Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32017D2463

Decizia (UE) 2017/2463 a Consiliului din 18 decembrie 2017 de autorizare a Croației, Portugaliei, României și Țărilor de Jos să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii

OJ L 348, 29.12.2017, p. 41–42 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2017/2463/oj

29.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 348/41


DECIZIA (UE) 2017/2463 A CONSILIULUI

din 18 decembrie 2017

de autorizare a Croației, Portugaliei, României și Țărilor de Jos să accepte, în interesul Uniunii Europene, aderarea Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 81 alineatul (3), coroborat cu articolul 218,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

întrucât:

(1)

Printre obiectivele pe care și le-a stabilit Uniunea Europeană se numără promovarea protecției drepturilor copilului, după cum se afirmă la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Măsurile de protecție a copiilor împotriva deplasării sau reținerii ilicite reprezintă o parte esențială a acestei politici.

(2)

Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (2) (denumit în continuare „Regulamentul Bruxelles IIa”), care urmărește protejarea copiilor împotriva efectelor dăunătoare ale unei deplasări sau rețineri ilicite și stabilirea de proceduri în vederea asigurării înapoierii imediate a copiilor în statul în care își au reședința obișnuită, precum și în vederea garantării protecției drepturilor de vizitare și a drepturilor privind încredințarea.

(3)

Regulamentul Bruxelles IIa completează și consolidează Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii (denumită în continuare „Convenția de la Haga din 1980”), care stabilește, la nivel internațional, un sistem de obligații și de cooperare între statele contractante și între autoritățile centrale și urmărește să asigure înapoierea imediată a copiilor deplasați sau reținuți ilicit.

(4)

Toate statele membre ale Uniunii sunt parte la Convenția de la Haga din 1980.

(5)

Uniunea încurajează statele terțe să adere la Convenția de la Haga din 1980 și sprijină punerea în aplicare corectă a Convenției de la Haga din 1980, prin participarea alături de statele membre, printre altele, la comisiile speciale organizate periodic de Conferința de la Haga de drept internațional privat.

(6)

Un cadru juridic comun aplicabil între statele membre ale Uniunii și statele terțe ar putea fi cea mai bună soluție pentru cazurile delicate de răpire internațională de copii.

(7)

Convenția de la Haga din 1980 prevede că aceasta se aplică în raporturile dintre statul aderent și acele state contractante care vor fi declarat că acceptă aderarea.

(8)

Convenția de la Haga din 1980 nu permite organizațiilor de integrare economică regională, precum Uniunea, să devină parte la aceasta. Prin urmare, Uniunea nu poate să adere la convenția respectivă și nici să depună o declarație de acceptare a unui stat aderent.

(9)

În temeiul Avizului 1/13 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (3), declarațiile de acceptare făcute în conformitate cu Convenția de la Haga din 1980 țin de competența externă exclusivă a Uniunii.

(10)

La 14 decembrie 2006, San Marino și-a depus instrumentul de aderare la Convenția de la Haga din 1980. Convenția de la Haga din 1980 a intrat în vigoare pentru San Marino la 1 martie 2007.

(11)

toate statele membre, cu excepția Croației, Danemarcei, Portugaliei, României și Țărilor de Jos, au acceptat deja aderarea Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980. O evaluare a situației din San Marino a condus la concluzia că Croația, Portugalia, România și Țările de Jos sunt în măsură să accepte, în interesul Uniunii, aderarea Republicii San Marino în conformitate cu dispozițiile Convenției de la Haga din 1980.

(12)

Prin urmare, Croația, Portugalia, România și Țările de Jos ar trebui autorizate să își depună declarațiile de acceptare a aderării Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980, în interesul Uniunii, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii. Statele membre ale Uniunii care au acceptat deja aderarea Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980 nu ar trebui să depună noi declarații de acceptare, deoarece declarațiile existente rămân valabile în temeiul dreptului internațional public.

(13)

Regatului Unit și Irlandei le revin obligații în temeiul Regulamentului Bruxelles IIa și participă la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.

(14)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și aceasta nu i se aplică,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prin prezenta decizie, Croația, Portugalia, România și Țările de Jos sunt autorizate să accepte, în interesul Uniunii, aderarea Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980.

(2)   Statele membre menționate la alineatul (1) prezintă cel târziu până la 19 decembrie 2018 o declarație de acceptare a aderării Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980, în interesul Uniunii, formulată după cum urmează:

„[Denumirea completă a STATULUI MEMBRU] declară că acceptă aderarea Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 25 octombrie 1980 asupra aspectelor civile ale răpirii internaționale de copii, în conformitate cu Decizia (UE) 2017/2463 a Consiliului.”

(3)   Statele membre menționate la alineatul (1) informează Consiliul și Comisia cu privire la depunerea declarațiilor lor de acceptare a aderării Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980 și transmit Comisiei textul respectivelor declarații în termen de două luni de la depunerea acestora.

Articolul 2

Statele membre care și-au depus declarația de acceptare a aderării Republicii San Marino la Convenția de la Haga din 1980 înainte de data adoptării prezentei decizii nu depun noi declarații.

Articolul 3

Prezenta decizie produce efecte de la data notificării acesteia.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Croației, Țărilor de Jos, Portugaliei și României.

Adoptată la Bruxelles, 18 decembrie 2017.

Pentru Consiliu

Președintele

K. SIMSON


(1)  Avizul din 30 noiembrie 2017 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000 (JO L 338, 23.12.2003, p. 1).

(3)  ECLI:EU:C:2014:2303.


Top