnizorul de protecție pot evalua eligibilitatea în conformitate cu primul paragraf, pe baza echivalenței dintre PD a furnizorului de protecție și PD asociată nivelurilor de calitate a creditului menționate la articolul 136. (4) Prin derogare de la alineatul (2), SSPE sunt furnizori de protecție eligibili, în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(5) În sensul alineatului (4), cuantumul protecției ajustat pentru eventualele neconcordanțe de monede și de scadențe (Ga) în conformitate cu dispozițiile capitolului 4 se limitează la valoarea de piață ajustată în funcție de volatilitatea activelor respective, iar ponderea de risc aferentă expunerilor față de furnizorul de protecție, specificată în cadrul abordării standardizate (g), se determină ca fiind ponderea de risc medie ponderată care s-ar aplica activelor respective ca garanție financiară în cadrul abordării standardizate. (6) În cazul în care o poziție din securitizare beneficiază de o protecție integrală a creditului sau de o protecție parțială a creditului calculată în mod proporțional, se aplică următoarele cerințe:
(7) În toate cazurile care nu fac obiectul alineatului (6), se aplică următoarele cerințe:
(8) Instituțiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele interne de rating (SEC-IRBA) sau abordarea standardizată a securitizării (SEC-SA) în temeiul subsecțiunii 3 stabilesc punctul de atașare (A) și punctul de detașare (D) separat pentru fiecare dintre pozițiile derivate în conformitate cu alineatul (7), ca și cum acestea ar fi fost poziții distincte din securitizare în momentul inițierii tranzacției. Valoarea KIRB sau, respectiv, a KSA se calculează ținând seama de portofoliul inițial de expuneri-suport din securitizare. (9) Instituțiile care utilizează abordarea securitizării bazată pe modele externe de rating (SEC-ERBA) în temeiul subsecțiunii 3 pentru poziția din securitizare inițială calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru pozițiile derivate în conformitate cu alineatul (7) după cum urmează:
(10) Poziția derivată cu rangul de prioritate mai mic este considerată drept poziție din securitizare care nu este de rang superior, chiar dacă poziția din securitizare inițială înainte de protecție se califică drept poziție de rang superior. Articolul 250 Suportul implicit (1) O instituție sponsor sau o instituție inițiatoare care, în legătură cu o securitizare, a utilizat articolul 247 alineatele (1) și (2) pentru calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor sau a vândut instrumente din portofoliul său de tranzacționare, astfel încât nu mai este obligată să dețină fonduri proprii pentru riscurile aferente acestor instrumente, nu furnizează direct sau indirect suport pentru securitizare dincolo de obligațiile sale contractuale, în scopul reducerii pierderilor potențiale sau reale ale investitorilor. (2) Se consideră că o tranzacție nu furnizează suport în sensul alineatului (1) dacă la evaluarea transferului unei părți semnificative a riscului de credit s-a ținut pe deplin seama de tranzacția respectivă și dacă ambele părți au efectuat tranzacția acționând în interes propriu ca părți libere și independente (tranzacție desfășurată în condiții de concurență deplină). În acest scop, instituția efectuează o analiză completă a tranzacției din punctul de vedere al calității creditului și ia în considerare cel puțin toate elementele următoare:
(3) Instituția inițiatoare și instituția sponsor notifică autorității competente orice tranzacție încheiată în legătură cu securitizarea în conformitate cu alineatul (2). (4) În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite ghiduri cu privire la definirea condițiilor de concurență deplină în sensul prezentului articol și la cazurile în care o tranzacție nu este structurată astfel încât să furnizeze suport. (5) Dacă o instituție inițiatoare sau o instituție sponsor nu respectă alineatul (1) în ceea ce privește o securitizare, instituția include toate expunerile-suport din securitizarea respectivă în calculele sale referitoare la cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor, ca și când acestea nu ar fi fost securitizate, și comunică:
Articolul 251 Calcularea de către instituțiile inițiatoare a cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor securitizate în cadrul unei securitizări sintetice (1) În scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor pentru expunerile-suport, instituția inițiatoare a unei securitizări sintetice utilizează metodologiile de calcul stabilite în prezenta secțiune, dacă este cazul, în locul celor prevăzute în capitolul 2. În cazul instituțiilor care calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor și, după caz, cuantumurile pierderilor așteptate pentru expunerile-suport în temeiul capitolului 3, cuantumul pierderii așteptate pentru astfel de expuneri este zero. (2) Cerințele prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol se aplică întregului portofoliu de expuneri-suport din securitizare. Sub rezerva articolului 252, instituția inițiatoare calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru toate tranșele din securitizare în conformitate cu prezenta secțiune, inclusiv pentru pozițiile în legătură cu care instituția este în măsură să recunoască diminuarea riscului de credit în conformitate cu articolul 249. Ponderea de risc care trebuie aplicată pozițiilor ce beneficiază de diminuarea riscului de credit poate fi modificată în conformitate cu capitolul 4. Articolul 252 Tratamentul neconcordanței de scadențe în securitizările sintetice În vederea calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu articolul 251, orice neconcordanță de scadențe între protecția creditului prin intermediul căreia se realizează transferul riscului și expunerile-suport se calculează după cum urmează:
Articolul 253 Reducerea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor (1) Dacă unei poziții din securitizare i se atribuie o pondere de risc de 1 250 % în temeiul prezentei secțiuni, instituțiile pot deduce valoarea expunerii unei astfel de poziții din fondurile proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k) în loc să includă poziția respectivă în calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor. În acest sens, atunci când se calculează valoarea expunerii, poate fi luată în considerare protecția eligibilă finanțată a creditului, în conformitate cu articolul 249. (2) Dacă o instituție recurge la soluția alternativă menționată la alineatul (1), aceasta poate să scadă cuantumul dedus în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k) din cuantumul specificat la articolul 268 ca fiind cerința maximă de capital care ar fi calculată pentru expunerile-suport, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate. 2
Articolul 254 Ierarhia metodelor (1) Instituțiile utilizează una dintre metodele prevăzute în subsecțiunea 3 pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu următoarea ierarhie:
(2) Pentru pozițiile care beneficiază de rating sau pentru pozițiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus, o instituție utilizează SEC-ERBA în loc de SEC-SA în fiecare dintre următoarele cazuri:
(3) În cazurile care nu intră sub incidența alineatului (2) și prin derogare de la alineatul (1) litera (b), o instituție poate decide să aplice SEC-ERBA în locul SEC-SA pentru toate pozițiile ei din securitizare care beneficiază de rating sau pentru pozițiile în cazul cărora se poate utiliza un rating dedus. În sensul primului paragraf, instituțiile notifică deciziile lor autorității competente până cel târziu la 17 noiembrie 2018. Orice decizie ulterioară de a schimba din nou abordarea aplicată pentru toate pozițiile sale din securitizare care beneficiază de rating se notifică de către instituții autorităților lor competente înainte de data de 15 noiembrie imediat următoare acestei decizii. În lipsa oricărei obiecții din partea autorității competente până la data de 15 decembrie imediat următoare termenului menționat la al doilea sau la al treilea paragraf, după caz, decizia notificată de instituție se aplică de la 1 ianuarie a anului următor și este valabilă până la intrarea în vigoare a unei decizii notificate ulterior. O instituție nu utilizează abordări diferite în cursul aceluiași an. (4) Prin derogare de la alineatul (1), autoritățile competente pot interzice instituțiilor, de la caz la caz, să aplice SEC-SA atunci când cuantumul ponderat la risc al expunerii care rezultă din aplicarea SEC-SA nu este corespunzător cu riscurile asupra instituției sau a stabilității financiare, care includ, dar fără a se limita la riscul de credit asociat expunerilor-suport din securitizare. În cazul expunerilor care nu se califică drept poziții într-o securitizare STS, se acordă o atenție sporită în special securitizărilor cu caracteristici extrem de complexe și riscante. (5) Fără a aduce atingere alineatului (1) din prezentul articol, o instituție poate utiliza abordarea bazată pe evaluări interne pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziție care nu beneficiază de rating în cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP în conformitate cu articolul 266, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la articolul 265. În cazul în care o instituție a primit o aprobare de a utiliza abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu articolul 265 alineatul (2) și o anumită poziție din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP intră în domeniul de aplicare reglementat de o astfel de aprobare, instituția aplică acea abordare pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru poziția respectivă. (6) În cazul unei poziții din resecuritizare, instituțiile aplică SEC-SA în conformitate cu articolul 261, cu modificările prevăzute la articolul 269. (7) În toate celelalte cazuri, pozițiilor din securitizare li se atribuie o pondere de risc de 1 250 %. (8) Autoritățile competente informează ABE în legătură cu orice notificare efectuată în temeiul alineatului (3) din prezentul articol. ABE monitorizează impactul prezentului articol asupra cerințelor de capital și gama de practici de supraveghere adoptate în legătură cu alineatul (4) din prezentul articol și prezintă anual Comisiei un raport referitor la constatările sale și emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Articolul 255 Determinarea KIRB și KSA (1) În cazul în care o instituție aplică SEC-IRBA în temeiul subsecțiunii 3, instituția calculează KIRB în conformitate cu alineatele (2)-(5). (2) Instituțiile determină KIRB înmulțind cu 8 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 3 pentru expunerile-suport, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate, și împărțind apoi rezultatul la valoarea expunerilor aferentă expunerilor-suport. KIRB se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero și unu. (3) Pentru calculul KIRB, cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 3 pentru expunerile-suport includ:
(4) Instituțiile pot calcula KIRB pentru expunerile-suport din securitizare în conformitate cu dispozițiile stabilite în capitolul 3 pentru calcularea cerințelor de capital în cazul creanțelor achiziționate. În acest sens, expunerile de tip retail sunt tratate ca și creanțe de tip retail achiziționate, iar expunerile care nu sunt de tip retail sunt tratate ca și creanțe achiziționate asupra societăților. (5) Instituțiile calculează KIRB separat pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor în ceea ce privește expunerile-suport dintr-o securitizare în care riscul de diminuare este semnificativ pentru astfel de expuneri. În cazul în care pierderile rezultate din riscul de diminuare a valorii creanțelor și din riscul de credit sunt tratate în mod agregat în cadrul securitizării, instituțiile combină respectivul KIRB pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor și pentru riscul de credit într-un singur KIRB în sensul subsecțiunii 3. Prezența unui fond de rezervă unic sau supragarantarea disponibilă pentru a acoperi pierderile rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare a valorii creanțelor poate fi privită ca o indicație a faptului că aceste riscuri sunt tratate în mod agregat. În cazul în care riscul de diminuare a valorii creanțelor și riscul de credit nu sunt tratate în mod agregat în cadrul securitizării, instituțiile modifică tratamentul prevăzut la al doilea paragraf pentru a combina cu prudență KIRB pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor și KIRB pentru riscul de credit. (6) În cazul în care o instituție aplică SEC-SA în temeiul subsecțiunii 3, aceasta calculează KSA înmulțind cu 8 % cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 în ceea ce privește expunerile-suport, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate, și împărțind apoi rezultatul la valoarea expunerilor-suport. KSA se exprimă sub forma unei zecimale cuprinse între zero și unu. În sensul prezentului alineat, instituțiile calculează valoarea expunerii aferentă expunerilor-suport fără a compensa ajustările specifice pentru riscul de credit și ajustările specifice de valoare suplimentare în conformitate cu articolele 34 și 110, precum și alte reduceri ale fondurilor proprii. (7) În sensul alineatelor (1)-(6), în cazul în care structura securitizării presupune utilizarea unei SSPE, toate expunerile aferente acesteia, care sunt legate de securitizare, sunt tratate ca expuneri-suport. Fără a aduce atingere celor menționate anterior, atunci când calculează KIRB sau KSA, instituția poate să excludă expunerile SSPE din portofoliul de expuneri-suport dacă riscul rezultat din expunerile SSPE este nesemnificativ sau dacă acesta nu aduce atingere poziției din securitizare deținute de instituție. În cazul securitizărilor sintetice finanțate, orice venituri semnificative rezultate din emiterea de instrumente de tipul credit linked note sau alte obligații finanțate ale SSPE care servesc drept garanții reale pentru rambursarea pozițiilor din securitizare sunt incluse în calculul KIRB sau al KSA în cazul în care riscul de credit aferent garanției reale face obiectul unei repartizări a pierderilor pe tranșe. (8) În sensul alineatului (5) al treilea paragraf din prezentul articol, ABE emite ghiduri în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 privind metodele adecvate de combinare a KIRB pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor și, respectiv, pentru riscul de credit dacă aceste riscuri nu sunt tratate în mod agregat în cadrul unei securitizări. (9) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza condițiile care permit instituțiilor să calculeze KIRB pentru portofoliile de expuneri-suport în conformitate cu alineatul (4), în special în ceea ce privește:
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 18 ianuarie 2019. Se deleagă Comisiei competența de a completa prezentul regulament prin adoptarea de standarde tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf din prezentul alineat în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Articolul 256 Determinarea punctului de atașare (A) și a punctului de detașare (D) (1) În sensul subsecțiunii 3, instituțiile stabilesc punctul de atașare (A) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar începe să fie alocate poziției din securitizare relevante. Punctul de atașare (A) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero și unu și este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero și raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranșelor care sunt de rang superior sau egal cu tranșa ce conține poziția din securitizare relevantă, inclusiv expunerea în sine, și, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare. (2) În sensul subsecțiunii 3, instituțiile stabilesc punctul de detașare (D) ca fiind pragul pornind de la care pierderile din cadrul portofoliului de expuneri-suport ar antrena pierderea totală a principalului pentru tranșa care conține poziția din securitizare relevantă. Punctul de detașare (D) se exprimă sub forma unei valori zecimale cuprinse între zero și unu și este egal cu cea mai mare dintre următoarele două valori: zero și raportul dintre, pe de o parte, soldul aferent portofoliului de expuneri-suport din securitizare minus soldul tuturor tranșelor care sunt de rang superior cu tranșa ce conține pozițiile din securitizare relevante și, pe de altă parte, soldul tuturor expunerilor-suport din securitizare. (3) În sensul alineatelor (1) și (2), instituțiile consideră supragarantarea și conturile de rezervă finanțate ca fiind tranșe, iar activele care conțin aceste conturi de rezervă ca fiind expuneri-suport. (4) În sensul alineatelor (1) și (2), instituțiile nu țin seama de conturile de rezervă nefinanțate și nici de activele care nu furnizează o îmbunătățire a calității creditului, cum ar fi cele care oferă doar un sprijin pentru asigurarea necesarului de lichiditate, swapurile valutare sau swapurile pe rata dobânzii, precum și conturile de garanții sub formă de numerar legate de aceste poziții din securitizare. În ceea ce privește conturile de rezervă finanțate și activele care furnizează o îmbunătățire a calității creditului, instituția tratează ca poziții din securitizare numai acele părți din aceste conturi sau active care au capacitatea de absorbție a pierderilor. (5) În cazul în care două sau mai multe poziții din aceeași tranzacție au scadențe diferite, dar li se aplică aceeași metodă de repartizare proporțională a pierderilor, calculul punctelor de atașare (A) și al punctelor de detașare (D) se bazează pe soldul agregat aferent pozițiilor respective, iar punctele de atașare (A) și punctele de detașare (D) obținute sunt identice. Articolul 257 Determinarea scadenței tranșei (MT) (1) În sensul subsecțiunii 3 și sub rezerva alineatului (2), instituțiile pot măsura scadența unei tranșe (MT) potrivit uneia dintre următoarele metode:
(2) În sensul alineatului (1), la stabilirea scadenței unei tranșe (MT) se aplică, în toate cazurile, o limită minimă de un an și o limită maximă de cinci ani. (3) În cazul în care o instituție poate ajunge să suporte, ca urmare a contractului, pierderi potențiale derivate din expunerile-suport, instituția stabilește scadența poziției din securitizare ținând seama de scadența contractului plus termenul de scadență cel mai îndepărtat al acestor expuneri-suport. În cazul expunerilor reînnoibile, se aplică cea mai îndepărtată scadență reziduală posibilă din punct de vedere contractual care ar putea fi adăugată în cursul perioadei de reînnoire. (4) ABE monitorizează gama de practici din acest domeniu ținând seama în special de aplicarea alineatului (1) litera (a) din prezentul articol și, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, emite ghiduri până la 31 decembrie 2019.
Articolul 258 Condițiile de utilizare a abordării bazate pe modele interne de rating (SEC-IRBA) (1) Instituțiile utilizează abordarea SEC-IRBA pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziție din securitizare dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(2) Autoritățile competente pot să interzică, de la caz la caz, utilizarea SEC-IRBA pentru securitizările care prezintă caracteristici foarte complexe sau riscante. În acest sens, pot fi considerate caracteristici extrem de complexe sau riscante următoarele:
Articolul 259 Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării SEC-IRBA (1) Conform abordării SEC-IRBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziție din securitizare se calculează înmulțind valoarea expunerii poziției, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiția respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:
unde:
unde:
unde:
unde:
Parametrii A, B, C, D și E se stabilesc conform următorului tabel de corespondență:
(2) În cazul în care portofoliul-suport IRB cuprinde atât expuneri de tip retail, cât și expuneri care nu sunt de tip retail, portofoliul se împarte într-un subportofoliu de tip retail și un subportofoliu care nu este de tip retail și, pentru fiecare subportofoliu în parte se estimează câte un parametru p distinct, precum și parametrii de intrare corespunzători N, KIRB și LGD. Ulterior, se calculează un parametru p mediu ponderat pentru tranzacție, pe baza parametrilor p aferenți fiecărui subportofoliu și a dimensiunii nominale a expunerilor din fiecare subportofoliu. (3) În cazul în care o instituție aplică SEC-IRBA în cazul unui portofoliu mixt, calculul parametrului p ține cont numai de expunerile-suport care fac obiectul abordării IRB. Nu se ține seama în acest scop de expunerile-suport care fac obiectul abordării standardizate. (4) Numărul efectiv de expuneri (N) se calculează după cum urmează:
unde EADi reprezintă valoarea expunerii asociată celei de-a i-a expuneri din portofoliu. Expunerile multiple față de același debitor sunt consolidate și tratate ca o singură expunere. (5) LGD medii ponderate la expuneri se calculează după cum urmează:
unde LGDi reprezintă LGD medie asociată tuturor expunerilor față de al i-lea debitor. În cazul creanțelor achiziționate, atunci când riscul de credit și riscul de diminuare a valorii creanțelor sunt gestionate în mod agregat în cadrul unei securitizări, valoarea LGD de intrare corespunde mediei ponderate a LGD pentru riscul de credit și unei LGD de 100 % pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor. Ponderile aplicate sunt cerințele individuale de capital ale abordării IRB pentru riscul de credit și, respectiv, pentru riscul de diminuare a valorii creanțelor. În acest scop, existența unui fond de rezervă unic sau a unei supragarantări pentru acoperirea pierderilor rezultate fie din riscul de credit, fie din riscul de diminuare poate fi considerată o indicație a faptului că aceste riscuri sunt gestionate în mod agregat. (6) În cazul în care proporția celei mai mari expuneri-suport din portofoliu (C1) nu depășește 3 %, instituțiile pot utiliza următoarea metodă simplificată pentru a calcula N, precum și LGD medii ponderate la expuneri:
LGD = 0,50 unde
Dacă nu este disponibil decât C1, iar acest cuantum nu depășește 0,03, atunci instituția poate utiliza o valoare a LGD de 0,50 și o valoare a N de 1/C1. (7) În cazul în care poziția se bazează pe un portofoliu mixt, iar instituția este în măsură să calculeze KIRB pentru cel puțin 95 % din cuantumurile expunerilor-suport în conformitate cu articolul 258 alineatul (1) litera (a), instituția calculează cerința de capital pentru portofoliul de expuneri-suport după cum urmează:
unde d reprezintă proporția cuantumului expunerilor din expunerile-suport pentru care instituția poate calcula KIRB în raport cu cuantumul expunerilor din toate expunerile-suport;. (8) În cazul în care o instituție deține o poziție din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piață, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituția îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziției de referință calculată în conformitate cu prezentul articol. În sensul primului paragraf, poziția de referință este poziția de rang egal, în toate privințele, cu instrumentul financiar derivat sau, în absența unei astfel de poziții de rang egal, poziția care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat. Articolul 260 Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-IRBA Conform SEC-IRBA, ponderea de risc aferentă unei poziții dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 259, sub rezerva următoarelor modificări: pragul de ponderare a riscului pentru pozițiile din securitizare de rang superior = 10 %
Articolul 261 Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării standardizate (SEC-SA) (1) Potrivit abordării SEC-SA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziție din securitizare se calculează înmulțind valoarea expunerii aferentă poziției, astfel cum este calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată după cum urmează, cu condiția respectării, în toate cazurile, a unui prag de 15 %:
unde:
unde:
(2) În sensul alineatului (1), KA se calculează după cum urmează:
unde: KSA este cerința de capital aferentă portofoliului-suport, astfel cum este definită la articolul 255; W = raportul dintre:
În acest sens, o expunere în stare de nerambursare înseamnă o expunere-suport care prezintă una dintre următoarele caracteristici: (i) este restantă de peste 90 de zile; (ii) face obiectul unei proceduri de faliment sau de insolvență; (iii) face obiectul unei proceduri de executare silită sau al unei proceduri similare; sau (iv) se află în stare de nerambursare în conformitate cu documentația aferentă securitizării. Dacă o instituție nu cunoaște situația incidentelor de plată în cazul a 5 % sau mai puțin din expunerile-suport din portofoliu, instituția poate utiliza abordarea SEC-SA, sub rezerva următoarei ajustări în calculul KA:
Dacă instituția nu cunoaște situația incidentelor de plată în cazul a peste 5 % din expunerile-suport din portofoliu, poziția din securitizare trebuie să beneficieze de o pondere de risc de 1 250 %. (3) În cazul în care o instituție deține o poziție din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piață, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituția îi poate atribui respectivului instrument financiar derivat o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziției de referință calculată în conformitate cu prezentul articol. În sensul prezentului alineat, poziția de referință este poziția de rang egal, în toate privințele, cu poziția instrumentului financiar derivat sau, în absența unei astfel de poziții de rang egal, poziția care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat. Articolul 262 Tratamentul securitizărilor STS conform SEC-SA Potrivit SEC-SA, ponderea de risc aferentă unei poziții dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 261, sub rezerva următoarelor modificări:
Articolul 263 Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe modele externe de rating (SEC-ERBA) (1) Conform SEC-ERBA, cuantumul ponderat la risc al expunerilor pentru o poziție din securitizare se calculează înmulțind valoarea expunerii aferentă poziției, calculată în conformitate cu articolul 248, cu ponderea de risc aplicabilă, determinată conform prezentului articol. (2) În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen scurt sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen scurt poate fi dedus în conformitate cu alineatul (7), se aplică următoarele ponderi de risc: Tabelul 1
(3) În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu alineatul (7) din prezentul articol, se aplică ponderile de risc prevăzute în tabelul 2, ajustate, după caz, în funcție de scadența tranșelor (MT) în conformitate cu articolul 257 și cu alineatul (4) din prezentul articol și în funcție de densitatea tranșelor pentru tranșele care nu sunt de rang superior în conformitate cu alineatul (5) din prezentul articol: Tabelul 2
(4) Pentru a determina ponderea de risc pentru tranșele a căror scadență este cuprinsă între 1 și 5 ani, instituțiile utilizează o interpolare liniară între ponderile de risc aplicabile unei scadențe de un an și, respectiv, ponderile de risc aplicabile unei scadențe de cinci ani, în conformitate cu tabelul 2. (5) Pentru a lua în considerare densitatea tranșelor, instituțiile calculează ponderea de risc pentru tranșele care nu sunt de rang superior după cum urmează:
unde T = densitatea tranșei, măsurată ca D – A unde
(6) Ponderilor de risc pentru tranșele care nu sunt de rang superior conform alineatelor (3), (4) și (5) li se aplică un prag de 15 %. În plus, ponderile de risc rezultate nu trebuie să fie mai mici decât ponderea de risc care corespunde unei tranșe ipotetice de rang superior din cadrul aceleiași securitizări, având aceeași evaluare a creditului și aceeași scadență. (7) În scopul utilizării ratingurilor deduse, instituțiile atribuie unei poziții care nu beneficiază de rating un rating dedus, echivalent cu evaluarea creditului unei poziții de referință care beneficiază de rating și îndeplinește toate condițiile următoare:
(8) În cazul în care o instituție deține o poziție din securitizare sub forma unui instrument financiar derivat de acoperire a riscurilor de piață, inclusiv riscul privind rata dobânzii sau riscul valutar, instituția îi poate atribui respectivei tranzacții cu instrumente financiare derivate o pondere de risc dedusă echivalentă cu ponderea de risc aferentă poziției de referință calculată în conformitate cu prezentul articol. În sensul primului paragraf, poziția de referință este poziția de rang egal, în toate privințele, cu instrumentul financiar derivat sau, în absența unei astfel de poziții de rang egal, poziția care este imediat subordonată instrumentului financiar derivat. Articolul 264 Tratamentul securitizărilor STS conform abordării SEC-ERBA (1) Potrivit abordării SEC-ERBA, ponderea de risc aferentă unei poziții dintr-o securitizare STS se calculează în conformitate cu articolul 263, sub rezerva modificărilor prevăzute la prezentul articol. (2) În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen scurt sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen scurt poate fi dedus în conformitate cu articolul 263 alineatul (7), se aplică următoarele ponderi de risc: Tabelul 3
(3) În cazul expunerilor pentru care au fost efectuate evaluări ale creditului pe termen lung sau pentru care un rating bazat pe o evaluare a creditului pe termen lung poate fi dedus în conformitate cu articolul 263 alineatul (7), ponderile de risc aplicate sunt stabilite în conformitate cu tabelul 4, ajustate în funcție de scadența tranșelor (MT) în conformitate cu articolul 257 și cu articolul 263 alineatul (4) și în funcție de densitatea tranșelor pentru tranșele care nu sunt de rang superior în conformitate cu articolul 263 alineatul (5): Tabelul 4
Articolul 265 Sfera de aplicare și cerințele operaționale aferente abordării bazate pe evaluări interne (1) Instituțiile pot calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru pozițiile care nu beneficiază de rating în cadrul programelor ABCP sau tranzacțiilor ABCP potrivit abordării bazate pe evaluări interne, în conformitate cu articolul 266, în cazul în care se îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol. În cazul în care o instituție a primit aprobare de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol și o anumită poziție din cadrul unui program ABCP sau al unei tranzacții ABCP intră în domeniul de aplicare reglementat de o astfel de aprobare, instituția aplică abordarea respectivă pentru a calcula cuantumul ponderat la risc al expunerii pentru poziția respectivă. (2) Autoritățile competente acordă instituțiilor aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne în cadrul unei sfere de aplicare bine definite, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(3) În cazul în care revizuirea prevăzută la alineatul (2) litera (g) este asigurată de funcțiile de audit intern, de analiză a creditului sau de gestionare a riscurilor ale instituției, aceste funcții trebuie să fie independente de funcțiile interne ale instituției legate de gestionarea programului ABCP și a relațiilor cu clienții. (4) Instituțiile care au obținut aprobarea de a aplica abordarea bazată pe evaluări interne nu revin la utilizarea altor metode pentru pozițiile care se încadrează în sfera de aplicare a abordării bazate pe evaluări interne, cu excepția cazului în care sunt îndeplinite ambele condiții următoare:
Articolul 266 Calculul cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor conform abordării bazate pe evaluări interne (1) Conform abordării bazate pe evaluări interne, instituția încadrează poziția care nu beneficiază de rating în programul ABCP sau tranzacția ABCP în una din clasele de rating prevăzute la articolul 265 alineatul (2) litera (e), pe baza evaluării sale interne. Poziției i se atribuie un rating derivat, care este identic cu evaluările creditului corespunzătoare acelei clase de rating, astfel cum se prevede la articolul 265 alineatul (2) litera (e). (2) În momentul în care este atribuit pentru prima dată, ratingul derivat în conformitate cu alineatul (1) se situează cel puțin la nivelul ratingului corespunzător investițiilor cu risc scăzut și este considerat ca fiind o evaluare a creditului eligibilă efectuată de o ECAI în scopul calculării cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu articolul 263 sau cu articolul 264, după caz.
Articolul 267 Ponderea de risc maximă pentru pozițiile din securitizare de rang superior: abordarea de tip look-through (1) O instituție care cunoaște în orice moment compoziția expunerilor-suport poate atribui poziției din securitizare de rang superior o pondere maximă de risc egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care ar fi aplicată expunerilor-suport ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate. (2) În cazul portofoliilor de expuneri-suport pentru care instituția utilizează exclusiv abordarea standardizată sau abordarea IRB, ponderea maximă de risc a poziției din securitizare de rang superior este egală cu ponderea de risc medie ponderată la expuneri care s-ar aplica expunerilor-suport în temeiul capitolului 2 sau, respectiv, capitolului 3, ca și când acestea nu ar fi fost securitizate. În cazul portofoliilor mixte, ponderea maximă de risc se calculează după cum urmează:
(3) În sensul prezentului articol, ponderea de risc care s-ar aplica potrivit abordării IRB în conformitate cu capitolul 3 include raportul dintre:
(4) În cazul în care ponderea maximă de risc calculată în conformitate cu alineatul (1) antrenează o pondere de risc mai mică decât pragurile de ponderare a riscului prevăzute la articolele 259-264, după caz, se utilizează prima dintre acestea. Articolul 268 Cerințele maxime de capital (1) O instituție inițiatoare, o instituție sponsor sau orice altă instituție care utilizează SEC-IRBA ori o instituție inițiatoare sau o instituție sponsor care utilizează SEC-SA sau SEC-ERBA poate să aplice, pentru pozițiile din securitizare pe care le deține, o cerință maximă de capital echivalentă cu cerințele de capital care ar fi calculate în temeiul capitolului 2 sau 3 în ceea ce privește expunerile-suport, ca și cum acestea nu ar fi fost securitizate. În sensul prezentului articol, cerința de capital aferentă abordării IRB include cuantumul pierderilor așteptate asociate respectivelor expuneri, calculată în temeiul capitolului 3, precum și cuantumul pierderilor neașteptate. (2) În cazul portofoliilor mixte, cerința maximă de capital este determinată prin calcularea mediei ponderate în funcție de expuneri a cerințelor de capital pentru părțile din expunerile-suport aferente abordării IRB și abordării standardizate, în conformitate cu alineatul (1). (3) Cerința maximă de capital este rezultatul înmulțirii cuantumului calculat în conformitate cu alineatul (1) sau (2) cu proporția cea mai mare a interesului pe care instituția îl deține în tranșele (V) relevante, exprimat ca procent și calculat după cum urmează:
(4) Atunci când se calculează cerința maximă de capital pentru o poziție din securitizare în conformitate cu prezentul articol, cuantumul integral al oricărui câștig rezultat din vânzare și al oricărei componente de dobândă care îmbunătățește calitatea creditului ce rezultă din tranzacția de securitizare se deduce din elementele de fonduri proprii de nivel 1 de bază în conformitate cu articolul 36 alineatul (1) litera (k).
Articolul 269 Resecuritizări (1) Pentru o poziție din resecuritizare, instituțiile aplică abordarea SEC-SA în conformitate cu articolul 261, cu următoarele modificări:
(2) Parametrul KSA pentru expunerile-suport din securitizare se calculează în conformitate cu subsecțiunea 2. (3) Cerințele maxime de capital prevăzute în subsecțiunea 4 nu se aplică pozițiilor din resecuritizare. (4) Dacă portofoliul de expuneri-suport este alcătuit dintr-o combinație de tranșe din securitizare și alte tipuri de active, parametrul KA este determinat ca fiind media ponderată în funcție de expunerea nominală a parametrilor KA calculați separat pentru fiecare subgrup de expuneri în parte. Articolul 270 Poziții de rang superior din securitizările IMM-urilor O instituție inițiatoare poate calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor pentru o poziție din securitizare în conformitate cu articolul 260, 262 sau 264, după caz, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
Articolul 270a Pondere de risc suplimentară (1) În cazul în care o instituție nu respectă, din neglijență sau omisiune, cerințele legate de orice aspect important prevăzut în capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402, autoritățile competente impun o pondere de risc suplimentară proporțională de cel puțin 250 % din ponderea de risc, limitată la 1 250 %, care se aplică pozițiilor relevante din securitizare în modul specificat la articolul 247 alineatul (6) sau, respectiv, la articolul 337 alineatul (3) din prezentul regulament. Ponderea de risc suplimentară crește progresiv, cu fiecare încălcare ulterioară a dispozițiilor privind obligația de diligență și privind gestionarea riscurilor. Autoritățile competente iau în considerare exceptările pentru anumite securitizări prevăzute la articolul 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402 prin reducerea ponderii de risc pe care altfel ar impune-o în temeiul prezentului articol cu privire la o securitizare căreia i se aplică dispozițiile articolului 6 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2017/2402. (2) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a facilita convergența practicilor de supraveghere în ceea ce privește punerea în aplicare a alineatului (1), inclusiv prin prevederea măsurilor care trebuie luate în caz de încălcare a obligațiilor de diligență și de gestionare a riscurilor. ABE transmite Comisiei proiectele respective de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 ianuarie 2014. Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 270b Utilizarea evaluărilor creditului efectuate de ECAI Instituțiile pot utiliza evaluări ale creditului pentru a determina ponderea de risc aplicabilă unei poziții din securitizare în conformitate cu prezentul capitol numai dacă evaluarea creditului a fost emisă sau aprobată de o ECAI în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1060/2009. Articolul 270c Cerințe aplicabile evaluărilor creditului efectuate de ECAI Pentru a calcula cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu secțiunea 3, instituțiile utilizează o evaluare a creditului efectuată de o ECAI numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
Articolul 270d Utilizarea evaluărilor de credit (1) Instituțiile pot decide să desemneze una sau mai multe ECAI ale căror evaluări ale creditului să fie utilizate la calcularea cuantumurilor ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu prezentul capitol (denumită în continuare „ECAI desemnată”). (2) Instituțiile utilizează evaluările creditului aferente pozițiilor lor din securitizare în mod coerent și neselectiv și respectă, în acest scop, următoarele cerințe:
(3) În cazul în care expunerile-suport ale unei securitizări beneficiază de o protecție a creditului eligibilă, totală sau parțială, în conformitate cu capitolul 4, iar efectul acestei protecții este reflectat în evaluarea creditului unei poziții din securitizare efectuată de către o ECAI desemnată, instituțiile utilizează ponderea de risc asociată cu respectiva evaluare a creditului. Dacă protecția creditului menționată în prezentul alineat nu este eligibilă în temeiul capitolului 4, nu se ține seama de evaluarea creditului, iar poziția din securitizare este tratată ca o poziție ce nu beneficiază de rating. (4) Dacă o poziție din securitizare beneficiază de o protecție a creditului eligibilă în conformitate cu capitolul 4, iar efectul acestei protecții a fost reflectat în evaluările creditului efectuate de către o ECAI desemnată, instituțiile tratează poziția din securitizare ca și când ar fi o poziție ce nu beneficiază de rating și calculează cuantumurile ponderate la risc ale expunerilor în conformitate cu capitolul 4. Articolul 270e Punerea în corespondență a securitizărilor ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare care să pună în corespondență, în mod obiectiv și coerent, nivelurile de calitate a creditului prevăzute în prezentul capitol și evaluările creditului relevante stabilite de toate ECAI. În sensul prezentului articol, ABE efectuează, în special, următoarele:
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 iulie 2014. Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf din prezentul alineat, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.” |
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
10. |
Articolul 337 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 337 Cerința de fonduri proprii pentru instrumentele care sunt poziții din securitizare (1) Pentru instrumentele din portofoliul de tranzacționare care sunt poziții din securitizare, instituția aplică pozițiilor sale nete, calculate în conformitate cu articolul 327 alineatul (1), o pondere egală cu 8 % din ponderea de risc pe care instituția ar aplica-o poziției din afara portofoliului de tranzacționare, conform titlului II capitolul 5 secțiunea 3. (2) Atunci când determină ponderile de risc în sensul alineatului (1), estimările PD și LGD pot fi determinate pe baza unor estimări rezultate dintr-un model intern pentru riscurile de nerambursare și de migrație adiționale (denumit în continuare „model IRC”) al unei instituții căreia i s-a acordat aprobarea de a utiliza un model intern pentru riscul specific aferent instrumentelor de datorie. Această alternativă poate fi utilizată doar cu aprobarea autorităților competente, care se acordă dacă respectivele estimări îndeplinesc cerințele cantitative pentru abordarea IRB prevăzute la titlul II capitolul 3. În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE emite ghiduri privind utilizarea estimărilor PD și LGD ca date de intrare atunci când aceste estimări se întemeiază pe un model IRC. (3) În cazul pozițiilor din securitizare cărora li se aplică o pondere de risc suplimentară în conformitate cu articolul 247 alineatul (6), se aplică 8 % din ponderea de risc totală. (4) Instituția însumează pozițiile sale ponderate care rezultă din aplicarea alineatelor (1), (2) și (3), indiferent dacă acestea sunt lungi sau scurte, pentru a calcula cerința referitoare la fondurile sale proprii pentru acoperirea unui risc specific, cu excepția pozițiilor din securitizare cărora li se aplică articolul 338 alineatul (4). (5) În cazul în care instituția inițiatoare a unei securitizări tradiționale nu îndeplinește condițiile necesare pentru transferul unei părți semnificative a riscului prevăzute la articolul 244, instituția inițiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerința de fonduri proprii, ca și cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate. În cazul în care instituția inițiatoare a unei securitizări sintetice nu îndeplinește condițiile necesare pentru transferul unei părți semnificative a riscului prevăzute la articolul 245, instituția inițiatoare include expunerile-suport din securitizare în calculul său referitor la cerințele de fonduri proprii, ca și cum aceste expuneri nu ar fi fost securitizate și nu ține seama de efectul securitizării sintetice în scopul protecției creditului.” |
|
11. |
Partea a cincea se elimină, iar toate trimiterile la partea a cincea se înțeleg ca trimiteri la capitolul 2 din Regulamentul (UE) 2017/2402. |
|
12. |
La articolul 457, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
|
|
13. |
Articolul 462 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 462 Exercitarea delegării de competențe (1) Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, cu respectarea condițiilor prevăzute în prezentul articol. (2) Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 244 alineatul (6) și la articolul 245 alineatul (6), precum și la articolele 456-460 se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată, începând cu 28 iunie 2013. (3) Delegarea de competențe menționată la articolul 244 alineatul (6) și la articolul 245 alineatul (6), precum și la articolele 456-460 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în respectiva decizie. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare. (4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. (5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului. (6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 244 alineatul (6) și articolului 245 alineatul (6), precum și în temeiul articolelor 456-460 intră în vigoare numai dacă nici Parlamentul European, nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la data la care actul a fost notificat Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu intenționează să formuleze obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.” |
|
14. |
Se introduce următorul articol: „Articolul 519a Raportare și revizuire Până la 1 ianuarie 2022, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea dispozițiilor din partea a treia titlul II capitolul 5, prin prisma evoluției situației de pe piețele securitizărilor, inclusiv din perspectivă macroprudențială și economică. Dacă este cazul, raportul este însoțit de o propunere legislativă și evaluează în special următoarele aspecte:
Raportul ține seama, de asemenea, de evoluțiile în materie de reglementare din cadrul forurilor internaționale, în special de cele referitoare la standardele internaționale privind securitizarea.” |
Articolul 2
Dispoziții tranzitorii referitoare la pozițiile din securitizare în sold
În ceea ce privește securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise înainte de 1 ianuarie 2019, instituțiile continuă să aplice dispozițiile prevăzute în partea a treia titlul II capitolul 5 și la articolul 337 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 până la 31 decembrie 2019 în versiunea aplicabilă la 31 decembrie 2018.
În sensul prezentului articol, în cazul securitizărilor care nu implică emiterea de titluri de valoare, trimiterea la „securitizările în cazul cărora titlurile de valoare au fost emise” se înțelege „securitizările pentru care s-au creat pozițiile din securitizare inițiale”.
Articolul 3
Intrarea în vigoare și data aplicării
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2019.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Strasbourg, 12 decembrie 2017.
Pentru Parlamentul European
Președintele
A. TAJANI
Pentru Consiliu
Președintele
M. MAASIKAS
(1) JO C 219, 17.6.2016, p. 2.
(3) Poziția Parlamentului European din 26 octombrie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 20 noiembrie 2017.
(4) Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru european pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE, 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (JO L 347, 28.12.2017, p. 35).
(5) Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
(6) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).
(7) Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).