3.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 56/1

(1)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 al Consiliului (2) (denumit în continuare „regulamentul inițial”), Consiliul a impus taxe compensatorii definitive care se ridică la 11,5 % pentru importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin sau panouri și celule de tipul celor utilizate în module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „RPC” sau „China”). Aceste măsuri sunt denumite în continuare „măsuri în vigoare”, iar ancheta care a condus la măsurile instituite prin regulamentul inițial este denumită în continuare „ancheta inițială”.

(2)

Comisia a confirmat, prin Decizia de punere în aplicare 2013/707/UE (3), acceptarea angajamentului de preț astfel cum a fost modificat (denumit în continuare „angajamentul”) pentru perioada de aplicare a măsurilor definitive. De atunci, Comisia a adoptat Decizia de punere în aplicare 2014/657/UE (4) de clarificare a punerii în aplicare a angajamentului. De asemenea, Comisia a adoptat cinci regulamente de punere în aplicare de retragere a acceptării angajamentului pentru mai mulți producători-exportatori (5).

(3)

La 5 mai 2015, Comisia a publicat un aviz de deschidere a unei reexaminări intermediare parțiale a măsurilor antidumping și compensatorii aplicabile importurilor produsului care face obiectul reexaminării (6). Reexaminarea s-a limitat la indicatorul utilizat ca referință pentru mecanismul de adaptare a prețului stabilit în angajamentul de mai sus. Aceasta a fost încheiată în ianuarie 2016, în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2016/12 al Comisiei (7).

(4)

Prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/184 al Comisiei (8), în urma unei anchete antieludare, Consiliul a extins aplicarea taxei compensatorii definitive instituite prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1239/2013 la importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză pentru a cuprinde importurile de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) expediate din Malaysia și din Taiwan, indiferent dacă au fost sau nu declarate ca fiind originare din Malaysia sau din Taiwan.

(5)

În urma publicării unui aviz de expirare iminentă (9) a măsurilor compensatorii în vigoare aplicabile importurilor de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o cerere de reexaminare în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 597/2009 al Consiliului (10) (denumit în continuare „regulamentul de bază”).

(6)

Cererea a fost depusă la 4 septembrie 2015 de către EU ProSun (denumit în continuare „solicitantul”) în numele unor producători care realizează peste 25 % din producția totală a Uniunii de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) și a fost susținută de către producătorii din Uniune ale căror producții cumulate constituie mai mult de 50 % din producția totală a produsului similar realizată de către partea industriei Uniunii care își exprimă susținerea sau opoziția față de cerere. Cererea s-a bazat pe faptul că expirarea măsurilor ar risca să aibă drept rezultat continuarea subvenționării și reapariția prejudiciului pentru industria din Uniune.

(7)

După ce a constatat, în urma consultării comitetului înființat în temeiul articolului 25 alineatul (1) din regulamentul de bază, că există suficiente dovezi care să justifice deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, Comisia a anunțat, la 5 decembrie 2015, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (11) deschiderea unei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor în temeiul articolului 18 din regulamentul de bază.

(8)

În aceeași zi, Comisia a deschis o reexaminare în perspectiva expirării măsurilor (12) și o reexaminare intermediară parțială (13) a măsurilor antidumping în vigoare aplicabile importurilor de module fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin și componentele lor cheie (și anume celule) originare sau expediate din Republica Populară Chineză. Aceasta este o procedură paralelă, însă distinctă, care este tratată prin intermediul unui regulament separat.

(9)

Înainte de deschiderea reexaminării în perspectiva expirării măsurilor și în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) și cu articolul 33 litera (a) din regulamentul de bază, Comisia a informat guvernul Chinei (denumit în continuare „GC”) că a primit o cerere de reexaminare susținută de documentația corespunzătoare și a invitat GC la consultări pentru a clarifica situația în ceea ce privește conținutul cererii de reexaminare și pentru a ajunge la o soluție de comun acord. GC a acceptat invitația la consultări și, ulterior, acestea s-au desfășurat la 2 decembrie 2015. În cadrul consultărilor nu s-a putut ajunge la nicio soluție reciproc acceptată. Cu toate acestea, s-a luat notă în mod corespunzător de observațiile prezentate de autoritățile din RPC.

(10)

În aceeași zi, Comisia a inițiat din oficiu o reexaminare intermediară parțială, în temeiul articolului 19 alineatul (3) din regulamentul de bază, limitată la examinarea faptului dacă este sau nu este în interesul Uniunii să se mențină măsurile aflate în prezent în vigoare pentru celule de tipul celor utilizate în module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin (14) (denumit în continuare „avizul de deschidere a unei reexaminări intermediare”).

(11)

Ancheta privind probabilitatea unei continuări sau a unei reapariții a subvenționării a vizat perioada cuprinsă între 1 octombrie 2014 și 30 septembrie 2015 (denumită în continuare „perioada anchetei de reexaminare” sau „PAR”). Analiza tendințelor relevante pentru evaluarea probabilității unei continuări sau reapariții a prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2012 și 30 septembrie 2015 (denumită în continuare „perioada examinată”).

(12)

În avizele de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze în vederea participării la anchetă. În plus, Comisia a informat cu privire la deschiderea anchetei în special solicitantul, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți din China și autoritățile din China, importatorii, furnizorii și utilizatorii cunoscuți, comercianții, precum și asociațiile despre care se cunoaște că sunt părți interesate și i-a invitat să participe la anchetă.

(13)

Părțile interesate au avut posibilitatea de a formula observații privind deschiderea anchetei și de a solicita o audiere de către Comisie și/sau consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(14)

În avizul de deschidere, Comisia a afirmat că ar putea eșantiona părțile interesate în conformitate cu articolul 27 din regulamentul de bază.

(15)

În avizele de deschidere, Comisia a afirmat că a ales în mod provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza celui mai mare volum reprezentativ al vânzărilor Uniunii, ținând seama de volumul de producție și de localizarea geografică, care ar putea fi anchetat în mod rezonabil în intervalul de timp disponibil. Eșantionul a constat din șase producători din Uniune pentru module și trei pentru celule. În eșantion au fost incluși atât producători integrați pe verticală, cât și producători neintegrați. Comisia a invitat toate părțile interesate să prezinte observații cu privire la eșantionul provizoriu. Toate societățile care au fost selectate în mod provizoriu au fost de acord să fie incluse în eșantion.

(16)

S-au primit observații privind eșantionul propus de la mai multe părți interesate. Acestea au criticat faptul că numele și localizarea mai multor producători din Uniune au fost păstrate confidențiale, ceea ce le-a împiedicat să formuleze observații cu privire la cota producătorilor selecționați în ceea ce privește producția totală și volumele de vânzări ale industriei din Uniune.

(17)

Comisia a reamintit că toți producătorii din Uniune incluși în eșantion, cu excepția SolarWorld WARIS Srl (denumită în continuare „Waris”) și Sillia VL (denumită în continuare „Sillia”), au solicitat, în etapa deschiderii, ca denumirile lor să rămână confidențiale. Comisia a respectat aceste cereri, dar i-a invitat să își confirme dorința de a rămâne anonimi pe parcursul anchetelor de reexaminare și să prezinte motive întemeiate pentru solicitarea acestora. Toate societățile în cauză, cu excepția uneia, și-au confirmat cererea inițială și au furnizat o justificare pentru solicitările lor. În special, societățile au indicat că se tem că vor pierde activități economice în RPC, și/sau surse de aprovizionări cu materii prime și componente provenite din RPC. Motivele prezentate s-au dovedit a fi justificate. Astfel, Comisia a decis să accepte cererea de anonimat a acestora și să respingă cererile formulate de părțile interesate de a dezvălui identitatea și localizarea producătorilor din Uniune incluși în eșantion. Dintre societățile anonime, doar Jabil Assembly Poland sp. zoo. (denumită în continuare „Jabil”) a fost de acord ca numele său să fie dezvăluit în eșantionul final.

(18)

Un producător-exportator a susținut că industria din Uniune nu a fost definită de către Comisie înainte de selectarea eșantionului provizoriu. Prin urmare, acesta nu a putut să prezinte observații cu privire la caracterul reprezentativ al eșantionului. În plus, unii dintre producătorii din Uniune selectați, cum ar fi SolarWorld, sunt integrați pe verticală, întrucât produc celule care sunt utilizate în principal pentru propria lor producție de module. Prin urmare, există riscul ca producerea aceluiași produs final, și anume module, să fi fost cuantificată de două ori.

(19)

Din avizele de deschidere rezultă că „industria din Uniune” se referă la toți producătorii de module și componente cheie (și anume celule) din Uniune. În plus, industria din Uniune a fost deja definită în mod clar în cadrul anchetei inițiale. În cele din urmă, utilizarea captivă a producției de celule a fost dedusă atunci când s-a examinat statutul și reprezentativitatea industriei din Uniune. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(20)

O serie de alte părți interesate au susținut că Waris și Sillia nu ar fi trebuit să fie incluse în eșantion de către Comisie, întrucât aceste societăți sunt mici producători de module din Uniune. Prin urmare, acestea au un model de afaceri foarte specific, care nu este reprezentativ. Mai degrabă, Comisia ar fi trebuit să includă întreprinderi de dimensiuni mari și mijlocii, cum ar fi Jabil.

(21)

Comisia a respins acest argument, întrucât în eșantion a fost inclus un număr semnificativ de producători de module de dimensiuni mari și mijlocii. Waris și Sillia au fost incluse în eșantion pentru a asigura o reprezentativitate geografică mai largă.

(22)

După deschiderea procedurii, Comisia a trebuit să excludă din eșantion societatea Sillia din cauza lipsei de cooperare. Prin urmare, restul producătorilor din Uniune care au rămas incluși în eșantion au reprezentat 38,8 % din totalul vânzărilor din UE și 55 % din producția totală de module a Uniunii. Pentru celule, aceștia au reprezentat 76,6 % din volumul total al vânzărilor UE și 77 % din producția totală a Uniunii. În consecință, eșantionul modificat a fost considerat în continuare ca fiind reprezentativ pentru industria din Uniune.

(23)

Pentru a decide dacă eșantionarea este necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizele de deschidere.

(24)

Doi importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul mic al acestora, Comisia a decis că nu este necesară constituirea unui eșantion.

(25)

Pentru a decide dacă este necesară eșantionarea și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din China să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. De asemenea, Comisia a solicitat autorităților din China să identifice și/sau să contacteze alți producători-exportatori, dacă este cazul, care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(26)

Deși 86 de producători-exportatori/grup de producători-exportatori din China au furnizat informațiile solicitate în anexa I la avizul de deschidere în scopul eșantionării, cei mai mari trei producători-exportatori principali/grup de producători-exportatori [în ceea ce privește vânzările la export către Uniune ale produsului care face obiectul reexaminării în conformitate cu baza de date în temeiul articolului 14 alineatul (6)] nu au furnizat informațiile solicitate. În aceste condiții, Comisia a inclus în eșantion următorii trei producători-exportatori/grupuri de producători-exportatori cu cel mai mare volum al vânzărilor la export către Uniune care au furnizat informațiile solicitate și au cooperat la anchetă:

(27)

În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, au fost consultați cu privire la selectarea eșantionului toți producătorii-exportatori interesați cunoscuți și autoritățile din China. Nu au fost prezentate observații.

(28)

Guvernului Chinei i-a fost trimis un chestionar, inclusiv chestionare specifice pentru China Development Bank, Export Import Bank of China (denumită în continuare „EXIM”), Bank of Beijing, China Construction Bank (denumită în continuare „CCB”), Industrial and Commercial Bank of China (denumită în continuare „ICBC”), China Merchants Bank (denumită în continuare „MEB”), China Mingsheng Bank (denumită în continuare „MiB”), Ping An Bank, Suzhou Bank, și China Export & Credit Insurance Corporation (denumită în continuare „Sinosure”) în baza faptului că acestea au furnizat împrumuturi și servicii financiare industriei fotovoltaice în conformitate cu informațiile cuprinse în cerere. În plus, Guvernului Chinei i s-a solicitat să trimită un chestionar pentru bănci către orice alte instituții financiare cunoscute Guvernului Chinei ca fiind furnizori de împrumuturi către industria în cauză („industria fotovoltaică”). Chestionarul pentru GC menționat a inclus, de asemenea, chestionare specifice către acei producători de polisiliciu, acei producători de profiluri de aluminiu și acei producători de sticlă care se află parțial sau în totalitate în proprietatea statului și care au furnizat aceste materii prime industriei fotovoltaice în cursul perioadei anchetei de reexaminare. De asemenea, au fost trimise chestionare celor trei (grupuri de) producători-exportatori incluși în eșantion, producătorilor-exportatori din Uniune, precum și tuturor importatorilor și utilizatorilor care s-au prezentat.

(29)

Comisia a primit răspunsuri la chestionar de la EXIM, CCB, ICBC, MEB, MiB și Sinosure, însă nu și de la instituțiile financiare enumerate în considerentul anterior, de la cele trei (grupuri de) producători-exportatori incluși în eșantion, de la producătorii din Uniune incluși în eșantion și de la patru importatori/utilizatori.

(30)

Comisia a căutat și a verificat toate informațiile considerate necesare pentru a evalua probabilitatea continuării și reapariției subvențiilor, probabilitatea reapariției prejudiciului și interesul Uniunii:

(31)

Răspunsul la chestionar al MiB, primit de la GC, nu a fost verificat deoarece a indicat la 30 iunie 2016 că nu va accepta o verificare la fața locului. Din informațiile furnizate de cei trei producători incluși în eșantion reiese faptul că 18 instituții financiare, și anume Agricultural Bank of China, Bank of China, Bank of Communication, China Development Bank, China Everbright Bank, China Trust Commercial Bank, Hua Xia Bank, Industrial Bank of China, Jiangnan Rural Commercial Bank, Ping An Bank, Rural Commercial Bank, Shanghai Pudong Development Bank și Xiantao Finance Bureau au furnizat împrumuturi către producătorii incluși în eșantion menționați, pe lângă EXIM, CCB, ICB, MEB și MiB.

(32)

La 20 decembrie 2016, Comisia a comunicat tuturor părților interesate faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să mențină măsurile compensatorii în vigoare și a invitat toate părțile interesate să formuleze observații. Comisia a analizat observațiile formulate de părțile interesate și le-a luat în considerare, după caz. În urma comunicării informațiilor, Camera de Comerț din China, Wacker, Solar Power Europe (denumită în continuare „SPE”) și Solar Alliance for Europe (denumită în continuare „SAFE”) au solicitat și li s-a acordat o audiere cu consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(33)

După ce comitetul menționat la considerentul 790 nu a prezentat niciun aviz, Comisia și-a anunțat intenția de a reduce perioada de aplicare a măsurilor de la 24 de luni la 18 luni. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în acest sens.

(34)

Produsul care face obiectul reexaminării este același cu produsul din cadrul anchetei care a condus la impunerea măsurilor existente (denumită în continuare „ancheta inițială”), și anume modulele fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin sau panourile și celulele de tipul celor utilizate în module sau panouri fotovoltaice pe bază de siliciu cristalin (celulele au o grosime care nu depășește 400 micrometri), originare sau expediate din Republica Populară Chineză (denumit în continuare „produsul care face obiectul reexaminării” sau „produsul în cauză”), care se încadrează în prezent la codurile NC ex 8501 31 00, ex 8501 32 00, ex 8501 33 00, ex 8501 34 00, ex 8501 61 20, ex 8501 61 80, ex 8501 62 00, ex 8501 63 00, ex 8501 64 00 și ex 8541 40 90 (codurile TARIC 8501310081, 8501310089, 8501320041, 8501320049, 8501330061, 8501330069, 8501340041, 8501340049, 8501612041, 8501612049, 8501618041, 8501618049, 8501620061, 8501620069, 8501630041, 8501630049, 8501640041, 8501640049, 8541409021, 8541409029, 8541409031 și 8541409039), cu excepția cazului în care acestea se află în tranzit în sensul articolului V din GATT.

(35)

Următoarele tipuri de produse sunt excluse din definiția produsului care face obiectul reexaminării:

(36)

La fel ca în ancheta inițială, produsul care face obiectul reexaminării, precum și produsul fabricat și vândut în Uniune de către industria din Uniune au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice, precum și aceleași utilizări finale de bază. În mod similar, produsul fabricat și vândut pe piața internă din China și produsul vândut la export către Uniune prezintă aceleași caracteristici și utilizări fizice și tehnice de bază. Prin urmare, acestea sunt considerate produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(37)

În conformitate cu articolul 18 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă expirarea măsurilor existente ar avea ca efect probabil o continuare sau o reapariție a subvenționării.

(38)

La cererea GC, Comisia a acordat o prelungire de 14 zile a termenului pentru răspunsul la chestionar, ceea ce a avut ca rezultat o perioadă totală de 50 de zile pentru trimiterea răspunsului la chestionar.

(39)

În urma comunicării informațiilor, GC a observat că, având în vedere complexitatea chestionarului, termenul de 50 de zile acordat pentru finalizarea răspunsului la chestionar era inadecvat. GC a afirmat că Comisia nu a acționat în măsura posibilităților, deoarece „și-a acordat 11 luni pentru evaluarea informațiilor iar GC a avut la dispoziție 50 de zile pentru furnizarea acestor informații”. De asemenea, GC a comparat termenele acordate și/sau aplicabile din ancheta inițială și din alte anchete antisubvenție cu cele din prezenta reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor. GC a afirmat, de asemenea, că termenele impuse în reexaminarea efectuată în perspectiva expirării măsurilor aveau scopul de a pune GC într-o poziție dificilă și de a împiedica cooperarea sa în măsura posibilităților. Comisia ia notă de faptul că regulamentul de bază prevede că trebuie acordat un termen de cel puțin 30 de zile pentru trimiterea de către părțile interesate a răspunsului la chestionar și de cel mult 15 luni pentru încheierea reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor. Aceste termene legale au fost respectate, iar GC a avut la dispoziție 20 de zile în plus față de termenul minim prevăzut. Prin urmare, argumentul GC este inoperant.

(40)

În scrisoarea sa de prelungire a termenului din 7 ianuarie 2016, Comisia a reamintit GC că răspunsul la chestionar ar trebui să acopere programele de subvenții și avantajele de care au beneficiat toți producătorii-exportatori ai produsului care face obiectul reexaminării. GC a răspuns prin scrisoarea din 21 ianuarie 2016 exprimându-și preocuparea cu privire la domeniul de aplicare a chestionarului și informând Comisia că datele specifice societății din răspunsul său la chestionar, la fel ca în ancheta inițială, ar acoperi doar (grupurile de) producători-exportatori incluși în eșantion. Comisia, prin scrisoarea din 22 ianuarie 2016, și-a exprimat dezacordul cu privire la poziția GC în această chestiune și a indicat că, spre deosebire de ancheta inițială, mai mulți dintre cei mai mari producători-exportatori, printre care primii trei în ceea ce privește volumul de exporturi de produs care face obiectul reexaminării către Uniune, nu au cooperat în cadrul reexaminării efectuate în perspectiva expirării măsurilor, ceea ce conduce la un nivel de cooperare care a fost semnificativ mai scăzut decât în cadrul anchetei inițiale. În consecință, puteau fi omise informații importante pentru stabilirea constatărilor privind subvenția în cazul în care răspunsul la chestionar al GC ar acoperi doar grupurile de producători-exportatori incluși în eșantion. Cu toate acestea, Comisia, în vederea unei bune cooperări, a acceptat în mod excepțional în scrisoarea respectivă ca GC să poată limita datele specifice societății din răspunsul său la chestionar la cei (cele) mai mari 10 (grupuri de) producători-exportatori din PAR, menționați nominal în scrisoare și care includ cele trei societăți incluse în eșantion, exprimându-și intenția de a acorda încă o prelungire a termenului până la 2 februarie 2016.

(41)

GC a trimis un răspuns incomplet la chestionar în trei părți: prima la 26 ianuarie 2016, a doua la 3 februarie 2016 și a treia la 5 februarie 2016. În scrisoarea de însoțire a informațiilor trimise la 26 ianuarie 2016, GC și-a exprimat dorința de a clarifica motivele răspunsurilor incomplete la chestionar și a reiterat poziția sa cu privire la domeniul de aplicare al chestionarului, care s-a limitat la cele trei grupuri de producători-exportatori incluși în eșantion, poziție repetată în tot cuprinsul răspunsului său la chestionar.

(42)

În urma comunicării informațiilor, GC și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că Comisia „a criticat faptul că GC a furnizat informațiile după 26 ianuarie 2016”. Comisia ia notă de faptul că considerentul de mai sus este o prezentare a faptelor privind modul în care GC a trimis răspunsul său la chestionar. Răspunsul întârziat nu a avut nicio consecință legală.

(43)

Comisia a trimis scrisori de clarificare către GC la 14 martie 2016 (denumită în continuare „prima scrisoare de clarificare”) și la 14 iulie 2016 (denumită în continuare „a doua scrisoare de clarificare”), la care GC a răspuns la 8 aprilie 2016 și, respectiv, la 22 iulie 2016. La 14 iulie 2016, Comisia a transmis programul de verificare GC, solicitându-i să prezinte observații și să completeze informațiile logistice care lipsesc.

(44)

În vederea unei bune colaborări, Comisia a trimis o scrisoare detaliată prealabilă verificării la 19 iulie 2016. GC a răspuns la 2 august 2016, propunând un program de verificare diferit, inclusiv cu modificarea duratei unora dintre secțiunile care trebuie verificate. Acest lucru, astfel cum a explicat Comisia printr-un răspuns în aceeași zi, nu era acceptabil, întrucât programul modificat nu mai urma un flux logic. În plus, Comisia nu a putut accepta modificările aduse la alocarea timpului de verificare pentru fiecare dintre secțiuni.

(45)

În urma comunicării informațiilor, GC a afirmat că cele de mai sus arată faptul că GC a fost flexibil în cadrul cooperării sale, spre deosebire de Comisie. Comisia subliniază faptul că considerentul anterior reprezintă o prezentare a faptelor privind schimburile de dinaintea vizitei de verificare.

(46)

Vizita de verificare a avut loc între 8 august 2016 și 12 august 2016 în conformitate cu programul propus de Comisie.

(47)

Niciuna dintre băncile menționate în considerentul 29 nu a furnizat informațiile solicitate cu privire la industria fotovoltaică, afirmând că au făcut obiectul unor obligații legale și clauze contractuale privind confidențialitatea informațiilor specifice societăților cu privire la împrumuturi. Băncile au invitat Comisia să se bazeze pe informațiile furnizate de (grupurile de) producători-exportatori incluși în eșantion.

(48)

În a doua cerere de clarificare, Comisia a invitat GC să solicite celor mai mari 10 (grupuri de) producători-exportatori ai produsului care face obiectul reexaminării să autorizeze băncile să furnizeze Comisiei informații specifice societății în cadrul prezentei anchetei de reexaminare efectuate în perspectiva expirării măsurilor. GC a declarat că nu putea solicita, forța sau obliga producătorii-exportatori chinezi să coopereze în cadrul prezentei anchete sau în cadrul oricărei alte anchete. Cu toate acestea, această afirmație nu are legătură cu invitația Comisiei. GC a indicat în continuare că Comisia ar putea solicita în mod direct acestor societăți să furnizeze informațiile relevante. Într-adevăr, Comisia a utilizat informațiile furnizate de către cele trei societăți incluse în eșantion. Cu toate acestea, deoarece cererea de autorizare se referea la informații deținute de instituțiile financiare, în special evaluările de risc de credit, cele trei societăți incluse în eșantion nu au putut furniza toate informațiile relevante. Comisia consideră că este responsabilitatea GC să faciliteze contactele necesare dintre bănci și producători-exportatori, astfel încât băncile să fie în măsură să furnizeze informațiile solicitate.

(49)

GC a afirmat în cursul vizitei de verificare că a solicitat producătorilor-exportatori incluși în eșantion să trimită apendicele relevant la chestionarul pentru GC către instituțiile financiare de la care au primit împrumuturi, linii de credit și/sau asigurări de credit. De asemenea, GC a declarat că a transmis apendicele celorlalte instituții financiare menționate în scrisoarea de însoțire a chestionarului. La solicitarea Comisiei din cursul vizitei de verificare nu au putut fi arătate dovezi cu privire la aceste acțiuni.

(50)

În urma comunicării informațiilor, GC și-a exprimat nemulțumirea cu privire la afirmațiile de mai sus. Comisia ia notă de faptul că considerentul 49 oferă o prezentare a evenimentelor astfel cum au avut loc.

(51)

În cursul vizitei de verificare la GC, Comisia a făcut tot posibilul pentru a verifica răspunsul la chestionar și a solicitat documentele justificative care au fost utilizate pentru pregătirea sa, în conformitate cu dispozițiile articolelor 11 și 26 din regulamentul de bază. Cu câteva excepții, documentele justificative menționate, deși au fost solicitate în mod expres, nu erau disponibile. Prin urmare nu a fost posibilă o verificare completă a răspunsului la chestionar. În consecință, Comisia, în plus față de lista standard cu elemente de probă, a elaborat și o listă cu documente care au fost solicitate la fața locului și care nu au fost furnizate. La încheierea verificării, lista a fost revizuită împreună cu GC și semnată de GC și de Comisie (denumită în continuare „lista cu documentele care nu au fost furnizate”). Lista a conținut 28 de puncte și explicații/observații pentru fiecare punct.

(52)

În urma comunicării informațiilor, GC a afirmat că lista cu documentele care nu au fost furnizate ar putea fi clasificate în patru categorii, și anume „documente inexistente”, „documente aflate în curs de pregătire care nu au fost emise în mod oficial”, „rapoarte sensibile și confidențiale de evaluare a riscului de credit” și „informații furnizate în alte documente transmise”. Comisia ia notă de faptul că lista cu documentele care nu au fost furnizate include punctul „Elemente de probă privind liberalizarea piețelor financiare (People's Bank of China, denumită în continuare „PBOC”)”, față de care GC se pare că și-a exprimat dezacordul în observațiile sale de după comunicarea informațiilor.

(53)

În plus, GC a afirmat că dacă documentele care se încadrează în una din cele patru categorii menționate ar fi eliminate, lista ar conține doar câteva documente care au fost solicitate și nu au fost furnizate. Comisia nu este de acord cu această afirmație. În ceea ce privește așa-numitele documente „inexistente”, Comisia a avut motive să le solicite, deoarece acestea erau menționate în alte documente transmise anterior în cursul prezentei anchete și/sau în cursul anchetei inițiale. În ceea ce privește „documentele aflate în curs de pregătire care nu au fost emise în mod oficial”, unele dintre acestea ar fi putut fi transmise Comisiei după adoptarea lor formală, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Referitor la „rapoartele sensibile și confidențiale de evaluare a riscului de credit”, regulamentul de bază oferă garanții procedurale conform cărora astfel de informații sunt protejate împotriva diseminării. În fine, chiar dacă Comisia ar fi acceptat furnizarea de informații „în alte documente”, astfel de documente a reprezentat doar o mică parte din listă.

(54)

În urma comunicării informațiilor, GC a afirmat că Comisia a aplicat datele disponibile privind lipsa furnizării „anumitor documente” fără să facă legătura dintre aceste documente cu informațiile solicitate de Comisie. GC a afirmat că Comisia a aplicat astfel datele disponibile pe baza unui conținut necunoscut, ceea ce contravine prevederilor OMC. Comisia ia notă de faptul că motivele solicitării documentelor au fost precizate în chestionar, în cursul vizitei de verificare, în scrisorile Comisiei către GC datate 22 ianuarie 2016 și 23 septembrie 2016, precum și în comunicarea informațiilor.

(55)

În urma vizitei de verificare la fața locului, la 23 septembrie 2016, Comisia a notificat GC faptul că intenționează să aplice datele disponibile în ceea ce privește informațiile lipsă și a avertizat GC cu privire la consecințele lipsei de cooperare în conformitate cu articolul 28 alineatele (1) și (6) din regulamentul de bază.

(56)

În scrisoarea sa din 13 octombrie 2016, GC s-a opus luării în considerare de către Comisie a aplicării dispozițiilor articolului 28 din regulamentul de bază, argumentând că acest lucru nu era justificat de motive de drept și de fapt. De asemenea, GC a afirmat că faptul că băncile nu au furnizat informațiile solicitate de Comisie arată că GC nu exercită un control efectiv asupra lor. GC a repetat explicațiile anterioare referitoare la motivele pentru care informațiile nu au putut fi furnizate.

(57)

GC a declarat că nu s-a explicat de către Comisie de ce informațiile furnizate de GC nu au fost suficiente și de ce era nevoie de informații suplimentare. Comisia a explicat GC de ce a considerat necesară furnizarea informațiilor solicitate (a se vedea considerentul 40 de mai sus).

(58)

GC a declarat în continuare că scrisoarea Comisiei cu privire la intenția de a aplica datele disponibile a fost extrem de neclară și imprecisă. GC a reiterat în observațiile sale în urma comunicării informațiilor că scrisoarea Comisiei conținea „informații extrem de sumare privind motivele aplicării datelor disponibile”. Comisia a remarcat că deficiențele erau enumerate în funcție de subiect, schema de subvenție și/sau entitate (de exemplu, entități financiare) și că a fost întocmită, de comun acord, o listă cu documente care nu au fost furnizate (a se vedea considerentul 51).

(59)

GC a afirmat că Comisia nu poate imputa GC răspunderea privind lipsa cooperării producătorilor-exportatori din China deoarece aceste societăți sunt independente și GC nu exercită niciun control asupra lor. GC nu a furnizat niciun fel de informații cu privire la acestea.

(60)

Comisia nu impută GC răspunderea privind lipsa cooperării. Cu toate acestea, GC este răspunzător pentru propriul răspuns la chestionar care, în ceea ce privește informațiile solicitate specifice societăților, a cuprins doar cei trei producători-exportatori incluși în eșantion. Prin urmare, Comisia consideră că GC nu a acționat în măsura posibilităților deoarece nu a furnizat informațiile solicitate.

(61)

De asemenea, GC a pus sub semnul întrebării faptul că lipsa copiilor anumitor documente ar putea aduce atingere sau discredita în vreun fel informațiile din dosar sau împiedica ancheta. În scrisoarea sa, GC a descris probele care nu au fost furnizate ca având o valoare probatorie relativ redusă (fără a preciza care sunt „dovezile care nu sunt disponibile” la care se referea GC) și, prin urmare, indisponibilitatea unor astfel de probe nu ar trebui să pună sub semnul întrebării cadrul juridic al Chinei. Comisia nu este de acord cu afirmația că informațiile care nu au fost furnizate de GC au o valoare probatorie redusă. Valoarea probatorie poate fi estimată doar după furnizarea informațiilor. Procesul de verificare are ca scop stabilirea acurateței răspunsului la chestionar. În această privință, se confirmă faptul că vizitele de verificare nu au permis Comisiei să confirme pe deplin informațiile din dosar.

(62)

De asemenea, GC a susținut că au fost identificate în mod greșit de către Comisie șase documente care nu au fost furnizate în cursul procesului de verificare și că aplicarea articolului 28 era nejustificată. În această privință, este suficient să se reamintească faptul că lista documentelor care nu au fost furnizate a fost stabilită de comun acord.

(63)

GC a făcut referire la anexa II din Acordul antidumping al OMC și la articolul 28 alineatul (3) din regulamentul de bază, care precizează că „toate informațiile care sunt verificabile, care sunt furnizate într-un mod adecvat pentru a fi utilizate în investigație fără dificultăți exagerate, care sunt furnizate în timp util și, atunci când este cazul, sunt comunicate pe un suport sau în limbajul informatic solicitat de către autorități, trebuie să fie luate în considerare la luarea deciziilor.” De asemenea, acesta a făcut referire la mai multe hotărâri ale grupului special al OMC (15) în care termenul „verificabile” nu înseamnă că informațiile ar trebui să fie verificate efectiv la fața locului. GC a afirmat că Comisia nu poate respinge informații și aplica datele disponibile indiferent de contextul și natura circumstanțelor în cazul în care anumite informații nu sunt disponibile în cursul verificării.

(64)

Comisia menționează că informațiile care urmează să fie luate în considerare trebuie mai întâi verificate. De asemenea, în raportul grupului special SUA – placă de oțel, cuvântul „a verifica” este definit ca „a confirma sau a testa acuratețea sau corectitudinea, în special în urma unei examinări sau prin compararea datelor etc.; a verifica sau a stabili prin anchetă”. În acest caz specific, Comisia consideră că a respectat rapoartele grupului menționate în considerentul anterior.

(65)

În urma comunicării informațiilor, GC a afirmat că Comisia și-a extins motivele și raționamentul privind aplicarea datelor disponibile, ceea ce în opinia GC nu ar fi în conformitate cu Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (SMC) și cu articolul 28 alineatul (4) din regulamentul de bază. Comisia menționează că, în conformitate cu articolul 28 alineatul (4) din regulamentul de bază, GC a fost informat cu privire la motive prin scrisoarea datată 23 septembrie 2016 și că GC i-a fost acordată posibilitatea de a prezenta observații cu privire la scrisoare înainte de 6 octombrie 2016. După ce a solicitat și obținut prelungirea termenului menționat, GC și-a prezentat observațiile în scrisoarea datată 13 octombrie 2016. Articolul 28 alineatul (4) din regulamentul de bază prevede, de asemenea, că „în cazul în care aceste explicații nu sunt considerate satisfăcătoare, motivele respingerii elementelor de probă sau ale informațiilor în cauză trebuie comunicate și indicate în concluziile făcute public”, aceste dispoziții fiind respectate prin documentul final de informare generală din 20 decembrie 2016.

(66)

De asemenea, GC a afirmat că aplicarea de către Comisie a datelor disponibile este incoerentă din punct de vedere juridic întrucât, pe de-o parte, Comisia se concentrează pe modificările apărute de la ancheta inițială, iar pe de altă parte chestionarul și apendicele anexate erau prea împovărătoare în ceea ce privește cererea de informații. De asemenea, GC a criticat faptul că Comisia nu ar fi precizat în chestionar că se va axa pe posibilele modificări apărute de la ancheta inițială. În plus, GC a afirmat că Comisia a solicitat mai multe informații în comparație cu ancheta inițială. Comisia respinge aceste observații deoarece, în primul rând, pentru a analiza eventualele modificări, Comisia trebuie mai întâi să colecteze informații cu privire la statu-quoul din cursul perioadei anchetei de reexaminare. În al doilea rând, chestionarul nu era diferit de orice alt chestionar standard destinat autorităților într-o anchetă antisubvenție, chiar dacă acesta a fost în mod evident adaptat la schemele menționate în cerere. Aceasta înseamnă că informațiile cu privire la elementele subvenționate care nu au fost deja identificate în cadrul anchetei inițiale, dar care au fost identificate între timp, au fost într-adevăr solicitate în chestionar.

(67)

GC a insistat în observațiile sale cu privire la comunicarea informațiilor că au lipsit informații referitoare la cinci, și nu la șapte producători-exportatori. Comisia a acceptat această afirmație cu următoarele calificări: dintre cei mai mari 10 producători-exportatori către Uniune, trei au fost incluși în eșantion. Doi producători-exportatori suplimentari au transmis un răspuns la chestionarul de eșantionare, iar ceilalți cinci nu au făcut acest lucru. În chestionarul destinat autorităților, Comisia a solicitat GC să răspundă la întrebările sale privind industria fotovoltaică, iar la momentul respectiv, în vederea reducerii poverii administrative, chestionarul era limitat la cei mai mari 10 producători-exportatori. Cu toate acestea, GC a răspuns la chestionarul destinat autorităților luând în considerare doar cele trei societăți incluse în eșantion și nu au furnizat informații cu privire la ceilalți șapte producători-exportatori.

(68)

În ceea ce privește nivelul de reprezentare, Comisia nu este de acord cu observația GC conform căreia insistența Comisiei ca GC să ofere informații cu privire la cei mai mari 10 producători-exportatori ar sugera faptul că eșantionul său nu este reprezentativ pentru concluziile din cadrul prezentei anchete. Comisia intenționează să clarifice faptul că eșantionul este reprezentativ, deoarece aceasta îndeplinește condițiile stabilite în regulamentul de bază: Eșantionul acoperă cei mai mari producătorii, după volum, care au cooperat. GC a contestat în observațiile prezentate după comunicarea informațiilor faptul că informațiile suplimentare ar fi oferit elemente noi. Comisia constată că aceasta nu ar putea exclude de la bun început faptul că ar fi necesar să se aplice articolul 27 alineatul (4) din regulamentul de bază. Într-o astfel de situație, informațiile cu privire la cei mai mari 10 producători-exportatori ar fi crescut și mai mult calitatea concluziilor deoarece baza de informații ar fi fost mai mare.

(69)

Comisia nu a încălcat niciodată obligațiile de investigare ex officio, după cum s-a argumentat de GC în urma comunicării informațiilor. Dimpotrivă, Comisia a analizat informațiile disponibile, deși incomplete, și a depus toate eforturile posibile pentru a completa lacunele din informațiile disponibile.

(70)

Prin urmare, Comisia respinge observațiile GC conform cărora informațiile solicitate erau irelevante.

(71)

De asemenea, GC a afirmat că, în documentul general de comunicare a informațiilor, Comisia a interpretat în mod greșit cantitatea de informații care lipsea și a subliniat ansamblul informațiilor furnizate de GC.

(72)

În ceea ce privește instituțiile financiare și furnizorii de materii prime, GC a afirmat că consideră lipsită de logică cerința Comisiei privind cooperarea a 3 800 de bănci, precum și a tuturor furnizorilor de materii prime. Comisia observă că această afirmație este eronată. Comisia a cerut GC să transmită numai chestionarele cu caracter specific instituțiilor financiare și furnizorilor de materii prime, astfel cum se menționează mai sus la considerentul 28.

(73)

În ceea ce privește observațiile GC privind presupusa cooperare deplină, Comisia a constatat că următoarele deficiențe principale nu au fost abordate în mod corespunzător până la sfârșitul anchetei. GC nu a furnizat niciuna dintre informațiile solicitate în scrisoarea trimisă de Comisie către GC la 23 septembrie 2016. GC nu a oferit informații cu privire la cei mai mari 10 producători-exportatori. De asemenea, GC nu a facilitat primirea răspunsurilor la chestionar din partea China Development Bank, Bank of Beijing, Ping An Bank și Suzhou Bank. De asemenea, au lipsit informațiile privind cotele de piață pentru polisiliciu, sticlă și aluminiu din RPC. În fine, GC a refuzat să transmită chestionarele specifice către: (i) orice alte instituții financiare cunoscute de GC că au acordat împrumuturi celor mai mari 10 producători-exportatori; și (ii) furnizorii de polisiliciu, sticlă și aluminiu. Astfel, pentru aceștia din urmă, GC a indicat că nu a văzut necesitatea comunicării apendicelui.

(74)

Având în vedere concluziile din prezenta secțiune, Comisia consideră că condițiile pentru utilizarea datelor disponibile, în sensul articolului 28 din regulamentul de bază sunt, în principiu, îndeplinite.

(75)

Pentru a răspunde observațiilor privind comunicarea informațiilor, pentru fiecare dintre schemele de subvenții analizate în secțiunile următoare, Comisia a identificat cu precizie informațiile care nu au fost luate în considerare pe baza datelor disponibile și informațiile care le-au înlocuit.

(76)

Un producător-exportator inclus în eșantion a criticat utilizarea articolului 28 din regulamentul de bază, întrucât aceasta a considerat că această utilizare era îndreptată împotriva sa. El a afirmat că în privința sa Comisia nu a urmat procedura prevăzută la articolul respectiv. Comisia nu este de acord cu acest punct de vedere. Comisia nu a ignorat nicio informație furnizată de către acest producător-exportator. Dimpotrivă, ea a utilizat toate informațiile disponibile, inclusiv informații de la producătorul-exportator în cauză.

(77)

Toate schemele de subvenții evaluate își au sursa în punerea în aplicare a planificării centrale, așa cum a fost cazul în ancheta inițială.

(78)

Având în vedere durata redusă a măsurilor compensatorii impuse asupra importurilor produsului care face obiectul reexaminării, Comisia și-a concentrat analiza asupra posibilelor modificări ale politicilor, ale documentelor de planificare și ale aplicărilor juridice/practice pe care le-ar induce astfel de modificări.

(79)

În urma comunicării informațiilor, GC a declarat că Comisia nu a acționat cu un grad adecvat de diligență pentru a ajunge la o concluzie motivată privind subvenționarea continuă deoarece s-a bazat în mod semnificativ pe constatările sale privind subvenționarea din ancheta inițială, pe care GC le-a contestat în cursul anchetei menționate. De asemenea, GC a menționat Raportul privind taxele antidumping și taxele compensatorii privind SUA (punctul 354), potrivit căruia o simplă trimitere la concluziile unei anchete nu este suficientă pentru a înlocui o explicație motivată și adecvată.

(80)

Observațiile formulate de către GC în cursul anchetei inițiale au fost analizate și abordate în cadrul regulamentului inițial, iar concluziile formulate în cursul anchetei inițiale nu au fost contestate în instanță (16). În acest context, Comisia nu vede motivele pentru care astfel de constatări nu pot face parte din baza pe care Comisia s-a întemeiat pentru a trage concluziile sale în cadrul prezentei anchete, având în vedere faptul că ancheta de reexaminare nu a constatat că elementele de fapt pe care se întemeiază aceste concluzii s-ar fi schimbat, ceea ce înseamnă că acestea au fost evaluate din nou. În plus, după cum rezultă din analizarea informațiilor colectate pe parcursul anchetei, reflectate în prezentul regulament, Comisia nu este de acord cu afirmația potrivit căreia Comisia s-ar fi întemeiat în mod semnificativ pe concluziile formulate în cursul anchetei inițiale. În acest sens, și având în vedere aplicarea parțială a articolului 28 din regulamentul de bază cu privire la GC, Comisia a recurs la datele disponibile, care, în anumite cazuri, au condus la constatări în baza concluziilor formulate în cursul anchetei inițiale.

(81)

Solicitantul a susținut că RPC continuă să își subvenționeze masiv industria fotovoltaică și a făcut referire la o serie de documente de politică și de planificare, precum și la actele legislative care constituie baza sprijinului acordat de stat acestei industrii. Comisia a reexaminat și a analizat documentele menționate în cerere, precum și alte documente transmise pe parcursul anchetei de GC și de producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(82)

În cursul anchetei inițiale, s-a stabilit că GC a inclus industria fotovoltaică printre industriile „strategice” în cadrul celui de al 12-lea plan cincinal (17). De asemenea, GC a emis un plan specific pentru industria solară fotovoltaică (subordonat celui de al 12-lea plan cincinal principal), și anume cel de al 12-lea Plan cincinal pentru industria solară fotovoltaică. În cuprinsul acestui plan, GC și-a exprimat sprijinul pentru „societățile superioare” (18) și pentru „societățile cheie” (19), s-a angajat să „promoveze punerea în aplicare a unor politici diverse de sprijinire a industriei fotovoltaice” (20) și „să formuleze pregătirea generală a unor politici de sprijin în domeniul industriei, al finanțelor și al impozitării […]” (21). Aceste planuri au acoperit perioada 2011-2015, incluzând astfel, de asemenea, perioada anchetei de reexaminare.

(83)

În luna martie 2016, a fost lansat cel de al 13-lea plan cincinal, care acoperă perioada 2016-2020. Ca răspuns la a doua scrisoare de clarificare, GC a transmis numai versiunea în limba chineză, însoțită de o traducere în limba engleză a cuprinsului. Al 13-lea plan cincinal include industria fotovoltaică în prezentul plan strategic (22). Accentul celui de al 13-lea plan cincinal pe descoperiri tehnologice se extinde la produsele și serviciile legate de energie, care includ, în mod specific, celulele fotovoltaice de nouă generație.

(84)

În urma comunicării informațiilor, GC a susținut că a furnizat cel de-al 13-lea plan cincinal și că acest document arată că industria solară nu este încurajată.

(85)

Versiunea în limba engleză a celui de al 13-lea plan cincinal a fost solicitată în timpul vizitei de verificare și a fost inclusă în lista de documente care nu au fost furnizate. Un copie imprimată a versiunii în limba engleză a fost disponibilă GC în cursul vizitei de verificare, pe care GC s-au angajat să o transmită de îndată ce ar putea fi pusă la dispoziția Comisiei. După cum reiese din site-ul internet al CNDR (23), versiunea în limba engleză a acestui document a fost emisă la 7 decembrie 2016 și nu a fost niciodată furnizată Comisiei. În absența transmiterii de către GC a unei versiuni oficiale și complete în limba engleză a acestui plan, Comisia a trebuit să se bazeze pe o traducere internă a acestui document, iar GC i-a fost prezentat în cursul vizitei de verificare extrasele menționate în considerentul 83. Deși GC a indicat că aceste trimiteri stabilesc direcția inovației tehnologice, GC nu a negat existența unor astfel de trimiteri. În cele din urmă, ar trebui remarcat faptul că, în lipsa transmiterii de către GC a versiunii complete în limba engleză a acestui plan, Comisia s-a întemeiat pe traducerea sa internă în limba engleză în documentul de comunicare a informațiilor (a se vedea nota de subsol 22).

(86)

GC mai afirmat că extrasele menționate mai sus în considerentul 83 și 87 de mai jos se referă la dezvoltarea de rețelele naționale moderne de infrastructură, inclusiv utilizarea/producția de energie solară, însă nu și la producția materialelor care să o genereze. De asemenea, GC a indicat că capitolul 23, care pune accent pe industriile strategice și emergente, nu face deloc referire la industria solară și a negat existența unei trimiteri la celulele fotovoltaice în caseta 8 din același capitol.

(87)

Capitolul 30 din plan prevede că „Vom continua să stimulăm dezvoltarea energiei eoliene și a energiei fotovoltaice”. O simplă lectură a acestei declarații sugerează faptul că sprijinul pentru „energia electrică fotovoltaică” include sprijinul pentru industria fotovoltaică chineză. Această interpretare este confirmată de caseta 8 „Dezvoltarea industriilor emergente strategice” din capitolul 23 „Dezvoltarea industriilor emergente strategice”. Această casetă se referă la „Realizarea unor progrese semnificative și promovarea aplicării industriale a tehnologiilor esențiale, cum ar fi instalațiile fotovoltaice de generație următoare”, care face referire în mod clar la materialul necesar pentru generarea energiei. O altă referire în acest sens poate fi găsită în secțiunea 1 din același capitol, care are următorul conținut: „Vom sprijini dezvoltarea tehnologiei informației de generație următoare; […] a tehnologiilor ecologice și cu emisii scăzute de carbon”. În acest sens, tehnologiile ecologice sunt asociate de obicei în China cu industria fotovoltaică. În plus, așa cum se indică în considerentele 378 și 389, industria fotovoltaică este enumerată ca o industrie încurajată în Catalogul industriilor, produselor și tehnologiilor esențiale a căror dezvoltare este încurajată de stat. Pe baza celor de mai sus, Comisia a confirmat că industria fotovoltaică este inclusă în acest plan strategic.

(88)

În ceea ce privește cel de al 13-lea plan cincinal specific pentru industria fotovoltaică solară, GC a indicat în răspunsul său din 22 iulie 2016 că documentul nu fusese încă publicat. În cursul vizitei de verificare, adică mai puțin de 20 de zile mai târziu, GC a pretins, în schimb, că nu va emite un astfel de document de politică, fără a furniza alte elemente de probă. În cele din urmă, GC a făcut referire la al 13-lea Plan cincinal pentru industria solară ca un alt indiciu că această industrie nu este încurajată.

(89)

Cu toate acestea, Decizia nr. 40 a Consiliului de stat, Decizia Consiliului de Stat din 10 octombrie 2010 și Planul național pentru dezvoltarea științei și tehnologiei pe termen mediu și lung (2006-2020) care sprijină dezvoltarea industriei fotovoltaice și încurajează instituțiile financiare și fiscale să sprijine industria fotovoltaice în diferite moduri, după cum se subliniază în considerentul 102 din regulamentul inițial, sunt încă în vigoare. De asemenea, este încă în vigoare Legea privind progresul științific și tehnologic din RPC, care enumeră un set de măsuri menite să sprijine industria fotovoltaică. Prin urmare, chiar și în cazul în care nu este emis un al 13-lea Plan cincinal specific pentru industria solară, acest fapt nu constituie o încetare a sprijinului guvernamental pentru industria fotovoltaică, deoarece toate celelalte planuri, proiecte și alte documente ale guvernului sunt suficiente pentru a susține această concluzie.

(90)

În concluzie, ancheta inițială (24) a concluzionat că GC deține o politică privind furnizarea de împrumuturi în condiții preferențiale pentru sectorul fotovoltaic. GC nu a furnizat nicio dovadă în cursul prezentei anchete că această situație s-a schimbat. Ancheta nu a scos la iveală niciun element care să contrazică constatarea de mai sus, ci a generat noi dovezi care să confirme constatarea anterioară.

(91)

În plus, Raportul privind politica monetară a Chinei publicat de un organism de stat, „Grupul de analiză a politicii monetare din cadrul People's Bank of China”, a confirmat existența politicii GC, raportând în cursul PAR că „rolul sectorului financiar va fi consolidat pentru a putea oferi servicii financiare mai bune și pentru a promova reformarea și dezvoltarea căilor ferate, […] și a altor industrii-cheie” (25), că „va exista un sprijin consolidat pentru […] industriile emergente strategice și orice alte domenii-cheie ale economiei naționale” (26), că „PBOC va urma acordurile strategice ale Comitetului Central al Partidului și ale Consiliului de Stat” (27), și că „Vor fi oferite servicii financiare mai bune pentru a sprijini strategia de dezvoltare bazată pe inovare, vor fi proiectate produse financiare adaptate nevoilor societăților tehnologiei inovării, iar instituțiile financiare vor fi încurajate să consolideze sprijinul acordat […] industriilor emergente strategice și altor sectoare-cheie.” (28), sau că „Instituțiile financiare vor fi încurajate să sporească sprijinul acordat strategiei de transformare a Chinei dintr-un producător de cantitate într-un producător de calitate prin oferirea unor servicii financiare bune pentru ajustarea strategică a structurii industriale, construcția infrastructurii, construcții navale, logistică, energie, știință și tehnologie, cultură și alte domenii-cheie” (29).

(92)

În cursul prezentei anchete, cele de mai sus au fost confirmate, de asemenea, de constatările privind cei trei producători-exportatori incluși în eșantion. De exemplu, raportul anual pe 2014 prezentat către Securities and Exchange Commission (SEC) din Statele Unite ale Americii de unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion afirma: „Din punct de vedere istoric, China Development Bank și China Minsheng Bank ne-au oferit împrumuturi pentru finanțarea proiectului nostru referitor la energia solară. Aceste împrumuturi sunt determinate, în parte, de considerente de politică, în sensul că dacă guvernul își schimbă poziția în ceea ce privește industria solară, termenii și disponibilitatea acestor credite se pot schimba. Dacă pe viitor nu putem obține fonduri în condiții atractive din punct de vedere comercial de la aceste bănci sau de la alte bănci, am putea întâmpina dificultăți în ceea ce privește finanțarea proiectelor noastre. Nu putem garanta că vom reuși să localizăm surse de finanțare adecvate suplimentare în perioadele de timp necesare sau chiar deloc, ori în termenii sau la costurile pe care le considerăm atractive sau acceptabile, ceea ce ar face dificilă sau imposibilă executarea planurilor noastre în materie de creștere” (30).

(93)

În urma comunicării informațiilor, GC a susținut că industria fotovoltaică nu este inclusă în industriile-cheie, strategice sau emergente și că, prin urmare, politicile menționate mai sus nu se referă la aceasta.

(94)

În acest sens, se face trimitere la considerentul 87 în care se trage concluzia că industria fotovoltaică este considerată una dintre industriile cheie/strategice.

(95)

Astfel cum se menționează în considerentele 333 și 400 din regulamentul inițial și cum a fost confirmat de prezenta anchetă, printre altele, în considerentul 83, industria fotovoltaică este considerată o industrie cheie/strategică și concluziile stabilite în regulamentul inițial rămân valabile și sunt, prin urmare, confirmate.

(96)

Comisia a analizat toate schemele de subvenții identificate în cererea de reexaminare și a solicitat autorităților din China să furnizeze informații cu privire la orice alte eventuale scheme de subvenții conexe. Pe baza informațiilor cuprinse în cererea de reexaminare, Comisia a căutat să obțină informații cu privire la următoarele scheme, în cadrul cărora s-a presupus că au fost acordate subvenții de către autoritatea guvernamentală:

(97)

Cererea conținea afirmații conform cărora GC chineze au continuat să își subvenționeze industria fotovoltaică națională prin împrumuturi preferențiale de susținere a politicilor.

(98)

Temeiul juridic pentru împrumuturile preferențiale este identic cu cel din ancheta inițială, și anume: Legea RPC privind băncile comerciale (denumită în continuare „Legea băncilor”), Normele generale privind împrumuturile (puse în aplicare de People's Bank of China), Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat privind promulgarea și punerea în aplicare a dispozițiilor provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale.

(99)

Aceste dispoziții juridice sunt puse în aplicare prin decizii ale băncilor deținute de stat, care sunt organisme de drept public în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază (a se vedea secțiunea următoare) sau, alternativ, sunt mandatate și dirijate de către stat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază.

(100)

Subvențiile sub formă de împrumuturi de susținere a politicilor au fost acordate de băncile deținute de stat. Prin urmare, este necesar să se stabilească faptul că aceste bănci sunt organisme publice.

(101)

Potrivit organului de apel al OMC (DS 379, punctul 318), testul aplicabil pentru a stabili că o întreprindere de stat este un organism public este după cum urmează: „Ceea ce contează este dacă o entitate este învestită cu autoritate de a exercita funcții guvernamentale, mai degrabă decât modul în care acestea se realizează. Există diferite moduri în care administrațiile publice în sensul strict al cuvântului ar putea conferi autoritate entităților. În consecință, diferitele tipuri de dovezi pot fi relevante pentru a demonstra că o astfel de autoritate a fost conferită unei anumite entități. Dovezile care arată că o entitate exercită, de fapt, funcții guvernamentale pot servi drept dovezi că aceasta deține sau a fost învestită cu autoritate guvernamentală, în special atunci când astfel de dovezi indică o practică constantă și sistematică. Prin urmare, în opinia noastră, dovada că un guvern exercită un control semnificativ asupra unei entități și conducerii ei poate servi, în anumite circumstanțe, ca dovadă că respectiva entitate deține autoritatea guvernamentală și exercită autoritatea respectivă în îndeplinirea funcțiilor publice. Cu toate acestea, subliniem faptul că, în afara unei delegări exprese a autorității într-un instrument juridic, existența unei simple legături oficiale între o entitate și guvern în sens restrâns este improbabil să fie suficientă pentru a constata deținerea autorității guvernamentale. Astfel, de exemplu, simplul fapt că un guvern este acționarul majoritar al unei entități nu demonstrează că un guvern exercită un control semnificativ asupra comportamentului entității respective sau, cu atât mai puțin, că guvernul a conferit acesteia o autoritate guvernamentală. Cu toate acestea, în anumite cazuri, dacă dovezile arată că semnele formale ale controlului guvernamental sunt multiple și dacă există și dovezi că acest control a fost exercitat în mod semnificativ, atunci aceste dovezi pot permite o concluzie conform căreia entitatea în cauză exercită autoritate publică.”

(102)

În cazul de față, concluzia că băncile deținute de stat, pe care le-au menționat cei trei producători incluși în eșantion ca oferind împrumuturi preferențiale de susținere a politicilor, sunt învestite cu autoritatea de a exercita funcții guvernamentale se întemeiază pe următoarele considerații.

(103)

Comisia a încercat să obțină informații despre deținerea de către stat a instituțiilor financiare, deoarece acestea constituie un indiciu formal care, împreună cu dovada că un astfel de control formal a fost exercitat în mod semnificativ, pot permite o concluzie conform căreia entitatea în cauză exercită autoritate guvernamentală. În răspunsul la chestionar, GC a prezentat informații referitoare la acționariatul a 17 instituții financiare, al căror bilanț total se presupune că reprezintă 80 % din totalul industriei bancare. Informațiile furnizate s-au bazat pe mai multe surse. În special, GC a susținut că patru bănci sunt deținute de stat (ICBC, Agricultural Bank, Bank of China și China Construction Bank). Potrivit GC, acesta deține mai puțin de 50 % din acțiunile altor patru bănci (Bank of Communications, China Everbright Bank, Industrial Bank și Shanghai Pudong Development Bank). Pentru restul de nouă bănci GC a declarat că nu deține acțiuni.

(104)

În timpul verificării a reieșit faptul că informațiile furnizate privind acționariatul erau incorecte, întrucât acestea au exclus acțiunile care erau deținute în mod indirect de către guvern, deși unele dintre informațiile accesibile publicului le raportau ca atare. GC a fost invitat să își revizuiască răspunsul la chestionar în acest sens și să raporteze atât dreptul de proprietate directă, cât și indirectă. GC a refuzat să facă acest lucru. În consecință, Comisia nu a putut verifica acuratețea și corectitudinea datelor raportate referitoare la cotele de participare ale statului la bănci și la alte instituții financiare.

(105)

GC a afirmat după comunicarea informațiilor că informațiile furnizate se refereau la instituțiile care acopereau deja 80 % din totalul sectorului bancar, că informațiile privind acțiunile indirecte deținute de stat nu sunt disponibile și, prin urmare, cererea Comisiei nu ar fi fost rezonabilă. De asemenea, GC a susținut că Comisia ar fi apreciat cooperarea GC ca fiind inadecvată, indiferent de modul în care ar fi cooperat. Comisia respinge această ultimă susținere. În plus, este necesar să se clarifice faptul că, fără furnizarea altor informații către Comisie, afirmația conform căreia informațiile privind acționariatul furnizate de către GC „au reprezentat 80 % din totalul sectorului bancar” nu au putut fi verificate de către Comisie. Cu toate acestea, în cazul în care această declarație care nu a fost verificată ar fi fost adevărată, informațiile privind acționariatul nu ar dovedi argumentul GC cu privire la încadrarea juridică a acestor bănci.

(106)

Prin urmare, Comisia a ajuns la următoarele concluzii. Mai întâi, Comisia a constatat că ICBC, Agricultural Bank, Bank of China și CCB erau deținute de stat în conformitate cu răspunsul la chestionar oferit de GC. În al doilea rând, Comisia a aplicat datele disponibile cu privire la Bank of Communications, China Everbright Bank, Industrial Bank și Shanghai Pudong Development Bank prin includerea participațiilor indirecte, utilizând informațiile disponibile la dosar în această privință. Din cele nouă bănci rămase, care au fost identificate ca fiind probabil deținute majoritar în mod privat de GC, doar trei au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion. Celelalte șase bănci nu au fost, prin urmare, examinate în continuare. Una dintre ele a fost MEB, care s-a dovedit a fi deținută de stat în urma verificării (a se vedea considerentele 167-187) pe baza unei evaluări a tuturor elementelor din dosar. Celelalte două bănci, Hua Xia Bank și Ping An Bank, nu au fost investigate în continuare de către Comisie, deoarece ponderea creditelor acordate producătorilor incluși în eșantion a fost nesemnificativă. Prin urmare, în sensul prezentei anchete, Comisia concluzionează că nouă bănci: ICBC, Agricultural Bank, Bank of China, CCB, MEB, Bank of Communications, China Everbright Bank, Industrial Bank și Shanghai Pudong Development Bank au fost deținute de stat.

(107)

Comisia a solicitat informații din partea GC în ceea ce privește proporția împrumuturilor acordate atât industriei în ansamblu, cât și industriei fotovoltaice, de către băncile în cadrul cărora GC este cel mai mare acționar sau acționar unic, de către băncile în care GC are un interes participativ, dar nu este cel mai mare acționar, de către băncile în care GC nu este acționar și de către băncile care aparțin investitorilor străini. GC nu a furnizat niciun răspuns relevant la această întrebare, chiar și după ce domeniul de aplicare a fost redus la băncile care au oferit finanțare celor mai mari 10 (grupuri de) producători-exportatori. GC nu a sugerat nicio sursă alternativă pentru aceste informații. Scopul acestei cereri a fost de a stabili dacă modelul de creditare arată diferențe în funcție de proprietate. În cazul în care aceste informații ar fi arătat că băncile deținute de stat au o proporție mai mare de sectoare industriale care sunt favorizate în conformitate cu planificarea centrală, acest fapt ar constitui un indiciu că autoritatea guvernamentală este exercitată în mod semnificativ.

(108)

Când s-a discutat cererea de informații în timpul vizitei de verificare, GC a răspuns că băncile din RPC nu au furnizat niciun împrumut preferențial și/sau linii de credit industriei fotovoltaice. Această declarație este în contradicție cu constatările referitoare la cei trei producători-exportatori incluși în eșantion care au primit împrumuturi preferențiale și/sau linii de credit din partea celor patru bănci verificate, precum și de la alte bănci menționate în considerentul 29.

(109)

Prin urmare, Comisia și-a întemeiat constatările privind băncile deținute de stat ca fiind organisme publice pe răspunsurile la chestionar primite prin intermediul GC pentru EXIM, CCB, ICBC, MEB și MiB, precum și de la cei trei producători-exportatori incluși în eșantion, pe vizitele de verificare, informațiile disponibile din alte surse, cererea de reexaminare, precum și pe constatările din ancheta inițială, despre care s-a constatat că nu s-au schimbat.

(110)

Scopul chestionarului specific pentru instituții financiare („Apendicele A”) era acela de a verifica acuzațiile aduse în plângere, potrivit cărora băncile chineze deținute de stat sunt organisme publice. Comisia a solicitat informații care să dovedească dacă băncile deținute de stat au fost conferite sau nu cu autoritatea de a exercita funcții publice în ceea ce privește industria fotovoltaică, de exemplu prin componența consiliului de administrație și a consiliului de acționari, astfel cum sunt prevăzute în actul constitutiv, procesele-verbale ale reuniunilor acționarilor/consiliului de administrație, naționalitatea acționarilor/membrilor consiliului de administrație, politicile de împrumut și evaluarea riscului în ceea ce privește împrumuturile acordate industriei fotovoltaice și producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion.

(111)

În scrisoarea prealabilă verificării, Comisia a avut în vedere verificarea celor patru bănci care au prezentat răspunsuri la apendicele A la chestionar și au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori incluși în eșantion (EXIM, ICBC, CCB și MEB). Aceasta a inclus o listă neexhaustivă de subiecte care ar putea fi abordate în cursul verificării. În scrisoarea prealabilă verificării, Comisia afirmase că se solicită GC „să pună la dispoziție toate documentele justificative disponibile care au fost utilizate la întocmirea răspunsului [său…], inclusiv documentele sursă și cererile inițiale”.

(112)

În cea de a doua scrisoare de clarificare, Comisia a informat GC că răspunsul EXIM la apendicele A era incomplet și că EXIM nu a depus un document care a fost solicitat în mod expres, și anume versiunile în limba engleză și în limba chineză a statutului său. EXIM a indicat în răspunsul său la chestionar că statutul este un document de administrare internă și nu l-a furnizat. Răspunsul la scrisoarea de clarificare a indicat că EXIM era în curs de reformare și că revizuirea statutului nu a fost încă finalizată. În cursul vizitei de verificare la fața locului, EXIM a indicat faptul că reforma a început în martie/aprilie 2015 și versiunea aplicabilă a statutului revizuit datează din 1994, însă nu a furnizat versiunea din 1994. Atunci când i s-a solicitat să furnizeze dovezi cu privire la reforma în curs de desfășurare, EXIM a făcut referire la site-ul său web. Cu toate acestea, în lipsa oricărei conexiuni la internet, astfel de informații nu au putut fi verificate la fața locului.

(113)

GC a susținut în observațiile sale privind comunicarea informațiilor că Comisia ar fi putut să verifice site-ul web al EXIM la Bruxelles înainte de vizita de verificare la fața locului în vederea obținerii unor probe privind reforma în curs sau ar fi trebuit să prevadă mijloace proprii pentru a se conecta la internet la fața locului. În acest context, Comisia reamintește că, în ciuda mai multor solicitări, EXIM nu a furnizat nicio versiune a statutului său, nici versiunea inițială, nici cea revizuită.

(114)

În timpul verificării, Comisia a solicitat o copie după Notificarea privind înființarea EXIM emisă de Consiliul de stat și Măsurile pentru gestionarea creditelor de export ale vânzătorilor pentru produsele de înaltă tehnologie ale EXIM. EXIM a refuzat să furnizeze aceste documente.

(115)

GC a afirmat după comunicarea informațiilor că detaliile privind instituirea EXIM ar putea fi, de asemenea, consultate pe site-ul web al EXIM și că al doilea document menționat în considerentul de mai sus a fost abrogat. GC a considerat, prin urmare, că cele două documente menționate în considerentul anterior nu ar putea să constituie un motiv pentru aplicarea datelor disponibile. Comisia reiterează faptul că, în scrisoarea prealabilă verificării, GC și instituțiile financiare au fost rugate să pună la dispoziție cu promptitudine informațiile solicitate la fața locului. Comisia reamintește că EXIM însăși a făcut referire la primul document în răspunsul său la chestionar. Prin urmare, pentru verificarea răspunsului la chestionar, Comisia a trebuit să obțină documentul. În ceea ce privește al doilea document, Comisia ia notă de observația GC în ceea ce privește abrogarea sa.

(116)

În ceea ce privește acționariatul și astfel cum este indicat în răspunsul la chestionar, Comisia a stabilit că EXIM este o agenție de credite pentru export deținută în proporție de 100 % de stat. În ceea ce privește consiliul de administrație și componența acestuia, EXIM a furnizat informații contradictorii în cursul vizitei de verificare, indicând faptul că, din cauza procesului de reformă în curs de desfășurare, consiliul de administrație nu era încă format. Cu toate acestea, în răspunsul său la chestionar, EXIM a făcut referire în mai multe cazuri la un astfel de consiliu de administrație. De asemenea, componența consiliului de supraveghere nu au fost furnizată și nu a putut fi verificată. În consecință, Comisia nu a fost în măsură să verifice existența sau componența consiliului de administrație și componența consiliului de supraveghere.

(117)

GC a explicat în răspunsul la chestionar că statutul din 1994 reglementează funcționarea EXIM si a descris funcționarea sa. Cu toate acestea, GC nu au reușit să furnizeze acest document.

(118)

În urma comunicării informațiilor, GC a contestat evaluarea Comisiei din considerentul 113, luând notă de faptul că, în raportul anual pe 2015 al EXIM s-a menționat că instituirea consiliului de administrație a fost accelerată, însă consiliul de administrație nu a mai fost menționat. Comisia a remarcat că chestionarul și a doua scrisoare de clarificare au solicitat detalii cu privire la compoziția (și nu cu privire la numirea) consiliului de administrație. Până la verificarea la fața locului nu s-a clarificat presupunerea că EXIM nu a dispus de un consiliu de administrație în cursul PAR.

(119)

După aplicarea datelor disponibile, Comisia a ajuns la următoarele concluzii: Statul, în calitate de proprietar în proporție de 100 % al EXIM, deține controlul EXIM prin numirea membrilor consiliului de supraveghere. Membrii respectivi reprezintă interesul statului, inclusiv considerentele de politică, în cadrul reuniunilor EXIM. În absența unui consiliu de administrație, consiliul de supraveghere sau statul desemnează în mod direct personalul de conducere al EXIM.

(120)

În temeiul articolelor 3 și 5 din Regulamentul interimar privind consiliile de supraveghere ale unor instituții financiare cheie deținute de stat, Comisia a stabilit că membrii consiliului de supraveghere au fost instituiți și răspund în fața Consiliului de Stat.

(121)

În plus, statele conferă de regulă agențiilor de credit la export autoritatea de a exercita funcții guvernamentale. Funcția guvernamentală conferită este promovarea exportului în țări și pentru mărfurile pentru care asigurarea comercială fie nu oferă asigurare, sau oferă asigurare la rate de primă care nu sunt accesibile tuturor exportatorilor. Guvernele oferă, de regulă, o garanție de stat către agenția de credite la export în vederea reducerii costurilor sale de împrumut de pe piețele de capital. Existența unei garanții de stat este justificată și reprezintă dovada pentru conferirea autorității de a exercita funcții guvernamentale. Activitățile acestor agenții urmăresc realizarea obiectivelor de politici publice, și anume promovarea exportului. Mai precis, titlul și conținutul (astfel cum este rezumat în răspunsul la chestionar) din Comunicarea privind înființarea EXIM emisă de Consiliul de Stat precizează că EXIM pune în aplicare politica de export a Chinei. Mai mult, astfel cum se descrie în secțiunea 3.4.1, industria fotovoltaică, în calitate de industrie strategică/esențială, beneficiază de astfel de sprijin la export.

(122)

Pe baza acestor considerente, se poate concluziona, pe baza informațiilor disponibile, că statul și-a exercitat controlul oficial, stabilit prin dreptul de proprietate, în activitatea de zi cu zi a activităților EXIM în mod semnificativ și că statul a conferit EXIM autoritatea de a exercita funcții guvernamentale.

(123)

De asemenea, această concluzie este confirmată prin examinarea politicii de împrumuturi, astfel cum a fost stabilită pe baza rapoartelor anuale, care demonstrează că EXIM se simte obligată să pună în aplicare politica de stat atunci când iau decizii de creditare, din următoarele motive.

(124)

Atunci când i s-a solicitat să explice politica sa de împrumuturi, și anume modul în care sunt reflectate planurile și proiectele guvernamentale, dacă EXIM ia în considerare Catalogul de export al produselor de înaltă tehnologie din China (sau alte cataloage, liste sau planuri) în cadrul politicii sale de împrumuturi, EXIM a precizat că analizează influența planurilor asupra programelor de împrumuturi sau asupra debitorilor și că susține întreprinderile care produc produse din acest catalog. După analizarea raportului anual, se pare că răspunsul EXIM a subevaluat în mod intenționat impactul planurilor și proiectelor guvernamentale asupra politicii de creditare. Într-adevăr, raportul anual pe 2015 afirmă că mandatul principal al EXIM este de a „facilita exportul și importul de produse mecanice și electronice din China, seturi complete de echipamente și produse noi și de înaltă tehnologie” și, mai important, că „Banca și-a bazat integral rolul său de finanțare a politicilor în punerea în aplicare a strategiei naționale de dezvoltare a Chinei”.

(125)

GC a afirmat după comunicarea informațiilor că facilitarea exporturilor nu implică în mod necesar acordarea de împrumuturi preferențiale și că strategia națională de dezvoltare acoperă toate aspectele economiei chineze. Argumentul considerentului 124 este, cu toate acestea, de a demonstra că planurile și proiectele guvernamentale influențează politica de creditare a EXIM, care se reflectă în mandatul său. Prin urmare, se resping observațiile formulate de GC.

(126)

În ceea ce privește statisticile privind exportul diferitelor categorii de produse deja solicitate în chestionar, EXIM nu a furnizat informațiile solicitate și a invocat clauzele de confidențialitate. În timpul vizitei de verificare, EXIM și-a schimbat viziunea și a indicat că informațiile nu erau disponibile. Deși Comisia nu înțelege motivul pentru care EXIM și-a schimbat motivarea, acesteia îi este, de asemenea, neclar modul în care furnizarea de date consolidate care nu sunt specifice clientului poate încălca clauzele de confidențialitate. Cu toate acestea, EXIM a furnizat valori comerciale globale pentru trei ani, dar nu a transmis aceste informații pentru PAR nici înaintea, nici în timpul vizitei de verificare. În consecință, Comisia nu a fost în măsură să verifice valorile globale comerciale ale creditului de export în cursul PAR, nici datele privind proporția creditelor de export pentru industria fotovoltaică.

(127)

GC și-a exprimat surprinderea cu privire la faptul că, în opinia Comisiei, în considerentul 113 au fost făcute declarații contradictorii. Comisia ia notă de faptul că EXIM nu a furnizat statistici referitoare la exportul unor categorii diferite de produse. Informațiile furnizate în timpul vizitei de verificare se refereau la valorile comerciale în ansamblu. Primele informații ar fi permis Comisiei să izoleze cifrele pentru produsul în cauză, lucru care nu a fost posibil cu cifrele furnizate în cele din urmă în timpul vizitei de verificare (numai cifre de ansamblu). De asemenea, GC a susținut că Comisia ar fi putut extrapola cifrele pentru perioada anchetei de reexaminare prin utilizarea valorilor comerciale de ansamblu pentru perioada de trei ani pentru care au fost furnizate, ceea ce este incorect, deoarece aceste cifre nu au fost furnizate pe o bază lunară (astfel cum s-a explicat în considerentul 11, perioada anchetei de reexaminare este de la 1 octombrie 2014 până la 30 septembrie 2015).

(128)

În cursul verificării Comisia a încercat să verifice evaluarea bonității pentru cei mai mari 10 producătorii-exportatori ai produsului care face obiectul reexaminării, inclusiv cei trei producători incluși în eșantion. EXIM a declarat că nu se putea acorda accesul la astfel de informații din motive de confidențialitate. La încercarea de a verifica sistemul de evaluare a bonității utilizat de EXIM prin intermediul chiar și al unui formular de evaluare în alb, EXIM a refuzat accesul la un astfel de model de document, întrucât a susținut că ar conține informații secrete de afaceri.

(129)

În urma comunicării informațiilor, GC a menționat răspunsul la chestionar și Raportul anual din 2015 al EXIM, unde apare evidentă importanța evaluării riscurilor înainte de a lua decizii de creditare. Chiar dacă acceptă că o astfel de noțiune face parte din politica generală a băncii, EXIM nu a furnizat exemple cu privire la modul în care aceasta se realizează cel puțin cu privire la societățile incluse în eșantion. Prin urmare, această observație nu au modificat constatările Comisiei.

(130)

De asemenea, Comisia a solicitat o copie a raportului anual pe 2015 al EXIM. EXIM a indicat mai întâi că un astfel de document nu putea fi furnizat sau discutat, deși a devenit evident că documentul solicitat era deja disponibil publicului pe site-ul său web. Comisia a putut examina în cele din urmă documentul solicitat, pe internet, însă inițial nu i s-a permis să rețină o copie a documentului sau să ia notițe. Documentul solicitat a fost transmis în cele din urmă, însă numai după ce reprezentanții EXIM au părăsit spațiul unde se desfășura verificarea și documentul nu a putut fi discutat în continuare.

(131)

După ce Comisia a trimis scrisoarea privind luarea în considerare a aplicării articolului 28, GC a susținut că aplicarea articolului 28 nu este justificată, chiar dacă accesul la un document aflat la dispoziția publicului a fost refuzat inițial de către EXIM în timpul procesului de verificare, iar în cele din urmă a fost furnizat de către GC după verificare. GC a remarcat că nu este relevant cine a furnizat documentul.

(132)

Comisia afirmă că întârzierea în prezentarea raportului anual din 2015 a reprezentat doar o parte din motivele pentru aplicarea articolului 28 (a se vedea considerentele 112-118). Trebuie subliniat faptul că, prin refuzarea accesului la și refuzul de a discuta un document aflat la dispoziția publicului în perioada de timp alocată instituției financiare corespunzătoare, EXIM a obstrucționat și a întârziat procesul de verificare. De asemenea, faptul că documentul a fost prezentat după ce reprezentanții băncii EXIM au plecat nu a permis Comisiei să discute și să verifice documentul în cauză într-un mod satisfăcător. Prin urmare, Comisia consideră că instituția financiară în cauză a îngreunat în mod semnificativ procesul de verificare.

(133)

În ceea ce privește documentele referitoare la înființarea și la gestionarea operațiunilor din cadrul EXIM Bank, și anume Comunicarea privind înființarea EXIM emis de Consiliul de Stat și statutul, GC a susținut că documentele solicitate nu aveau nicio legătură cu schema de subvenționare sau cu producătorii-exportatori, că cererea era o sondare a terenului și că nu a existat un temei juridic pentru a investiga o schemă care nu face obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul anchetei inițiale.

(134)

În această privință, Comisia ia act de faptul că documentele solicitate au fost necesare pentru scopurile prezentei anchete, în special pentru a se stabili dacă EXIM a fost conferită cu autoritatea de a exercita funcții guvernamentale, și că documente similare au fost solicitate și furnizate de GC cu privire la alte instituții financiare care au cooperat. În plus, se remarcă faptul că banca EXIM a făcut mai multe referiri la aceste documente în răspunsul său la chestionar în ceea ce privește proprietatea, conducerea, supravegherea și operațiunile sale și, prin urmare, era necesar ca documentele să fie verificate. De asemenea, unii producători-exportatori incluși în eșantion au indicat faptul că au avut operațiuni financiare cu această instituție financiară, ceea ce a reprezentat un alt aspect pe care Comisia a dorit să verifice și care arată că banca EXIM a fost implicată în subvențiile legate de schema care a făcut obiectul unor măsuri compensatorii în cadrul anchetei inițiale.

(135)

Titlul și conținutul Comunicării privind înființarea EXIM emis de Consiliul de Stat, în măsura în care se poate deduce din răspunsul la chestionar, demonstrează în cele din urmă că EXIM este un vehicul pentru GC pentru urmărirea obiectivelor de politică publică și, prin urmare, îi este conferită autoritatea de a exercita funcții guvernamentale.

(136)

Din aceste motive, prin aplicarea datelor disponibile, Comisia concluzionează că EXIM este un organism public.

(137)

Comisia a stabilit, pe baza răspunsului la chestionar al ICBC, fapt confirmat de raportul său anual pe 2015, că statul deține mai mult de 50 % din acțiuni. Prin urmare, ICBC este în mod oficial este controlată de stat.

(138)

De asemenea, Comisia a putut să determine, pe baza statutului și, mai precis, din capitolul 8 și 10 din răspunsul la chestionar al ICBC, că GC, prin acționariatul său și prin intermediul Comitetului Central al Partidului Comunist din China, deține competența de a desemna cele mai importante funcții în conducerea băncii, cum ar fi președintele Consiliului de administrație, vicepreședintele consiliului de administrație, directorul executiv, președintele Consiliului de supraveghere, președintele și vicepreședintele. În plus, potrivit statutului ICBC, consiliul de administrație convoacă, printre altele, reuniuni ale acționarilor, decide cu privire la strategia de afaceri și bugetul băncii, ia decizii de investiții (și de fuziune), decide cu privire la condițiile de concediere a personalului cu funcții de conducere, elaborează sistemul de gestionare a riscurilor, decide cu privire la instituirea de departamente și sucursale etc. Această listă neexhaustivă a responsabilităților ilustrează un control semnificativ al statului asupra activității zilnice a ICBC.

(139)

Articolul 34 din Legea băncilor, care se aplică tuturor băncilor care își desfășoară activitatea în China și care prevede că „băncile comerciale își desfășoară activitatea de acordare de împrumuturi în funcție de necesitățile dezvoltării economiei naționale și a dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicii industriale de stat”. Nevoile dezvoltării economice naționale și a dezvoltării sociale și îndrumarea politicii industriale de stat sunt stabilite prin planificare centrală, astfel cum figurează mai sus în secțiunea 3.2. Promovarea industriei fotovoltaice face parte din acestea.

(140)

Urmărirea atingerii obiectivelor politicii economice este considerată de către instanțele Uniunii ca făcând parte din exercitarea autorității publice (31).

(141)

Articolul 34 din Legea băncilor conferă, prin urmare, tuturor băncilor autoritatea de a exercita funcții guvernamentale. În cazul ICBC, controlul formal al acționariatului și competențele conferite GC prin intermediul acționariatului, având în vedere statutul, au permis GC să exercite această funcție guvernamentală.

(142)

În cele din urmă, Comisia a încercat să stabilească faptul că acest control a fost exercitat în mod semnificativ prin examinarea politicii de creditare de facto a ICBC.

(143)

Comisia a solicitat informații relevante din partea GC pentru a evalua modul în care băncile din RPC efectuează evaluarea riscului de credit al societăților din industria fotovoltaică înainte de a hotărî dacă să le acorde sau nu împrumuturi (și/sau linii de credit) și de a decide cu privire la condițiile împrumuturilor care sunt acordate. În apendicele A la chestionar, Comisia a solicitat informații cu privire la modul în care băncile iau în considerare riscul, modul în care se evaluează bonitatea debitorului, primele de risc percepute pentru diferite întreprinderi/industrii din RPC și factorii de care țin cont băncile atunci când evaluează cereri de împrumuturi sau linii de credit. Comisia a solicitat, de asemenea, o descriere a unei cereri de împrumut și procesul de aprobare a acesteia. Deși ICBC a furnizat un răspuns descriptiv la întrebările de mai sus, nici GC, nici ICBC nu a oferit dovezi justificative satisfăcătoare în acest sens. În timpul vizitei de verificare, Comisia a solicitat dovezi justificative pentru răspunsul narativ. Cu toate acestea, GC a furnizat numai răspunsuri de natură generală care nu sunt sprijinite de nicio dovadă că se efectuează efectiv vreun tip de evaluare a riscului de credit.

(144)

Comisia a solicitat, de asemenea, informații similare de la producătorii-exportatori care au cooperat și a încercat să le verifice în timpul vizitelor de verificare la fața locului la producătorii-exportatori incluși în eșantion. Majoritatea producătorilor-exportatori au răspuns că băncile solicită anumite documente (cum ar fi situațiile financiare) și efectuează anumite tipuri de analize de risc de credit înainte de acordarea împrumuturilor. Cu toate acestea, aceștia nu au putut furniza dovezi care să le susțină afirmațiile, de exemplu documentele pe care le-au furnizat băncilor. În timpul verificării la fața locului, Comisia a cerut dovezi (cum ar fi corespondența etc.) care să ateste că băncile au solicitat astfel de documente sau că astfel de documente au fost furnizate băncilor de către societăți sau orice tip de rapoarte emise de bănci care să demonstreze faptul că astfel de analize de risc de credit au fost efectuate. Cu toate acestea, grupurile de producători-exportatori incluși în eșantion nu au fost în măsură să furnizeze astfel de dovezi, nici nu au fost în măsură să furnizeze orice alt element de probă în sprijinul afirmațiilor lor.

(145)

Primul obstacol în această privință a fost că GC a refuzat să furnizeze informațiile menționate mai sus în secțiunea 3.1. Al doilea obstacol a fost faptul că GC refuzat accesul la evaluarea bonității efectuată de ICBC.

(146)

În scrisoarea de clarificare din 14 martie 2016, Comisia a informat GC că răspunsul ICBC la apendicele A a fost incomplet, deoarece nu includea următoarele informații obligatorii: împrumuturile acordate celor mai mari 10 producători-exportatori ai produsului care face obiectul reexaminării; un răspuns complet privind evaluarea bonității; sprijinul din partea băncii pentru punerea în aplicare a planurilor și a proiectelor guvernamentale.

(147)

În ceea ce privește creditele și/sau liniile de credit acordate celor mai mari 10 producători-exportatori ai produsului care face obiectul reexaminării, ICBC nu a furnizat nicio informație și a făcut referire la obligațiile legale și contractuale în ceea ce privește confidențialitatea conform cărora nu poate divulga informații de împrumut specifice societăților fără consimțământul acestora. Cu toate acestea, Comisia ar putea, în cele din urmă, pentru a stabili avantajul pentru cei trei producători incluși în eșantion, să se bazeze pe documentele verificate din răspunsurile lor la chestionar.

(148)

În cursul verificării, Comisia a încercat să verifice evaluarea bonității producătorilor-exportatori incluși în eșantion, a celor mai mari 10 producătorii-exportatori și a sectorului fotovoltaic în ansamblu. ICBC nu a furnizat nicio informație în acest sens, făcând referire la aspecte de confidențialitate. De asemenea, ICBC a indicat că nu păstrează rapoarte referitoare la producătorii din sectorul fotovoltaic la sediul său central. Deși ICBC a permis Comisiei să examineze rapid un raport de evaluare pe care l-a selectat, se observă faptul că documentul respectiv nu se referea la niciuna dintre societățile cooperante sau la sectorul fotovoltaic. În plus, având în vedere momentul furnizării acestuia (în limba chineză), Comisia nu a fost în măsură să înțeleagă conținutul în timpul disponibil în cursul vizitei de verificare. În plus, Comisiei nu i s-a permis să rețină o copie a documentului. În răspunsurile sale la chestionar și la scrisoarea de clarificare, ICBC a afirmat că „nu a luat în considerare politicile, planurile sau proiectele industriale guvernamentale sau alte legi la evaluarea unui împrumut/unei linii de credit”. Cu toate acestea, raportul anual al băncii părea să demonstreze contrariul, întrucât acesta preciza că ICBC „a ajustat și a îmbunătățit politica de creditare industrială pentru a oferi sprijin financiar economiei reale, în conformitate cu politica macroeconomică, tendințele predominante ale politicii industriale și caracteristicile funcționării industriei, precum și cu inițiativele strategice importante ale țării” și că ICBC „a sprijinit întreprinderile care au ca obiective economisirea energiei și protecția mediului și «extinderea la nivel global» a unităților de producție de produse remarcabile”.

(149)

GC a formulat observații după comunicarea informațiilor conform cărora Comisia interpretase dispozițiile citate, în special noțiunea de „susținere” din aceste citate, astfel cum s-a menționat în considerentul 148, în mod eronat. De asemenea, GC a furnizat o serie de citate din rapoartele anuale ale două bănci belgiene (și anume KBC și Belfius) și ale unei bănci germane (și anume, Deutsche Bank) în care termenul de „sprijin” a fost, de asemenea, utilizat. În timp ce formularea „sprijin” poate avea, într-adevăr, numeroase semnificații în diferite contexte, fraza citată în raportul anual al ICBC se referă la „sprijin financiar”. Acest lucru, corelat cu alte citate din considerentul 139 și cu alte constatări, precum faptul că ICBC a acordat împrumuturi preferențiale și linii de credit pentru unii dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion în cursul perioadei anchetei de reexaminare, a condus la concluzia că ICBC ia în considerare politica industrială, planurile sau proiectele guvernamentale sau alte legi atunci când evaluează un împrumut/o linie de credit. Prin urmare, Comisia își menține constatările de la considerentele 139-148.

(150)

Evaluarea tuturor datelor disponibile din dosar a condus Comisia la concluzia că ICBC a acordat împrumuturi celor trei producători incluși în eșantion, care sunt reprezentativi pentru industria fotovoltaică, fără efectuarea unei evaluări a bonității, întrucât banca nu a reușit să demonstreze existența unei astfel de evaluări. Acest lucru permite să se considere că ICBC i-a fost conferită autoritate guvernamentală și exercită autoritatea respectivă prin acordarea de împrumuturi în conformitate cu cerințele de planificare centrală și, prin urmare, aceasta a îndeplinit funcții guvernamentale. Această concluzie este confirmată, de asemenea, de extrasele din rapoartele anuale.

(151)

În concluzie, Comisia a constatat că ICBC este un organism public.

(152)

Comisia a stabilit, pe baza raportului anual al CCB pe 2015, că statul deține mai mult de 50 % din acțiuni. Prin urmare, CCB este în mod oficial este controlată de stat.

(153)

Astfel cum a confirmat CCB în cursul procedurii administrative și cum s-a menționat în capitolul 11 și 12 din statut, GC, în calitatea sa de acționar principal, deține competența de a numi majoritatea membrilor din consiliul de administrație, care este agenția executivă a adunării generale a acționarilor și care asigură conducerea CCB și răspunde în fața acesteia. Același lucru este valabil și pentru consiliul de supraveghere; și anume, organismul de supraveghere al băncii, astfel cum este prevăzut în capitolul 16 din statut. În plus, în conformitate cu statutul CCB și procesul-verbal al reuniunii consiliului de administrație, consiliul de administrație decide, printre altele, cu privire la bugetul băncii, ia deciziile privind investițiile, decide cu privire la destituirea directorului executiv auditor și a secretarului consiliului de administrație. Cei 10 membri neexecutivi ai consiliului de administrație, dintr-un total de 15 membri, reprezintă conducerea CCB. Această listă neexhaustivă a responsabilităților ilustrează un control semnificativ al statului asupra activității de zi cu zi a CCB.

(154)

În cursul verificării, Comisia a încercat să verifice evaluarea bonității producătorilor-exportatori incluși în eșantion și a sectorului fotovoltaic în ansamblu. CCB nu a furnizat nicio informație în acest sens, făcând referire la aspecte legate de confidențialitate. Ca urmare a insistențelor Comisiei, documentele privind bonitatea au putut fi vizualizate rapid. În această privință, trebuie remarcat faptul că, având în vedere modalitățile practice, și anume faptul că documentele, care erau în limba chineză, puteau fi doar vizualizate rapid și nu puteau fi luate ca probă, Comisia nu a fost în măsură să verifice în mod satisfăcător informațiile conținute în răspunsul la chestionar. În plus, se menționează, de asemenea, că documentele nu se refereau nici la sectorul în cauză, nici la PAR. La sugestia Comisiei de a pune la dispoziție o versiune anonimizată a documentelor solicitate pe care Comisia să le ia ca probe, entitatea financiară în cauză a refuzat. Prin urmare, nu se poate declara, astfel cum a afirmat GC, că entitatea financiară în cauză a acționat în măsura posibilităților sale.

(155)

GC a declarat în răspunsul său la scrisoarea Comisiei referitoare la luarea în considerare a aplicării articolului 28 că Comisia nu se poate aștepta ca funcționarii băncii să îi permită să facă copii după tot felul de documente și să aibă acces nelimitat la astfel de informații, întrucât aceștia sunt supuși normelor de confidențialitate. Mai mult, GC a susținut că Comisia impune o sarcină excesivă a probei asupra țării exportatoare și asupra băncilor presupuse independente.

(156)

Comisia nu a solicitat „tot felul de documente”, nici nu a solicitat „acces nelimitat” la astfel de documente. Prin urmare, observația potrivit căreia Comisia ar fi impus o sarcină excesivă a probei asupra GC sau asupra instituțiilor financiare trebuie să fie respinsă.

(157)

În urma notificării, GC a prezentat o observație generală privind cele patru bănci vizitate la fața locului de către Comisie, și anume că analiza efectuată de Comisie este în mod evident părtinitoare, deoarece rapoartele anuale ale băncilor în cauză ar conține dovezi conform cărora aceste bănci nu acordă împrumuturi preferențiale unor industrii încurajate.

(158)

GC adaugă faptul că în documentul general de comunicare a informațiilor Comisia a menționat Decizia 40, care enumeră industriile încurajate, astfel cum s-a stabilit în considerentul 191 din regulamentul inițial. GC a considerat că există o contradicție cu această constatare în rapoartele anuale a două dintre cele patru bănci verificate, care menționează standarde mai stricte de intrare sau reducerea împrumuturilor acordate pentru sectoarele care sunt încurajate în Decizia 40.

(159)

Comisia ar dori să sublinieze faptul că ancheta a constatat că cele patru bănci verificate de către Comisie au acordat de fapt împrumuturi preferențiale și/sau linii de credit celor trei producători-exportatori incluși în eșantion. Aceste constatări, care sunt în contradicție cu observațiile GC din cele două considerente de mai sus, se bazează pe informațiile furnizate de către producătorii-exportatori incluși în eșantion. Niciuna dintre bănci nu au furnizat cifre referitoare la împrumuturile și/sau liniile de credit acordate celor trei societăți incluse în eșantion, sau industriei fotovoltaice în general, în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Prin urmare, a existat o discrepanță între informațiile verificate ale societăților incluse în eșantion și rapoartele anuale ale celor două bănci citate. Comisia a acordat prioritate informațiilor primite la fața locului de la societățile incluse în eșantion și, prin urmare, a respins observațiile GC. În răspunsurile sale la chestionar și la scrisoarea de clarificare, CCB a indicat că politica industrială guvernamentală poate fi luată în considerare de către bancă ca referință, dar că acest lucru nu condiționează decizia băncii în ceea ce privește politica de creditare. Cu toate acestea, raportul anual al băncii a confirmat că CCB pune în aplicare planurile guvernamentale după cum reiese din următoarele extrase: „Grupul a răspuns proactiv la reforma structurală a statului pe partea ofertei și a reacționat în mod adecvat la strategiile de dezvoltare […]. Am oferit sprijin […] industriilor strategice emergente.”; „În 2015, în conformitate cu politicile privind industria națională și schimbările survenite în mediul extern de operare, grupul a optimizat în mod corespunzător politicile de credit […]”.

(160)

În observațiile sale privind comunicarea constatărilor, GC a luat notă de faptul că următorul citat: „În 2015, în conformitate cu politicile privind industria națională și schimbările survenite în mediul extern de operare, grupul a optimizat în mod corespunzător politicile de credit […]” nu reflectă faptul că banca a acordat împrumuturi preferențiale pentru anumite sectoare. Comisia respinge această afirmație, deoarece fraza citată trebuie citită în coroborare cu celelalte citate din considerentul anterior. În orice caz, punctul de vedere exprimat de GC nu este clar, deoarece se referă la MEB, în timp ce frazele citate au fost preluate din raportul anual al CCB. Comisia presupune, în mod pur ipotetic, că „MEB” a fost o greșeală de tipar.

(161)

De asemenea, GC a contestat următorul citat „Grupul a răspuns proactiv la reforma structurală a statului pe partea ofertei și a reacționat în mod adecvat la strategiile de dezvoltare […]”, precizând că a fost scos din context și că nu are nimic de a face cu industriile sau sectoarele încurajate, strategice sau emergente și că, în orice caz, Comisia a interpretat greșit utilizarea cuvântului „emergent” din raportul anual al CCB. Comisia ia notă de faptul că citatul complet, inclusiv fraza care urmează imediat, este formulat după cum urmează (caracterele cursive au fost adăugate): „Am stimulat puternic dezvoltarea economiei reale. Grupul a răspuns proactiv la reforma structurală a statului pe partea ofertei și a reacționat în mod adecvat la strategiile de dezvoltare inclusiv „One Belt One Road”, zonele de liber schimb, dezvoltarea coordonată a regiunii Beijing-Tianjin-Hebei și a centurii economice a râului Yangtze. Am oferit sprijin pentru proiecte naționale de construcții esențiale, urbanizarea de tip nou, noi construcții în mediul rural și industrii strategice emergente”. Prin urmare, având în vedere că aceste citate trebuie citite, de asemenea, în coroborare încrucișată, Comisia nu vede niciun motiv pentru a-și schimba constatările prezentate în considerentul 159.

(162)

GC a menționat, de asemenea, că analiza riscului de credit și sistemul de management al băncii sunt descrise pe larg în raportul anual al CCB. Cu toate acestea, nu s-a comunicat nici un element nou de către GC în acest sens. În orice caz, acestea sunt abstracte și nu permit evaluarea cazurilor individuale, nici nu constituie dovada faptului că o astfel de evaluare are loc efectiv. Prin urmare, Comisia nu vede niciun motiv pentru a-și schimba constatările de la considerentele 152-159.

(163)

În răspunsul său la scrisoarea Comisiei privind luarea în considerare a aplicării articolului 28, GC a susținut că, în orice caz, documentele solicitate nu erau relevante în cadrul verificării și Comisia ar fi trebuit să se bazeze pe informațiile pe care le putea colecta sau care erau deja incluse în răspunsul la chestionar. De asemenea, GC a susținut că documentele care nu au fost furnizate de CCB (sau de GC) nu constituiau un motiv pentru a aplica articolul 28.

(164)

În această privință, se observă faptul că documentele solicitate erau necesare pentru verificarea afirmațiilor prezentate în răspunsul la chestionar și că documentele furnizate nu puteau satisface Comisia, întrucât acestea nu aveau legătură cu afirmațiile prezentate sau nu puteau să le susțină decât parțial. În absența oricărui document verificat care să arate că banca efectuează o evaluare adecvată a riscurilor, Comisia și-a menținut concluzia că CCB nu a efectuat evaluări ale bonității. Dimpotrivă, acordarea de împrumuturi a fost ghidată de obiectivul de punere în aplicare a politicii guvernamentale prin acordarea de împrumuturi preferențiale societăților incluse în eșantion.

(165)

Evaluarea tuturor datelor disponibile din dosar a condus Comisia la concluzia că CCB a acordat împrumuturi celor doi producători incluși în eșantion, care sunt reprezentativi pentru industria fotovoltaică, fără efectuarea unei evaluări a bonității, întrucât banca nu a reușit să demonstreze existența unei astfel de evaluări. Acest lucru permite să se considere că CCB i-a fost conferită autoritate guvernamentală și exercită autoritatea respectivă prin acordarea de împrumuturi în conformitate cu cerințele de planificare centrală. Prin urmare, acesta îndeplinește funcții guvernamentale. Această concluzie este confirmată, de asemenea, de extrasele din rapoartele anuale.

(166)

Prin urmare, Comisia concluzionează că CCB este un organism public.

(167)

Comisia a stabilit că MEB face parte din China Merchants Group, un conglomerat aflat în proprietatea statului sub supravegherea directă a Comisiei de supraveghere și administrare a activelor deținute de stat a Consiliului de Stat (32). De asemenea, pe baza rapoartelor anuale pentru 2014 și 2015, Comisia a stabilit faptul că MEB este deținută în mod indirect de stat. Prin urmare, MEB este în mod oficial este controlată de stat.

(168)

În conformitate cu capitolele 10 și 13 din statut, statul, în calitate de acționar majoritar, deține competența de a numi majoritatea membrilor consiliului de administrație și ai consiliului de supraveghere. În conformitate cu statutul MEB, consiliul de administrație, printre altele, convoacă reuniunile acționarilor băncii, formulează planurile de afaceri și de investiții ale băncii, stabilește strategia de gestionare a capitalului și planul de buget, decide cu privire la distribuirea profitului și aprobă sau respinge personalul de conducere de nivel superior. Această listă neexhaustivă a responsabilităților ilustrează un control semnificativ al statului asupra activității de zi cu zi a MEB.

(169)

În cursul verificării, Comisia a încercat să verifice evaluarea bonității producătorilor-exportatori incluși în eșantion și a sectorului fotovoltaic în ansamblu. MEB nu a furnizat nicio informație în acest sens, făcând referire la aspecte de confidențialitate. Ca urmare a insistenței Comisiei, documentele privind bonitatea au putut fi vizualizate rapid. Deși documentele erau legate de sectorul în cauză, acestea nu se refereau la PAR. În special, MEB nu a furnizat documentele privind politica sa de credit pentru anii 2014 și 2015 atunci când Comisia a solicitat acest lucru și a permis Comisiei doar să vizualizeze rapid documentul privind politica de credit pentru 2016 (an care nu este inclus în PAR). Cu toate acestea, Comisiei nu i s-a permis să ia documentul ca probă. Deși MEB i-a permis Comisiei să consulte un document legat de evaluarea bonității unei societăți (în limba chineză), este de remarcat faptul că Comisia nu a fost autorizată să ia note referitoare la documentul menționat anterior sau să rețină o copie a documentului. Acest lucru a făcut imposibilă înțelegerea în mod adecvat a conținutului în timpul limitat disponibil în cursul vizitei de verificare.

(170)

În urma comunicării informațiilor, GC a susținut că, având în vedere faptul că Comisia s-a bazat pe existența unui raport privind creditele, aceasta a recunoscut că băncile efectuează evaluări ale riscului de credit.

(171)

În acest sens și după cum s-a menționat în secțiunile 3.1 și 3.4.1 de mai sus, se reamintește faptul că nici GC, nici băncile individuale, nu au furnizat elemente de probă justificative adecvate cu privire la evaluarea riscului de credit pe care pretind că au efectuat-o și, mai exact, modul în care băncile țin seama de risc, modul în care este evaluată bonitatea împrumutatului, care sunt primele de risc percepute pentru diferite societăți/industrii în RPC și care sunt factorii luați în considerare de bănci atunci când evaluează cererile de împrumut sau de linii de credit. Simpla existență a unui raport de aprobare a creditelor în limba chineză, pe care Comisia a putut doar să îl vizualizeze rapid în timpul vizitei de verificare la una dintre bănci, nu poate fi considerată un element de probă suficient pentru a demonstra că băncile (și nu numai o bancă care a pus la dispoziție un raport de aprobare a creditelor, astfel cum se menționează mai sus) efectuează evaluări de credit. În orice caz, acest raport se referă în mod explicit la sprijinul guvernamental ca fiind unul dintre motivele pentru acordarea împrumutului și, prin urmare, confirmă faptul că evaluarea de credit nu este bazată pe piață.

(172)

GC a afirmat, de asemenea, că o comparație între nivelul ratei dobânzii pentru împrumutul acordat producătorilor cooperanți incluși în eșantion și PBOC a fost în contradicție cu concluzia unei lipse a evaluării riscului de credit.

(173)

În această privință, este de remarcat faptul că această comparație nu este valabilă, întrucât nu există nicio legătură între nivelul de referință al PBOC și faptul că băncile nu efectuează evaluări ale riscului de credit. Comisia nu contestă că există o marjă față de nivelul de referință a PBOC; opinia Comisiei este că marja nu este în conformitate cu condițiile pieței, ci reflectă obiectivul băncilor de a pune în aplicare politica GC de a promova sectorul fotovoltaic.

(174)

În răspunsurile sale la chestionar și la scrisoarea de clarificare, MEB a indicat că nu a ținut cont de politica guvernamentală la luarea deciziilor în ceea ce privește politica de creditare. Cu toate acestea, raportul anual al băncii a confirmat că MEB pune în aplicare planurile guvernamentale după cum reiese din următoarele extrase: „MEB este ghidată de politicile industriale naționale”; „Consiliul de administrație, consiliul de supraveghere și comitetele speciale pun în aplicare cu seriozitate politicile naționale”.

(175)

În urma comunicării informațiilor, GC făcut referire la scrisoarea Comisiei din 23 septembrie 2016, care conținea un citat din raportul anual din 2015 al MEB, similar cu primul citat din considerentul 174. GC a remarcat faptul că citatul „ghidată de politicile industriale naționale” nu se referă la MEB, ci la CMB Financial Leasing. Comisia ia act de faptul că CMB Financial Leasing este deținută integral de MEB.

(176)

De asemenea, GC a menționat faptul că procesul de evaluare a riscului de credit este descris pe larg în raportul anual al MEB și că sectorul fotovoltaic nu se află printre primele 10 sectoare debitoare le băncii. Prin urmare, GC nu vede nicio contradicție între afirmațiile făcute de MEB în răspunsurile sale la chestionar și la scrisoare de clarificare și conținutul raportului anual. În afară de faptul că unul dintre citate se referă la o entitate deținută 100 % MEB, niciun alt element de probă nou nu a fost invocat de GC. În absența oricărui document verificat care să arate că banca efectuează o evaluare adecvată a riscurilor în loc de punerea în aplicare a politicii industriale de sprijinire a industriei fotovoltaice, Comisia și-a menținut concluzia că MEB nu a efectuat evaluări ale bonității. Dimpotrivă, acordarea de împrumuturi a fost ghidată de obiectivul de punere în aplicare a politicii guvernamentale prin acordarea de împrumuturi preferențiale societăților incluse în eșantion.

(177)

În ceea ce privește deciziile de creditare și dacă instituțiile financiare iau în considerare politica și planurile industriale guvernamentale, GC a susținut că răspunsul la chestionar al diferitelor bănci constituie datele și probele cele mai directe și esențiale pe care Comisia ar trebui să își bazeze analiza.

(178)

După cum se poate observa din răspunsurile la chestionar menționate în considerentele 137-185, aceste răspunsuri au fost divergente, însă, în ansamblu, au avut tendința de a refuza sau cel puțin de a minimiza existența exercitării autorității guvernamentale.

(179)

Cu toate acestea, în rapoartele anuale ale fiecărei bănci au fost făcute referiri clare la astfel de politici sau planuri guvernamentale sau la industriile emergente strategice ca orientare pentru serviciile lor financiare. GC consideră că astfel de declarații nu sunt ireconciliabile deoarece răspunsurile la chestionar nu corespund conținutului rapoartelor anuale ale băncilor. Cu toate acestea, Comisia consideră că afirmațiile din rapoartele anuale ale băncilor, astfel cum se menționează mai sus, contrazic și subminează în mod clar declarațiile aceleași bănci din răspunsurile lor la chestionar.

(180)

În urma comunicării informațiilor, GC și-a exprimat dezacordul cu privire la afirmația potrivit căreia Comisia nu a fost în măsură să verifice evaluarea de credit și procesul de luare a deciziilor. GC face referire la documente pe care CCB, MEB și ICBC le-au furnizat Comisiei în timpul verificării la fața locului. Comisia reamintește că aceste documente prezintă deficiențele menționate mai sus în considerentele 148 și 169.

(181)

De asemenea, GC făcut trimitere la rapoartele anuale ale instituțiilor financiare și la răspunsurile la chestionar corespunzătoare care, în opinia GC, erau suficiente pentru verificarea evaluării creditului și a procesului decizional. Comisia respinge această afirmație, deoarece atât conținutul descriptiv al rapoartelor anuale, cât și răspunsurile la chestionar au trebuit să fie verificate la fața locului cu probe relevante (și anume, pentru perioada anchetei de reexaminare și pentru industria fotovoltaică). După cum Comisia a explicat în cursul vizitei la fața locului la GC și la băncile pe care a încercat să le verifice, Comisia a trebuit, de asemenea, să aibă posibilitatea de a verifica probele care susțin afirmația conform căreia evaluarea riscului de credit și procesul decizional au fost puse în aplicare, de asemenea, în operațiunile comerciale efective, conform descrierii din răspunsurile la chestionar și rapoartele anuale.

(182)

De asemenea, GC a abordat faptul că o serie de documente nu au putut fi furnizate având în vedere caracterul lor confidențial, legea secretului bancar și clauzele contractuale relevante. GC a indicat că ar trebui să se recunoască de către Comisie că băncile au acționat în măsura posibilităților, având în vedere cadrul juridic și contractual existent. De asemenea, GC a observat că articolul 28 din regulamentul de bază permite Comisiei să nu ia în considerare doar informațiile care sunt false sau care induc în eroare și, prin urmare, a sugerat că informațiile care nu sunt ignorate și sunt furnizate în măsura posibilităților practice ale părții interesate sunt justificate.

(183)

Acest argument a fost respins mai sus în considerentul 48. În plus, Comisia ia notă de faptul că articolul 29 din regulamentul de bază (care reflectă articolul 12.4 din acordul SMC al OMC) prevede că „orice informație de natură confidențială sau care este furnizată cu titlu confidențial de către părțile unei anchete este, în cazul în care se oferă motive întemeiate, tratată ca atare de către autorități”. În acest context, Comisia consideră că în cadrul juridic al prezentei anchete sunt prevăzute garanții ample în ceea ce privește tratamentul informațiilor confidențiale. Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că autoritățile din țara în cauză nu au acționat în măsura posibilităților în scopul de a asigura accesul la informații care ar fi putut sprijini afirmațiile prezentate în răspunsul acestora la chestionar.

(184)

Evaluarea tuturor datelor disponibile din dosar au condus Comisia la concluzia că MEB a acordat împrumuturi unuia dintre producătorii incluși în eșantion, care este reprezentativ pentru industria fotovoltaică, urmărind îndeplinirea obiectivelor de politică publică. Acest lucru permite să se considere că MEB i-a fost conferită autoritate guvernamentală și exercită autoritatea respectivă prin acordarea de împrumuturi în conformitate cu cerințele de planificare centrală. Prin urmare, aceasta îndeplinește funcții guvernamentale. Această concluzie este confirmată, de asemenea, de extrasele din rapoartele anuale.

(185)

Prin urmare, Comisia concluzionează că MEB este un organism public.

(186)

Pe lângă aceste patru bănci verificate, Comisia a stabilit că majoritatea altor bănci care au acordat împrumuturi producătorilor incluși în eșantion s-au aflat, de asemenea, în proprietate publică (a se vedea considerentul 106). În cele din urmă, Comisia a fost informată de către cel puțin una dintre societățile incluse în eșantion că au primit împrumuturi semnificative acordate de China Development Bank, care nu a fost menționată deloc de GC. Utilizând informațiile aflate la dispoziția publicului în legătură cu această bancă, Comisia a ajuns la concluzia că este în proporție de peste 50 % în proprietatea statului prin acționariat direct și indirect. Prin urmare, în sensul prezentei anchete, Comisia concluzionează că cele 10 bănci ICBC, Agricultural Bank, Bank of China, CCB, MEB, China Development Bank, Bank of Communications, China Everbright Bank, Industrial Bank și Shanghai Pudong Development Bank se aflau în proprietatea statului. ICBC, Agricultural Bank, Bank of China și CCB au acordat [40-50 %] din împrumuturile producătorilor incluși în eșantion în cursul PAR. Bank of Communications, China Everbright Bank, Industrial Bank și Shanghai Pudong Development Bank au acordat [10-20 %] din împrumuturile producătorilor incluși în eșantion în cursul PAR. MEB a acordat [0-10 %] și China Development Bank [20-30 %]. Informațiile din dosar nu au permis să se stabilească structura acționariatului pentru restul de șase bănci, pentru care GC nu a furnizat nicio informație.

(187)

Din cauza lipsei de cooperare din partea GC în ceea ce privește șase bănci, altele decât cele patru bănci verificate, Comisia a trebuit să se bazeze pe datele disponibile pentru de a evalua dacă cele șase bănci sunt organisme publice.

(188)

În primul rând, Comisia a stabilit că aceste bănci sunt deținute de stat (a se vedea considerentul precedent și considerentul 106 de mai sus).

(189)

În al doilea rând, Comisia a constatat că cele patru bănci incluse în eșantion au acordat o parte substanțială [15-25 %] din împrumuturile pe care cele trei societăți incluse în eșantion le-au obținut în cursul PAR. Prin urmare, constatările cu privire la acestea ar putea fi considerate reprezentative.

(190)

În al treilea rând, Comisia a observat că majoritatea contractelor de creditare de la toate cele 10 bănci, pe care Comisia le obținuse de la cei trei producători care au cooperat, au urmat aceleași modele sau modele similare și dobânda activă convenită în majoritatea cazurilor de către toate băncile s-a bazat pe rata dobânzii de referință a PBOC plus o marjă mai mică decât rata de pe piață.

(191)

Prin urmare, Comisia a considerat că constatările privind cele patru bănci pentru care verificările au avut loc constituie cele mai bune date disponibile pentru evaluarea altor bănci aflate în proprietatea statului, ca urmare a acestor asemănări precum și a reprezentativității celor patru bănci care au fost verificate.

(192)

Pe această bază, Comisia concluzionează că cele șase bănci, altele decât cele patru bănci verificate, sunt, de asemenea, organisme publice.

(193)

În consecință, Comisia a calculat avantajele pentru cele 10 bănci deținute de stat.

(194)

GC a afirmat că constatarea Comisiei din ancheta inițială conform căreia băncile deținute de stat din China sunt organisme publice nu mai era valabilă deoarece People's Bank of China (denumită în continuare „PBOC”) nu mai definește pragurile dobânzilor active, astfel încât GC nu mai intervine pe piața financiară. GC a susținut că PBOC a înlăturat controlul asupra ratelor dobânzilor la creditele oferite de instituțiile financiare la 20 iulie 2013, prin eliminarea pragului dobânzilor active. De asemenea, PBOC a decis eliminarea plafonului ratei variabile a dobânzii aplicate depozitelor într-un aviz publicat la 27 octombrie 2015.

(195)

Comisia consideră că acest argument este irelevant, dat fiind că concluziile prezentate în secțiunea precedentă sunt suficiente, luate ca atare, pentru a stabili faptul că băncile chineze de stat sunt organisme publice.

(196)

În orice caz, trebuie remarcat în primul rând faptul că concluzia Comisiei (din cadrul anchetei inițiale) conform căreia băncile deținute de stat sunt organisme publice nu se baza numai pe faptul că PBOC stabilește dobânda activă și plafonul ratei variabile a dobânzii percepute pentru depozite, ci rezultă din examinarea unei serii de elemente, astfel cum se descrie în considerentele 158-168 din regulamentul inițial. Pentru a facilita consultarea, aceste elemente se refereau la: (i) intervenția guvernului legată de deținerea de către stat a băncilor mari; (ii) faptul că băncile deținute de stat din RPC dețin o cotă de piață extrem de importantă, lăsând doar o cotă foarte mică pentru băncile private, fiind actorii predominanți pe piața financiară chineză; (iii) controlul exercitat de guvern prin intermediul proprietății, al controlului administrativ al comportamentului comercial al băncilor sau chiar al documentelor statutare; (iv) rolul PBOC în stabilirea unor limite privind modul în care ratele dobânzii sunt stabilite și fluctuează; și (v) normele juridice care impun băncilor să reflecte politicile naționale/preferințele sectoriale în politicile lor de credit. În actuala reexaminare efectuată în perspectiva expirării măsurilor, singura modificare la care se referă GC este cu privire la punctul (iv). Punctele (i)-(iii) și (v) au fost confirmate în evaluarea efectuată în considerentele imediat precedente.

(197)

În al doilea rând, deciziile menționate mai sus la considerentul 194 ar fi eliminat plafonul și pragul ratelor dobânzii. Cu toate acestea, formularea deciziilor relevante publicate ale PBOC doar încurajau – nu obligau – instituțiile financiare să se adapteze la prețurile bazate pe piață ale dobânzilor active. Aceasta înseamnă că băncile deținute de stat din China sunt încă autorizate să acorde împrumuturi la rate preferențiale, și de fapt sunt obligate să facă acest lucru în temeiul articolului 34 din legea bancară, care prevalează asupra simplei încurajări dintr-o decizie a PBOC.

(198)

În al treilea rând, deși PBOC a publicat o decizie cu privire la eliminarea plafonului ratei dobânzii, se observă, de asemenea, faptul că articolul 38 din legea bancară prevede în continuare că „băncile comerciale stabilesc rata dobânzii împrumuturilor în conformitate cu limitele superioare și inferioare ale ratei dobânzii prevăzute de People's Bank of China”. Legea bancară a fost modificată numai pentru alte aspecte într-o etapă ulterioară. Acest lucru demonstrează absența oricăror modificări a cadrului legislativ care trebuie respectat de bănci, deoarece deciziile PBOC sunt doar acte normative executive. În plus, PBOC menține temeiul juridic în așa fel încât să poată reintroduce în orice moment limite superioare și inferioare.

(199)

În al patrulea rând, câteva dintre cele patru bănci verificate la fața locului au menționat în timpul vizitei de verificare existența unei noi dobânzi active bazată pe cotațiile băncilor publicate pe piața interbancară din Shanghai, introdusă în octombrie 2013. Cu toate aceste, astfel de informații nu au fost împărtășite de GC în răspunsul său la chestionar în sprijinul afirmației sale că piața chineză a fost liberalizată. Pe baza informațiilor disponibile în domeniul public, se pare că această rată de bază a împrumuturilor (denumită în continuare „LPR”, loan prime rate) este o rată activă pe un an bazată pe cea mai bună rată de împrumut cotată de nouă bănci comerciale susținute de stat, selectate ca punct de referință pentru piața de împrumuturi. Deși PBOC a afirmat că introducerea LPR va „promova liberalizarea ratei dobânzilor și va îmbunătăți sistemul ratei dobânzii de referință pe piețele financiare”, analiștii independenți au concluzionat la momentul introducerii sale că „rolul pieței interbancare din Shanghai nu este destul de eficient pentru a influența ratele dintre bănci și clienții lor” (33). Într-adevăr, în urma analizei, deși rata de bază este publicată în fiecare zi lucrătoare după obținerea unei valori medii a tuturor cotațiilor celor nouă bănci (cotațiile cele mai mari și cele mai mici sunt excluse), se pare că nivelul său s-a modificat doar în șase rânduri în cursul PAR. Pentru comparație, rata interbancară zilnică EURIBOR pe un an s-a modificat de peste 185 de ori în cursul aceleiași perioade. În plus, se observă, de asemenea, faptul că LPR pare să fie legată de rata dobânzii de referință publicată de PBOC („rata dobânzii de referință a PBOC”) (34), întrucât fiecare modificare a ratei dobânzii de referință a PBOC în 2015 a fost urmată de o modificare a LPR în următoarea zi lucrătoare. În plus, se remarcă, de asemenea, faptul că variațiile nivelurilor ratei dobânzii de referință a PBOC și a ratei de bază au fost identice în 2015.

(200)

În plus, deși băncile verificate au susținut că ponderea creditelor pe termen scurt a căror rată a dobânzii s-a bazat pe LPR a crescut în mod semnificativ și că acestea au reprezentat o mare parte din portofoliul de credite pe termen scurt, aceste afirmații nu au putut fi susținute de documente justificative furnizate de bănci, nici nu au putut fi confirmate în timpul vizitelor de verificare la sediile producătorilor-exportatori. Acest fapt nu susține afirmația conform căreia băncile menționate mai sus și-ar fi stabilit în mod independent rata dobânzii sau au urmărit o rată de piață și că piața ratelor dobânzii a fost liberalizată.

(201)

Prin urmare, se concluzionează că, în pofida pretinsei eliminări a pragului dobânzilor active și a plafonului ratelor la depozite, procesul de liberalizare a pieței ratei dobânzilor invocat de GC nu s-a materializat în practică. Concluziile din cadrul anchetei inițiale, și anume că băncile de stat din China sunt organisme publice deoarece dețin, exercită sau sunt învestite cu autoritate guvernamentală, rămân valabile în cursul PAR și, prin urmare, sunt confirmate.

(202)

În urma comunicării informațiilor, GC a afirmat că, în mod eronat, Comisia a transferat sarcina probei asupra GC în ceea ce privește afirmațiile sale: (i) că piața financiară a fost liberalizată; (ii) că politica GC cu privire la sectorul solar au fost încheiată; și (iii) că presupusele denaturări ale pieței financiare chineze au dispărut. În plus, GC a susținut, de asemenea, că Comisia nu putea să se bazeze pe o evaluare a „organismelor publice” la nivel de țară și ar fi trebuit să stabilească o astfel de constatare pentru fiecare entitate financiară în cauză.

(203)

Astfel cum se demonstrează în considerentele 195-201 și, Comisia a efectuat o analiză aprofundată a elementelor de probă aflate la dispoziție, inclusiv dacă situația constatată în ancheta inițială s-a schimbat într-o asemenea măsură încât concluziile să nu mai fie valabile. Astfel de eventuale modificări includ cele invocate de GC și au fost analizate și discutate mai sus. Comisia observă, de asemenea, că noile elemente de probă prezentate în prezenta procedură privind instituțiile financiare au fost relativ limitate. Se observă, de asemenea, că GC a confirmat în cursul vizitei de verificare faptul că, în afara modificărilor menționate anterior, nicio altă modificare nu a avut loc.

(204)

În ceea ce privește sarcina probei și, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, se reamintește faptul că dovezile prezentate în ceea ce privește întrebarea dacă expirarea măsurilor ar putea duce la continuarea sau reapariția subvenționării va fi documentată în mod corespunzător. Comisia a analizat în detaliu toate elementele relevante și dovezile prezentate de GC în acest sens și a concluzionat că acestea nu erau suficiente pentru a dovedi că situația s-a schimbat în mod semnificativ în comparație cu ancheta inițială. În acest context și având în vedere presupusele modificări la care GC a făcut referire, se consideră că a fost responsabilitatea GC să demonstreze că astfel de schimbări au avut loc în realitate și Comisia nu a pus în mod nejustificat o astfel de sarcină asupra GC.

(205)

În ceea ce privește evaluarea la nivelul întregii țări, Comisia observă că a efectuat o analiză specifică cu privire la calitatea de organism public pentru fiecare instituție financiară pentru care GC a furnizat informațiile relevante solicitate. Din păcate, GC nu a reușit să furnizeze informații pentru toate celelalte instituții financiare care au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori cooperanți incluși în eșantion, astfel cum se explică în secțiunea 3.1. Prin urmare, Comisia a fost în imposibilitatea de a efectua o analiză privind calitatea de organism public pentru toate aceste alte instituții financiare și, prin urmare, afirmația GC este lipsită de relevanță. În consecință, Comisia a trebuit să recurgă la datele disponibile în dosar și a efectuat o analiză aprofundată a calității de organism public pentru sectorul financiar în RPC. Printre elementele pertinente, Comisia a examinat în detaliu toate noile elemente de probă prezentate de GC în cadrul prezentei proceduri, împreună cu concluziile stabilite în cadrul anchetei inițiale.

(206)

În plus, GC a susținut, de asemenea, că Comisia s-a întemeiat în constatarea sa privind calitatea de „organism public” pe absența de facto a abolirii pragurilor dobânzilor active. De asemenea, GC a afirmat că Comisia a interpretat în mod eronat presupusa abolire a pragurilor dobânzilor active, deoarece o astfel de abolire implică faptul că în prezent băncile ar putea să acorde împrumuturi la rate mai mici de 30 % din rata dobânzii de referință. Prin negarea eliminării unui astfel de prag al ratei, GC a susținut în continuare că băncile nu ar fi, astfel, în măsură să acorde împrumuturi preferențiale. De asemenea, GC a susținut că solicitarea ca băncile să se adapteze la prețul de piață al ratelor dobânzii active ar fi echivalentă cu controlul acestor bănci și ar fi în contradicție cu spiritul liberalizării. GC a susținut, de asemenea, că articolul 38 din Legea bancară este permisiv și că, deși limitele superioare au fost eliminate cu câțiva ani înaintea limitelor inferioare, Legea bancară nu a fost modificată. De asemenea, GC a susținut că teoria de corelare între ratele PBOC și LPR era eronată și a revenit asupra statisticilor privind ratele dobânzilor pentru producătorii-exportatori cooperanți incluși în eșantion. GC a susținut, de asemenea, că nu au existat niciodată rate de referință sau limite pentru împrumuturile denominate în USD sau EUR.

(207)

În ceea ce privește stabilirea calității de organism public, se reamintește mai întâi faptul că însăși GC a ridicat problema abolirii pragurilor dobânzilor active în sprijinul afirmației sale că GC nu mai intervine pe piața financiară și că băncile deținute de stat din China nu pot fi considerate organisme publice. Comisia a analizat această afirmație privind abolirea pragurilor ratei și a respins-o din motivele menționate la considerentele 194-201. În absența altor modificări semnificative aduse în discuție de GC, Comisia s-a întemeiat pe concluziile formulate în cursul anchetei inițiale, care au fost confirmate prin dovezi noi pentru PAR, precum și pe elemente noi, cum ar fi existența unei noi rate de bază a împrumuturilor (LPR) pentru a ajunge la o concluzie în acest sens.

(208)

În ceea ce privește presupusa interpretare greșită privind abolirea în cauză, Comisia nu vede cum eliminarea pragului dobânzii active ar putea împiedica băncile să ofere împrumuturi preferențiale dacă pragul dobânzii active a fost, în orice caz, 30 % sub rata dobânzii de referință.

(209)

În ceea ce privește absența cerinței ca băncile să ofere împrumuturi cu rate ale dobânzii bazate pe piață, Comisia nu vede de ce faptul că băncile sunt constrânse să funcționeze în conformitate cu principiile pieței libere poate fi considerat ca o impunere a unor politici specifice asupra băncilor. Astfel de practici nu sunt generate de o politică specifică, ci mai degrabă de crearea unui cadru financiar unde se aplică principiile de piață.

(210)

În ceea ce privește articolul 38 din legea bancară, astfel cum se specifică de către GC în răspunsul său la chestionar, Comisia înțelege că toate entitățile financiare din RPC trebuie să respecte cu strictețe legea bancară și nu înțelege modul în care orice presupusă permisivitate poate fi compatibilă cu un astfel de principiu. În orice caz, faptul că pragul dobânzii active ar urma să fie eliminat nu este incompatibil cu faptul că întreprinderile din sectorul fotovoltaic vor beneficia de împrumuturi în condiții preferențiale.

(211)

În ceea ce privește teoria de corelare între ratele PBOC și LPR, Comisia observă că statisticile prezentate nu au fost susținute de calculele subiacente și că, prin urmare, nu pot fi luate în considerare. Dacă aceste statistici sunt exacte, Comisia nu vede relevanța unor astfel de statistici pentru a demonstra că analiza corelării între PBOC și LPR ar fi eronată. În ceea ce privește împrumuturile denominate în USD sau EUR, Comisia consideră că presupusa absență a valorii de referință sau a limitelor nu implică faptul că aceste împrumuturi nu pot fi acordate la rate preferențiale.

(212)

În plus, GC a susținut, de asemenea, că analiza Comisiei și concluzia conform căreia băncile deținute de stat din China sunt organisme publice nu au luat în considerare standardele juridice de bază și a făcut, de asemenea, referire la standardele juridice și privind elementele de probă relevante, astfel cum se prevede în hotărârea Organului de apel în SUA – Carbon Steel India, iar analiza ar trebui să cuprindă mai mult decât o determinare a proprietății statului și a controlului semnificativ asupra unei entități de către un guvern; și anume, determinarea ar trebui să includă o analiză a „caracteristicilor și funcțiilor de bază ale entității respective, a relației sale cu guvernul, precum și a mediului juridic și economic predominant în țara în care operează entitatea care a făcut obiectul anchetei”. GC a menționat, de asemenea, constatările referitoare la intervenția guvernului în ceea ce privește influențarea de către PBOC a dobânzilor active și a politicilor de creditare, precum și recurgerea la articolul 38 din Legea bancară. În cele din urmă, GC a menționat caracterul incorect și inadecvat al constatărilor Comisiei în cursul anchetei inițiale, astfel cum s-a menționat în considerentele 163-167 din regulamentul inițial.

(213)

În această privință, Comisia și-a aprofundat analiza sa cu privire la această chestiune. În considerentele 100-106, Comisia prezintă cu detalii suplimentare faptele pe care s-a bazat concluzia privind deținerea de către stat a majorității băncilor care au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion.

(214)

În ceea ce privește mediul juridic și economic, Comisia face referire la concluziile de mai sus din considerentul 139 în temeiul articolului 34 din legea bancară.

(215)

Faptul că băncile exercită autoritate guvernamentală este confirmat, de asemenea, prin articolele 7 și 15 din Normele generale privind împrumuturile (puse în aplicare de PBOC), care reglementează autoîmprumuturile, împrumuturile comisionate și împrumuturile cu destinație specială (articolul 7) și subvenționarea dobânzii împrumuturilor (articolul 15) și prin Decizia 40. Există, de asemenea, un număr mare de dovezi, sprijinite de studii și rapoarte independente, conform cărora continuă să existe o intervenție majoră a guvernului asupra sistemului financiar chinez, astfel cum a fost deja explicat în considerentele 172 și 178 din regulamentul inițial.

(216)

În urma comunicării informațiilor, GC a indicat că împrumuturile speciale la care se referă articolul 7 din Normele generale privind împrumuturile menționate mai sus au fost eliminate în 1999 pe baza unei Circulare privind îmbunătățirea administrării împrumuturilor speciale (YINFA [1999] nr. 228) și că articolul 15 a devenit irelevant, întrucât PBOC nu mai stabilește limitele superioare și inferioare ale împrumuturilor. De asemenea, GC a susținut că Comisia a interpretat în mod eronat articolul 34 din Legea bancară, care nu are nicio legătură cu politicile naționale, industriile încurajate, industriile strategice și industriile emergente, la abordarea industriilor și sectoarelor preferate. De asemenea, GC a susține că articolele 4, 5, 7 și 35 din Legea bancară se referă la autonomia bancară, lipsa intervenției din partea entităților sau persoanelor fizice și guverne, precum și examinarea credibilității debitorilor. În plus, GC a afirmat că articolul 34 nu ar trebui să fie citit în mod izolat. În cele din urmă, GC a indicat, de asemenea, că Comisia nu a explicat în ce mod Decizia 40 demonstrează că băncile exercită autoritate guvernamentală și a făcut referire la preambul și la articolul 17 din această decizie. De asemenea, GC a adăugat că această decizie cuprinde, în esență, ansamblul economiei chineze și se referă la cel de al 11-lea cincinal.

(217)

Comisia recunoaște că împrumuturile speciale au fost eliminate în 1999. Acest lucru nu infirmă concluziile trase, parțial pe baza datelor disponibile.

(218)

În ceea ce privește articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile, Comisia nu este de acord cu punctul de vedere al GC. Acest articol prevede: „În conformitate cu politica de stat, departamentele relevante pot subvenționa dobânda împrumuturilor cu scopul de a promova creșterea anumitor sectoare industriale și dezvoltarea economică în anumite domenii”. Acest articol rămâne relevant chiar și după eliminarea plafoanelor și pragurilor pentru rata dobânzilor. În orice caz, articolul 38 din Legea bancară încă se referă la limite și poate în orice moment să fie reactivat, astfel cum se explică în considerentul 199.

(219)

În ceea ce privește Legea bancară, trebuie mai întâi să se ia notă de faptul că articolele 4, 5 și 7 fac parte din „Capitolul I Dispoziții generale”, în timp ce articolele 34 și 35 fac parte din „Capitolul IV Norme fundamentale pentru împrumuturi și alte activități economice.” În ceea ce privește articolul 4, Comisia nu consideră că o dispoziție care obligă băncile să efectueze „activități economice fără intervenții din partea entităților sau persoanelor fizice” este incompatibilă cu faptul că băncile deținute de stat sunt organisme publice sau, în mod alternativ, că le sunt conferite și sunt încurajate să exercite autoritate guvernamentală. Într-adevăr, Comisia a verificat activitățile economice și procesul decizional al serviciilor financiare pentru patru bănci deținute de stat. Întrucât nu au putut fi obținute informații relevante pentru celelalte bănci, constatările privind băncile respective trebuie să fie extrapolate, pe baza datelor disponibile, tuturor celorlalte bănci deținute de stat. În plus, deoarece nu au fost furnizate informațiile esențiale solicitate de către Comisie din partea celor patru bănci, în special detalii cu privire la evaluarea riscului de credit, Comisia a trebuit să se bazeze, de asemenea, pe datele disponibile atunci când a tras concluzii pe baza răspunsurilor la chestionar și a vizitelor de verificare la cele patru bănci.

(220)

De asemenea, GC a făcut trimitere la articolul 4 din Legea bancară conform căruia „activitățile economice ale băncilor comerciale sunt reglementate de principiile de siguranță, lichiditate și eficiență. Băncile comerciale iau propriile decizii în ceea ce privește activitățile economice, își asumă responsabilitatea pentru propriile riscuri, își asumă responsabilitatea exclusivă pentru profiturile și pierderile lor și exercită autorestricție. Băncile comerciale, conform legii, desfășoară activități economice fără intervenții din partea oricărei unități sau a oricărei persoane fizice. Băncile comerciale își asumă în mod independent răspunderea civilă cu întreaga lor proprietate ca persoană juridică”.

(221)

În cazul de față, în timpul verificării la fața locului, Comisia, nu numai din punct de vedere juridic, ci și de facto, nu a fost în măsură să confirme exactitatea afirmației potrivit căreia băncile nu iau în considerare politica și planurile guvernului atunci când iau decizii cu privire la împrumuturi. Într-adevăr, Comisia nu a primit nicio evaluare a bonității pentru industria fotovoltaică și pentru PAR. Comisia nu consideră că articolul 4 din Legea bancară împiedică băncile comerciale să ia în considerare politicile și planurile industriale guvernamentale, întrucât acest articol se referă la principiile care guvernează activitățile economice. Acest lucru este confirmat, de asemenea, de către articolul 34 din Legea bancară. Contrar afirmației GC potrivit căreia Comisia „a ignorat cadrul juridic în care funcționează băncile”, Comisia a efectuat mai degrabă o analiză aprofundată a acestui cadru juridic și a putut stabili o legătură clară între acest cadru juridic și funcționarea respectivelor instituții financiare, astfel cum reiese din rapoartele anuale ale acestora.

(222)

GC s-a referit, de asemenea, la articolul 5 din Legea bancară, de unde a dedus că nu există „nicio intervenție din partea administrațiilor locale sau departamentelor guvernamentale la diferite niveluri, a organizațiilor publice sau a persoanelor fizice în activitatea economică a băncilor”. Cu toate acestea, textul articolului 5 din Legea bancară este după cum urmează: Băncile comerciale trebuie să adere la principiile egalității, voluntariatului, echității și bunei credințe în relațiile comerciale cu clienții lor. În opinia Comisiei, această formulare nu scutește băncile de datoria de a aplica considerații de politică, astfel cum se prevede la articolul 34.

(223)

Articolele 7 și 35 din Legea bancară se referă la examinarea bonității, scopul împrumutului și lanțul de aprobare a creditelor. În ceea ce privește aceste aspecte și astfel cum se indică în considerentele 128, 143, 155 și 171, băncile care au cooperat nu au furnizat documente în sprijinul afirmațiilor lor, cum ar fi cele referitoare la bonitate sau la procesul de aprobare. Prin urmare, pe baza datelor disponibile, aceste articole nu pot fi luate în considerare pentru a contrazice interpretarea Comisiei a articolului 34.

(224)

În ceea ce privește Decizia 40 și astfel cum se menționează la considerentul 102 din ancheta inițială, trebuie remarcat în primul rând că această decizie sugerează că GC va sprijini în mod activ dezvoltarea noii industrii energetice și va accelera dezvoltarea energiei solare, conține instrucțiuni adresate tuturor instituțiilor financiare de a oferi sprijin de tip credit numai proiectelor încurajate (categorie în care se încadrează proiectele fotovoltaice) și garantează că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale vizând proiectele încurajate”. Pe baza celor de mai sus și, în special, a faptului că băncile au sarcina de a oferi sprijin sectorului fotovoltaic prin acordarea de credite, se consideră că Decizia 40 demonstrează că băncile exercită autoritate guvernamentală. În ceea ce privește articolul 17 din această decizie și faptul că ar trebui respectate principiile de credit, Comisia nu consideră aceste condiții ca fiind incompatibile cu faptul că băncile exercită autoritate guvernamentală. În ceea ce privește afirmația că Decizia 40 se referă la ansamblul economiei chineze, Comisia observă că decizia în cauză se referă la Catalogul îndrumător privind restructurarea industrială, care la rândul său face o distincție între trei tipuri de industrii; și anume proiecte încurajate, limitate și eliminate. În plus, „conținutul încurajării” este, de asemenea, definit decizia menționată. În ceea ce privește referința la „cel de al 11-lea plan cincinal”, se observă că acest plan a fost înlocuit cu al 12-lea și, mai recent, cu al 13-lea plan cincinal. Se observă, de asemenea, că Decizia 40 nu a fost abrogată și, prin urmare, este în continuare valabilă. În legislația chineză nimic nu indică că citirea trimiterii la cel de al 11-lea plan cincinal ca referință dinamică ar fi inadecvată.

(225)

În plus, se pot face următoarele observații. Ancheta inițială (35) a concluzionat că piața financiară chineză este denaturată în diverse moduri; și anume, proprietate de stat combinată cu denaturări ale pieței financiare chineze și cu politica GC de a direcționa fonduri ieftine către industriile selectate (ceea ce afectează condițiile de concurență echitabile în comerțul internațional și oferă un avantaj neloial producătorilor chinezi), limitări în ceea ce privește stabilirea ratei dobânzii, accesul la capital ieftin, politica de creditare în funcție de necesitățile economiei naționale, accesul preferențial la credite pentru proiecte încurajate și/sau industrii noi și de înaltă tehnologie, accesul la rezervele de stat de schimb valutar ieftine și mijloace de finanțare privilegiate pentru China Development Bank (CDB).

(226)

Cu excepția pretinsei reforme a ratei dobânzii care a fost abordată în considerentele 197-201, GC nu a furnizat niciun element de probă în cursul anchetei care să arate că situația s-a schimbat. Ancheta nu a scos la lumină niciun element care să contrazică constatările de mai sus. Concluziile din cadrul anchetei inițiale rămân valabile, de asemenea, în cursul PAR și, prin urmare, sunt confirmate.

(227)

Aceste concluzii menționează în mod clar că sectorul financiar este încurajat să contribuie la strategiile elaborate de autoritățile guvernamentale. În ceea ce privește intervenția GC pentru a influența ratele, această chestiune a fost deja abordată în considerentele 197, 198, 206 și 207. În ceea ce privește constatările din ancheta inițială, este de remarcat faptul că observațiile formulate de către GC în cursul anchetei inițiale au fost analizate și abordate în cadrul regulamentului inițial, iar concluziile formulate în cursul anchetei inițiale în acest sens nu au fost contestate în instanță. În plus, GC nu a furnizat niciun element de probă care ar putea infirma concluzia la care s-a ajuns în ancheta inițială, iar ancheta nu a scos la iveală niciun astfel de element. În acest context, Comisia nu vede motivele pentru care astfel de constatări nu pot face parte din baza pe care Comisia s-a întemeiat pentru a trage concluziile sale în cursul prezentei anchete.

(228)

În plus, astfel cum s-a constatat în ancheta inițială (36), chiar și în cazul în care băncile deținute de stat nu ar fi considerate organisme publice, acestea ar trebui să fie considerate și în acest caz ca fiind mandatate și dirijate de către GC pentru a executa funcții cu care în mod normal sunt învestite autoritățile publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(229)

Deoarece ponderea împrumuturilor acordate de băncile private din RPC celor trei producători-exportatori incluși în eșantion a fost nesemnificativă și niciuna dintre băncile private din RPC nu a prezentat un răspuns la chestionar, nu s-au făcut constatări suplimentare în acest sens. În consecință, Comisia a decis să elimine avantajul marginal care rezultă din aceste împrumuturi de la calculul subvenției. Prin urmare, Comisia nu avea obligația de a adresa GC observații în acest sens.

(230)

În prezenta anchetă, niciun element din dosar nu poate schimba constatările Comisiei din cadrul anchetei inițiale (37), în care s-a concluzionat că GC direcționează acordarea de împrumuturi preferențiale către un număr limitat de industrii, considerate industrii esențiale, iar industria fotovoltaică este una dintre ele. Dimpotrivă, ancheta a adus elemente suplimentare care confirmă constatarea inițială. Un producător-exportator inclus în eșantion a indicat că „din punct de vedere istoric, China Development Bank ne-a acordat împrumuturi pentru finanțarea proiectului nostru referitor la energia solară. Întrucât aceste împrumuturi sunt determinate, în parte, de considerente politice, în măsura în care guvernul își schimbă poziția cu privire la industria solară, termenii și disponibilitatea acestor împrumuturi se pot modifica” și că „GC exercită, de asemenea, un control semnificativ asupra creșterii economice a Chinei prin alocarea resurselor, controlul plății obligațiilor denominate în valută, stabilirea politicii monetare și furnizarea de tratament preferențial anumitor industrii sau întreprinderi” (38). În plus, un raport de aprobare a creditelor a apreciat, de asemenea, în mod pozitiv faptul că sectorul energiei fotovoltaice beneficiază de sprijin din partea guvernului și este promovat prin politica națională. Luând în considerare toate cele de mai sus, se concluzionează că autoritățile permit instituțiilor financiare să ofere împrumuturi preferențiale numai unui număr limitat de sectoare industriale/societăți care respectă politicile relevante ale GC. În plus, nicio parte interesată nu a putut să furnizeze dovezi conform cărora băncile evaluau în mod adecvat bonitatea industriei fotovoltaice.

(231)

În urma comunicării informațiilor, GC a făcut referire la faptul că industria fotovoltaică nu ar fi inclusă în cel de al 13-lea plan cincinal menționat în considerentul 83 și că Comisia a interpretat în mod eronat Decizia 40. În plus, GC a indicat că depunerea dosarului SEC (SEC filing) de către un producător chinez nu oferă elemente de probă în favoarea politicii guvernului.

(232)

În primul rând, se remarcă faptul că afirmațiile privind cel de al 13-lea plan cincinal și Decizia 40 au fost abordate în considerentele 87 și 89. În ceea ce privește depunerea dosarului SEC, aceasta se adaugă la probele colectate anterior și confirmă existența unei politici guvernamentale specifice în sprijinul industriei fotovoltaice.

(233)

De asemenea, GC a făcut trimitere la observațiile pe care le făcuse cu privire la considerentul 172 din regulamentul inițial și care au fost deja analizate în regulamentul inițial. În plus, GC a indicat că, în baza raportului Organului de apel în cauza SUA-Aeronave (a doua plângere), analiza specificității trebuie să se concentreze nu numai asupra „destinatarilor specifici identificați în reclamație, ci […] și la toate întreprinderile sau sectoarele industriale eligibile să primească aceeași subvenție” (39) și că, în conformitate cu raportul grupului special în cauza SUA – Aeronave (40), pentru a fi specifică, subvenția trebuie să fie furnizată unui „grup” de întreprinderi sau de industrii suficient de limitat, iar acest lucru necesită mai mult decât simpla demonstrare a faptului că mai puțin decât toate întreprinderile sau sectoarele industriale au fost eligibile pentru a beneficia de subvenție.

(234)

În acest sens, este de remarcat faptul că observațiile formulate de către GC în cursul anchetei inițiale au fost analizate și abordate în cadrul regulamentului inițial, iar concluziile formulate în cursul anchetei inițiale în acest sens nu au fost contestate în instanțele din Uniune. În ceea ce privește trimiterile la Organul de apel și rapoartele grupului special, se face trimitere la documentele care au fost enumerate în considerentul 172 din regulamentul inițial, precum și la documentele menționate mai sus. În această privință, Comisia consideră că referirile la sectorul fotovoltaic sunt suficient de clare, deoarece industria este identificată fie prin menționarea numelui, fie printr-o referire clară la produsul pe care îl fabrică sau la grupul industrial de care aparține.

(235)

Pe baza elementelor de probă din dosar, se concluzionează că subvențiile sub formă de împrumuturi preferențiale nu sunt disponibile în mod general și, prin urmare, sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Mai mult, nu a fost adusă nicio dovadă de către oricare dintre părțile interesate care să sugereze că subvențiile se bazează pe un criteriu obiectiv sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(236)

Se concluzionează că majoritatea împrumuturilor acordate grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion sunt furnizate de bănci deținute de stat stabilite ca fiind organisme publice în considerentul 201 de mai sus, deoarece sunt învestite cu autoritate guvernamentală și exercită funcții guvernamentale. Există dovezi suplimentare că aceste bănci exercită în mod efectiv autoritate guvernamentală deoarece, astfel cum se explică în considerentele 197-201, există o intervenție clară a statului (și anume, PBOC) în modul în care băncile comerciale adoptă decizii privind ratele dobânzii pentru împrumuturile acordate societăților chineze. În aceste circumstanțe, practicile de acordare de împrumuturi ale acestor entități pot fi atribuite direct autorităților publice.

(237)

În fine, GC nu a furnizat/a refuzat să furnizeze informații care să permită o înțelegere mai bună a relației dintre băncile deținute de stat și autoritățile publice, astfel cum s-a explicat în considerentele 51, 103 și 104. Astfel, în cazul împrumuturilor acordate de băncile deținute de stat în RPC, Comisia concluzionează că încă există o contribuție financiară acordată producătorilor din sectorul fotovoltaic sub forma unui transfer direct de fonduri de la autoritățile publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(238)

Pe baza informațiilor privind împrumuturile și liniile de credit obținute de la producătorii-exportatori incluși în eșantion și a informațiilor limitate obținute de la cele patru bănci, Comisia, pe baza datelor disponibile, a constatat că, în realitate și în practică, băncile deținute de stat exercită autoritate guvernamentală și băncile respective își desfășoară activitatea de creditare în conformitate cu nevoile dezvoltării economiei naționale și a dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicii industriale de stat, astfel cum prevede articolul 34 din Legea bancară.

(239)

Există un avantaj în sensul articolului 3 alineatul (2) și al articolului 6 litera (b) din regulamentul de bază, în măsura în care împrumuturile acordate de stat sau de organismele private mandatate sau dirijate de autoritățile publice prevăd condiții mai favorabile decât cele pe care beneficiarul le-ar putea obține în mod normal pe piață. Împrumuturile neguvernamentale din RPC nu oferă o valoare de referință adecvată a pieței, deoarece s-a stabilit că piața financiară chineză este denaturată (a se vedea considerentele 225 și 226). Prin urmare, valorile de referință au fost construite utilizându-se metoda descrisă în considerentele 246-248 de mai jos. Această valoare de referință demonstrează faptul că împrumuturile sunt acordate sectorului fotovoltaic în termeni și condiții mai puțin stricte decât cele practicate pe piață.

(240)

Astfel cum s-a stabilit în considerentul 191 din regulamentul inițial, industria fotovoltaică intră în categoria industriilor încurajate, potrivit Deciziei 40. Decizia 40 nu a fost modificată deoarece conține prevederi obligatorii pentru toate instituțiile economice, sub forma unor directive privind promovarea și sprijinul industriilor încurajate, una dintre acestea fiind industria fotovoltaică.

(241)

Astfel cum se explică în considerentul 172 din regulamentul inițial, GC dirijează împrumuturile preferențiale către un număr limitat de industrii, iar industria fotovoltaică este una dintre acestea. Luând în considerare toate cele de mai sus, se poate ajunge la aceeași concluzie, și anume că autoritățile permit instituțiilor financiare să ofere împrumuturi preferențiale numai unui număr limitat de sectoare industriale/societăți care respectă politicile relevante ale GC. Pe baza elementelor de probă din dosar și în absența cooperării din partea GC în legătură cu acest aspect, se concluzionează că subvențiile sub formă de împrumuturi preferențiale nu sunt disponibile în mod general și, prin urmare, sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Mai mult, nu a fost adusă nicio dovadă de niciuna dintre părțile interesate care să sugereze că subvențiile se bazează pe un criteriu obiectiv sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(242)

Ancheta a arătat că toți producătorii-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de împrumuturi preferențiale în cursul PAR.

(243)

Ținând cont de cele de mai sus, finanțarea industriei fotovoltaice ar trebui considerată o subvenție.

(244)

Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, se consideră că subvenția ar trebui considerată drept pasibilă de măsuri compensatorii.

(245)

În conformitate cu metodologia aplicată în ancheta inițială, valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în raport cu avantajul acordat beneficiarilor, a cărui existență a fost constatată în cursul PAR. Conform articolului 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre suma plătită de societate pentru împrumutul acordat de autoritățile publice și suma pe care societatea ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil obținut pe piață.

(246)

Astfel cum se explică mai sus în considerentele 236-241, dat fiind că împrumuturile furnizate de băncile chineze reflectă intervenția substanțială a autorităților publice în sectorul bancar și nu reflectă ratele disponibile pe o piață funcțională, a fost construită o valoare de referință adecvată utilizând metoda descrisă mai jos. În plus, ca urmare a lipsei de cooperare din partea GC, Comisia a recurs la datele disponibile pentru a construi o rată de referință adecvată a dobânzii.

(247)

La fel cum s-a procedat în ancheta inițială, atunci când se construiește valoarea de referință adecvată pentru împrumuturile exprimate în RMB, se consideră că este rezonabil să se aplice ratele dobânzii din China, ajustate pentru a reflecta riscul de piață normal. Astfel, într-un context în care situația financiară actuală a exportatorilor a fost stabilită pe o piață denaturată și nu există informații fiabile furnizate de băncile chineze în legătură cu măsurarea riscului și cu evaluarea creditelor, se consideră necesar să nu se accepte ca atare solvabilitatea exportatorilor chinezi, ci să se aplice un adaos pentru a reflecta impactul potențial al denaturării pieței chineze asupra situației lor financiare. Valorile de referință (41) utilizate sunt după cum urmează:

(248)

În ceea ce privește împrumuturile denominate în valută, se aplică o situație similară în ceea ce privește denaturarea pieței și lipsa ratingurilor de credit valabile, dat fiind că și aceste împrumuturi sunt acordate de bănci chineze. Prin urmare, la fel ca și în ancheta inițială, obligațiunile corporative cu rating BB exprimate în monede relevante și emise în cursul PAR au fost utilizate pentru determinarea următoarelor valori de referință (42):

(249)

În urma comunicării informațiilor, GC a obiectat cu privire la adăugarea unei majorări pentru determinarea indicelui de referință pentru împrumuturile exprimate în RMB pe motiv că nu exista niciun temei de fapt pentru ca Comisia să ia în considerare societăți care au făcut parte din eșantion ar trebui să li se acorde un rating „BB” luând în considerare performanțele acestora și că astfel de date privind rentabilitatea și situația întregului sector. De asemenea, GC a contestat metoda utilizată pentru stabilirea valorii de referință pentru împrumuturile denominate în EUR și în USD pe motiv că PBOC nu a stabilit pragurile dobânzilor active pentru împrumuturile în astfel de monede și băncile au libertatea de a le furniza la orice rată. GC a menționat, de asemenea, un producător cooperant pentru care valoarea de referință calculată s-a situat sub nivelul ratei la care au fost acordate toate împrumuturile.

(250)

În ceea ce privește marja de profit și ratingul de credit utilizate, Comisia nu a primit niciun fel de orientări din partea băncilor pe care le utilizează pentru ratingul de credit al societăților. Mai mult, cele câteva documente prezentate de către societăți nu erau fiabile în scopul evaluării bonității lor. În special, o societate a furnizat un rating de credit referitor la una dintre numeroasele sale societăți care nu sunt active în sectorul fotovoltaic. O altă societate a furnizat un document care nu era emis de o bancă, ci de către o agenție de rating de credit cu plată. Un al treilea document fusese deja respins în cursul anchetei inițiale, fără elemente suplimentare adăugate la dosar.

(251)

În ceea ce privește creditele denominate în EUR și USD, se face trimitere la considerentul 237 unde sunt enumerate denaturările de pe piață. Astfel de denaturări justifică, de asemenea, utilizarea unei valori de referință externe pentru astfel de împrumuturi. În ceea ce privește producătorul cooperant menționat de GC, această afirmație nu este susținută de informațiile din dosar.

(252)

Un producător-exportator a afirmat că rata PBOC este rata de referință corespunzătoare pentru a verifica dacă împrumuturile sunt acordate în condiții preferențiale. Cu toate acestea, rata PBOC se referă, printre altele, la împrumuturile interbancare. Aceasta nu reprezintă o valoare de referință adecvată pentru împrumuturile acordate întreprinderilor din sectorul fotovoltaic în circumstanțele prezentei anchete, în special având în vedere faptul că, așa cum se explică mai sus, valoarea de referință ar trebuie să se aplice societăților cu un rating BB, iar băncile trebuie să aibă de obicei un rating mult mai bun dacă doresc să aibă acces la împrumuturi interbancare.

(253)

Această parte a afirmat, de asemenea, că Comisia nu a efectuat o deducere a avantajului pentru cele câteva împrumuturi acordate în plus față de valoarea de referință calculată. Cu toate acestea, la fel ca în ancheta inițială, s-a considerat că aceste împrumuturi nu ar avea niciun impact asupra calculului.

(254)

În cele din urmă, producătorul-exportator a susținut că ar trebui să fie tratat în mod diferit față de celelalte societăți incluse în eșantion, întrucât el nu a mai considerat că situația sa financiară avea un rating BB. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Comisia a aplicat un rating BB tuturor societăților (astfel cum a procedat în cadrul anchetei inițiale și cum a fost explicat în considerentul 256 de mai jos), această afirmație a fost respinsă.

(255)

Un producător-exportator inclus în eșantion a indicat faptul că o parte dintre împrumuturile sale erau legate exclusiv de activități de export. Această caracteristică a fost luată în considerare la calcularea avantajului legat de astfel de credite.

(256)

În privința celor de mai sus, astfel cum se explică în considerentele 47, 107 și 110, atât GC, cât și producătorilor-exportatori incluși în eșantion li s-a cerut să furnizeze informații privind politicile de împrumut ale băncilor chineze și modul în care împrumuturile se acordă producătorilor-exportatori. Informațiile respective nu au fost obținute, deși au fost solicitate în mod repetat. Ca urmare a acestei lipse de cooperare și ținând cont de ansamblul datelor disponibile, în conformitate cu dispozițiile articolului 28 alineatul (6) din regulamentul de bază, se consideră adecvat, la fel ca în ancheta inițială, ca tuturor producătorilor de produse fotovoltaice din China să li se acorde doar cel mai înalt rating din categoria împrumuturilor speculative (denumite în continuare „non-investment grade”) (BB conform Bloomberg) și să se aplice prima adecvată estimată pentru obligațiunile emise de societățile cu acest rating la dobânda activă standard a People's Bank of China

(257)

S-a afirmat că ratingul de credit al industriei fotovoltaice din China ar trebui redus de la BB la C sau chiar mai jos având în vedere „cazurile de nerambursare efective și bilanțurile extrem de slabe chiar și în cazul celor mai mari producători chinezi”.

(258)

Această afirmație trebuie respinsă pe baza informațiilor disponibile, întrucât nu există informații care să sugereze că industria fotovoltaică este într-o situație mai rea sau mai bună decât în cursul anchetei inițiale. Prin urmare, s-a considerat oportun să se mențină metodologia utilizată în cadrul anchetei inițiale.

(259)

În consecință, avantajul producătorilor-exportatori incluși în eșantion a fost calculat ținând cont de diferențialul ratei dobânzii, exprimat ca procentaj, înmulțit cu valoarea restantă a împrumutului, și anume dobânda neplătită în cursul PAR. Această sumă a fost repartizată ulterior pe cifra de afaceri totală a producătorilor-exportatori în cauză sau cifra de afaceri totală realizată la export, după caz.

(260)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(261)

În cerere s-a susținut că băncile chineze acordă linii de credit disproporționate exportatorilor chinezi ai produsului care face obiectul reexaminării. Ancheta a confirmat faptul că toate societățile anchetate au beneficiat de linii de credit considerabile din partea băncilor chineze, care în majoritatea cazurilor au fost acordate gratuit sau în schimbul plății unor taxe modice.

(262)

Raportul grupului special Aeronave-CE a confirmat faptul că aceste linii de credit, ale căror efecte le depășesc pe cele ale împrumuturilor individuale, pot constitui potențiale transferuri directe de fonduri în temeiul legislației OMC care corespunde articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și drept urmare pot constitui contribuții financiare. Grupul special a constatat că avantajul unui potențial transfer de fonduri se naște din simpla existență a obligației de a efectua un transfer direct de fonduri. Grupul special a constatat, de asemenea, că o linie de credit ar putea conferi, prin ea însăși, un avantaj firmei beneficiare și constituie astfel un potențial transfer de fonduri separat de orice transfer direct de fonduri sub formă de împrumuturi individuale (43).

(263)

Liniile de credit au fost acordate producătorilor-exportatori incluși în eșantion de către aceleași bănci care au acordat și împrumuturile preferențiale de susținere a politicilor descrise mai sus în secțiunea 3.4.1.1. Aceste bănci sunt organisme publice (a se vedea considerentele 136, 151, 166, 185 și 186). Ele exercită funcția guvernamentală de promovare a industriei fotovoltaice în conformitate cu planificarea centrală, astfel cum figurează mai sus, în secțiunea 3.2.

(264)

În conformitate cu răspunsurile la chestionar ale celor trei producători-exportatori incluși în eșantion, liniile de credit au fost primite cu titlu gratuit. Cu toate acestea, în condiții normale de piață aceste linii de credit fac obiectul unor comisioane de angajare și de administrare substanțiale, care le permit băncilor să compenseze costurile și riscurile.

(265)

Cuantumul avantajului este reprezentat de comisioanele care se aplică în mod normal liniilor de credit comerciale acordate societăților și de care producătorii-exportatori incluși în eșantion au fost scutiți în majoritatea cazurilor. Comisia a utilizat comisioanele aplicate liniei de credit acordate unuia dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion de către o bancă comercială externă din ancheta inițială (44). O astfel de linie de credit nu a existat pentru niciuna dintre cele trei societăți incluse în eșantion din prezenta anchetă. Întrucât taxele sunt calculate ca procentaj simplu din valoarea tranzacțiilor, nu era necesar să se actualizeze valoarea de referință utilizată în cadrul anchetei inițiale. În plus, niciun alt criteriu de referință a fost propus în cadrul prezentei anchete.

(266)

Din aceleași motive cu cele prezentate mai sus în considerentele 230-235, subvențiile sub formă de linii de credit disproporționate nu sunt disponibile în mod general și, prin urmare, sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Mai mult, nu a fost adusă nicio dovadă de către oricare dintre părțile interesate care să sugereze că subvențiile se bazează pe un criteriu obiectiv sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(267)

În urma comunicării informațiilor, un producător-exportator a reclamat faptul că Comisia a inclus un acord de cooperare între o bancă și societate în lista sa cu liniile de credit. Comisia consideră că includerea unui astfel de acord este justificată deoarece are aceleași caracteristici ca și acordurile menționate la considerentele 434-438 din regulamentul inițial. În absența unui astfel de acord, exportatorul ar fi în mod evident perceput pe piață ca aflându-se într-o poziție mai nefavorabilă. Prin urmare, se consideră că acordul reprezintă un potențial transfer de fonduri sau o furnizare de servicii financiare. O astfel de „garanție” prețioasă ar avea o valoare pe piață și ar face ca beneficiarul să fie „într-o poziție mai bună” decât în absența acordului. La fel ca în ancheta inițială, în cazul în care un acord cu aceeași bancă cu aceeași sumă a făcut obiectul unor măsuri compensatorii, Comisia își menține constatarea că un astfel de acord face obiectul unor măsuri compensatorii.

(268)

Ancheta a arătat că toate grupurile de producători-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de linii de credit acordate gratuit sau la rate sub valoarea pieței, în cursul PAR.

(269)

În consecință, acordarea unor astfel de linii de credit în favoarea industriei fotovoltaice ar trebui să fie considerată subvenție.

(270)

Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, se consideră că subvenția ar trebui considerată drept pasibilă de măsuri compensatorii.

(271)

Acordarea de linii de credit în mod gratuit sau cu perceperea unor taxe aflate sub valoarea pieței este considerată furnizare de servicii financiare [articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) din regulamentul de bază] contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în raport cu avantajul acordat beneficiarilor, a cărui existență a fost constatată în cursul PAR. Din cauza denaturării pieței, descrisă în considerentele 225-226 de mai sus, nu s-a putut stabili valoarea adecvată a remunerației pentru serviciile financiare (în acest caz, acordarea de linii de credit) în raport cu condițiile existente pe piața RPC. Prin urmare, conform articolului 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre suma plătită de societate pentru liniile de credit acordate de băncile chineze și suma pe care societatea ar plăti-o pentru o linie de credit comercial obținută pe piață. De asemenea, liniile de credit pot fi considerate transfer potențial de fonduri, în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(272)

În ancheta inițială, unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion a obținut o linie de credit de la o bancă având sediul într-o altă jurisdicție financiară decât RPC, iar linia de credit respectivă a fost supusă comisioanelor de angajament și de procesare conform practicii uzuale de pe piețele financiare mondiale. Deși a fost acordată de filiala chineză a băncii respective, linia de credit în cauză este considerată a fi un indicator rezonabil al valorii de referință. De asemenea, pentru calcularea valorii subvenției pentru această schemă în cadrul prezentei reexaminări în perspectiva expirării măsurilor, s-a considerat oportun să se utilizeze ca referință taxele aplicate pentru respectiva linie de credit, în conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază. Astfel cum se menționează la considerentul 267, nu a putut fi identificată o valoare de referință mai bună.

(273)

Nivelul comisioanelor utilizat ca valoare de referință a fost aplicat proporțional la valoarea fiecărei linii de credit în cauză, pentru a obține valoarea subvenției (minus orice comisioane efectiv plătite). În cazurile în care durata liniei de credit a depășit un an, valoarea totală a subvenției a fost distribuită pe întreaga durată a liniei de credit, iar o sumă corespunzătoare a fost atribuită PAR.

(274)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(275)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR. În orice caz, nimic nu indică faptul că programele de subvenții de export inițiale au fost retrase.

(276)

Cererea conținea afirmații că Sinosure a continuat să furnizeze asigurări de credit la export în condiții preferențiale producătorilor produsului care face obiectul reexaminării. Potrivit plângerii, asigurarea de credit la export a Sinosure nu este adecvată nici măcar pentru a acoperi operațiunile pe termen lung, iar Sinosure operează într-o situație de pierderi pe termen lung.

(277)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 279-283 de mai jos, Comisia a solicitat informații în chestionar, în scrisoarea de clarificare și în cursul vizitei de verificare la fața locului atât GC, cât și societății Sinosure, printre care un număr substanțial de elemente care nu au fost oferite GC și/sau Sinosure, motiv pentru care Comisia nu a fost în măsură să verifice toate elementele esențiale și informațiile care aveau o legătură obiectivă cu schema, cum ar fi documentele și datele menționate în continuare.

(278)

În ceea ce privește acționariatul și procesul de luare a deciziilor interne, nu s-a furnizat statutul nou/revizuit. În urma comunicării informațiilor, GC a subliniat că Comisia nu precizează care sunt informațiile specifice din statut care nu au fost disponibile și modul în care lipsa acestora a afectat analiza Comisiei, precum și că Comisia s-a întemeiat pe o versiune caducă a statutului. În această privință, Comisia ia act de faptul că și-a întemeiat constatările pe versiunea statutului care a fost disponibilă și care nu a fost contestată.

(279)

În ceea ce privește normele interne care reglementează operațiunile și procesul de evaluare a riscurilor, Sinosure nu a furnizat documentele solicitate „Normele de bază pentru administrarea cuprinzătoare a riscului ale China Export & Credit Insurance Corporation” și „Schema de autorizare specifică a programelor de asigurare a creditelor la export pe baza politicilor al China Export & Credit Insurance Corporation”, menționat în procesul-verbal al consiliului de administrație, care a fost furnizat în răspunsul la chestionar. În urma comunicării informațiilor, GC a declarat că afirmația că cel de al doilea document nu a fost furnizat este lipsită de logică, deoarece, după cum a arătat Comisia în propria listă de documente întocmită în cursul verificării, conform Sinosure, documentul respectiv nu există. Cu toate acestea, Comisia este surprinsă de faptul că procesul-verbal al consiliului de administrație se referă la un document inexistent. În plus, chestiunea de fapt este că documentul nu a fost furnizat și, prin urmare, acesta figurează pe lista pe care GC a aprobat-o și au semnat-o la sfârșitul vizitei de verificare. Motivele pentru care nu au fost furnizate documentele au fost motivele invocate de GC și au fost consemnate în procesul verbal.

(280)

Deși Sinosure a permis Comisiei să analizeze rapid valoarea profiturilor/pierderilor realizate numai pentru asigurările de credit pe termen scurt, în cadrul programului de asigurare de credit la export, se observă faptul că nu s-a permis Comisiei să examineze sau să rețină o copie a documentului și că rentabilitatea calculată nu a putut fi susținută de elemente de probă.

(281)

În urma comunicării informațiilor, GC consideră că Comisia recunoaște că a examinat cifrele privind profitul și pierderile prevăzute la considerentul 280. Cu toate acestea, GC ar trebui, de asemenea, să ia în considerare restul considerentului în cauză, care conduce la concluzia că Comisia nu a fost mulțumită de informațiile furnizate. De asemenea, GC a afirmat că Sinosure a oferit informații detaliate în răspunsul său la chestionar privind asigurarea de credit la export pe termen scurt pentru exporturile de produse solare în Uniune. În acest sens, Comisia observă că pe baza cifrelor prezentate în cursul vizitei de verificare a fost imposibil să se verifice aceste cifre la fața locului.

(282)

De asemenea, nu au fost furnizate informațiile privind asigurarea de credit la export în funcție de sectoare, de cei mai mari 10 producători-exportatori sau de cei trei producători-exportatori incluși în eșantion. Observațiilor în urma comunicării informațiilor privind cei mai mari 10 producători-exportatori sunt abordate în considerentul 67 de mai sus. În ceea ce privește afirmația GC conform căreia informațiile privind cei trei producători-exportatori incluși în eșantion au fost, în orice caz, puse la dispoziția Comisiei chiar prin intermediul producătorilor-exportatori, Comisia constată că informațiile solicitate din partea Sinosure ar fi trebuit să fie furnizate chiar de Sinosure. Sinosure nu ar putea să presupună că informațiile referitoare la asigurarea de credit la export ar fi fost furnizate de cei trei producători-exportatori incluși în eșantion și, chiar și în caz afirmativ, Sinosure nu ar putea presupune că astfel de informații ar fi fost complete sau corecte. Este responsabilitatea autorității de anchetă să colecteze informații din diferite surse, sarcină care a fost obstrucționată de lipsa cooperării.

(283)

Mai mult, Sinosure a afirmat că niciunul dintre cei trei producători-exportatori incluși în eșantion nu avea asigurare de la Sinosure în cursul PAR. S-a constatat că această afirmație este eronată și în contradicție cu informațiile furnizate de cei trei producători-exportatori incluși în eșantion.

(284)

Ancheta inițială (45) a concluzionat că Sinosure este un organism public. Nici GC, nici Sinosure, nu au furnizat probe în cursul prezentei anchete că această situație s-ar fi schimbat. De asemenea, ancheta nu a adus la lumină niciun element care să contrazică constatarea de mai sus. Dimpotrivă, raportul anual pe 2014 al Sinosure a confirmat constatarea din ancheta inițială, având în vedere că acesta precizează că „Sinosure a depus toate eforturile pentru a sprijini politicile naționale ale Chinei și a încercat să realizeze acest lucru prin explorarea unor idei și concepte noi, îmbunătățirea metodelor de lucru, perfecționarea produselor și serviciilor, precum și prin creșterea eficienței în îndeplinirea funcțiilor sale de politică” și că Sinosure deține rolul de „organism de sprijinire a politicii”. În consecință, concluziile formulate în cadrul anchetei inițiale rămân valabile în cursul PAR și sunt confirmate.

(285)

Temeiurile juridice sunt identice celor din ancheta inițială; și anume: „Avizul privind punerea în aplicare a strategiei de promovare a comerțului prin știință și tehnologie, utilizând asigurarea de credit la export” [Shang Ji Fa(2004) nr. 368], emis în comun de MOFCOM și Sinosure; „Registrul de export al produselor bazate pe tehnologii înalte și noi din China din 2006”; așa-numitul „Plan 840”, inclus în Avizul Consiliului de Stat din 27 mai 2009; așa-numitul „Plan 421”, inclus în „Avizul privind aspectele aplicării acordurilor speciale pentru finanțarea asigurării exporturilor de echipamente complete de mari dimensiuni”, emis în comun de Ministerul Comerțului și de Ministerul Finanțelor la 22 iunie 2009; Avizul privind „Cultivarea și dezvoltarea emis de Consiliul de Stat cu privire la accelerarea activității industriilor emergente de importanță strategică” [Guo Fa (2010) nr. 32 din 18 octombrie 2010], emis de Consiliul de Stat și Orientările de punere în aplicare a acestuia [Guo Fa (2011) nr. 310 din 21 octombrie 2011].

(286)

Întrucât Sinosure este un organism public, care este învestit cu autoritate guvernamentală și pune în aplicare planuri și legi guvernamentale, furnizarea de asigurări de credit la export pentru producătorii care fabrică produsul care face obiectul reexaminării constituie o contribuție financiară sub forma unui potențial transfer direct de fonduri de la autoritățile publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(287)

Anumite autorități locale acordă o reducere a unei părți din prima plătită de producătorii-exportatori către Sinosure. Această reducerea aplicată unei părți din prima plătită constituie, de asemenea, un transfer direct de fonduri sub formă de grant în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(288)

Există un avantaj în sensul articolului 3 alineatul (2) și al articolului 6 litera (c) din regulamentul de bază în măsura în care Sinosure pune la dispoziție asigurări de credit la export în condiții mai favorabile decât cele pe care beneficiarul le-ar putea obține în mod normal pe piață sau asigurări care, în alt mod, nu ar fi deloc disponibile pe piață. Un alt avantaj în sensul articolului 3 alineatul (2) primit de producătorul-exportator este reducerea financiară din partea de primă de asigurare plătită către Sinosure de unele autorități locale la care sunt înregistrați unii producători-exportatori.

(289)

În ceea ce privește existența unui avantaj, Comisia a analizat mai întâi măsura în care primele acordate de Sinosure au acoperit costul asigurării de credit la export pe termen scurt. Astfel cum se explică în considerentul 280, Sinosure a pus la dispoziție o analiză a rentabilității care acoperă perioada 2011-2015 indicând faptul că Sinosure ar fi fost profitabilă în această perioadă pe o bază cumulată, dar că aceasta a înregistrat pierderi în 2015. În primul rând, Comisia observă că documentul respectiv, care se presupune că provine de la departamentul financiar, a putut fi vizualizat numai pentru scurt timp și nu a putut fi copiat/imprimat și luat ca element de probă. În al doilea rând, informațiile cuprinse în raport nu puteau fi verificate decât foarte parțial, întrucât probele prezentate nu au permis o reconciliere corespunzătoare a informațiilor cu raportul anual pe 2014 al Sinosure. Prin urmare, Comisia nu este satisfăcută de informațiile furnizate.

(290)

În plus, Sinosure și-a susținut punctul de vedere bazându-se pe litera (j) din Anexa 1 la Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (SMC), în care se consideră ca subvenție la export „interzisă” în temeiul articolului 3 alineatul (1) litera (a) din respectivul acord punerea la dispoziție de programe de asigurare de credit la export la rate ale primelor care sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile și pierderile pe termen lung ale programelor. În răspunsul său la chestionar, Sinosure a făcut referire pur și simplu la profitul acumulat în ultimii cinci ani și a concluzionat că, deși în general a înregistrat un profit în această perioadă, furnizarea de asigurări de credit la export pentru producătorii-exportatori nu a constituit o subvenție în sensul Acordului SMC al OMC. În această privință, se remarcă faptul că, pe baza informațiilor prezentate, și anume o cifră cumulată legată de rentabilitatea pe o perioadă de cinci ani, Comisia nu este în măsură să formuleze o concluzie semnificativă.

(291)

În lipsa unor informații fiabile și verificabile pentru a efectua analiza „programului” de la punctul (j) din Anexa 1 la Acordul SMC al OMC, Comisia a trebuit să își bazeze concluziile pe datele disponibile aflate la dosar. În această privință, Comisia s-a bazat pe raportul anual pe 2014 colectat în timpul vizitei de verificare. Examinarea acestui document a arătat că activitatea generală de asigurare de credit la export a Sinosure ar fi înregistrat pierderi în 2013 și 2014 dacă anumite venituri neoperaționale nu ar fi fost înregistrate. Astfel de venituri neoperaționale nu se referă la activitatea normală a Sinosure și, prin urmare, ar trebui să fie excluse din analiza rentabilității acestei instituții. Această situație rămâne similară celei din ancheta inițială.

(292)

În urma comunicării informațiilor, GC a contestat evaluarea Comisiei conform căreia, în general, activitatea de asigurare de credit la export oferită de Sinosure va înregistra pierderi, precum și metodologia de calcul utilizată de Comisie, făcând trimitere la observațiile GC din 27 septembrie 2013. Observațiile din urmă au fost deja abordate și respinse în secțiunea 3.5.3 din regulamentul inițial.

(293)

În plus față de explicațiile din considerentele 280, 289 și 290, și astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, articolul 11 din versiunea pretinsă caducă a statutului care a fost prezentat în răspunsul la chestionar prevede că societatea funcționează la pragul de rentabilitate. Cu alte cuvinte, prin statut, Sinosure nu vizează maximizarea profiturilor sale ci doar pragul de rentabilitate în conformitate cu funcția sa de unic asigurător oficial de credit la export în RPC. Astfel cum s-a explicat mai sus, datele înregistrate la dosar au arătat faptul că mediul juridic și cel politic în care funcționează Sinosure impune societății să pună în aplicare planuri și politici guvernamentale în îndeplinirea mandatului său de politică publică. Printre industriile selectate și întreprinderile sprijinite în mod specific de către stat, producătorii-exportatori au avut acces deplin la asigurarea de credit la export furnizată de Sinosure la tarife preferențiale. Prin urmare, Sinosure oferă disponibilitate nelimitată în ceea ce privește asigurarea pentru sectorul energiei fotovoltaice, iar primele de asigurare extrem de scăzute pe care le oferă nu reflectă riscurile actuale la care aceasta se expune atunci când asigură exporturile din acest sector. Pe baza tuturor acestor elemente aflate la dosar, se poate concluziona deja că ratele primelor practicate de Sinosure rămân inadecvate pentru a acoperi operațiunile sale pe termen lung.

(294)

Se reamintește, de asemenea, că anumite concluzii îndreptate în aceeași direcție au fost deja formulate în cursul anchetei inițiale (46). GC nu a furnizat nicio dovadă în cursul prezentei anchete conform căreia situația s-ar fi schimbat. Ancheta nu a adus la lumină niciun element care să contrazică constatarea de mai sus.

(295)

Pe baza celor de mai sus, având în vedere faptul că Sinosure înregistrează în continuare pierderi din cauza programului său de asigurare de credit la export, existența unui avantaj este stabilită prin compararea primelor plătite de producătorii-exportatori cu cele disponibile pe piață.

(296)

Sinosure a afirmat că alte patru societăți furnizează astfel de servicii pe piața chineză. Cu toate acestea, nu au putut fi furnizate informații cu privire la cotele de piață ale acestora în acest sens. În orice caz, Sinosure este unica agenție oficială de asigurare de credit la export și are o poziție dominantă pe piața chineză. În consecință, nu există nicio valoare de referință comercială în RPC pentru astfel de instrumente și dat fiind faptul că piața financiară din RPC este denaturată de intervenția guvernului, este rezonabilă utilizarea unei valori de referință din afara RPC.

(297)

Subvențiile sunt condiționate de rezultatele la export în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază, pentru că nu pot fi obținute fără export. În plus, acestea sunt, de asemenea, specifice în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât accesul este limitat la anumite întreprinderi. În absența unor modificări în acest sens, se face trimitere la considerentele 246 și 247 din regulamentul inițial, în care s-a ajuns la concluzia că avantajele acordate de Sinosure și/sau de către autoritățile locale producătorilor produsului care face obiectul reexaminării sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Mai mult, întrucât nu a existat nicio dovadă care să sugereze că subvențiile se bazează pe criterii obiective sau pe condițiile de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, avantajul este specific și în această privință.

(298)

Contrar celor susținute de GC și de un producător-exportator în urma comunicării informațiilor, informațiile prezentate de societăți privind primele plătite nu a fost respinsă. Cu toate acestea, în cele din urmă, ele nu au fost utilizate în calculul descris în considerentele 302 și 303 de mai jos, deoarece Comisia a recurs la datele disponibile.

(299)

Ancheta a arătat că cele trei grupuri de producători-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de asigurare de credit la export acordată de Sinosure în cursul PAR.

(300)

Asigurarea de credit la export pusă la dispoziția industriei fotovoltaice de Sinosure trebuie considerată o subvenție, în măsura în care ratele primelor sunt mai scăzute decât cele practicate pe piață.

(301)

Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, se consideră că subvenția ar trebui considerată drept pasibilă de măsuri compensatorii.

(302)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în raport cu avantajul acordat beneficiarilor, a cărui existență a fost constatată în cursul PAR. Calculul avantajului este asemănător situației în care sunt implicate garanții ale împrumuturilor. Conform articolului 6 litera (c) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre valoarea primei plătite de societate pentru asigurarea pe termen scurt pusă la dispoziție de Sinosure și valoarea primei pe care societatea ar plăti-o pentru o asigurare de credit la export comparabilă, obținută pe piață.

(303)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 277-283, Comisia nu a putut verifica o serie de elemente referitoare la acordarea de asigurări de credit la export de către Sinosure producătorilor-exportatori incluși în eșantion, celor mai mari producători-exportatori sau sectorului în cauză. Dată fiind lipsa de cooperare a GC și a Sinosure, Comisia a recurs la datele disponibile pentru a calcula avantajul acordat beneficiarilor. În acest sens, s-a considerat rezonabil să se utilizeze ca bază ratele avantajului constatate în ancheta inițială. Societăților incluse în eșantion din cadrul prezentei reexaminări care au fost incluse în eșantion în ancheta inițială li se va atribui o rată a avantajului stabilită în ancheta inițială. În ceea ce privește grupul care nu a fost inclus în eșantion în ancheta inițială, rata acestuia este media ponderată a societăților care au cooperat în cadrul anchetei inițiale.

(304)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(305)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR. În orice caz, nimic nu indică faptul că programele de subvenții inițiale au fost retrase.

(306)

În cadrul anchetei inițiale, s-a stabilit că producătorii din sectorul fotovoltaic au primit subvenții în cadrul programului demonstrativ Golden Sun (denumit în continuare „Golden Sun”).

(307)

Comisia a solicitat GC să furnizeze o serie de documente, dintre care cele mai multe legate de obiectivele bugetare ale programului Golden Sun. În răspunsul său la chestionar, GC a susținut că nu a putut să identifice documentele solicitate din cauza lipsei de informații din întrebarea formulată de Comisie. Cu toate acestea, în timpul vizitei de verificare, după ce Comisia a adresat aceeași întrebare (care conține același nivel de informații ca în chestionar, și anume denumirea documentelor solicitate), GC a susținut că documentele sunt confidențiale și a declarat că va trebui să verifice dacă acestea pot fi prezentate Comisiei. În această privință, Comisia nu înțelege de ce documentele care lipsesc ar trebui să fie considerate confidențiale și nu au putut fi furnizate în cadrul unei anchete antisubvenții în care autoritatea de anchetă este obligată să respecte norme stricte privind confidențialitatea. În orice caz, la fel ca în ancheta inițială, GC nu a revenit asupra acestui aspect, în pofida mai multor atenționări în timpul vizitei la fața locului, iar documentele nu au fost furnizate niciodată Comisiei.

(308)

În plus, GC a declarat în răspunsul la chestionar că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a beneficiat de acest program în cursul PAR, întrucât programul nu este destinat producătorilor produsului care face obiectul reexaminării. Acest lucru contrazicea totuși informațiile primite de la producătorii-exportatori incluși în eșantion. În timpul vizitei de verificare, GC și-a nuanțat răspunsul la chestionar și a recunoscut posibilitatea plăților, chiar dacă se susține că programul a fost oprit și a fost transformat într-un program de tarife fixe. GC a furnizat avizul pe 2013 al Consiliului de Stat pentru a susține această ultimă afirmație. Comisia observă că GC nu a menționat în răspunsul său la chestionar că programul a fost modificat, nici nu a furnizat dovezi justificative în acest sens. De asemenea, Comisia observă că documentul furnizat în cursul verificării nu se referă la acest program sau la presupusa înlocuire a acestuia cu un alt program.

(309)

Dată fiind această lipsă de cooperare din partea GC, Comisia nu a putut verifica toate aspectele esențiale ale programului „Golden Sun” și, în special, avantajele efective oferite producătorilor care fabrică produsul care face obiectul reexaminării și industriei fotovoltaice în ansamblu. Acest fapt s-a adăugat neprezentării de către GC a tuturor documentelor relevante solicitate, în special documentele bugetare referitoare la creditele acordate în baza programului „Golden Sun”, emise de Ministerul de Finanțe (MF).

(310)

În plus, în ceea ce privește avantajele, Comisia ia notă de faptul că GC i s-a solicitat să furnizeze informații cu privire la avantajele acordate producătorilor, dar, deși GC dispunea de informațiile respective, acesta a răspuns doar că nu s-au primit niciun fel de avantaje.

(311)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, temeiul juridic principal este Avizul privind punerea în aplicare a Programului demonstrativ „Golden Sun” din 16 iulie 2009 și Măsurile intermediare aferente programului demonstrativ „Golden Sun” privind gestionarea fondului de asistență financiară, anexate, dosarul CaiJian nr. 397 [2009] emis de Ministerul Finanțelor, Ministerul Științelor și Consiliul național pentru energie; Circulara privind punerea în aplicare cu succes a sarcinilor în cadrul programului demonstrativ „Golden Sun”, dosarul nr. 718 [2009]; Circulara privind îndeplinirea cu succes a programului demonstrativ „Golden Sun” 2010, dosarul nr. 622 [2010]; Circulara referitoare la Instrucțiunile privind indecșii bugetari aferenți subvenției financiare pentru costurile de construcție din cadrul programelor demonstrative „Golden Sun” 2010, dosarul nr. 965 [2010] din 2 decembrie 2010, emisă de Ministerul Finanțelor; Circulara privind distribuția obiectivului bugetar pentru subvenția fiscală alocată programelor „Golden Sun” 2011, JCJ dosarul nr. 336 din 1 septembrie 2011, emisă de Administrația financiară Hebei; Circulara privind distribuția obiectivului bugetar pentru subvenția fiscală alocată programelor „Golden Sun” 2011, HCJ dosarul nr. 135 din 8 noiembrie 2011 emisă de Biroul financiar municipal Hengshui.

(312)

La fel ca în ancheta inițială, GC a repetat că acest program de granturi nu este destinat producătorilor produsului care face obiectul reexaminării, ci vizează proiecte privind producerea de energie fotovoltaică. De asemenea, GC a susținut că solicitantul nu a furnizat dovezi care să demonstreze existența oricărui avantaj acordat producătorilor de produse în cauză în cursul PAR.

(313)

În prezenta anchetă, niciun element din dosar nu poate schimba constatările Comisiei în cadrul anchetei inițiale din considerentele 271-282, în care s-a ajuns la concluzia că granturile din cadrul acestui program sunt direct legate de produsul care face obiectul reexaminării, deoarece eligibilitatea „sistemelor fotovoltaice solare distribuite” include în mod special furnizarea de module și de celule ca parte semnificativă a proiectelor și, prin urmare, legătura între avantajele conferite de guvern și produsul care face obiectul reexaminării este foarte strânsă și directă.

(314)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, programul „Golden Sun” oferă o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer de fonduri de la GC sub forma unor granturi destinate producătorilor produsului care face obiectul reexaminării.

(315)

De asemenea, Comisia a stabilit că această schemă de subvenționare este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(316)

Programul „Golden Sun” reprezintă o subvenție specifică sub forma unui grant. Ancheta a stabilit faptul că exportatorii incluși în eșantion au beneficiat de această subvenție.

(317)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(318)

În răspunsul său la comunicarea informațiilor, GC a făcut observații cu privire la programul demonstrativ „Golden Sun”, reiterând anumite aspecte pe care le invocase deja. Având în vedere că aceste aspecte au fost deja discutate mai sus, nu mai sunt necesare comentarii suplimentare. În plus, GC a susținut că Comisia nu a stabilit specificitatea în ceea ce privește această schemă.

(319)

Cu toate acestea, din faptul că granturile „Golden Sun” au fost acordate numai producătorilor chinezi din sectorul energiei regenerabile, rezultă că specificitatea lor este clar stabilită în conformitate cu standardele OMC.

(320)

De asemenea, GC a susținut că a furnizat dovezi cu privire la eliminarea acestei scheme. Cu toate acestea, având în vedere că aceste granturi au fost înscrise în contul de venituri reportate de producătorii-exportatori incluși în eșantion, ele vor conferi avantaje pentru mulți ani de acum înainte. Aceasta înseamnă că, în ceea ce privește subvenția, ar fi incorect să se pretindă că schema a fost eliminată. În realitate, în program nu mai sunt admiși noi beneficiari, însă din cauza duratei de viață lungi a instalațiilor care au fost incluse avantajele se acumulează și în prezent. Prin urmare, aceste afirmații au fost, de asemenea, respinse.

(321)

În cererea sa, solicitantul a furnizat elemente de probă care arată că industriile încurajate în RPC pot beneficia de diverse granturi punctuale sau periodice de la diferite niveluri de autorități guvernamentale, și anume de la autorități locale, regionale și naționale.

(322)

În cursul prezentei anchete s-a constatat, într-adevăr, că cele trei societăți incluse în eșantion au beneficiat, de asemenea, de granturi punctuale sau repetate semnificative de la diferite niveluri de guvernare, ceea ce a condus la primirea unor avantaje în timpul PAR. Unele dintre acestea au fost deja raportate de societățile incluse în eșantion în răspunsurile lor la chestionarele respective, deși la fața locului, în timpul verificării, s-au identificat multe altele. Niciuna dintre acestea nu a fost dezvăluită în răspunsul la chestionar al GC, astfel cum s-a solicitat.

(323)

Aceste granturi au fost acordate întreprinderilor de către autoritățile guvernamentale de la nivel național, provincial, orășenesc, județean sau districtual și toate par să fie specifice întreprinderilor în cauză sau specifice din perspectiva locului sau a tipului de industrie. Nivelul de detaliu juridic pentru legislația exactă în temeiul căreia au fost acordate aceste avantaje, în cazul în care a existat un temei juridic, nu a fost dezvăluit, deși Comisia a primit uneori, dar nu întotdeauna, o copie a unui document eliberat de o autoritate guvernamentală care a însoțit acordarea de fonduri (denumit în continuare „avizul”).

(324)

Având în vedere volumul mare de granturi cuprinse în cerere și/sau constatată în registrele societăților incluse în eșantion, doar un rezumat al principalelor concluzii este prezentat în prezentul regulament. Dovezi privind existența a numeroase granturi și faptul că acestea au fost acordate de către diferitele niveluri ale GC au fost inițial furnizate de cele trei societăți incluse în eșantion. Mai multe alte granturi nu au fost raportate de societățile incluse în eșantion, dar au fost identificate în cursul verificărilor la fața locului.

(325)

Una dintre societățile incluse în eșantion a primit peste 130 de astfel de granturi în cursul PAR. Multe dintre acestea au fost acordate de autoritățile guvernamentale la nivel de oraș, district sau provincie. Cel mai mare grant a fost de peste 7 milioane CNY și a fost acordat în cadrul schemei „Trinity”, un fond municipal pentru a promova transformarea și modernizarea întreprinderilor industriale. Alte granturi au fost, de exemplu, fonduri de brevete, fonduri și premii pentru știință și tehnologie, fonduri de dezvoltare a afacerilor, fonduri pentru modernizarea și transformarea întreprinderilor industriale, granturi pentru infrastructura de bază, fonduri de sprijin oferite la nivel raional, fonduri pentru dezvoltarea de tipuri noi de energie și energie curată și reduceri ale impozitelor pe teren. În plus, această întreprindere a primit, de asemenea, granturi pentru asigurarea de credit la export furnizate de către guvern la nivel de district.

(326)

O altă societate din eșantion a primit, de asemenea, granturi substanțiale în cursul PAR din partea autorităților, dintre care unele referitoare la zona de dezvoltare în care era localizată societatea (peste 13 milioane CNY). Altele au fost granturi care erau legate de cheltuieli pentru știință și tehnologie, industria și/sau energia din surse regenerabile și dezvoltarea de informații (de exemplu granturile „3 Famous”). De asemenea, la fața locului s-au constatat reduceri legate de achiziția drepturilor de folosință a terenurilor.

(327)

Una dintre societățile incluse în eșantion a primit, ca grup, diverse granturi cu o valoare totală de peste 29 de milioane CNY. Exemple de astfel de granturi includ fonduri pentru dezvoltarea de noi forme de energie, proiecte-cheie de reformă tehnologică sau fonduri legate de zona de dezvoltare în care se află destinatarul.

(328)

Pe baza probelor colectate cu privire la primirea acestor granturi de societățile incluse în eșantion și în absența altor informații, Comisia a considerat că aceste granturi constituie o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, întrucât a avut loc un transfer de fonduri de la GC către producători, sub forma unor granturi acordate producătorilor produsului care face obiectul reexaminării, generându-se astfel un avantaj.

(329)

Aceste granturi sunt, de asemenea, specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, dat fiind faptul că acestea par să se limiteze la anumite întreprinderi sau proiecte specifice în regiuni specifice și/sau la industria fotovoltaică. Aceste granturi nu îndeplinesc cerințele de nespecificitate de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, dat fiind că respectivele condiții de eligibilitate și criterii de selecție reale pentru întreprinderi pentru a fi eligibile nu sunt transparente, nu sunt obiective și nu se aplică în mod automat. În plus, nu există probe care să ateste că granturile fac parte dintr-un program cuprinzător de subvenționare.

(330)

În toate cazurile, întreprinderile au furnizat informații cu privire la cuantumul grantului și sursa din care a fost primit grantul. Societățile în cauză au înregistrat acest venit, cel mai adesea, la rubrica „venituri din subvenții” din conturile lor și documentele lor contabile au fost supuse unui audit independent. Acest aspect a fost considerat drept o dovadă clară de subvenție care conferă un avantaj pasibil de măsuri compensatorii.

(331)

Tabelul de mai jos prezintă calculul avantajului pentru granturile stabilite mai sus, avantajul fiind suma primită în cursul PAR sau rezervată pentru PAR, în cazul în care suma a fost amortizată de societatea în cauză.

(332)

În răspunsul său la comunicarea informațiilor, GC și un producător-exportator au făcut observații cu privire la „alte granturi”. Punctul de vedere exprimat era faptul că nu au fost oferite suficient de multe detalii de Comisie pentru a justifica existența unor scheme pasibile de măsuri compensatorii.

(333)

Ar trebui subliniat, cu toate acestea, că în răspunsurile la chestionar au fost furnizate Comisiei foarte puține detalii cu privire la aceste scheme. De asemenea, producătorii-exportatori incluși în eșantion nu contestă sumele calculate de Comisie și prezentate părții în cauză. De asemenea, ele nu contestă faptul că aceste granturi au fost primite din partea GC.

(334)

Confruntată cu realitatea lipsei de cooperare a GC, Comisia a decis că este rezonabil să încerce să identifice existența unor astfel de granturi în cursul verificării la fața locului. Concluziile verificărilor au fost radical diferite cu privire la numărul și la valoarea totală a granturilor care au fost raportate în răspunsurile la chestionar primite din partea GC. S-a decis că constatările de la fața locului au reprezentat un indicator rezonabil al nivelului de subvenționare în acest sens. Comisia nu acceptă afirmația că această abordare demonstrează lipsa justificării existenței unor scheme pasibile de măsuri compensatorii. Deoarece aceste granturi prezintă caracteristici comune, sunt atribuite de un organism guvernamental și nu fac parte dintr-o schemă de subvenții, ci sunt granturi individuale, Comisia le poate evalua împreună, astfel cum se descrie la considerentele 324-327. Afirmația conform căreia Comisia nu a justificat existența unor scheme pasibile de măsuri compensatorii sau nu a furnizat dovezi concrete ale unor astfel de scheme este, prin urmare, respinsă.

(335)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR.

(336)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR.

(337)

În cadrul anchetei inițiale, s-a stabilit că, atunci când erau atinse anumite praguri pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare, compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare desfășurată în cadrul întreprinderilor cu investiții străine a dat întreprinderilor cu investiții străine dreptul la politici fiscale preferențiale pentru activitățile lor de cercetare și dezvoltare prin intermediul unei compensări fiscale de 150 % a cheltuielilor acestora. De asemenea, s-a constatat că programul de compensare preferențială a costurilor de cercetare și dezvoltare pentru întreprinderi cu investiții străine a fost înlocuit în 2008 cu un program specific, care este denumit aici Compensare fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare (și anume, se omite „desfășurată în cadrul întreprinderilor cu investiții străine”).

(338)

GC a contestat faptul că, în 2008, compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare desfășurată în cadrul întreprinderilor cu investiții străine a fost înlocuită pe motiv că cele două programe ar avea criterii de eligibilitate diferite. De asemenea, GC a susținut că programul Compensare fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare nu este specific și, prin urmare, nu este pasibil de măsuri compensatorii.

(339)

Având în vedere ancheta inițială, s-a stabilit inițial că temeiul juridic pentru programul de substituție (Compensare fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare) este articolul 30 alineatul (1) din Legea EIT, articolul 93 și 95 din Regulamentul privind punerea în aplicare a Legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC (denumite în continuare „Regulamentele de punere în aplicare a EIT”), Măsurile administrative de stabilire a întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă [Guo Ke Fa Huo [2008] nr. 172, Avizul Administrației Fiscale de Stat privind aspectele legate de plata impozitului pe profit al întreprinderilor cu tehnologie înaltă și nouă [Guo Shui Han [2008] nr. 985). În urma comunicării informațiilor, GC a afirmat că aceste temeiuri juridice erau lipsite de relevanță, cu excepția articolului 30 alineatul (1) din Legea EIT și articolul 95 din Regulamentele de punere în aplicare a EIT.

(340)

În cadrul prezentei anchete, au fost identificate ca parte a temeiului juridic următoarele documente suplimentare: Măsurile administrative de reducere fiscală a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare pentru întreprinderi [Guo Shui Fa (2008) nr. 116], Circulara emisă în comun de Ministerul Finanțelor și Administrația de Stat pentru Impozitare cu privire la politicile relevante legate de super-deducerea cheltuielilor de cercetare și dezvoltare (2013/70). În urma comunicării informațiilor, GC a afirmat că Măsurile administrative de reducere fiscală a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare pentru întreprinderi (Guo Shui Fa [2008] nr. 116) ar fi expirat la 1 ianuarie 2016, și anume după PAR.

(341)

La articolul 95 se prevede faptul că o deducere suplimentară de 50 % din cheltuielile de cercetare și dezvoltare menționate la punctul 1 de la articolul 30 se acordă pentru astfel de cheltuieli în cazul produselor tehnologiei avansate și noi, astfel încât acestea fac obiectul unei amortizări bazate pe un procentaj de 150 % din costurile activelor necorporale.

(342)

Se constată că dispozițiile legale relevante arată că schema oferă un avantaj limitat societăților în conformitate cu articolul 4 din Măsurile administrative de reducere fiscală a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare pentru întreprinderi [Guo Shui Fa (2008) nr. 116], care prevede că întreprinderile eligibile sunt cele care sunt implicate în activitățile de cercetare și dezvoltare enumerate în Orientările privind „zonele prioritare pentru dezvoltarea priorității de industrializare de înaltă tehnologie” (2007) nr. 6, emise de Comisia națională de dezvoltare și reformă (CNDR), Ministerul Științei și Tehnologiei, Ministerul Comerțului și Oficiul Național pentru Proprietate Intelectuală. Unul dintre domeniile prioritare enumerate în acest document de orientare este energia solară (47).

(343)

Societățile respective trebuie să suporte cheltuieli aferente activităților de cercetare și dezvoltare în scopul dezvoltării de noi tehnologii, noi produse și noi competențe. Întreprinderile eligibile pot compensa un procentaj suplimentar de 50 % din cheltuielile lor de cercetare și dezvoltare, în raport cu impozitul pe profit datorat. De asemenea, cheltuielile aferente activelor necorporale legate de cercetare și dezvoltare permit societăților eligibile o deducere de 150 % a costurilor efective suportate de acestea.

(344)

Societățile care beneficiază de această schemă trebuie să depună declarația de venituri și anexele relevante. Valoarea efectivă a beneficiului este inclusă în declarația de venituri.

(345)

Cei trei producători-exportatori incluși în eșantion, Chint, Jinko și Trina, au beneficiat de avantaje în cadrul acestei scheme.

(346)

După comunicarea informațiilor, GC și un producător-exportator au contestat specificitatea pe motiv că toate societățile din RPC care sunt eligibile pentru o deducere suplimentară de 150 %. GC a adăugat că autoritățile canadiene nu au găsit nicio specificitate pentru această schemă în modulele murale unitizate din RPC și, ulterior, a citat hotărârea grupului special în cauza US – aeronave. GC evidențiază că, în această situație, în conformitate cu grupul special, limitarea finanțării la activitățile de cercetare și dezvoltare cu „risc ridicat, randament ridicat, tehnologii generice și emergente” nu constituie un grup suficient de limitat de întreprinderi sau de industrii în sensul articolului 2 din Acordul privind SMC. GC a afirmat că, în mod eronat, Comisia a afirmat că un criteriu de eligibilitate pentru acest program este că o societate trebuie să fie o întreprindere cu tehnologie înaltă și nouă și că, în orice caz, în cauza T-586/14 Xinyi PV products/Comisia, Tribunalul a hotărât că, dacă o societate poate fi considerată drept o întreprindere cu tehnologie înaltă și nouă, aceasta îndeplinește o condiție obiectivă pentru acordarea de avantaje fiscale.

(347)

Afirmațiile de mai sus au fost respinse. Faptul că alte întreprinderi pot primi subvenții comparabile în cadrul unui alt temei juridic nu înseamnă că această schemă nu este specifică de jure numai unui grup restrâns de întreprinderi. Chiar dacă se admite că, în mod abstract, toate societățile ar fi eligibile pentru deducerea suplimentară de 150 %, în acest caz societățile incluse în eșantion au beneficiat de deducere în măsura în care acestea puteau bifa o căsuță specifică în declarația fiscală care a fost legată de certificarea acestora ca întreprinderi cu tehnologie înaltă și nouă, care este mult mai puțin împovărătoare decât procedura alternativă. În ceea ce privește hotărârea pronunțată în cauza T-586/14, Xinyi PV products/Comisia, citată anterior, aceasta se referă la tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și nu la specificitatea unei subvenții. În ceea ce privește afirmația că autoritățile canadiene nu au găsit nicio specificitate pentru această schemă, nicio parte nu a prezentat o copie a acestor constatări.

(348)

Această schemă constituie o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unor pierderi de venituri publice care acordă un avantaj societăților beneficiare.

(349)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestei scheme numai la întreprinderile care suportă cheltuieli de cercetare și dezvoltare.

(350)

În consecință și astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, această subvenție ar trebui considerată pasibilă de măsuri compensatorii.

(351)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în raport cu avantajul acordat beneficiarilor, a cărui existență a fost constatată în cursul PAR. Avantajul pentru beneficiari este considerat a fi suma impozitelor totale de plătit în conformitate cu rata normală de impozitare, după scăderea sumelor plătite conform deducerii suplimentare de 50 % din cheltuielile efective pentru proiectele de cercetare și dezvoltare aprobate. Sumele vizate de măsurile compensatorii se bazează pe cifrele din declarația de impunere a societății pentru anul 2015. Un producător-exportator a susținut că datele fiscale pentru PAR ar fi trebuit să fie utilizate în schimb. Această afirmație a fost respinsă. Având în vedere considerentul 459 din regulamentul inițial, Comisia reamintește importanța calculării venitului pe baza declarațiilor de impunere finale auditate pentru un anumit exercițiu financiar. Comisia adaugă că finalizarea declarației de impunere pentru 2015 în cursul PAR face ca orice venit declarat să fie final, subliniind și mai mult exactitatea metodei utilizate. Comisia nu poate să-și bazeze calculele pe declarațiile de impunere trimestriale, deoarece aceste declarații reflectă situația provizorie în curs în momentul depunerii și, prin definiție, nu ia în considerare situația finală consolidată a exercițiului financiar anual. Obiectivul acestor declarații este de a asigura guvernului lichidități în cazul în care taxele sunt provizorii, însă acestea reflectă doar parțial situația existentă la data depunerii cererii. În plus, declarațiile de impunere din 2015 acoperă trei trimestre ale PAR și, prin urmare, sunt cele mai relevante declarații de impunere anuale disponibile.

(352)

În conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, această valoare a subvenției (numărător) a fost raportată la cifra totală de afaceri a producătorilor-exportatori incluși în eșantion în cursul PAR, deoarece subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(353)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(354)

Ancheta inițială a constatat că acest program permite ca o societate recunoscută drept societate care utilizează tehnologie avansată și nouă să beneficieze de o rată redusă a impozitului pe profit de 15 %, față de rata normală de 25 %. În cursul actualei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor nu au fost identificate modificări.

(355)

Temeiul juridic al acestui program cuprinde articolul 28 alineatul (2) din Legea EIT, împreună cu Măsurile administrative privind stabilirea societăților din domeniul tehnologiilor înalte și noi [Guo Ke Fa Huo (2008) nr. 172] și articolul 93 din Regulamentul de punere în aplicare a EIT, împreună cu Avizul Administrației Fiscale de Stat privind aspectele legate de plata impozitului pe profit al societăților cu tehnologi înalte și noi [Guo Shui Han (2008) nr. 985], Avizul Ministerului Științei și Tehnologiei, al Ministerului de Finanțe și al Administrației Fiscale de Stat privind emiterea orientărilor cu privire la administrarea recunoașterii întreprinderilor de înaltă tehnologie [Guo Ke Fa Huo (2008) nr. 362], Avizul Administrației Fiscale de Stat privind aspectele legate de punerea în aplicare a unui tratament preferențial pentru impozitul pe profit al întreprinderilor de înaltă tehnologie [Guo Shui Han (2009) nr. 203], Anunțul Administrației Fiscale de Stat cu privire la pre-plata impozitului pe venit al întreprinderilor de înaltă tehnologie în timpul perioadei de revizuire a calificării [(2011) nr. 4], Avizul Ministerului Finanțelor și al Administrației Fiscale de Stat privind aspecte legate de rata de impozitare aplicabilă și creditul fiscal pentru venitul de peste mări obținut de întreprinderile de înaltă tehnologie [(2011) nr. 47].

(356)

În ancheta inițială s-a constatat că această schemă se aplică societăților care utilizează tehnologie avansată și nouă recunoscute, care au nevoie de sprijin de bază din partea statului. Aceste întreprinderi se bazează pe drepturi fundamentale independente de proprietate intelectuală și trebuie să îndeplinească o serie de cerințe: (i) producătorii acestora sunt incluși în sfera produselor de înaltă tehnologie cu sprijin de bază din partea statului; (ii) cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare reprezintă un anumit procentaj din venitul total obținut din vânzări; (iii) venitul obținut din produsele tehnologiei avansate și noi reprezintă un anumit procentaj din venitul total din vânzări; (iv) personalul implicat în activitatea de cercetare și dezvoltare reprezintă un anumit procentaj din totalul membrilor personalului; (v) celelalte cerințe stabilite de Măsurile administrative pentru determinarea societăților cu tehnologie înaltă și nouă din 2008 sunt îndeplinite.

(357)

În urma comunicării informațiilor, GC a contestat specificitatea pe motiv că 1) criteriile în considerentul de mai sus sunt obiective, având în vedere aprecierile formulate de Tribunal în cauza T-586/14 Xinyi PV products/Comisia, 2) orice societate care îndeplinește criteriile sunt supuse în mod automat ratei de impozitare de 15 % și 3) constatările Comisiei sunt incompatibile cu elementele din hotărârea SUA – Aeronave menționate în considerentul 346. Aceste argumente sunt respinse pe motiv că schema este specifică de jure în măsura în care numai un grup limitat de întreprinderi pot profita de avantajul în cauză, astfel cum este descris în considerentul 355 de mai sus. În plus, în ceea ce privește hotărârea pronunțată în cauza T-586/14 Xinyi PV products/Comisia citată anterior, aceasta se referă la tratamentul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață și nu la specificitatea unei subvenții.

(358)

Societățile care beneficiază de această schemă trebuie să depună declarația de impunere și anexele relevante. Valoarea efectivă a beneficiului este inclusă în declarația de venituri.

(359)

În cadrul prezentei anchete nu au fost identificate modificări ale constatărilor rezumate în considerentele 356 și 357.

(360)

Cei trei producători-exportatori incluși în eșantion, Chint, Jinko și Trina, au beneficiat de avantaje în cadrul acestei scheme.

(361)

Schema ar trebui considerată o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, întrucât există o contribuție financiară sub forma unor pierderi de venituri publice care determină un avantaj pentru societățile beneficiare. Avantajul pentru beneficiar este egal cu economia fiscală realizată prin intermediul acestui program, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(362)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât este limitată la anumite întreprinderi care sunt certificate ca întreprinderi care utilizează tehnologie avansată și nouă și îndeplinesc toate cerințele prevăzute în măsurile administrative din 2008. Avantajul pentru beneficiar este egal cu economia fiscală realizată prin intermediul acestui program, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(363)

În consecință și astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, această subvenție ar trebui considerată pasibilă de măsuri compensatorii.

(364)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în raport cu avantajul acordat beneficiarilor, a cărui existență a fost constatată în cursul PAR. Avantajul acordat beneficiarilor este considerat a fi suma impozitelor totale care trebuie plătite în conformitate cu rata normală de impozitare, după deducerea sumelor plătite conform ratei de impozitare cu reduceri preferențiale. Sumele vizate de măsurile compensatorii se bazează pe cifrele din declarația de impunere a societății pentru anul 2015.

(365)

Afirmația Jinko conform căreia, atunci când a calculat avantajul conferit în temeiul schemei impozitului pe profit pentru societăți, Comisia ar fi trebuit să deducă acele presupuse beneficii obținute în temeiul altor scheme de subvenționare pentru a nu lua în considerare anumite avantaje de două ori este respinsă. Efectuarea unui astfel de exercițiu artificial nu intră în responsabilitățile autorității de anchetă.

(366)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(367)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR.

(368)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR.

(369)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR.

(370)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR.

(371)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR.

(372)

Ancheta inițială a stabilit că acest program acordă o scutire de TVA și scutiri tarifare la import pentru întreprinderile cu investiții străine sau societăți naționale pentru importurile de echipamente esențiale utilizate în procesul lor de producție. Pentru a beneficia de scutire, echipamentele trebuie să nu fie incluse într-o listă de echipamente neeligibile, iar societatea solicitantă trebuie să obțină un certificat de proiect încurajat de stat eliberat de GC sau de Comisia Națională pentru Dezvoltare și Reformă (CNDR) în conformitate cu legislația relevantă privind investițiile, fiscalitatea și regimul vamal. În cursul actualei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor nu au fost identificate modificări.

(373)

Temeiurile juridice ale acestui program sunt reprezentate de Circulara Consiliului de Stat privind adaptarea politicilor fiscale referitoare la echipamentele importate, Guo Fa nr. 37/1997, Avizul Ministerului Finanțelor, al Administrației Generale a Vămilor și al Administrației Fiscale de Stat privind adaptarea anumitor politici preferențiale privind taxele de import, Comunicarea Ministerului Finanțelor, a Administrației Generale a Vămilor și a Administrației Fiscale de Stat nr. 43 [2008], Avizul CNDR privind aspectele relevante referitoare la tratarea scrisorii de confirmare privind proiectele cu finanțare internă sau străină a căror dezvoltare este încurajată de Stat nr. 316 [2006] și Catalogul articolelor de import neeligibile pentru scutire de taxe destinate fie întreprinderilor cu investiții străine, fie întreprinderilor naționale, 2008.

(374)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială și cum s-a confirmat în prezenta reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, echipamentele importate pentru a dezvolta o serie de proiecte interne sau externe de investiții în conformitate cu politica de încurajare a proiectelor de investiții externe sau interne pot fi scutite de la plata TVA și/sau a taxelor de import, cu excepția cazului în care categoria echipamentelor este menționată în catalogul articolelor neeligibile pentru scutire de taxe. Pentru a beneficia de această schemă, societatea trebuie să obțină o scrisoare de confirmare din partea autorității locale responsabile de proiect, care trebuie să fie prezentată autorității vamale locale.

(375)

GC a susținut că, începând cu 1 ianuarie 2009, numai taxele de import sunt scutite și se colectează TVA la importul de echipamente pentru utilizare proprie.

(376)

Cu toate acestea și contrar celor afirmate de GC, pentru cei trei producători-exportatori incluși în eșantion au fost identificate atât scutiri de TVA, cât și de taxe la import în cursul PAR. Acestea au inclus echipamente pentru care avantajul a fost amortizat pe parcursul duratei de viață a echipamentelor și a fost alocat parțial PAR. Deși Comisia a considerat că nu există nicio probă a faptului că această schemă a operat pe durata PAR, Comisia a stabilit, pe baza elementelor de probă din dosar, că producătorii incluși în eșantion încă înregistrează beneficii în cadrul acestei scheme.

(377)

Se consideră că acest program pune la dispoziție o contribuție financiară sub formă de pierderi de venituri pentru GC în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii), întrucât întreprinderile cu investiții străine și alte întreprinderi naționale eligibile sunt scutite de la plata TVA și/sau a tarifelor care ar fi datorate în caz contrar. Prin urmare, acesta acordă un avantaj societăților beneficiare în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(378)

Programul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă autorizația limitează accesul numai la societățile care investesc în anumite categorii de societăți definite în mod exhaustiv prin lege și care aparțin fie unei categorii încurajate, fie categoriei B restricționate în temeiul „Catalogului pentru îndrumarea sectoarelor industriale cu privire la investițiile străine și transferul de tehnologie” sau categoriilor compatibile cu Catalogul tehnologiilor, produselor și sectoarelor industriale esențiale a căror dezvoltare este încurajată de stat. În plus, nu există criterii obiective de limitare a eligibilității pentru acest program și nicio probă concludentă pentru a concluziona că eligibilitatea este automată în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(379)

În urma comunicării informațiilor, GC a solicitat Comisiei consemneze industriile și sectoarele acoperite de categoriile de mai sus și susține că gama sectoarelor acoperite de program face ca toate societățile din toate sectoarele economiei să fie eligibile pentru program. Cu toate acestea, Comisia observă că GC nu a furnizat dovezi relevante care să arate că industriile și sectoarele vizate de aceste categorii nu se află într-o categorie încurajată sau restricționată. Comisia consideră că societățile eligibile reprezintă un grup suficient de limitat în acest caz. Vizita de verificare la societățile incluse în eșantion nu a sugerat că societățile din toate sectoarele economiei au fost eligibile pentru program.

(380)

Un producător-exportator consideră că, pentru a beneficia de acest avantaj, produsele fabricate cu ajutorul mașinilor importate au trebuit să fie enumerate în Catalogul îndrumător privind investițiile străine în industrie prevăzut la considerentul 386.

(381)

Inițial, GC a declarat că numai Trina a beneficiat de această schemă. Pe baza informațiilor primite de la producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a constatat, totuși, că toate cele trei societăți au beneficiat de această schemă. GC a explicat că a înțeles că trebuia să raporteze numai echipamentele importate în cursul PAR. Comisia a remarcat că avantajul urmează amortizarea echipamentelor importate, dintre care unele au fost alocate PAR.

(382)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în raport cu avantajul acordat beneficiarilor, a cărui existență a fost constatată în cursul PAR. Avantajul acordat beneficiarilor este considerat a fi valoarea scutirii de TVA și de taxe pentru echipamentele importate. Pentru a asigura faptul că valoarea care face obiectul măsurilor compensatorii a vizat numai PAR, avantajul primit a fost amortizat pe durata de viață a echipamentului, în conformitate cu procedurile contabile obișnuite ale societății.

(383)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(384)

Ancheta inițială a constatat că acest program acordă o scutire de la plata TVA pentru achiziționarea de echipamente produse la nivel național de către întreprinderile cu investiții străine. Pentru a beneficia de scutire, echipamentul nu trebuie să fie inclus pe lista echipamentelor neeligibile, iar valoarea acestuia nu trebuie să depășească un anumit prag. În cursul actualei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor nu au fost identificate modificări.

(385)

Astfel cum s-a stabilit în cadrul anchetei inițiale, temeiurile juridice sunt Măsurile provizorii privind administrarea unor rambursări de impozite pentru întreprinderile cu investiții străine care achiziționează echipamente produse la nivel național, emise de Administrația Fiscală de Stat, Măsurile provizorii privind administrarea unei reduceri a impozitelor aferente achiziționării de echipamente produse în China în cadrul proiectelor cu investiții străine, precum și Avizul Ministerului Finanțelor și al Administrației Fiscale de Stat privind anularea politicii de reducere a impozitelor în cazul echipamentelor naționale achiziționate de întreprinderi cu investiții străine.

(386)

Schema de rambursare a TVA se aplică pentru echipamentele produse pe plan intern achiziționate pentru proiecte cu finanțare externă, cu condiția ca astfel de proiecte să intre în domeniul de aplicare a proiectelor încurajate din Catalogul îndrumător al sectoarelor industriale cu investiții străine sau din Catalogul sectoarelor industriale cu investiții străine avantajoase în regiunea centrală și cea de vest din China.

(387)

La fel ca în ancheta inițială, GC a susținut în răspunsul său la chestionar că acest program a fost întrerupt începând cu 1 ianuarie 2009. Această afirmație a fost deja respinsă în ancheta inițială. Mai mult, în cadrul prezentei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, doi dintre exportatorii incluși în eșantion au prezentat informații detaliate cu privire la această schemă, inclusiv valoarea avantajului primit în cursul PAR. Ținând cont de cele de mai sus, s-a concluzionat că GC a omis informații importante, cum ar fi lista destinatarilor relevanți și valoarea avantajului primit de aceștia.

(388)

Se consideră că acest program acordă o contribuție financiară sub formă de pierderi de venituri pentru GC în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) din regulamentul de bază, întrucât întreprinderile cu investiții străine sunt excluse de la plata TVA care ar fi datorată în caz contrar dacă acestea nu ar face obiectul scutirii. Prin urmare, acesta acordă un avantaj societăților beneficiare în sensul articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(389)

Programul este specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât legislația în temeiul căreia acționează autoritatea care acordă autorizația are o acțiune care este limitată la întreprinderile cu investiții străine care achiziționează echipamente produse la nivel național și care intră în categoria societăților încurajate și în categoria B restricționată din Catalogul industriilor finanțate din fonduri străine, precum și echipamente achiziționate pe piața internă enumerate în Catalogul tehnologiilor, produselor și sectoarelor industriale esențiale a căror dezvoltare este încurajată de stat. În plus, Măsurile provizorii privind administrarea unei reduceri a impozitelor aferente achiziționării de echipamente produse în China în cadrul proiectelor cu investiții străine și Avizul Ministerului Finanțelor limitează avantajul la întreprinderile cu investiții străine care aparțin categoriei încurajate din Catalogul îndrumător al sectoarelor industriale cu investiții străine sau din Catalogul sectoarelor industriale cu investiții străine avantajoase în regiunea centrală și cea de vest din China. În plus, nu există criterii obiective de limitare a eligibilității pentru acest program și nicio probă concludentă pentru a concluziona că eligibilitatea este automată în temeiul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. Programul este, de asemenea, specific în temeiul articolului 4 alineatul (4) litera (b) din regulamentul de bază, fiind condiționat de utilizarea de produse naționale în defavoarea celor importate.

(390)

În urma comunicării informațiilor, GC a contestat caracterul specific din motive similare celor descrise la considerentul 379. Această afirmație este respinsă în același considerent.

(391)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în raport cu avantajul acordat beneficiarilor, a cărui existență a fost constatată în cursul PAR. Avantajul acordat beneficiarilor este considerat a fi valoarea scutirii de TVA pentru echipamentele naționale. Pentru a asigura faptul că valoarea care face obiectul măsurilor compensatorii a vizat numai PAR, avantajul primit a fost amortizat pe durata de viață a echipamentului, în conformitate cu practica obișnuită în sector.

(392)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(393)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR. În orice caz, nimic nu indică faptul că programele de subvenții inițiale au fost retrase.

(394)

În plus față de descrierea generală din secțiunea 3.1, Comisia constată că, până la vizita de verificare la fața locului, GC nu a furnizat cifrele privind consumul sau cota de piață pentru polisiliciu, sticlă sau aluminiu, chiar dacă acestea au fost solicitate în diferite ocazii, prima oară în chestionar.

(395)

Deși la începutul verificării au fost solicitate cifrele privind consumul sau cota de piață pentru cele trei bunuri menționate mai sus, la sfârșitul vizitei de verificare s-au furnizat estimări bazate pe producția internă și volumele de import și de export pentru cele trei bunuri care, din cauza întârzierii cu care au fost furnizate, nu au putut fi verificate de către Comisie. Cifrele privind cotele de piață nu au fost furnizate.

(396)

GC a susținut că cererea conținea elemente de probă insuficiente privind subvenționarea producătorilor de polisiliciu, aluminiu și sticlă. Potrivit GC, informațiile solicitate în chestionarele specifice adresate producătorilor de polisiliciu, sticlă și aluminiu nu erau necesare Comisiei pentru a ajunge la o concluzie având în vedere dovezile insuficiente în ceea ce privește contribuția financiară din partea guvernului sau a unui organism public. Mai mult, GC a declarat că este imposibil să se furnizeze informațiile, întrucât GC nu are niciun control asupra producătorilor în cauză și nu are acces la informațiile specifice tranzacțiilor solicitate de Comisie. Prin urmare, GC nu a solicitat niciunui producător de polisiliciu, aluminiu sau sticlă să completeze chestionarul specific.

(397)

De asemenea, GC a solicitat Comisiei să găsească un mod fezabil din punct de vedere operațional de a obține informațiile solicitate și în măsura în care este necesară Comisiei pentru stabilirea faptelor.

(398)

În primul rând, informațiile solicitate au fost considerate necesare pentru stabilirea faptelor în scopul de a avea atât o viziune asupra operațiunilor producătorilor bunurilor menționate anterior (și asupra eventualei subvenționări), cât și opțiunea de a le verifica. În al doilea rând, nu era de competența Comisiei să găsească un mod fezabil pentru GC de a obține informațiile solicitate și care în orice caz ar fi implicat doar transmiterea de chestionare producătorilor interni cunoscuți de polisiliciu, sticlă și aluminiu care îndeplinesc cerințele stabilite în considerentul 28 și monitorizarea răspunsurilor (dacă era cazul).

(399)

În ceea ce privește furnizarea de terenuri și de drepturi de folosință a terenurilor (DFT), GC nu a dezvăluit prețurile de pornire, prețurile-prag și numărul participanților la procedurile de ofertare și la licitațiile pentru folosința terenurilor raportate de către producătorii-exportatori incluși în eșantion. GC a declarat doar că la nivelurile locale inferioare (ale administrației publice) ar fi disponibile astfel de informații. Trebuie să se sublinieze faptul că, în cadrul unei anchete antisubvenții, GC reprezintă toate nivelurile administrației.

(400)

Deși s-a solicitat acest lucru în mai multe rânduri (de exemplu, în chestionarul adresat GC și, de asemenea, în timpul verificării la fața locului), anunțurile pentru procedurile de ofertare și licitațiile relevante nu au fost furnizate. Comisia a fost invitată de către GC să găsească anunțurile pe site-ul web de monitorizare dinamică a pieței terenurilor (care este în limba chineză), chiar dacă, după cum menționează și GC, pentru tranzacțiile înainte de 2007 anunțurile pot să nu apară pe site-ul web.

(401)

Prin urmare, Comisia nu a putut verifica informațiile privind tranzacțiile DFT ale producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(402)

Comisia a informat GC cu privire la luarea în considerare a aplicării articolului 28 din regulamentul de bază în ceea ce privește această schemă de subvenționare. Având în vedere că GC, în răspunsul său către Comisie, nu a furnizat o explicație satisfăcătoare sau noi elemente de probă cu privire la această chestiune, Comisia a trebuit să își bazeze concluziile pe datele disponibile, și anume, în acest caz, pe informațiile transmise de producătorii-exportatori incluși în eșantion și alte informații disponibile publicului.

(403)

În răspunsul său la comunicarea informațiilor, GC susținut că Comisia nu a respectat articolul 28 din regulamentul antisubvenții de bază atunci când a aplicat „datele disponibile” cu privire la furnizarea de bunuri contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată. În special, GC a susținut că Comisia ar fi trebuit să accepte datele privind consumul/cota de piață de la sfârșitul verificării. De asemenea, Comisia nu a fost rezonabilă când a concluzionat că GC nu a trimis și nu a coordonat răspunsurile la apendicele B din partea diferitor sectoare ale furnizorilor. În fine, Comisia nu ar fi aplicat în mod corect dispozițiile articolului 28 în ceea ce privește drepturile de folosință a terenurilor.

(404)

În ceea ce privește atât datele privind consumul/cota de piață, cât și răspunsurile la apendicele B, trebuie reamintit faptul că anchetele antisubvenții sunt supuse unor termene stricte și, prin urmare, este important ca investigațiile să progreseze în mod satisfăcător. De asemenea, este important să se înțeleagă că verificările la fața locului sunt organizate (în mod normal pe o bază punctuală) pentru a verifica datele care au fost comunicate anterior. În ceea ce privește prezenta anchetă, datele referitoare la acest aspect al anchetei au fost solicitate atât în chestionar, cât și în scrisoarea de clarificare. Răspunsul GC a fost că nu este în conformitate cu politica sa să furnizeze date (privind consumul/cotele de piață, apendicele B și drepturile de folosință a terenurilor) și că nu înțelege care este relevanța acestora pentru anchetă.

(405)

Având în vedere acest răspuns, Comisia confirmă că nu a fost în măsură să verifice datele fie pentru că nu au fost transmise deloc, fie pentru că acestea au fost oferite într-un stadiu tardiv în cursul vizitei de verificare și nu au putut fi verificate. În special în ceea ce privește datele privind consumul/cota de piață care au fost prezentate Comisiei către sfârșitul vizitei de verificare, GC nu a putut prezenta împreună cu cifrele și sursa reală a cifrelor. În plus, s-a clarificat de către GC faptul că cifrele furnizate erau estimări, pe care Comisia le-ar putea accepta dacă ar fi fost în măsură să efectueze o verificare încrucișată cu sursa pe baza căreia au fost estimate cifrele. În ceea ce privește trimiterea făcută de GC la raportul grupului special CE-Somon (WT/DS337/R), trebuie subliniat faptul că Comisia consideră, de asemenea, că pentru a evalua dacă informațiile au fost furnizate „în timp util”, ar trebui să se ia în considerare, de asemenea, momentul în care informațiile au fost solicitate pentru prima dată. Trebuie remarcat faptul că cererea referitoare la cifrele privind consumul și datele privind cota de piață pentru polisiliciu, sticlă și aluminiu a fost făcută pentru prima dată în chestionarul destinat GC, care a fost trimis la 7 decembrie 2015. Vizita de verificare la GC a avut loc între 8 august 2016 și 12 august 2016, iar estimările au fost furnizate în ultima zi a vizitei de verificare, și anume în 12 august 2016. Prin urmare, Comisia nu vede niciun motiv pentru a se face trimitere la raportul grupului special CE-Somon în acest caz.

(406)

În plus, dacă datele ar fi fost furnizate în timp util, acestea ar fi putut fi analizate în vederea altor cereri de clarificări sau date suplimentare. Având în vedere faptul că Comisia nu a fost în măsură să efectueze o analiză completă a schemelor de la rubrica Furnizarea de către autorități a unor bunuri și servicii contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată, Comisia confirmă faptul că afirmațiile GC în această privință se resping.

(407)

În cele din urmă, trebuie remarcat faptul că Comisia a încercat în măsura posibilului să analizeze datele primite în timp util atât din partea GC, cât și din partea societăților incluse în eșantion, și a recurs într-o măsură moderată la datele disponibile în conformitate cu dispozițiile articolului 28. De fapt, în ceea ce privește aluminiul, polisiliciul, energia electrică, sticla solară și apa, Comisia a concluzionat că nu ar trebui efectuat un calcul al subvenției. Referitor la alte scheme de aceeași natură, deși au fost identificate scheme pasibile de măsuri compensatorii, o eventuală evaluare a fost moderată și s-a bazat pe datele disponibile. Prin urmare, afirmația potrivit căreia Comisia nu a făcut tot posibilul pentru a ancheta într-o manieră rezonabilă și responsabilă, pe baza datelor primite în timp util, este respinsă.

(408)

Pe baza datelor disponibile, ancheta nu a stabilit că, în cursul PAR, societățile incluse în eșantion au beneficiat de avantaje în cadrul programului.

(409)

Pe baza datelor disponibile, ancheta nu a stabilit că, în cursul PAR, societățile incluse în eșantion au beneficiat de avantaje în cadrul programului.

(410)

La 14 mai 2014, Comisia a instituit taxe compensatorii definitive la importurile de sticlă solară originară din RPC (48). În sectorul sticlei solare, s-au constatat diverse scheme de subvenționare, dintre care unele sunt aceleași ca în cadrul actualei proceduri privind modulele și celulele solare (de exemplu, credite preferențiale, o rată preferențială a impozitului pe venit pentru societăți care utilizează tehnologie avansată și nouă, compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare și furnizarea de terenuri contra unei remunerații mai mici decât cea adecvată).

(411)

A existat o suprapunere clară între constatările privind sticla solară și schemele de subvenționare supuse anchetei în cadrul prezentei proceduri.

(412)

Prin solicitarea din partea GC a informațiilor relevante, Comisia a încercat să stabilească dacă o parte sau toate subvențiile acordate industriei sticlei solare din amonte au fost transferate către industria panourilor solare.

(413)

Din păcate, Comisia nu a fost în măsură să finalizeze prezenta anchetă în absența unei cooperări adecvate din partea GC și a răspunsurilor din partea producătorilor de sticlă solară, astfel cum se menționează în considerentele 43, 73, 394, 396 și 398.

(414)

Cu toate acestea, având în vedere faptul că constatările referitoare la acest program de subvenții nu au afectat în mod semnificativ concluzia generală cu privire la existența unei subvenții, Comisia nu a continuat analiza sa cu privire la acest program, astfel cum se menționează mai sus la considerentul 73.

(415)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR. În orice caz, nimic nu indică faptul că programele de subvenții inițiale au fost retrase.

(416)

Ancheta a confirmat faptul că societățile incluse în eșantion nu au beneficiat de avantaje în cadrul programului în cursul PAR.

(417)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, terenurile sunt deținute de stat, dat fiind că terenurile aparțin în mod colectiv poporului chinez. Terenurile nu pot fi vândute, dar se pot acorda drepturi de folosință a terenurilor conform legii. GC a susținut că drepturile de folosință a terenurilor în China sunt atribuite prin proceduri de ofertare, licitații și concurs și că acest lucru este prevăzut, de asemenea, la articolul 137 din Legea dreptului imobiliar din Republica Populară Chineză.

(418)

Astfel cum s-a stabilit în cadrul anchetei inițiale, dispozițiile privind dreptul de folosință a terenurilor în China se regăsesc în Legea privind administrarea terenurilor din Republica Populară Chineză.

(419)

În plus, temeiul juridic cuprinde, de asemenea, următoarele documente: Legea Republicii Populare Chineze cu privire la administrarea proprietății imobiliare urbane; Statutul interimar al Republicii Populare Chineze privind atribuirea și transferul dreptului de folosință a terenurilor aflate în proprietatea statului în zonele urbane; Regulamentul privind punerea în aplicare a Legii administrării funciare a Republicii Populare Chineze; și Dispozițiile privind alocarea drepturilor de folosință a terenurilor publice pentru construcții prin cereri de oferte, licitații și cotații.

(420)

Producătorii-exportatori incluși în eșantion au comunicat informații privind terenurile pe care le dețin, precum și majoritatea contractelor/certificatelor relevante privind drepturile de folosință a terenurilor, deși nu toate avizele au fost furnizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion. Mai mult, GC a furnizat doar foarte puține informații despre tarifarea drepturilor de folosință a terenurilor.

(421)

GC nu a furnizat informații cu privire la condițiile în care s-au primit drepturile de folosință a terenurilor, nici nu s-au furnizat informații pentru cei mai mari 10 producători-exportatori (în ceea ce privește exportul produsului care face obiectul reexaminării către Uniune în cursul PAR). Nu s-a furnizat niciunul dintre anunțurile și/sau prețurile de pornire solicitate, care erau necesare pentru tranzacțiile privind drepturile de folosință a terenurilor raportate de cei trei producători-exportatori incluși în eșantion. GC a invitat Comisia să consulte site-ul web al sistemului de monitorizare dinamică a pieței funciare, dar a adăugat că tranzacțiile datând înainte de 2007 ar putea să nu apară pe site-ul menționat mai sus. În plus, GC nu a furnizat nicio informație cu privire la numărul de ofertanți nici pentru tranzacțiile privind drepturile de folosință a terenurilor raportate.

(422)

În ceea ce privește prețurile de pornire care lipsesc, GC face trimitere la nivelurile inferioare (ale administrației publice), care au stabilit prețurile de pornire și prețurile-prag și care ar avea informații cu privire la numărul de participanți pentru fiecare procedură de ofertare și licitație. Comisia nu a putut accepta acest raționament, întrucât GC reprezintă administrația la toate nivelurile într-o procedură antisubvenție.

(423)

Având în vedere cele de mai sus, unele dintre constatările în ceea ce privește furnizarea de terenuri și DFT au trebuit să se bazeze pe datele disponibile.

(424)

Astfel cum s-a stabilit în ancheta inițială, autoritățile au determinat prețurile terenurilor în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane. În cadrul prezentei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor în vigoare, GC s-a referit la sistemul de monitorizare dinamică a prețurilor terenurilor urbane, care este creat de Ministerul Terenurilor și Resurselor și unde se publică trimestrial prețurile terenurilor pentru 105 orașe din China.

(425)

S-a constatat că aceste prețuri sunt mai mari decât prețurile minime de referință stabilite de sistemul de evaluare a terenurilor urbane și utilizate de administrațiile locale, întrucât prețurile de referință stabilite de sistemul de evaluare a terenurilor urbane sunt actualizate numai o dată la trei ani, în timp ce prețurile de monitorizare dinamică sunt actualizate trimestrial. Cu toate acestea, nu a existat niciun indiciu că prețurile terenurilor s-ar baza pe prețurile de monitorizare dinamică. De fapt, GC a confirmat în timpul vizitei la fața locului că sistemul de monitorizare dinamică a prețurilor terenurilor urbane monitorizează fluctuațiile nivelurilor prețurilor terenurilor în anumite zone (și anume, 105 orașe) din RPC și este proiectat să evalueze evoluția prețurilor terenurilor. Cu toate acestea, prețurile de pornire în cadrul licitațiilor se bazează pe valorile de referință stabilite de sistemul de evaluare a terenurilor.

(426)

De asemenea, GC a confirmat în cursul vizitei de verificare că practica este de a selecta doar un număr de ofertanți sau participanți (în cazul licitațiilor), în loc să participe toate părțile care au fost înregistrate.

(427)

În cadrul anchetei inițiale, s-a stabilit că prețurile plătite pentru DFT în RPC nu reprezintă prețul pieței stabilit de cererea și oferta de pe piața liberă. De asemenea, s-a constatat că transferurile DFT au fost afectate de restricțiile impuse în anunțul transferului prin proceduri de ofertare, licitații și cotații. În cadrul prezentei anchete de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor nu s-a identificat nicio modificare a acestor constatări.

(428)

În cadrul prezentei anchete, Comisia a constatat, de asemenea, că autoritățile locale au restituit fonduri anumitor producători-exportatori incluși în eșantion pentru compensarea prețurilor (deja scăzute) pe care aceștia le-au plătit pentru DFT, de exemplu pentru lucrările efectuate chiar de către societate în ceea ce privește infrastructura de bază pe teren.

(429)

Anunțurile care au fost furnizate de către unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion au arătat în mod clar că toate terenurile industriale achiziționate de societatea respectivă au fost alocate pentru sectorul fotovoltaic. Prețurile de achiziție efective plătite au fost aproape identice cu prețurile de pornire din anunțuri. Pentru același producător-exportator din eșantion, probele colectate au arătat că prețurile DFT pe care le-a obținut nu s-au bazat pe „prețurile de pe piață”, ci au fost negociate cu Biroul Funciar.

(430)

Dovezile de mai sus contrazic afirmațiile GC potrivit cărora prețurile plătite pentru DFT în RPC reprezintă prețul pieței, care este stabilit de cererea și oferta de pe piața liberă. Comisia a stabilit, în plus, că transferul DFT includea restricții în ceea ce privește procedurile de ofertare, licitațiile și cotațiile care afectează concurența loială și a constatat că autoritățile locale au restituit fonduri anumitor producători-exportatori incluși în eșantion pentru compensarea prețurilor (deja scăzute) pe care aceștia le-au plătit pentru DFT.

(431)

Constatările anchetei confirmă faptul că situația privind acordarea și achiziționarea terenurilor în RPC este neclară și netransparentă și că prețurile sunt adesea stabilite în mod arbitrar de către autorități. Autoritățile stabilesc prețurile în conformitate cu sistemul de evaluare a terenurilor urbane, care este actualizat doar o dată la trei ani.

(432)

Prin urmare, acordarea drepturilor de folosință a terenurilor de către GC ar trebui să fie considerată o subvenție, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma acordării unor bunuri care conferă un avantaj pentru societățile beneficiare. Astfel cum se explică în considerentele 427-430 de mai sus, în RPC nu există o piață funcțională a terenurilor, iar utilizarea unei valori de referință externe (a se vedea considerentele 435-437 de mai jos) demonstrează că suma plătită pentru drepturile de folosință a terenurilor de către producătorii-exportatori incluși în eșantion este cu mult inferioară valorii normale de piață.

(433)

În plus, rambursările efectuate de autoritățile locale sunt transferuri directe de fonduri care asigură un avantaj pentru că sunt granturi nerambursabile, care nu sunt disponibile pe piață. Subvenția este specifică, în temeiul articolului 4 alineatul (2) literele (a) și (c) din regulamentul de bază, întrucât accesul preferențial la terenurile industriale este limitat numai la societățile care aparțin anumitor industrii, în acest caz industria fotovoltaică, doar anumite tranzacții au făcut obiectul unei licitații, prețurile fiind deseori stabilite de către autorități, iar practicile autorităților în domeniu sunt neclare și lipsite de transparență.

(434)

În consecință, această subvenție este considerată ca fiind pasibilă de măsuri compensatorii.

(435)

La fel ca în ancheta inițială și în conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, prețurile terenurilor din teritoriul vamal distinct Taiwan au fost utilizate drept standard extern.

(436)

Valoarea subvenției pasibile de măsuri compensatorii se calculează în raport cu avantajul acordat beneficiarilor, a cărui existență a fost constatată în cursul PAR. Avantajul acordat beneficiarilor se calculează luând în considerare diferența dintre suma efectiv plătită de fiecare dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion (din care se scade suma aferentă restituirilor/granturilor acordate de autoritățile locale, după caz) pentru drepturile de folosință a terenurilor și suma care ar fi trebuit să fie achitată în mod normal pe baza valorii de referință din Taiwan.

(437)

Urmând metodologia aplicată în cadrul anchetei inițiale, Comisia a utilizat prețul mediu pe metru pătrat de teren stabilit în Taiwan, ajustat în funcție de deprecierea monetară și evoluția PIB-ului începând cu datele contractelor respective privind drepturile de folosință a terenurilor. Informațiile privind prețurile terenurilor industriale au fost obținute de pe site-ul web al Biroului industrial al Ministerului Afacerilor Economice din Taiwan. Deprecierea monetară și evoluția PIB-ului pentru Taiwan au fost calculate pe baza ratelor inflației și a evoluției PIB-ului pe cap de locuitor la prețurile curente în USD pentru Taiwan, astfel cum au fost publicate de FMI pentru 2015. În conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulamentul de bază, valoarea subvenției (numărător) a fost raportată la PAR utilizând durata de viață normală a dreptului de folosință a terenurilor în scopuri industriale, și anume 50 de ani. Această valoare a fost raportată ulterior la cifra totală de afaceri a producătorilor-exportatori incluși în eșantion, în cursul PAR, întrucât subvenția nu este condiționată de rezultatele la export și nu s-a acordat în raport cu cantitățile fabricate, produse, exportate sau transportate.

(438)

Rata subvenției stabilită în cazul acestei scheme pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion s-a ridicat, în cursul PAR, la:

(439)

În răspunsul său la comunicarea informațiilor, GC au făcut diverse afirmații conform cărora Comisia nu a respectat standardele de probă și legale în ceea ce privește stabilirea unei contribuții financiare și a beneficiului în ceea ce privește această schemă privind DFT.

(440)

GC și-a reiterat convingerea că schema DFT din RPC are ca rezultat acordarea de DFT reprezentative pentru prețurile pieței care sunt determinate de cererea și oferta de pe piața liberă. Cu toate acestea, astfel cum s-a demonstrat în cursul anchetei inițiale în considerentele 357-359 și cum s-a confirmat în cadrul prezentei anchete, GC nu au reușit să furnizeze informațiile esențiale pentru a permite o analiză adecvată de către Comisie. În al doilea rând, pe baza datelor disponibile în cursul prezentei anchete, se observă în continuare că există un „sistem de monitorizare dinamică a teritoriului”, iar „sistemul de evaluare a terenurilor urbane” nu s-a asigurat că prețurile de pe piață au funcționat în conformitate cu principiile cererii și ofertei de pe piață. Din cauza lipsei de date furnizate de GC, nu a fost posibil să se identifice natura reală a sistemului aflat în funcțiune.

(441)

De fapt, în conformitate cu articolul 28, datele disponibile Comisiei sugerează în mod clar că a fost necesară o valoare de referință, din motivele indicate mai sus. În plus, din datele disponibile a reieșit în mod clar, indiferent dacă DFT au fost alocate înainte de ancheta inițială sau după aceasta, că pentru societățile incluse în eșantion nu au existat dovezi privind funcționarea corespunzătoare a sistemului de licitații (sau de altă natură) care a funcționat pe baza unor principii de piață. Dimpotrivă, elementele de probă descrise mai sus au sugerat existența unui sistem care ar prevedea tarife preferențiale pentru sectorul fotovoltaic și care au fost alocate acestora într-o manieră lipsită de transparență. Astfel cum Comisia a indicat în documentul general de comunicare a informațiilor, puținele notificări privind terenurile obținute în timpul anchetei au indicat în mod clar că acestea au fost oferite exclusiv sectoarelor vizate prin intermediul unui sistem de „orientare sectorială”. De asemenea, prețurile au fost prestabilite înainte de licitație și nu s-au schimbat, deoarece doar un singur ofertant cunoscut dinainte s-a prezentat la licitație.

(442)

Tranzacțiile examinate ale producătorilor incluși în eșantion au indicat, de asemenea, existența unor rambursări și a altor deduceri efectuate în ceea ce privește DFT, precum și dovezi care atestă faptul că unele rate au fost negociate cu Biroul Funciar. GC a afirmat în răspunsul său la comunicarea informațiilor că datele respective nu indică faptul că sistemul DFT nu funcționează pe principiile pieței. Cu toate acestea, marja de subvenție individuală, calculată pentru fiecare societate inclusă în eșantion (inclusiv deducerile etc., dacă este cazul) a fost comunicată părții în cauză și nu au fost primite observații care să conteste precizia calculelor în acest sens. Prin urmare, nu pot fi acceptate observațiile formulate de GC.

(443)

De asemenea, GC a susținut că Comisia a considerat toate DFT achiziționate sub valoarea de referință ca beneficiind de un avantaj și că acest lucru nu a fost suficient pentru a îndeplini cerințele de specificitate. Cu toate acestea, ar trebui subliniat faptul că punctul de vedere al Comisiei privind specificitatea este că existența unui sistem DFT denaturat și lipsit de transparență, împreună cu dovezi clare privind tranzacțiile preferențiale acordate sectorului fotovoltaic, demonstrează caracterul specific în cadrul prezentei anchete. Prin urmare, acest argument a fost, de asemenea, respins.

(444)

Un producător-exportator a atras atenția că DFT pe care pretinde că le-a achiziționat de la entități private nu ar fi trebuit incluse în calculul beneficiului. În primul rând, trebuie remarcat faptul că majoritatea terenurilor obținute de producătorii din eșantion au fost achiziționate direct de la un birou funciar al guvernului chinez. În al doilea rând, chiar și în cazul unui număr limitat de ocazii în care DFT au fost obținute de la părți private, se poate afirma că această chestiune nu are nicio substanță întrucât, într-un sistem care a fost în mod clar identificat că nu funcționează pe baza principiilor pieței și favorizează anumite sectoare, producătorul-exportator în cauză a dobândit DFT-urile relevante la rate care au fost, de asemenea, cu mult sub valoarea de referință stabilită. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(445)

Pe baza articolelor de presă și a site-urilor web ale producătorilor-exportatori din sectorul fotovoltaic, s-a constatat că au existat mai multe măsuri semnificative de ajutor financiar pentru producătorii de panouri solare de la ancheta inițială. Majoritatea societăților care beneficiază de astfel de planuri de salvare au ales să nu coopereze în cadrul prezentei anchete și, prin urmare, Comisia a trebuit să recurgă la datele disponibile.

(446)

Cele trei societăți incluse în eșantion nu au furnizat nicio dovadă care ar confirma că au beneficiat de acest tip de schemă în cursul PAR. Cu toate acestea, cel puțin patru mari societăți exportatoare din China (inclusiv cele mai mari trei care nu au cooperat în cadrul anchetei) par să fi primit avantaje substanțiale în ultimii ani, care ar intra sub incidența acestei scheme sau a unei combinații între această schemă și o schemă de creditare preferențială. Printre exemplele ilustrative găsite în presă se numără:

(447)

Sumele totale implicate sunt substanțiale, chiar dacă ar trebui să se ia în considerare o anumită formă de amortizare.

(448)

Întrucât cei trei producători cooperanți incluși în eșantion nu au beneficiat de această subvenție, efectele sale nu au fost luate în considerare pentru analiza generală a probabilității continuării din secțiunea 3.5.

(449)

Valoarea subvențiilor pasibile de măsuri compensatorii în cursul PAR, în conformitate cu dispozițiile regulamentului de bază, exprimată ad valorem, pentru societățile incluse în eșantion, este cuprinsă în tabelul de mai jos:

(450)

Pe baza celor de mai sus, se concluzionează că subvenționarea a continuat în cursul PAR.

(451)

Având în vedere absența cooperării din partea a trei dintre cei mai mari 10 producători-exportatori (în ceea ce privește vânzările la export către Uniune) și dovezile de la dosar conform cărora au fost primite subvenții importante de unii dintre aceștia (a se vedea considerentul 446), ratele menționate mai sus ar trebui să fie considerate ca fiind conservative.

(452)

Comisia a solicitat GC să indice orice modificări (prevăzute) ale planurilor și politicilor GC care ar putea afecta constatările Comisiei privind subvențiile. GC a indicat noul plan cincinal, al 13-lea, care a intrat în vigoare în martie 2016 (și anume, după PAR) și va rămâne valabil până în 2020. Acest plan strategic înlocuiește cel de al 12-lea plan cincinal, în care politicile de sprijin pentru industria fotovoltaică erau prezentate în mod vizibil.

(453)

Comisia a analizat cel de al 13-lea plan cincinal și a constatat că acesta subliniază, de asemenea, sprijinul de stat pentru progrese tehnologice cu privire la produsele și serviciile energetice, inclusiv pentru celulele fotovoltaice de nouă generație. În timp ce, împreună cu cel de al 12-lea plan cincinal, GC a emis, de asemenea, un plan specific pentru industria solară fotovoltaică, nu s-a identificat un plan specific similar pentru industria fotovoltaică în paralel cu noul plan cincinal, al 13-lea. GC a susținut că nu intenționa să emită un plan specific pentru industria solară fotovoltaică. Cu toate acestea, accentul explicit pe celulele fotovoltaice de nouă generație este un indiciu clar că sprijinul pentru industria fotovoltaică va continua, de asemenea, în anii următori.

(454)

De asemenea, rămâne în vigoare temeiul juridic care stă la baza sprijinului acordat politicii din sectorul fotovoltaic, cum ar fi Legea RPC privind progresul științific și tehnologic (a se vedea considerentul 89), în care măsurile de sprijin pentru industria fotovoltaică sunt menționate în mod explicit. GC nu a indicat în niciun moment în cursul anchetei că astfel de legi vor fi abrogate.

(455)

Astfel cum se explică în considerentele 445-447, planuri substanțiale de salvare a producătorilor de produse fotovoltaice au fost aplicate în anii care au urmat măsurilor inițiale. Producătorii chinezi ai produsului care face obiectul reexaminării vizați de planurile de salvare respective erau susceptibili de a își înceta activitatea din sectorul fotovoltaic dacă nu ar fi beneficiat de sprijin guvernamental sub formă de salvare.

(456)

Acțiunile de salvare prevăzute sunt o dovadă elocventă a intenției GC de a sprijini industria fotovoltaică și de a o menține pe linia de plutire. Acestea demonstrează în mod clar motivația și hotărârea GC de a continua politicile sale de sprijin.

(457)

GC a refuzat să furnizeze informații în ceea ce privește planurile de salvare, în pofida solicitărilor repetate. Producătorii care au beneficiat de o astfel de salvare nu au cooperat la anchetă, în pofida faptului că aceștia se află printre cei mai mari producători/exportatori către Uniune. Având în vedere cele de mai sus, potrivit datelor disponibile, se poate concluziona că acest tip de ajutor de stat este foarte probabil să continue și în viitor.

(458)

Piața financiară (predominant) denaturată, deținerea de către stat a majorității instituțiilor financiare din RPC, precum și controlul și influența GC cu privire la activitățile și deciziile comerciale ale instituțiilor financiare (secțiunile 3.4.1.1 și 3.4.1.2) sunt caracteristici structurale și de durată ale sectorului financiar din China.

(459)

Deși GC a prezentat eforturile continue de reformă a pieții financiare, începând cu liberalizarea ratelor dobânzii, nu s-a prezentat nicio dovadă convingătoare care să arate că GC ar reduce efectiv finanțările preferențiale acordate unor industrii încurajate. Mai exact, o astfel de reformă nu ar afecta structurile de proprietate ale instituțiilor financiare sau controlul statului în viitorul apropiat asupra deciziilor lor de creditare în conformitate cu politicile de stat.

(460)

Granturile Golden Sun au fost acordate în perioada 2009-2012 și sunt amortizate pe o perioadă de 20 de ani. Prin urmare, avantajul industriei fotovoltaice continuă până în 2029-2032.

(461)

Alte granturi identificate sunt amortizate, de asemenea, în funcție de specificul lor și pot continua, de asemenea, să confere avantaje dincolo de PAR.

(462)

În plus, în cursul actualei anchete, s-au identificat două granturi care nu au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în ancheta inițială. Detaliile cu privire la aceste granturi, și anume Fondul pentru dezvoltarea comerțului exterior și programele 863 și 973, sunt furnizate în considerentele 464-488. Aceste granturi demonstrează că subvenționarea sub formă de granturi acordate industriei fotovoltaice a continuat și, prin urmare, demonstrează în mod clar probabilitatea continuării acestei forme de subvenționare, în cazul în care măsurile expiră (și chiar dacă nu s-ar permite expirarea măsurilor). Din moment ce aceste două granturi nu au făcut obiectul unor măsuri compensatorii în ancheta inițială, nu se furnizează o cuantificare a ratei subvenției.

(463)

În cele din urmă, în ceea ce privește granturile viitoare acordate industriei fotovoltaice, Comisia consideră că acestea sunt foarte probabile din două motive. În primul rând, cel de al 13-lea plan cincinal menționează în continuare industria fotovoltaice. În al doilea rând, programele de cercetare și dezvoltare, care sunt ghidate de cel de al 13-lea plan cincinal, nu au fost semnalate de GC ca fiind abrogate sau ca urmând a fi abrogate.

(464)

Acest grant prevede o sumă forfetară în scopul de a sprijini activitățile de export. Programul este administrat de Ministerul Finanțelor (MF). Pentru a beneficia de acest grant, societatea trebuie să fie aprobată și înregistrată. În plus, acest program a făcut obiectul unor măsuri compensatorii din partea autorităților canadiene în 2015 (49).

(465)

GC nu a furnizat informații privind acest program. Prin urmare, Comisia nu a putut să verifice toate aspectele schemei și, în special, avantajele reale acordate producătorilor-exportatori ai produsului care face obiectul reexaminării și sectorului fotovoltaic în ansamblul său. În consecință, a fost necesar ca anumite constatări ale anchetei actuale să se bazeze pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(466)

Principalul temei juridic este Măsura de administrare a Fondului de dezvoltare a comerțului exterior [Caiqi (2010) nr. 114] a Ministerului Finanțelor. Pentru un producător-exportator inclus în eșantion, punerea în aplicare a schemei în cursul PAR a fost realizată prin Circulara Departamentului Financiar Jiangxi privind emiterea fondurilor de sprijin și de dezvoltare ale Departamentului pentru comerț și economie externă din Jiangxi (a treia rundă) din anul 2013 GanCaiQiZhi (2014) nr. 31 și Circulara Departamentului Financiar Jiangxi privind emiterea fondurilor de sprijin și de dezvoltare ale Departamentului pentru comerț și economie externă din Jiangxi (a treia rundă) din anul 2014 GanCaiQiZhi (2015) nr. 25.

(467)

Jinko a prezentat referința la temeiul juridic principal și copii ale celor două circulare menționate în considerentul de mai sus. Jinko a declarat că a primit granturi în cadrul acestui program, de asemenea, în 2012.

(468)

Changzhou Trina Solar Energy Co. Ltd și societățile afiliate („Trina”) a raportat granturi primite în cadrul acestei scheme în cursul PAR.

(469)

Pe baza informațiilor disponibile, aceste programe nu par să fie accesibile în mod general tuturor întreprinderilor din China.

(470)

Programele Fondului pentru dezvoltarea comerțului exterior oferă subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer de fonduri de la GC, prin intermediul unor granturi destinate producătorilor produsului care face obiectul reexaminării.

(471)

De asemenea, Comisia a stabilit că această schemă de subvenționare este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(472)

Programele Fondului pentru dezvoltarea comerțului exterior sunt subvenții specifice sub formă de granturi. Ancheta a stabilit faptul că unul dintre exportatorii incluși în eșantion a beneficiat de această subvenție.

(473)

Programul 863 este un program național de cercetare și dezvoltare de înaltă tehnologie axat pe tehnologii-cheie pentru industrializarea celulelor solare de înaltă eficiență, cum ar fi celule solare cu peliculă subțire de siliciu din clasa MW sau celule solare cu heterojoncțiuni din siliciu cristalin și celule solare din nano-fire pe bază de silice. Granturile în cadrul acestui program sunt furnizate de Ministerul Științei și Tehnologiei.

(474)

Societățile își depun cererile pentru aceste granturi online (50). Sunt disponibile granturi pentru societățile care îndeplinesc anumite condiții, cum ar fi o întreprindere din domeniul tehnologiei energetice avansate sau care are o capacitate puternică de cercetare și dezvoltare.

(475)

Programul 973 este un program național cheie de cercetare și dezvoltare de bază. Acesta acoperă, de exemplu, cercetarea de bază privind celulele solare turnate cu randament ridicat și deficiență scăzută. La fel ca pentru programul 863, societățile trebuie să depună cereri pentru subvenții online (51), care sunt furnizate de Ministerul Științei și Tehnologiei. Condițiile pe care societățile trebuie să le îndeplinească în ceea ce privește caracteristicile proiectului includ, de exemplu, idei inovatoare, obiective de cercetare avansată clare centrate în jurul nevoilor-cheie naționale, cercetare interdisciplinară, cu caracteristici chinezești și de importanță internațională.

(476)

În fiecare an sunt publicate orientări pentru tehnologiile-cheie care pot beneficia de granturi în cadrul programelor 863 și 973.

(477)

În scrisoarea de clarificare, Comisia a solicitat GC să furnizeze anumite planuri guvernamentale care cuprind cele două programe. GC, făcând referire la toate celelalte documente deja furnizate Comisiei (dintre care majoritatea nici măcar nu erau legate de cele două programe în cauză), a solicitat Comisiei să clarifice motivul pentru care Comisia avea nevoie de aceste informații și a continuat prin a susține că astfel de planuri nu existau. În același timp, s-au furnizat o serie de măsuri provizorii și administrative privind gestionarea unor astfel de planuri (a căror existență a fost contestată de GC).

(478)

Atunci când Comisia a solicitat, în cursul verificării la fața locului, documentele care constituie temeiul juridic pentru cele două programe (întrucât GC nu a abordat această întrebare în răspunsul său la chestionar), GC furnizat, în limba chineză, măsurile administrative pentru trei planuri guvernamentale legate de cercetare și dezvoltare de tehnologie înaltă, cercetare și dezvoltare de bază și sprijin pentru știință și tehnologie. Cu toate acestea, din cauza momentului furnizării informațiilor și a faptului că documentele nu au fost însoțite de o traducere în limba engleză, Comisia nu a putut verifica documentele respective la fața locului.

(479)

Comisia a solicitat, de asemenea,GC să furnizeze statisticile cu privire la finanțarea furnizată în cadrul acestor două proiecte. GC au refuzat să furnizeze astfel de statistici, deoarece, conform GC, nu sunt legate de producția de produse fotovoltaice.

(480)

De asemenea, GC a susținut că niciunul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion nu a beneficiat de niciunul dintre cele două programe (sau de oricare dintre programele enumerate în categoria „diverse granturi”), ceea ce intră în contradicție cu informațiile furnizate de unul dintre producătorii-exportatori incluși în eșantion.

(481)

Prin urmare, Comisia nu a putut să verifice toate aspectele legate de programele 863 și 973, în special avantajele reale acordate producătorilor produsului care face obiectul reexaminării și sectorului fotovoltaic în ansamblul său. În consecință, a fost necesar ca anumite constatări ale anchetei actuale să se bazeze pe datele disponibile, în conformitate cu articolul 28 din regulamentul de bază.

(482)

Temeiul juridic pentru cele două programe constă din Măsurile administrative pentru Planul de cercetare și dezvoltare de tehnologie înaltă (Planul 863), revizuite în 2011, Măsurile administrative pentru Planul național de sprijin pentru știință și tehnologie, revizuite în 2011 și Măsurile administrative pentru Programul național pentru cercetare și dezvoltare cheie de bază (973), revizuite în 2011.

(483)

GC a afirmat că subvențiile oferite în cadrul programelor 863 și 973 se referă numai la cercetare și dezvoltare și nu la producția produsului care face obiectul reexaminării. Mai mult, potrivit GC, cele două programe nu fac obiectul unor măsuri compensatorii deoarece nu sunt specifice.

(484)

Aceste argumente trebuie respinse. Faptul că granturile au fost acordate pentru cercetarea și dezvoltarea produsului care face obiectul reexaminării înseamnă un transfer direct de fonduri de la GC, care reduce semnificativ costurile de cercetare și dezvoltare pe care le-ar fi suportat beneficiarul în caz contrar.

(485)

Granturile sunt considerate ca fiind specifice, întrucât doar societățile care operează în sectorul tehnologiilor cheie, astfel cum sunt enumerate în orientările care sunt publicate în fiecare an, sunt eligibile pentru a le primi. Orientările prevăd tehnologiile-cheie care pot beneficia de cele două programe. GC a furnizat la cererea Comisiei orientările pentru anii 2011, 2013 și 2014. Orientările din 2014 privind tehnologiile-cheie menționează în mod explicit cercetarea în sectorul celulelor solare. Documentele de orientare pentru anii de dinainte de 2014 au menționat, de asemenea, în mod explicit fie celulele solare, fie energia solară.

(486)

Programele 863 și 973 oferă subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, sub forma unui transfer de fonduri de la GC prin intermediul unor granturi destinate producătorilor produsului care face obiectul reexaminării.

(487)

De asemenea, Comisia a stabilit că această schemă de subvenționare este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(488)

Programele 863 și 973 sunt subvenții specifice sub forma unor granturi. Ancheta a stabilit faptul că unul dintre exportatorii incluși în eșantion a beneficiat de această subvenție.

(489)

Diverse regimuri fiscale preferențiale sunt aplicabile societăților din industria fotovoltaică, iar aceste scheme sunt cuprinse în legislația fiscală în vigoare. În timpul consultărilor și al vizitei de verificare, GC nu și-a anunțat intenția de a modifica legile fiscale.

(490)

În ceea ce privește scutirea de taxe și impozite pe echipamente, astfel cum s-a constatat pentru unii dintre producătorii de produse fotovoltaice, echipamentele pentru care au fost aplicate scutirile sunt supuse amortizării și, prin urmare, avantajul sub formă de scutiri de taxe și impozite este amortizat în mod corespunzător în anii următori (și anume, dincolo de PAR).

(491)

Pe baza celor de mai sus, Comisia consideră că expirarea măsurilor ar putea conduce la o continuare a subvenționării.

(492)

Comisia a examinat, de asemenea, dacă exporturile subvenționate din RPC către Uniune ar crește în cazul în care s-ar permite încetarea măsurilor. În această privință, Comisia s-a bazat pe informațiile disponibile de la Bloomberg New Energy Finance și pe răspunsurile la chestionare furnizate de societățile cooperante incluse în eșantion.

(493)

Astfel cum se explică în detaliu în secțiunea 5.1 de mai jos, capacitatea existentă de producție a Chinei ar acoperi mai mult de 20 de ori cererea Uniunii, menționată în considerentul 516 de mai jos, și aproape de două ori cererea mondială.

(494)

O astfel de supracapacitate a fost confirmată, de asemenea, de datele furnizate de producătorii cooperanți incluși în eșantion, toți aceștia indicând existența unor capacități de rezervă pentru unitățile lor existente de producție, iar, în plus, au fost înființate unități de producție noi, adăugând capacități de producție și mai mari.

(495)

Mai mult, astfel cum s-a descris în secțiunea 5.2 de mai jos, piața Uniunii este considerată foarte atractivă pentru producătorii-exportatori chinezi. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, prețurile din Uniune, al căror nivel este mai ridicat decât pe alte piețe terțe, ar stimula producătorii din China să exporte mai degrabă către Uniune decât către alte piețe terțe.

(496)

Prin urmare, Comisia concluzionează că, având în vedere probabilitatea continuării subvenționării, în combinație cu nivelul ridicat al capacității de rezervă a industriei fotovoltaice din China și cu atractivitatea pieței Uniunii, este probabil că producătorii chinezi să-și crească exporturile de produs care face obiectul reexaminării la prețuri subvenționate către piața Uniunii, dacă s-ar permite încetarea măsurilor.

(497)

Având în vedere cele de mai sus, în conformitate cu articolul 18 alineatul (3) din regulamentul de bază, Comisia concluzionează că subvenționarea în cursul PAR a continuat și există o probabilitate mare de continuare a subvențiilor pentru industria fotovoltaică dacă s-ar permite încetarea măsurilor în vigoare.

(498)

Produsul similar a fost fabricat de 100 de producători din Uniune în cursul perioadei anchetei de reexaminare. Aceștia constituie „industria din Uniune” în sensul articolului 4 alineatul (1) din regulamentul de bază.

(499)

S-au utilizat toate informațiile disponibile privind industria din Uniune pentru a stabili producția totală a Uniunii pentru PAR, întrucât nu erau disponibile informații publice complete privind producția. Aceste informații au inclus: datele macroeconomice furnizate de solicitant, dar colectate în numele său de Europressedienst, o firmă de consultanță independentă; răspunsurile valabile ale părților interesate furnizate în etapa de pre-inițiere și răspunsurile verificate la chestionar ale producătorilor din Uniune incluși în eșantion.

(500)

Pe această bază, producția totală a Uniunii în cursul perioadei anchetei de reexaminare a fost estimată la aproximativ 3 409 MW pentru module și 1 270 MW pentru celule.

(501)

O parte a industriei din Uniune este integrată pe verticală și, în ceea ce privește producția de celule, o parte substanțială a producției industriei din Uniune a fost destinată utilizării captive (96 %). Prin urmare, piața liberă pentru celule a fost foarte limitată. În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a contestat ultima afirmație, susținând că piața liberă a constituit o mare parte din piața totală pentru celule (estimată la 3 409 MW, a se vedea tabelul 1b de mai jos). Comisia a acceptat această corecție, deoarece într-adevăr piața captivă din Uniune a reprezentat numai 31,8 % din consumul total de celule. Cu toate acestea, acest lucru nu schimbă concluzia potrivit căreia o parte substanțială din producția de celule a industriei din Uniune a fost destinată utilizării captive și nu are niciun impact asupra analizei prejudiciului și a interesului Uniunii. Într-adevăr, piața liberă pentru celule este aprovizionată, în principal, prin importuri, nu prin vânzările producătorilor de celule din Uniune, având în vedere faptul că cea mai mare parte a producătorilor de celule au ieșit de pe piață în ultimii ani.

(502)

Pentru a stabili dacă industria din Uniune a continuat să sufere un prejudiciu și pentru a determina consumul și diferiții indicatori economici referitori la situația industriei din Uniune, Comisia a examinat dacă și în ce măsură utilizarea ulterioară a producției de produs similar a industriei din Uniune („utilizare captivă”) trebuia să fie luată în considerare în cadrul analizei.

(503)

Comisia a analizat următorii indicatori economici prin raportare la întreaga activitate (inclusiv utilizarea captivă a industriei): consumul, volumul de vânzări, producția, capacitatea de producție, rata de utilizare a capacității, creșterea, investițiile, stocurile, ocuparea forței de muncă, productivitatea, fluxul de numerar, randamentul investițiilor, capacitatea de a mobiliza capital și importanța marjei de subvenție.

(504)

Pentru acești indicatori, Comisia a constatat, în conformitate cu ancheta inițială, că producția destinată utilizării captive a fost afectată în mod egal de concurența importurilor din țara în cauză. Celulele destinate pieței captive au fost utilizate drept componentă principală pentru producția de module. Prin urmare, concurența directă a importurilor de module din țara în cauză cu care se confruntă producătorii de module din Uniune a exercitat, de asemenea, o presiune indirectă asupra prețului vânzărilor captive și/sau a costurilor de producție ale celulelor utilizate în respectivele module. În plus, importul de celule din RPC a crescut presiunea asupra producătorilor de module care utilizează producția captivă de celule. Aceștia concurau nu numai cu module asamblate în țări terțe din celule din China, ci și cu module asamblate în Uniune utilizând celulele importate din China.

(505)

În consecință, spre deosebire de alte cazuri (52), în care era relevantă o distincție între piața captivă și piața liberă pentru analiza prejudiciului, întrucât produsele destinate utilizării captive s-au dovedit a nu fi expuse concurenței directe a importurilor, Comisia a stabilit în cazul de față că, pentru majoritatea indicatorilor economici, nu era justificată nicio distincție între piața captivă și piața liberă.

(506)

Cu toate acestea, în ceea ce privește rentabilitatea, Comisia a analizat numai vânzările pe piața liberă. Prețurile de pe piața captivă au fost stabilite în funcție de diferite politici de preț (stabilirea prețurilor de transfer la prețul pieței virtuale, transferul pe baza costurilor reale etc.). Astfel, acestea nu au reflectat întotdeauna prețurile în condiții normale și nu au putut fi luate în considerare la evaluarea acestui indicator.

(507)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au susținut că situația industriei producătoare de celule din Uniune ar fi trebuit să fie evaluată separat pentru piața captivă și pentru piața liberă. În primul rând, părțile menționate au susținut că Comisia nu a furnizat o motivare adecvată cu privire la modul în care piața captivă a fost afectată în aceeași măsură de concurența importurilor din RPC. În al doilea rând, una dintre părți a susținut că, întrucât Comisia a considerat că prețurile de pe piața captivă nu sunt fiabile pentru a evalua rentabilitatea, este în aceeași măsură incorect să se tragă concluzia că aceste prețuri au fost supuse unor presiuni din cauza importurilor de module. În al treilea rând, o analiză comună a celor două piețe contrazice faptul că consumul de celule a înregistrat o scădere mai redusă decât consumul de module în cursul perioadei examinate. Acest lucru ar putea însemna că nu există o legătură directă între importul de module și importul de celule și între scăderea importurilor de celule și prețurile celulelor care ajung pe piața liberă.

(508)

În primul rând, în pofida afirmațiilor părților, Comisia a furnizat, în considerentele 503-504 de mai sus, o motivare detaliată privind modul în care piața captivă pentru celule a fost afectată în aceeași măsură de concurența importurilor din RPC. Întrucât celula este principala componentă pentru producerea unui modul, importurile de module din RPC exercită o presiune indirectă asupra prețului de vânzare captivă de celule, atunci când prețul de transfer se bazează pe un preț de piață virtuală. Ca alternativă, atunci când transferul se bazează pe costul real, celulele importate exercită presiune asupra întreprinderilor în vederea sporirii eficienței procesului lor de producție. În al doilea rând, chiar dacă prețurile de pe piața captivă nu sunt suficient de fiabile pentru a evalua rentabilitatea, Comisia a considerat că evoluția acestor prețuri reprezintă un factor relevant pentru a aprecia dacă piața captivă se confruntă cu concurența importurilor din RPC. În al treilea rând, Comisia nu a afirmat că există o legătură directă între importurile de module și importul de celule. Mai degrabă, Comisia a arătat că utilizarea captivă de celule este supusă concurenței directe a importurilor de celule și concurenței indirecte a importurilor de module, dat fiind că celulele captive sunt utilizate pentru producerea de module. În cele din urmă, partea interesată nu a reușit să demonstreze că nu există nicio legătură între prețurile celulelor pe piața liberă și scăderea importurilor de celule. Într-adevăr, după cum reiese din tabelul 8b, prețurile de vânzare ale celulelor produse de industria din Uniune au crescut atunci când importurile de celule din China au scăzut atât în volum, cât și în ceea ce privește cota de piață între 2014, când măsurile au început să aibă efect deplin, și PAR. Prin urmare, aceste argumente au fost respinse.

(509)

În urma comunicării informațiilor, guvernul Chinei (denumit în continuare „GC”) a susținut că o analiză comună a pieței captive și pieței libere pentru celule anulează, de fapt, analiza pieței libere, deoarece aceasta reprezintă doar 4 % din producția totală de celule a Uniunii. Astfel, Comisia nu a examinat situația industriei interne în ansamblul său și, prin urmare, nu îndeplinește cerința referitoare la o examinare „obiectivă” de la articolul 3 alineatul (1) din Acordul antidumping.

(510)

Comisia nu a înțeles modul în care analiza comună a pieței captive și a pieței libere pentru celule a anulat analiza pieței libere. De fapt, Comisia a analizat o serie de indicatori de prejudiciu doar pentru piața liberă, precum rentabilitatea, prețurile de vânzare și rentabilitatea investițiilor. În plus, o serie de indicatori sunt analizați cumulativ, chiar și în cazurile în care se efectuează o analiză separată a pieței captive și a pieței necaptive (53). Acești indicatori sunt, adesea: producția, capacitatea, gradul de utilizare a capacității de producție, investițiile, randamentul investițiilor, ocuparea forței de muncă, productivitatea, stocurile și costurile forței de muncă. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, indicatorii de prejudiciu ai producătorilor de celule din Uniune care au vândut exclusiv pe piața liberă au urmat aceleași tendințe și, ca urmare, concluziile la care s-a ajuns pentru întreaga industrie producătoare de celule din Uniune li se aplică și acestora. GC a susținut că, în conformitate cu jurisprudența OMC, în cazul prezenței unei piețe captive pentru o parte dintre produsele care fac obiectul anchetei, trebuie efectuată o analiză comparativă. Comisia consideră că această cerință, în măsura în care era aplicabilă în cazul de față, foarte specific, a fost, în orice caz, respectată. Pentru partea din producția de celule a Uniunii care este vândută pe o piață captivă, prejudiciul a fost stabilit pe baza presiunii indirecte asupra prețurilor în ceea ce privește modulele fabricate din aceste celule. Pentru partea din producția de celule a Uniunii vândută pe o piață liberă, indicatorii de prejudiciu au fost, de asemenea, evaluați în mod separat și arată aceleași tendințe ca în cazul părții captive a pieței (tendințe care, din cauza faptului că piața captivă reprezintă 96 % din producția Uniunii, sunt practic identice cu cele reieșite din evaluarea cumulativă). În consecință, acest argument a fost respins.

(511)

De asemenea, GC a susținut că afirmația potrivit căreia producătorii de module din Uniune concurează cu module asamblate în țări terțe cu celule din China extinde în mod ilegal domeniul de aplicare al anchetei. Cu toate acestea, astfel de module au fost incluse în domeniul de aplicare al anchetei de la început, din moment ce celulele conferă caracterul originar modulelor (54). Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(512)

În urma comunicării informațiilor, o altă parte a susținut că analiza rentabilității pe baza a 4 % din producția de celule din Uniune nu este reprezentativă pentru realizarea unei evaluări precise privind necesitatea de a menține taxe. Comisia a menționat că numai rentabilitatea a fost evaluată exclusiv pe baza vânzărilor de celule către clienți independenți, pentru motivele expuse în considerentul 506 de mai sus. Cu toate acestea, în scopul evaluării situației industriei Uniunii, toți ceilalți indicatori au fost analizați ținând seama atât de piața captivă, cât și de piața liberă pentru celule. În consecință, acest argument a fost respins.

(513)

Jabil asambla module în numele altor societăți în cursul PAR în calitate producător contractant. Pentru acest serviciu de asamblare, celelalte companii plăteau o taxă. Acestea își asumau, de asemenea, responsabilitatea contractuală deplină pentru vânzarea modulelor asamblate de Jabil. În consecință, veniturile raportate de către Jabil erau derivate nu din vânzarea modulelor, ci din taxele de serviciu. Prin urmare, Comisia a decis să facă o distincție între cifrele profitului societății Jabil și cifrele profitului restului industriei modulelor din Uniune (a se vedea considerentele 563 și 565 mai jos). Pentru indicatorii de prejudiciu rămași, activitățile de asamblare furnizate de Jabil producătorilor de module care nu au cooperat nu au putut fi verificate și, prin urmare, nu au fost luate în considerare.

(514)

În urma comunicării informațiilor, o parte interesată a solicitat mai multe clarificări cu privire la datele furnizate de Jabil care au fost sau nu au fost luate în considerare și din ce motiv. Pentru toți indicatorii de prejudiciu, cu excepția rentabilității, Comisia a luat în considerare toate datele furnizate de Jabil care se referă la producătorii de module cooperanți din Uniune. Numai acele date au fost luate în considerare, deoarece puteau fi verificate, în timp ce restul datelor nu au fost luate în considerare, având în vedere modelul de afaceri specific al întreprinderii Jabil și faptul că prețurile de vânzare finale nu au putut fi verificate.

(515)

Comisia a stabilit consumul din Uniune pe baza volumului total al importurilor de produs în cauză și a volumului total al vânzărilor produsului similar în Uniune, inclusiv cele destinate utilizării captive. Vânzările totale ale industriei din Uniune s-au bazat pe informațiile furnizate de Europressedienst, corectate, după caz, cu datele din răspunsurile valabile ale părților interesate prezentate în etapa de pre-inițiere și răspunsurile verificate la chestionar ale societăților incluse în eșantion. Astfel cum se indică în considerentul 519 de mai jos, datele privind importurile s-au bazat pe Comext și pe datele raportate Comisiei de către statele membre, în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) din regulamentul de bază [„baza de date în temeiul articolului 14 alineatul (6)”]. Datele privind consumul au fost comparate cu date din alte surse (55).

(516)

Consumul în Uniune a evoluat după cum urmează:

Tabelul 1a

Consumul de module la nivelul Uniunii (în MW)

Tabelul 1b

Consumul de celule din Uniune (în MW)

(517)

În termeni generali, consumul din Uniune a scăzut considerabil între 2012 și PAR. Consumul din Uniune de module a scăzut cu 56 %. Cu toate acestea, după scăderea dramatică cu 35 % între 2012 și 2013, consumul a rămas relativ stabil în 2014 și în cursul PAR.

(518)

În ceea ce privește celulele, consumul a scăzut ceva mai puțin, și anume cu 26 % în cursul perioadei examinate. Scăderea consumului a avut loc, în principal, între 2013 și 2014, când acesta a scăzut cu 26 %. Cu toate acestea, consumul a început să își revină în cursul PAR, când acesta a crescut cu 4,5 %, în comparație cu 2014.

(519)

Volumele și valorile de import s-au bazat pe diferite surse. Pentru 2012 și o parte din anul 2013, acestea s-au bazat pe datele furnizate de solicitant, dar colectate în numele său de Europressedienst, întrucât, la acea dată, modulele și celulele au fost importate în Uniune în cadrul unor poziții tarifare care acoperă și alte produse care nu fac obiectul prezentei anchete și, prin urmare, nu s-a putut utiliza Eurostat. După introducerea înregistrării importurilor de module și celule la 6 martie 2013 (56), au putut fi utilizate datele Eurostat. În consecință, pentru restul anului 2013, pentru anul 2014 și PAR, Comisia și-a întemeiat constatările pe baza de date Comext (57) și pe baza de date în temeiul articolului 14 alineatul (6).

(520)

Importurile în Uniune din țara în cauză au evoluat după cum urmează:

Tabelul 2a

Importurile de module din RPC (în MW) și cota de piață  (58)

Tabelul 2b

Importuri de celule din RPC (în MW) și cota de piață

(521)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor de module din RPC a scăzut cu 73 %, cu o scădere corespunzătoare a cotei de piață cu 39 %, și anume de la 66 % în 2012 la 41 % în cursul PAR. Cu toate acestea, după ce au fost impuse măsurile existente în 2013, volumul importurilor de module a scăzut cu 45 % între 2013 și 2014, în timp ce consumul a scăzut cu 31 %.

(522)

În ceea ce privește celulele, volumul importurilor a crescut cu 65 % în cursul perioadei examinate, ceea ce a condus la o creștere mult mai mare a cotei de piață, și anume cu 123 % (de la 7 % în 2012 la 16 % în cursul PAR), în contextul unei piețe în scădere. În același timp, între 2013 și 2014 importurile de celule au crescut cu 59 %, ceea ce a condus la o creștere a cotei de piață de 10 puncte procentuale. Chiar dacă această creștere nu a continuat în cursul PAR, nivelul importurilor a rămas cu mult mai mare în cursul PAR decât în anii 2012 și 2013.

(523)

Comisia a stabilit prețurile importurilor pe baza Comext și a bazei de date în temeiul articolului 14 alineatul (6).

(524)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țara în cauză a evoluat după cum urmează:

Tabelul 3a

Prețurile de import ale modulelor (EUR/kW)

Tabelul 3b

Prețurile de import ale celulelor (EUR/kW)

(525)

În cursul perioadei examinate, prețul mediu de import din RPC a scăzut cu 22 % pentru module și cu 43 % pentru celule. Pentru module, prețul de import a scăzut în 2012 și 2013, iar ulterior, atunci când măsurile au intrat în vigoare, prețul a crescut cu 6,3 % pentru module între 2013 și 2014. Acesta a scăzut ușor în continuare între 2014 și PAR, și anume cu 1,6 %. În ceea ce privește celulele, prețul de import a continuat să scadă între 2013 și 2014, când acesta a scăzut și mai mult, cu 19,4 %, dar a crescut ușor între 2014 și PAR, și anume cu 1,4 %.

(526)

Cu toate acestea, aproape toți producătorii-exportatori care au vândut module și celule în cursul PAR și-au asumat un angajament privind prețurile, iar prețurile de export către UE ale acestora au fost determinate de respectivele angajamente privind prețurile care stabileau un preț minim de import. Doar 1,6 % din volumul importurilor de module și 0,6 % din volumul importurilor de celule au fost realizate în afara prețului minim de import (59). În consecință, astfel de prețuri de export nu au putut fi considerate un indicator pertinent pentru a determina comportamentul de stabilire a prețurilor al producătorilor-exportatori în cazul în care nu se aplică măsuri.

(527)

În urma comunicării informațiilor, mai multe părți au susținut că prețul de export către UE ar trebui să fie folosit pentru a stabili subcotarea și au calculat că nu a existat nicio subcotare pe această bază. Este adevărat că, pe baza prețurilor de export către UE, nu există nicio subcotare pentru module și că subcotarea înregistrată pentru celule este foarte redusă. Cu toate acestea, Comisia a considerat că lipsa subcotării, datorată respectării PMI, nu era un indicator decisiv pentru analiza situației actuale a industriei Uniunii. Astfel cum se menționează în considerentul 573 de mai jos, Comisia a stabilit că industria Uniunii a continuat să sufere prejudicii în urma magnitudinii subvențiilor constatate în cadrul anchetei anterioare și în urma practicilor de eludare constatate, menționate la considerentul 4 de mai sus, și că nu a avut timp suficient să se redreseze.

(528)

Prețul mediu al importurilor în Uniune din țări terțe s-a bazat, de asemenea, pe Comext și pe datele în conformitate cu articolul 14 alineatul (6) și a evoluat după cum urmează:

Tabelul 4a

Module – Importurile din țări terțe

Tabelul 4b

Celule – Importurile din țări terțe

(529)

Pe parcursul perioadei examinate, importurile din țări terțe în Uniune au crescut cu 30 % pentru module. Cea mai mare creștere s-a înregistrat între 2013 și 2014, când volumele au crescut cu 48 %. Cota lor de piață a crescut în mod semnificativ, de la 9 % în 2012 la 25 % în cursul PAR. De asemenea, cea mai mare modificare s-a produs între 2013 și 2014, atunci când cota de piață a crescut de la 13 % la 28 %. Taiwan, Malaysia și Singapore au fost cei mai mari exportatori după RPC. De notat faptul că importurile originare din Taiwan și Malaysia ar fi putut să includă eludări (a se vedea considerentul 4 de mai sus).

(530)

În ceea ce privește celulele, importurile din alte țări au scăzut cu 47 % în cursul perioadei examinate. Cea mai mare scădere, și anume cu 52 %, a avut loc între 2013 și 2014, dar importurile au crescut ușor cu 9 % între 2014 și PAR. Acest lucru a condus la o scădere a cotei de piață de la 70 % în 2012 la 51 % în cursul PAR. Scăderea a fost de la 75 % la 48 %, între 2013 și 2014, iar ulterior s-a înregistrat o creștere cu trei puncte procentuale în cursul PAR. În ceea ce privește celulele, Taiwan și Malaysia au fost cei mai mari exportatori, urmate de RPC și SUA. De notat faptul că importurile originare din Taiwan și Malaysia ar fi putut să includă eludări (a se vedea considerentul 4 de mai sus).

(531)

Prețurile medii de export din țări terțe, atât pentru module, cât și pentru celule, au scăzut în mod semnificativ în cursul perioadei examinate, în paralel cu prețurile Chinei și ale Uniunii. Pentru module, acestea au scăzut cu 21 %, iar pentru celule, cu 45 % în cursul perioadei examinate. Din nou, este posibil ca aceste prețuri să fi fost influențate de practicile de eludare (a se vedea considerentul 4 de mai sus).

(532)