EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32016R0438

Regulamentul delegat (UE) 2016/438 al Comisiei din 17 decembrie 2015 de completare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește obligațiile depozitarilor (Text cu relevanță pentru SEE)

C/2015/9160

OJ L 78, 24.3.2016, p. 11–30 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force: This act has been changed. Current consolidated version: 01/04/2020

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2016/438/oj

24.3.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 78/11


REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2016/438 AL COMISIEI

din 17 decembrie 2015

de completare a Directivei 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește obligațiile depozitarilor

(Text cu relevanță pentru SEE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (1), în special articolul 26b,

întrucât:

(1)

Este important să se asigure realizarea în mod uniform în statele membre a obiectivelor Directivei 2009/65/CE, pentru a crește integritatea pieței interne și pentru a oferi securitate juridică participanților pe piață, inclusiv micilor investitori și investitorilor instituționali, autorităților competente și altor părți interesate. Un regulament asigură un cadru coerent pentru toți operatorii de pe piață și reprezintă cea mai bună garanție posibilă pentru existența unor condiții echitabile, a unor condiții uniforme de concurență și a unui standard comun adecvat de protecție a investitorilor. În plus, un regulament asigură aplicabilitatea directă a normelor detaliate uniforme referitoare la activitatea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și a depozitarilor, care, prin natura lor, sunt direct aplicabile și, prin urmare, nu necesită măsuri de transpunere suplimentare la nivel național. De asemenea, adoptarea unui regulament oferă posibilitatea ca toate modificările relevante ale Directivei 2009/65/CE, astfel cum au fost introduse prin Directiva 2014/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2), să fie aplicate cu începere de la aceeași dată în toate statele membre.

(2)

Directiva 2009/65/CE stabilește o serie amplă de cerințe privind obligațiile depozitarilor, modalitățile de delegare și regimul de răspundere pentru activele OPCVM-urilor aflate în custodia depozitarilor, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a investitorilor care să țină seama de faptul că OPCVM-urile sunt mecanisme de investiții cu amănuntul. Prin urmare, ar trebui să fie stabilite în mod clar drepturile și obligațiile specifice ale depozitarilor, ale societății de administrare și ale societății de investiții. Contractul scris trebuie să conțină toate detaliile necesare pentru păstrarea corespunzătoare a tuturor activelor OPCVM-urilor de către depozitar sau de către o parte terță căreia i-au fost delegate funcțiile de păstrare în conformitate cu Directiva 2009/65/CE, precum și pentru buna îndeplinire de către depozitar a funcțiilor sale de supraveghere și de control.

(3)

Pentru a permite depozitarului să evalueze și să monitorizeze riscul de custodie și riscul de insolvență, contractul scris trebuie să furnizeze suficiente detalii privind categoriile de instrumente financiare în care OPCVM-ul poate investi și trebuie să acopere regiunile geografice în care OPCVM-ul intenționează să investească. De asemenea, contractul trebuie să conțină detalii referitoare la o procedură de escaladare, care să precizeze circumstanțele, obligațiile de notificare și măsurile care trebuie luate de către un membru al personalului depozitarului, la orice nivel al structurii sale organizatorice, în legătură cu orice neconcordanțe constatate, inclusiv trimiterea de notificări către societatea de administrare sau către societatea de investiții ori/și către autoritățile competente, după cum prevăd cerințele din prezentul regulament. Astfel, depozitarul trebuie să alerteze societatea de administrare sau societatea de investiții în legătură cu orice risc semnificativ identificat în sistemul de decontare de pe o anumită piață. Rezilierea contractului trebuie să reflecte faptul că reprezintă ultima soluție a depozitarului, în cazul în care nu este convins că activele sunt protejate în măsură suficientă. Aceasta trebuie, de asemenea, să prevină riscul moral rezultat din deciziile de investiții luate de OPCVM indiferent de riscul de custodie, ca urmare a faptului că depozitarul ar fi răspunzător în majoritatea cazurilor. Pentru a menține un standard ridicat de protecție a investitorilor, dispoziția care stabilește detaliile privind monitorizarea părților terțe trebuie aplicată întregului lanț de custodie.

(4)

Pentru a asigura faptul că depozitarul își poate îndeplini obligațiile, este necesar să se clarifice sarcinile prevăzute la articolul 22 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE și, în special, cel de al doilea nivel de controale care trebuie efectuate de depozitar. Sarcinile respective nu trebuie să îl împiedice pe depozitar să efectueze verificări ex ante, atunci când consideră necesar și cu consimțământul OPCVM. Pentru a se asigura că își poate îndeplini obligațiile, depozitarul trebuie să își stabilească propria procedură de escaladare, în vederea abordării situațiilor în care au fost detectate neconcordanțe. Această procedură trebuie să asigure notificarea autorităților competente în legătură cu orice încălcări semnificative. Responsabilitățile de supraveghere exercitate de depozitar asupra părților terțe nu trebuie să aducă atingere responsabilităților care revin OPCVM-ului în temeiul Directivei 2009/65/CE.

(5)

Depozitarul trebuie să verifice dacă numărul de unități emise corespunde veniturilor din subscrieri. Mai mult, pentru a se asigura că plățile efectuate de investitori la momentul subscrierii au fost primite, depozitarul trebuie să prevadă și efectuarea unei alte reconcilieri între ordinele de subscriere și veniturile din subscrieri. Aceeași reconciliere trebuie realizată cu privire la ordinele de răscumpărare. Depozitarul trebuie să verifice, de asemenea, dacă numărul de unități din conturile OPCVM-ului corespunde numărului de unități rămase care figurează în evidențele OPCVM-ului. Depozitarul trebuie să își adapteze procedurile în consecință, ținând seama de fluxul de subscrieri și de răscumpărări.

(6)

Depozitarul trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că sunt efectiv aplicate politici și proceduri adecvate de evaluare a activelor OPCVM, efectuând controale pe eșantioane sau verificând dacă modificările în timp ale calculului valorii activului net (VAN) respectă o referință. Atunci când își stabilește procedurile, depozitarul trebuie să cunoască bine metodologiile de evaluare utilizate de OPCVM pentru evaluarea activelor OPCVM. Frecvența acestor verificări trebuie să corespundă frecvenței de evaluare a activelor OPCVM.

(7)

Conform obligației sale de supraveghere prevăzute de Directiva 2009/65/CE, depozitarul trebuie să instituie o procedură pentru a verifica ex post dacă OPCVM-ul respectă legislația și reglementările aplicabile, precum și regulile și actele sale constitutive. Aceasta trebuie să includă, printre altele, verificarea faptului că investițiile OPCVM-ului corespund strategiilor sale de investiții, astfel cum sunt descrise în normele și în documentele de ofertă ale OPCVM-ului, precum și asigurarea faptului că OPCVM-ul nu își încalcă restricțiile în materie de investiții. Depozitarul trebuie să monitorizeze tranzacțiile OPCVM-ului și să investigheze orice tranzacții neobișnuite. Dacă sunt încălcate limitele sau restricțiile stabilite de legislația sau de reglementările aplicabile ori de regulile și actele constitutive ale OPCVM, depozitarul trebuie să acționeze cu promptitudine pentru a anula tranzacția care încalcă legile, reglementările sau regulile respective.

(8)

Depozitarul trebuie să se asigure că venitul OPCVM-ului este calculat cu precizie și în conformitate cu Directiva 2009/65/CE. În acest scop, depozitarul trebuie să se asigure că distribuția și calculul veniturilor sunt adecvate și că, atunci când este identificată o eroare, OPCVM-ul ia măsurile de remediere corespunzătoare. După ce a asigurat acest lucru, depozitarul trebuie să verifice dacă venitul este distribuit integral și cu exactitate.

(9)

Pentru ca depozitarul să aibă în orice situație o imagine de ansamblu clară a tuturor intrărilor și ieșirilor de numerar ale OPCVM-ului, acesta din urmă trebuie să se asigure că depozitarul primește, fără întârzieri nejustificate, informații exacte privind toate fluxurile de numerar, inclusiv din partea oricărei părți terțe la care este deschis un cont de numerar al OPCVM-ului.

(10)

Pentru ca fluxurile de numerar ale OPCVM-ului să fie monitorizate în mod corect, depozitarul trebuie să se asigure că sunt instituite și aplicate cu eficacitate proceduri pentru monitorizarea corespunzătoare a fluxurilor de numerar ale OPCVM-ului și că procedurile respective sunt revizuite periodic. În special, depozitarul trebuie să examineze procedura de reconciliere, pentru a se convinge că aceasta este adecvată pentru OPCVM și că este executată la intervale corespunzătoare, ținând seama de natura, de dimensiunea și de complexitatea OPCVM-ului. O astfel de procedură trebuie, de exemplu, să compare unul câte unul fiecare flux de numerar care figurează în extrasele de cont bancar cu fluxurile înregistrate în conturile OPCVM-ului. Dacă reconcilierile sunt efectuate zilnic, cum este cazul majorității OPCVM-urilor, depozitarul trebuie să execute reconcilierile, la rândul său, tot zilnic. Depozitarul trebuie să monitorizeze, în special, discrepanțele evidențiate de procedurile de reconciliere și măsurile corective luate, cu scopul de a notifica fără întârzieri nejustificate OPCVM-ului orice anomalie neremediată și de a efectua o revizuire completă a procedurilor de reconciliere. O astfel de revizuire trebuie efectuată cel puțin o dată pe an. De asemenea, depozitarul trebuie să identifice în timp util fluxurile de numerar semnificative, în special pe cele care ar putea să nu corespundă operațiunilor OPCVM-ului, precum modificări ale pozițiilor în activele OPCVM-ului sau subscrierile și răscumpărările, și trebuie să primească periodic extrase de cont de numerar și să verifice dacă pozițiile în numerar care figurează în evidențele sale corespund celor înregistrate de OPCVM. Depozitarul trebuie să-și actualizeze permanent evidențele în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) litera (b) din Directiva 2009/65/CE.

(11)

Depozitarul trebuie să asigure faptul că toate plățile efectuate de către sau în numele investitorilor la subscrierea acțiunilor sau a unităților unui OPCVM au fost primite și înregistrate în unul sau mai multe conturi de numerar în conformitate cu Directiva 2009/65/CE. Prin urmare, OPCVM-ul trebuie să se asigure că depozitarului i se furnizează informațiile relevante de care are nevoie pentru a monitoriza în mod corect primirea plăților investitorilor. OPCVM-ul trebuie să se asigure că depozitarul obține aceste informații fără întârzieri nejustificate atunci când partea terță primește un ordin de răscumpărare sau de emitere de unități ale unui OPCVM. Prin urmare, informațiile trebuie transmise depozitarului la închiderea zilei de lucru de către entitatea responsabilă cu subscrierea și răscumpărarea unităților unui OPCVM, pentru a se evita orice utilizare necuvenită a plăților investitorilor.

(12)

Depozitarul trebuie să țină în custodie toate instrumentele financiare ale OPCVM-ului, care pot fi înregistrate sau ținute într-un cont, în mod direct sau indirect, pe numele depozitarului sau al unei părți terțe căreia i-au fost delegate funcții de păstrare, în special la nivelul depozitarului central de titluri. În plus, trebuie ținute în custodie numai instrumentele financiare care sunt înregistrate direct la emitent însuși sau la agentul său, pe numele depozitarului sau al unei părți terțe căreia i-au fost delegate funcții de păstrare. Nu trebuie ținute în custodie instrumentele financiare care, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, sunt înregistrate la emitent sau la agentul său numai pe numele OPCVM-ului. Toate instrumentele financiare care pot fi livrate fizic depozitarului trebuie ținute în custodie. Dacă sunt îndeplinite condițiile în care instrumentele financiare trebuie ținute în custodie, instrumentele financiare furnizate unei părți terțe drept garanții reale sau cele furnizate de către o parte terță în beneficiul OPCVM-ului trebuie ținute, de asemenea, în custodie de către depozitar însuși sau de către o parte terță căreia i-au fost delegate funcții de păstrare, atât timp cât sunt în proprietatea OPCVM-ului.

(13)

Instrumentelor financiare ținute în custodie trebuie să li se acorde în orice moment atenția și protecția cuvenite. În cadrul acordării atenției cuvenite, pentru a se asigura că riscul de custodie este corect evaluat, trebuie să se prevadă obligații clare ce trebuie îndeplinite de către depozitar, care trebuie, în special, să știe ce părți terțe constituie lanțul de custodie, să se asigure că, pe parcursul întregului lanț de custodie, au fost menținute obligațiile de diligență necesară și de separare, să se asigure că are un drept adecvat de acces la registrele contabile și la evidențele părților terțe cărora le-au fost delegate funcții de păstrare, să asigure îndeplinirea cerințelor de diligență necesară și de separare, prezentând documente în acest sens, și să pună documentele respective la dispoziția societății de administrare sau a societății de investiții.

(14)

Depozitarul trebuie să aibă, în orice moment, o imagine de ansamblu cuprinzătoare a tuturor activelor care nu sunt instrumente financiare ce trebuie ținute în custodie. Aceste active trebuie supuse obligației de verificare a proprietății și de ținere a unei evidențe în conformitate cu Directiva 2009/65/CE. Exemple de astfel de active sunt activele fizice care nu pot fi considerate instrumente financiare în conformitate cu Directiva 2009/65/CE sau nu au putut fi livrate fizic depozitarului și contractele financiare precum anumite instrumente financiare derivate și depozitele în numerar.

(15)

Pentru a se asigura un grad suficient de certitudine că OPCVM este într-adevăr proprietarul activelor, depozitarul trebuie să se asigure că primește toate informațiile pe care le consideră necesare pentru a se convinge că OPCVM-ul deține dreptul de proprietate asupra activului. Aceste informații pot fi o copie a unui document oficial care atestă că OPCVM-ul este proprietarul activului sau orice dovadă oficială și credibilă pe care depozitarul o consideră adecvată. Dacă este necesar, depozitarul trebuie să solicite dovezi suplimentare din partea OPCVM-ului sau, după caz, de la o parte terță.

(16)

Depozitarul trebuie, de asemenea, să țină o evidență a tuturor activelor asupra cărora sa convins că OPCVM-ul deține proprietatea. Acesta poate institui o procedură pentru a primi informații de la părțile terțe, în cadrul căreia să poată fi stabilite proceduri care să asigure faptul că activele nu pot fi transferate fără ca depozitarul sau partea terță căreia i-au fost delegate funcții de păstrare să fie informat în legătură cu o astfel de tranzacție.

(17)

Atunci când deleagă funcții de păstrare unei părți terțe în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE, depozitarul trebuie să instituie și să aplice o procedură formalizată adecvată, pentru a se asigura că delegatul respectă permanent cerințele prevăzute la articolul 22a alineatul (3) din directiva respectivă. Pentru a se asigura un nivel suficient de protecție a activelor, este necesar să se stabilească anumite principii care trebuie aplicate atunci când se deleagă funcțiile de păstrare.

(18)

Aceste principii nu trebuie considerate exhaustive, nici în privința stabilirii tuturor detaliilor exercitării de către depozitar a competenței, grijii și diligenței necesare, nici în privința stabilirii tuturor măsurilor legate chiar de principiile respective pe care trebuie să le ia depozitarul. Obligația de a monitoriza permanent partea terță căreia i-au fost delegate funcții de păstrare trebuie să constea în a verifica dacă partea terță îndeplinește corect toate funcțiile delegate și dacă respectă contractul de delegare și alte cerințe juridice, precum cele privind independența și interdicția de reutilizare. Depozitarul trebuie să reexamineze, de asemenea, elementele evaluate în cursul procesului de selecție și de numire și să le compare cu evoluția pieței. Depozitarul trebuie să fie în măsură în orice moment să evalueze în mod adecvat riscurile legate de decizia de a încredința active părții terțe. Frecvența reexaminării trebuie adaptată, astfel încât să corespundă întotdeauna condițiilor pieței și riscurilor asociate. Pentru a putea reacționa cu eficacitate în cazul unei posibile insolvențe a părții terțe, depozitarul trebuie să recurgă la planificarea pentru situații neprevăzute, care să includă eventuala selectare a unor furnizori alternativi, după caz. Deși pot reduce riscul de custodie cu care se confruntă un depozitar, măsurile respective nu afectează obligația de a restitui instrumentele financiare sau de a plăti o sumă corespunzătoare în cazul pierderii acestora, care depinde de îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 24 din Directiva 2009/65/CE.

(19)

Pentru a verifica dacă activele OPCVM-ului și drepturile OPCVM-ului sunt protejate împotriva insolvenței unei părți terțe, depozitarul trebuie să înțeleagă legislația din domeniul insolvenței din țara terță în care este situată partea terță și să se asigure că raporturile lor contractuale au caracter executoriu. Înainte de a delega funcții de păstrare unei părți terțe situate în afara Uniunii, depozitarul trebuie să obțină un aviz juridic independent privind caracterul executoriu al acordului contractual încheiat cu partea terță în temeiul legislației și al jurisprudenței aplicabile din domeniul insolvenței din țara în care este situată partea terță, pentru a se asigura că acordul contractual este executoriu și în caz de insolvabilitate a părții terțe. Obligația depozitarului de a evalua cadrul juridic și de reglementare din țara terță include, de asemenea, obținerea avizului juridic independent care evaluează legislația și jurisprudența din domeniul insolvenței din țara terță în care este situată partea terță în cauză. Aceste avize pot fi combinate, după caz, sau emise pentru fiecare jurisdicție de către federațiile de întreprinderi sau de firmele de avocatură relevante în beneficiul mai multor depozitari.

(20)

Acordul contractual cu partea terță selectată căreia îi sunt delegate funcții de păstrare ar trebui să conțină o clauză de reziliere anticipată, deoarece este necesar ca depozitarul să fie în măsură să rezilieze raportul contractual respectiv în cazurile în care modificările aduse legislației sau jurisprudenței unei țări terțe nu mai permit să se asigure protecția activelor OPCVM-ului. În aceste cazuri, depozitarul trebuie să informeze în acest sens societatea de administrare sau societatea de investiții. Societatea de administrare sau societatea de investiții trebuie să notifice autoritățile competente și să ia toate măsurile necesare care sunt în interesul OPCVM-ului și al investitorilor acestuia. Notificarea autorităților competente cu privire la creșterea riscului de custodie și a riscului de insolvență la care sunt expuse activele OPCVMului situate într-o țară terță nu exonerează depozitarul sau societatea de administrare ori societatea de investiții de sarcinile și obligațiile prevăzute în Directiva 2009/65/CE.

(21)

Atunci când deleagă funcții de păstrare, depozitarul trebuie să se asigure că cerințele prevăzute la articolul 22a alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/65/CE sunt îndeplinite și că activele OPCVM-urilor cliente ale depozitarului sunt separate în mod adecvat. Această obligație trebuie, în special, să asigure faptul că activele OPCVM-ului nu sunt pierdute din cauza insolvenței părții terțe căreia îi sunt delegate funcții de păstrare și că activele OPCVM-ului nu sunt reutilizate de către o parte terță în nume propriu. Mai mult, depozitarul trebuie să aibă permisiunea de a interzice deficitele temporare în activele clienților, de a recurge la „tampoane” sau de a institui dispoziții de interzicere a utilizării unui sold debitor al unui client pentru compensarea soldului creditor al altui client. Deși pot reduce riscul de custodie cu care se confruntă un depozitar atunci când deleagă funcții de păstrare, măsurile respective nu afectează obligația de a restitui instrumentele financiare sau de a plăti o sumă corespunzătoare în cazul pierderii acestora, care depinde de îndeplinirea cerințelor prevăzute de Directiva 2009/65/CE.

(22)

Înainte de a delega funcții de păstrare și în timpul delegării acestora, depozitarul trebuie să se asigure, prin intermediul unor acorduri precontractuale și contractuale, că partea terță ia măsuri și adoptă dispoziții pentru a se asigura că activele OPCVM-ului sunt protejate de distribuirea între creditorii părții terțe însăși sau de realizarea în beneficiul acestor creditori. Directiva 2009/65/CE impune tuturor statelor membre să își alinieze legislația relevantă din domeniul insolvenței la această cerință. Prin urmare, este necesar ca depozitarul să obțină informații independente despre legislația și jurisprudența aplicabile din domeniul insolvenței din țara terță în care trebuie păstrate activele OPCVM-ului.

(23)

Răspunderea depozitarului în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2009/65/CE intervine în cazul pierderii unui instrument financiar ținut în custodie de către depozitar însuși sau de către o parte terță căreia i-a fost delegată păstrarea, cu excepția situației în care depozitarul demonstrează că pierderea este urmarea unui eveniment extern situat dincolo de controlul său rezonabil, ale cărui consecințe, în pofida tuturor eforturilor rezonabile, nu pot fi evitate. Trebuie să se facă distincție între pierderea respectivă și o pierdere din investiții suportată de investitori din cauza scăderii valorii activelor în urma unei decizii de investiție.

(24)

Pentru a angaja răspunderea depozitarului, pierderea trebuie să fie definitivă și să nu existe nicio perspectivă de recuperare a activului financiar. Astfel, situațiile în care un instrument financiar este numai temporar nedisponibil sau înghețat nu trebuie considerate pierderi în sensul articolului 24 din Directiva 2009/65/CE. În schimb, pot fi identificate trei tipuri de situații în care pierderea trebuie considerată definitivă: atunci când instrumentul financiar nu mai există sau nu a existat niciodată; atunci când instrumentul financiar există, dar OPCVM a pierdut definitiv dreptul de proprietate asupra acestuia; atunci când OPCVM deține dreptul de proprietate, dar nu mai poate transfera titlul de proprietate sau nu mai poate crea drepturi de proprietate limitată asupra instrumentului financiar, în mod permanent.

(25)

Se consideră că un instrument financiar nu mai există atunci când, de exemplu, acesta a dispărut în urma unei erori contabile care nu poate fi corectată sau atunci când nu a existat niciodată, fiind înregistrat în proprietatea OPCVM pe baza unor documente falsificate. Situațiile în care pierderea instrumentelor financiare este cauzată de un comportament fraudulos trebuie considerate ca fiind pierderi.

(26)

Nu poate fi considerată pierdere situația în care instrumentul financiar a fost înlocuit cu un alt instrument financiar sau convertit într-un alt instrument financiar, atunci când acțiunile sunt anulate și înlocuite prin emiterea de noi acțiuni în cadrul reorganizării unei societăți. OPCVM-ul nu trebuie considerat ca fiind permanent privat de dreptul de proprietate asupra instrumentului financiar dacă a transferat în mod legitim dreptul de proprietate unei părți terțe. Prin urmare, în cazul în care există o distincție între proprietatea juridică și proprietatea asupra beneficiilor aduse de active, definiția pierderii trebuie să se refere la pierderea dreptului de proprietate asupra beneficiilor aduse de active.

(27)

Depozitarul poate evita să răspundă în conformitate cu articolul 24 din Directiva 2009/65/CE numai în cazul unui eveniment extern independent de voința sa, ale cărui consecințe, în pofida tuturor eforturilor rezonabile, nu pot fi evitate. Pentru a fi exonerat de răspundere, depozitarul trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a acestor condiții; de asemenea, trebuie stabilită o procedură de urmat în acest scop.

(28)

În primul rând, trebuie să se stabilească dacă evenimentul care a condus la pierdere a fost extern. Răspunderea depozitarului nu trebuie să fie afectată de delegarea funcțiilor de păstrare și, prin urmare, un eveniment trebuie considerat extern dacă nu se produce în urma unui act sau a unei omisiuni efectuate de depozitar sau de partea terță căreia ia fost delegată păstrarea instrumentelor financiare aflate în custodie. Apoi trebuie să se stabilească dacă evenimentul este situat dincolo de controlul depozitarului, verificând dacă un depozitar prudent, acționând în mod rezonabil, nu ar fi putut face nimic pentru a împiedica producerea evenimentului. În cadrul acestor etape, atât evenimentele naturale, cât și actele unei autorități publice pot fi considerate evenimente externe situate dincolo de controlul rezonabil. În schimb, o pierdere cauzată de neaplicarea cerințelor de separare prevăzute la articolul 21 alineatul (11) litera (d) punctul (iii) din Directiva 2009/65/CE sau pierderea activelor rezultată din întreruperea activității părți terțe în urma insolvenței nu poate fi considerată eveniment extern situat dincolo de controlul rezonabil.

(29)

În sfârșit, depozitarul trebuie să dovedească faptul că pierderea, în ciuda tuturor eforturilor rezonabile, nu ar fi putut fi evitată. În acest context, depozitarul trebuie să informeze societatea de administrare sau societatea de investiții și să ia măsurile adecvate în funcție de circumstanțe. De exemplu, în situația în care consideră că singura măsură adecvată este de a ceda instrumentele financiare, depozitarul trebuie să informeze în mod cuvenit societatea de administrare sau societatea de investiții în acest sens, care, la rândul său, trebuie să-i transmită depozitarului în scris instrucțiunea de a continua să păstreze instrumentele financiare sau de a le ceda. Orice instrucțiune transmisă depozitarului de a continua păstrarea activelor trebuie raportată investitorilor OPCVM-ului fără întârzieri nejustificate. Societatea de administrare sau societatea de investiții trebuie să țină seama în mod cuvenit de recomandările depozitarului. În funcție de circumstanțe, dacă depozitarul își păstrează preocuparea referitoare la faptul că standardul de protecție al instrumentului financiar nu este suficient în pofida avertismentelor repetate, acesta trebuie să ia în considerare posibilitatea de a întreprinde alte acțiuni, cum ar fi rezilierea contractului, cu condiția ca OPCVM să dispună de o perioadă de timp pentru a găsi un alt depozitar, în conformitate cu legislația națională.

(30)

Dispozițiile de protecție a investitorilor prevăzute de regimul pentru depozitari trebuie să țină seama de posibilele corelații dintre depozitar și societatea de administrare sau societatea de investiții, cum ar fi cele care decurg din gestionarea comună sau afiliată ori din participații încrucișate. În cazurile și în măsura în care sunt permise de dreptul intern, aceste corelații ar putea conduce la conflictul de interese reprezentat de riscul de fraudă (nesemnalarea neregulilor către autoritățile competente pentru a se evita prejudicierea reputației), de riscul de recurgere la căile de atac legale (reticența de a întreprinde demersuri juridice împotriva depozitarului sau evitarea acestora), de selecția părtinitoare (selectarea depozitarului nu se bazează pe calitate și pe preț), de riscul de insolvență (standarde mai scăzute în ceea ce privește segregarea activelor depozitarului sau atenția acordată solvabilității depozitarului) sau de riscul unic de expunere al grupului (investițiile intragrup).

(31)

Independența operațională a societății de administrare sau a societății de investiții și a depozitarului, inclusiv situațiile în care au fost delegate funcții de păstrare, oferă garanții suplimentare care asigură protecția investitorilor fără costuri nejustificate, prin creșterea standardelor de conduită ale entităților care aparțin aceluiași grup sau care sunt legate într-un alt mod. Cerințele legate de independența operațională ar trebui să se refere la elemente semnificative, cum ar fi identitatea sau legăturile personale dintre directori, angajați sau persoanele care exercită funcții de supraveghere asupra altor entități sau întreprinderi din cadrul grupului, inclusiv situațiile în care aceste persoane sunt afiliate.

(32)

Pentru a asigura un tratament proporțional, în cazul în care societatea de administrare sau societatea de investiții și depozitarul aparțin aceluiași grup, trebuie să fie independenți cel puțin o treime din membri sau două persoane din cadrul organismelor responsabile de funcțiile de supraveghere sau din cadrul organelor de gestiune care exercită, de asemenea, funcții de supraveghere, fiind reținut numărul cel mai mic.

(33)

În ceea ce privește guvernanța corporativă, ar trebui să se reflecte atât trăsăturile specifice sistemelor cu un singur nivel de administrare, în care guvernanța societății este asigurată de un singur organ de conducere care exercită atât funcțiile de conducere, cât și pe cele de supraveghere, cât și trăsăturile specifice sistemelor pe două niveluri, în care consiliul de administrație și consiliul de supraveghere coexistă.

(34)

Pentru a permite autorităților competente, OPCVM-urilor și depozitarilor să se adapteze la noile dispoziții conținute în prezentul regulament, astfel încât aceste dispoziții să poată fi aplicate în mod eficient și eficace, ar trebui ca data de aplicare a prezentului regulament să se amâne cu șase luni de la data intrării sale în vigoare.

(35)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul grupului de experți al Comitetului european pentru valori mobiliare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL 1

DEFINIȚII ȘI DETALII ALE CONTRACTULUI SCRIS

[Articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE]

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„legătură” înseamnă o situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate printr-o participație directă sau indirectă într-o întreprindere care reprezintă cel puțin 10 % din capital sau din drepturile de vot sau care permite exercitarea unei influențe considerabile asupra gestionării întreprinderii în care există această participație;

(b)

„legătură de grup” înseamnă o situație în care două sau mai multe întreprinderi sau entități care aparțin aceluiași grup în sensul articolului 2 alineatul (11) din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) sau în sensul standardelor internaționale de contabilitate adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (4).

Articolul 2

Contract de numire a unui depozitar

(1)   Contractul care atestă numirea depozitarului în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) din Directiva 2009/65/CE se încheie între depozitar, pe de o parte, și societatea de investiții sau societatea de administrare, pe de altă parte, pentru fiecare dintre fondurile deschise de investiții pe care le administrează societatea de administrare.

(2)   Contractul cuprinde cel puțin următoarele elemente:

(a)

o descriere a serviciilor care urmează să fie prestate de către depozitar și a procedurilor care urmează să fie adoptate de către depozitar pentru fiecare tip de active în care OPCVM poate investi și care sunt apoi încredințate depozitarului;

(b)

o descriere a modului în care trebuie să fie îndeplinite funcțiile de păstrare și de supraveghere, în funcție de tipurile de active și de regiunile geografice în care OPCVM intenționează să investească, inclusiv în ceea ce privește sarcinile de păstrare, liste de țări și proceduri de adăugare sau de retragere a unor țări din listă. Aceste elemente sunt conforme cu informațiile referitoare la activele în care OPCVM poate investi, incluse în regulile, actele constitutive și în documentele de ofertă ale OPCVM;

(c)

perioada de valabilitate și condițiile pentru modificarea și rezilierea contractului, inclusiv situațiile care ar putea conduce la rezilierea contractului și detaliile privind procedura de reziliere și procedurile prin care depozitarul transmite toate informațiile relevante entității care îi succedă;

(d)

obligațiile de confidențialitate care se aplică părților în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile. Obligațiile respective trebuie să nu diminueze capacitatea autorităților competente de a avea acces la documentele și informațiile pertinente;

(e)

mijloacele și procedurile prin care depozitarul transmite societății de administrare sau societății de investiții toate informațiile relevante de care aceasta are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile, inclusiv pentru a exercita orice drepturi aferente activelor, și pentru a permite societății de administrare sau societății de investiții să dispună în timp util de o imagine exactă a conturilor OPCVM;

(f)

mijloacele și procedurile prin care societatea de administrare sau societatea de investiții transmite toate informațiile relevante sau asigură depozitarului acces la toate informațiile de care acesta are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile, inclusiv procedurile prin care se asigură că depozitarul va primi informații de la alte părți numite de societatea de administrare sau de societatea de investiții;

(g)

procedurile care trebuie urmate atunci când se are în vedere o modificare a regulilor, a actelor constitutive sau a documentelor de ofertă ale OPCVM, cu detalierea situațiilor în care depozitarul trebuie să fie informat sau în care este necesar acordul său înainte de efectuarea modificării;

(h)

întregul schimb necesar de informații dintre societatea de administrare sau societatea de investiții ori o parte terță care acționează în numele OPCVM, pe de o parte, și depozitar, pe de altă parte, referitor la vânzarea, subscrierea, răscumpărarea directă, emiterea, anularea și răscumpărarea de unități ale OPCVM;

(i)

întregul schimb necesar de informații dintre societatea de investiții sau societatea de administrare ori o parte terță care acționează în numele OPCVM, pe de o parte, și depozitar, pe de altă parte, cu privire la îndeplinirea de către depozitar a sarcinilor sale;

(j)

atunci când părțile la contract intenționează să desemneze o parte terță pentru a îndeplini o parte a sarcinilor care îi revin fiecăreia dintre ele, angajamentul de a furniza în mod regulat detalii privind orice parte terță numită și, la cerere, informații privind criteriile utilizate pentru selectarea părții terțe și măsurile preconizate pentru monitorizarea activității desfășurate de partea terță selectată;

(k)

informații privind sarcinile și responsabilitățile părților la contract în ceea ce privește obligațiile legate de prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului;

(l)

informații privind toate conturile de numerar deschise în numele societății de investiții sau al societății de administrare care acționează în numele OPCVMului și procedurile prin care se asigură faptul că depozitarul va fi informat în cazul în care este deschis un cont nou;

(m)

detalii privind procedurile de escaladare utilizate de depozitar, inclusiv identitatea persoanelor din cadrul societății de administrare sau al societății de investiții care trebuie contactate de către acesta atunci când lansează o astfel de procedură;

(n)

angajamentul depozitarului de a informa că separarea activelor nu mai este suficientă pentru a asigura protecția împotriva insolvenței unei părți terțe căreia i-au fost delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE într-o anumită jurisdicție;

(o)

procedurile care asigură faptul că depozitarul, în ceea ce privește sarcinile sale, are capacitatea de a se informa în legătură cu modul în care societatea de administrare sau societatea de investiții își desfășoară activitatea și de a evalua calitatea informațiilor primite, inclusiv prin accesul la registrele contabile ale societății de administrare sau ale societății de investiții ori prin vizite la fața locului;

(p)

procedurile care asigură faptul că societatea de administrare sau societatea de investiții au permisiunea de a examina performanțele depozitarului în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor sale.

Detaliile mijloacelor și ale procedurilor prevăzute la literele (a)-(p) sunt descrise în contractul de numire a depozitarului și în orice modificare ulterioară a acestuia.

(3)   Părțile pot conveni să transmită pe cale electronică toate sau o parte din informațiile pe care și le comunică, cu condiția să asigure înregistrarea adecvată a acestor informații.

(4)   Cu excepția cazului în care legislația națională prevede altfel, nu există obligația de a încheia un contract scris specific pentru fiecare fond deschis de investiții.

Societatea de administrare și depozitarul pot încheia un contract unic care să enumere fondurile deschise de investiții administrate de societatea de administrare care face obiectul contractului.

(5)   Contractul care atestă numirea depozitarului, precum și orice acord ulterior indică legislația aplicabilă contractului.

CAPITOLUL 2

FUNCȚIILE DEPOZITARULUI, DILIGENȚA NECESARĂ, OBLIGAȚIA DE SEPARARE ȘI PROTECȚIA ÎN CAZ DE INSOLVABILITATE

[Articolul 22 alineatele (3), (4) și (5) și articolul 22a alineatul (2) literele (c) și (d) din Directiva 2009/65/CE]

Articolul 3

Sarcini de supraveghere – cerințe generale

(1)   La momentul numirii sale, depozitarul evaluează riscurile legate de natura, amploarea și complexitatea politicii și strategiei de investiții ale OPCVM-ului și de organizarea societății de administrare sau a societății de investiții. Pe baza acestei evaluări, depozitarul elaborează proceduri de supraveghere care sunt adecvate OPCVM-ului și activelor în care investește acesta și care sunt ulterior implementate și aplicate. Procedurile respective se actualizează periodic.

(2)   În îndeplinirea sarcinilor sale de supraveghere prevăzute la articolul 22 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE, depozitarul efectuează controale și verificări ex post ale proceselor și procedurilor care țin de responsabilitatea societății de administrare sau a societății de investiții sau a unei părți terțe desemnate. Depozitarul se asigură în toate situațiile că există o procedură adecvată de reconciliere și de verificare, care este implementată și aplicată și face obiectul unor revizuiri frecvente. Societatea de administrare sau societatea de investiții se asigură că toate instrucțiunile referitoare la activele și operațiunile OPCVM-ului sunt transmise depozitarului, astfel încât acesta să își poată efectua propria procedură de verificare sau de reconciliere.

(3)   Depozitarul stabilește o procedură de escaladare clară și cuprinzătoare pentru tratarea cazurilor în care depistează potențiale neconcordanțe în cursul exercitării sarcinilor sale de supraveghere, ale cărei detalii sunt puse la dispoziția autorităților competente ale societății de administrare sau a societății de investiții, la cererea acestora.

(4)   Societatea de administrare sau societatea de investiții furnizează depozitarului, la începerea îndeplinirii sarcinilor sale și ulterior în permanență, toate informațiile relevante de care acesta are nevoie pentru a respecta obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) din Directiva 2009/65/CE, inclusiv informațiile care trebuie furnizate depozitarului de către părți terțe.

Societatea de administrare sau societatea de investiții se asigură, în special, că depozitarul poate avea acces la registrele contabile și poate efectua vizite la fața locului la sediul societății de administrare sau al societății de investiții și al oricărui prestator de servicii numit de societatea de administrare sau de societatea de investiții și/sau poate revizui rapoartele și declarațiile privind certificările externe recunoscute întocmite de auditori independenți sau de alți experți, pentru a se asigura că procedurile în vigoare sunt adecvate și pertinente.

Articolul 4

Sarcini referitoare la subscrieri și răscumpărări

(1)   Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2009/65/CE dacă acesta se asigură că societatea de administrare sau societatea de investiții a stabilit, implementează și aplică o procedură adecvată și consecventă pentru:

(a)

reconcilierea ordinelor de subscriere cu încasările provenite din subscrieri și a numărului de unități emise cu încasările provenite din subscrieri primite de OPCVM;

(b)

reconcilierea ordinelor de răscumpărare cu răscumpărările plătite și a numărului de unități anulate cu răscumpărările plătite de OPCVM;

(c)

verificarea cu regularitate a caracterului adecvat al procedurii de reconciliere.

În sensul literelor (a), (b) și (c), depozitarul trebuie, în special, să verifice în mod regulat că numărul total de unități din conturile OPCVM-ului corespunde numărului total de unități în circulație care apar în registrul OPCVM-ului.

(2)   Depozitarul se asigură și verifică cu regularitate că procedurile privind vânzarea, emisiunea, reachiziționarea, răscumpărarea și anularea de unități ale OPCVM-ului respectă legislația națională în vigoare și regulile sau actele constitutive ale OPCVMului și verifică dacă procedurile respective sunt aplicate efectiv.

(3)   Frecvența verificărilor efectuate de depozitar trebuie să corespundă fluxului de subscrieri și de răscumpărări.

Articolul 5

Sarcini referitoare la evaluarea unităților

(1)   Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22 alineatul (3) litera (b) din Directiva 2009/65/CE dacă acesta introduce proceduri pentru:

(a)

a verifica în permanență dacă s-au stabilit și s-au aplicat proceduri adecvate și consecvente pentru evaluarea activelor OPCVM-ului în conformitate cu legislația națională aplicabilă, astfel cum este prevăzută la articolul 85 din Directiva 2009/65/CE, și cu regulile sau actele constitutive ale OPCVM-ului;

(b)

a se asigura că politicile și procedurile de evaluare sunt aplicate efectiv și revizuite în mod periodic.

(2)   Depozitarul trebuie să efectueze verificările menționate la alineatul (1) cu o frecvență care corespunde frecvenței prevăzute pentru politica de evaluare a OPCVM-ului, astfel cum este definită în legislația națională adoptată în conformitate cu articolul 85 din Directiva 2009/65/CE, și regulilor sau actelor constitutive ale OPCVM-ului.

(3)   În cazul în care depozitarul consideră că valoarea unităților OPCVM-ului nu a fost calculată în conformitate cu legislația aplicabilă sau cu regulile ori cu actele constitutive ale OPCVM-ului, acesta informează societatea de administrare sau societatea de investiții și se asigură că se iau măsuri corective în timp util în interesul investitorilor OPCVM-ului.

Articolul 6

Sarcini referitoare la executarea instrucțiunilor OPCVM-ului

Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/65/CE dacă acesta stabilește și pune în aplicare cel puțin:

(a)

proceduri adecvate pentru a verifica dacă instrucțiunile societății de administrare sau ale societății de investiții respectă legislația și reglementările aplicabile, precum și regulile și actele constitutive ale OPCVM-ului;

(b)

o procedură de escaladare pentru tratarea cazurilor în care OPCVM-ul a încălcat una dintre limitele sau restricțiile menționate la al doilea paragraf.

În sensul literei (a), în special, depozitarul monitorizează respectarea de către OPCVM a restricțiilor privind investițiile și a limitelor efectului de levier la care este supus OPCVM-ul. Procedurile menționate la litera (a) sunt proporționale cu natura, dimensiunea și complexitatea OPCVM-ului.

Articolul 7

Sarcini referitoare la decontarea la timp a tranzacțiilor

(1)   Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2009/65/CE dacă acesta stabilește o procedură pentru a detecta orice situație în care o contraprestație aferentă operațiunilor care implică activele OPCVM-ului nu este remisă OPCVM-ului în termenele uzuale, pentru a informa societatea de administrare sau societatea de investiții în consecință și, în cazul în care situația nu a fost remediată, pentru a solicita restituirea activelor de către contrapartidă, dacă este posibil.

(2)   În cazul în care tranzacțiile nu au loc pe o piață reglementată, depozitarul își îndeplinește sarcinile care îi revin în temeiul alineatului (1) ținând seama de condițiile aferente acestor tranzacții.

Articolul 8

Sarcini referitoare la calculul și distribuția venitului OPCVM-ului

(1)   Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22 alineatul (3) litera (e) din Directiva 2009/65/CE dacă acesta:

(a)

se asigură că procedura de calcul a venitului net este aplicată în conformitate cu regulile și actele constitutive ale OPCVM-ului și cu legislația națională aplicabilă de fiecare dată când urmează să fie distribuite venituri;

(b)

se asigură că sunt luate măsurile corespunzătoare în cazul în care auditorii OPCVM-ului au exprimat rezerve în privința situațiilor financiare anuale. Societatea de administrare sau societatea de investiții furnizează depozitarului toate informațiile cu privire la rezervele referitoare la situațiile financiare care au fost exprimate;

(c)

verifică exhaustivitatea și acuratețea plăților de dividende de fiecare dată când urmează să fie distribuite venituri.

(2)   În cazul în care un depozitar consideră că procedura de calculare a veniturilor nu a fost aplicată în conformitate cu legislația aplicabilă sau cu regulile ori actele constitutive ale OPCVM-ului, acesta informează societatea de administrare sau societatea de investiții și se asigură că au fost luate în timp util măsuri de remediere în interesul investitorilor OPCVM-ului.

Articolul 9

Monitorizarea numerarului – cerințe generale

(1)   În cazul în care un cont de numerar este menținut sau deschis la o entitate menționată la articolul 22 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2009/65/CE în numele societății de investiții sau al societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului, societatea de administrare sau societatea de investiții se asigură că se furnizează depozitarului, la începerea îndeplinirii sarcinilor sale și ulterior în permanență, toate informațiile relevante necesare pentru a avea o imagine clară a tuturor fluxurilor de numerar ale OPCVM-ului, astfel încât depozitarul să fie în măsură să își respecte obligațiile.

(2)   La numirea depozitarului, societatea de investiții sau societatea de administrare informează depozitarul cu privire la toate conturile de numerar existente care au fost deschise în numele societății de investiții sau al societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului.

(3)   Societatea de investiții sau societatea de administrare se asigură că depozitarului i se furnizează toate informațiile legate de deschiderea oricărui cont de numerar nou de către societatea de investiții sau de către societatea de administrare care acționează în numele OPCVM-ului.

Articolul 10

Monitorizarea fluxurilor de numerar ale OPCVM-ului

(1)   Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele prevăzute la articolul 22 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE în cazul în care acesta asigură monitorizarea corectă și eficace a fluxurilor de numerar ale OPCVM-ului, în special cel puțin prin acțiunile următoare:

(a)

se asigură că tot numerarul OPCVM-ului se contabilizează în conturi deschise fie la o bancă centrală sau la o instituție de credit autorizată în conformitate cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), fie la o instituție de credit autorizată într-o țară terță în care conturile de numerar sunt obligatorii pentru operațiunile OPCVM-ului, cu condiția ca cerințele de supraveghere prudențială și de reglementare aplicate instituțiilor de credit în țara terță respectivă să fie considerate de către autoritatea competentă din statul membru de origine al OPCVM-ului ca fiind cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune;

(b)

pune în aplicare proceduri eficace și adecvate pentru reconcilierea tuturor mișcărilor de numerar și efectuează aceste reconcilieri zilnic sau, în cazul mișcărilor de numerar cu frecvență redusă, atunci când au loc astfel de mișcări de numerar;

(c)

pune în aplicare proceduri corespunzătoare pentru a identifica, la încheierea fiecărei zile de lucru, fluxurile de numerar semnificative și fluxurile de numerar care ar putea prezenta inconsecvențe cu activitățile OPCVM-ului;

(d)

revizuiește periodic adecvarea acestor proceduri, inclusiv printr-o revizuire completă a procesului de reconciliere cel puțin odată pe an, și asigură includerea în procesul de reconciliere a conturilor de numerar deschise pe numele societății de investiții sau pe numele societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului sau pe numele depozitarului care acționează în numele OPCVM-ului;

(e)

monitorizează în permanență rezultatele reconcilierilor și ale acțiunile întreprinse ca urmare a oricăror neconcordanțe depistate în cadrul procedurilor de reconciliere și informează societatea de administrare sau societatea de investiții dacă o neconcordanță nu a fost rectificată fără întârzieri nejustificate și, totodată, autoritățile competente dacă situația nu poate fi corectată;

(f)

verifică dacă propriile înregistrări referitoare la pozițiile de numerar corespund celor ale OPCVM-ului.

Pentru a evalua echivalența cerințelor de supraveghere prudențială și de reglementare aplicate instituțiilor de credit dintr-o țară terță menționată la litera (a), autoritățile competente țin seama de actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul articolului 107 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (6).

(2)   Societatea de administrare sau societatea de investiții se asigură că toate instrucțiunile și informațiile referitoare la un cont de numerar deschis la o parte terță sunt transmise depozitarului, astfel încât acesta să poată efectua propria procedură de reconciliere.

Articolul 11

Sarcini referitoare la plățile efectuate la momentul subscrierilor

Societatea de administrare sau societatea de investiții se asigură că se furnizează depozitarului informații cu privire la plățile efectuate de către investitori sau în numele acestora la subscrierea de unități ale unui OPCVM la încheierea fiecărei zile de lucru în care societatea de investiții sau societatea de administrare care acționează în numele OPCVM-ului ori o parte care acționează în numele OPCVM-ului, cum ar fi un agent de transfer, primește astfel de plăți sau un ordin din partea investitorului. Societatea de administrare sau societatea de investiții se asigură că depozitarul primește orice alte informații relevante de care are nevoie pentru a se asigura că plățile sunt înregistrate în conturile de numerar deschise pe numele societății de investiții sau pe numele societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului ori pe numele depozitarului în conformitate cu articolul 22 alineatul (4) din Directiva 2009/65/CE.

Articolul 12

Instrumente financiare care trebuie ținute în custodie

(1)   Instrumentele financiare care aparțin OPCVM-ului și care nu pot fi livrate depozitarului în formă fizică sunt incluse în domeniul de aplicare al obligațiilor de custodie ale depozitarului, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)

instrumentele financiare respective se numără printre cele menționate la articolul 50 alineatul (1) literele (a)-(e) și (h) din Directiva 2009/65/CE sau sunt titluri transferabile care încorporează instrumente financiare derivate, astfel cum sunt menționate la articolul 51 alineatul (3) al patrulea paragraf din Directiva 2009/65/CE;

(b)

acestea pot fi înregistrate sau ținute direct sau indirect într-un cont de titluri de valoare pe numele depozitarului.

(2)   Instrumentele financiare care, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, sunt numai înregistrate direct în numele OPCVM-ului la emitent sau la agentul acestuia, cum ar fi un operator de registru sau un agent de transfer, nu trebuie ținute în custodie.

(3)   Instrumentele financiare care aparțin OPCVM-ului și care pot fi livrate depozitarului în formă fizică trebuie incluse, în toate cazurile, în domeniul de aplicare al funcțiilor de custodie ale depozitarului.

Articolul 13

Sarcini de păstrare referitoare la activele ținute în custodie

(1)   Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2009/65/CE în ceea ce privește instrumentele financiare care trebuie ținute în custodie dacă acesta se asigură că:

(a)

instrumentele financiare sunt înregistrate în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) litera (a) punctul (ii) din Directiva 2009/65/CE;

(b)

înregistrările și conturile separate sunt păstrate astfel încât să se asigure acuratețea acestora și, în special, corespondența cu instrumentele financiare și numerarul păstrate pentru OPCVM;

(c)

se efectuează periodic reconcilieri între conturile interne ale depozitarului și cele ale oricărei părți terțe căreia i-au fost delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE;

(d)

se acordă grija cuvenită instrumentelor financiare ținute în custodie pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a investitorilor;

(e)

sunt evaluate și monitorizate toate riscurile de custodie relevante din întregul lanț de custodie, iar societatea de administrare sau societatea de investiții este informată cu privire la orice riscuri semnificative identificate;

(f)

se adoptă dispoziții organizatorice adecvate pentru minimizarea riscului de pierdere sau de diminuare a valorii instrumentelor financiare sau a drepturilor aferente respectivelor instrumente financiare ca urmare a fraudei, a administrării necorespunzătoare, a înregistrării inadecvate sau a neglijenței;

(g)

este verificat dreptul de proprietate al OPCVM-ului sau al societății de administrare care acționează în numele OPCVM-ului asupra activelor.

(2)   În cazul în care, în ceea ce privește activele ținute în custodie, un depozitar și-a delegat funcțiile de păstrare unei părți terțe în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE, acesta rămâne în continuare supus cerințelor prevăzute la alineatul (1) literele (b)-(e) din prezentul articol. Depozitarul se asigură, de asemenea, că partea terță respectă cerințele de la alineatul (1) literele (b)-(g) din prezentul articol.

Articolul 14

Sarcini de păstrare în ceea ce privește verificarea dreptului de proprietate și ținerea evidenței

(1)   Societatea de administrare sau societatea de investiții furnizează depozitarului, la începerea îndeplinirii sarcinilor sale și ulterior în permanență, toate informațiile relevante de care are nevoie acesta pentru a respecta obligațiile care îi revin în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) litera (b) din Directiva 2009/65/CE și se asigură că depozitarul primește toate informațiile relevante de la părțile terțe.

(2)   Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22 alineatul (5) litera (b) din Directiva 2009/65/CE dacă acesta, cel puțin:

(a)

are acces fără întârzieri nejustificate la toate informațiile relevante de care are nevoie pentru îndeplinirea sarcinilor de verificare a drepturilor de proprietate și de ținere a evidenței, inclusiv la informațiile relevante care trebuie furnizate depozitarului de către părți terțe;

(b)

dispune de informații suficiente și fiabile pentru a se convinge de dreptul de proprietate al OPCVM-ului asupra activelor;

(c)

ține o evidență a tuturor activelor asupra cărora s-a convins că OPCVM deține proprietatea, prin acțiunile următoare:

(i)

înscrie în înregistrările proprii, pe numele OPCVM-ului, activele, inclusiv valorile noționale ale acestora, asupra cărora este convins că OPCVM-ul deține dreptul de proprietate;

(ii)

este în măsură să prezinte în orice moment un inventar cuprinzător și actualizat al activelor OPCVM-ului, care să cuprindă și valorile noționale ale acestora.

În sensul literei (c) punctul (ii) de la prezentul alineat, depozitarul se asigură că există proceduri pentru ca activele înregistrate să nu poată fi alocate, transferate, schimbate sau livrate fără ca el însuși sau partea terță căreia i s-a delegat păstrarea, în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE, să fie informat(ă) cu privire la astfel de tranzacții. Părțile terțe relevante acordă depozitarului acces, fără întârzieri nejustificate, la documentele justificative privind fiecare tranzacție și fiecare poziție. Societatea de administrare sau societatea de investiții se asigură că părțile terțe relevante furnizează depozitarului, fără întârzieri nejustificate, certificate sau alte documente justificative ori de câte ori are loc o vânzare sau o achiziționare de active sau o acțiune a unei întreprinderi care are ca rezultat emiterea de instrumente financiare și cel puțin o dată pe an.

(3)   Depozitarul trebuie să se asigure de faptul că societatea de administrare sau societatea de investiții adoptă și aplică proceduri corespunzătoare pentru a verifica dacă activele achiziționate de OPCVM sunt corect înregistrate în numele OPCVMului și verifică coerența dintre pozițiile din evidențele OPCVM-ului și activele asupra cărora depozitarul este convins că OPCVM-ul deține proprietatea. Societatea de administrare sau societatea de investiții se asigură că toate instrucțiunile și informațiile relevante referitoare la activele OPCVM-ului sunt transmise depozitarului, astfel încât acesta să își poată efectua propria procedură de verificare sau de reconciliere.

(4)   Depozitarul stabilește și pune în aplicare o procedură de escaladare pentru situațiile în care este detectată o neconcordanță, care să includă informarea societății de administrare sau a societății de investiții și a autorităților competente în cazul în care situația nu poate fi remediată.

Articolul 15

Diligența necesară

(1)   Se consideră că depozitarul îndeplinește cerințele stabilite la articolul 22a alineatul (2) litera (c) din Directiva 2009/65/CE dacă acesta instituie și aplică o procedură de diligență necesară formalizată în mod adecvat pentru selectarea și monitorizarea continuă a părții terțe căreia urmează să îi fie delegate sau i-au fost delegate funcții de păstrare conformitate cu articolul 22a din directiva respectivă. Această procedură este reexaminată periodic și cel puțin odată pe an.

(2)   La selectarea și numirea unei părți terțe căreia urmează să îi fie delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE, depozitarul procedează cu toată competența, grija și diligența care se impun pentru a se asigura că încredințarea instrumentelor financiare părții terțe respective prevede un nivel de protecție corespunzător. Depozitarul efectuează cel puțin acțiunile următoare:

(a)

evaluează cadrul juridic și de reglementare, inclusiv riscul de țară, riscul de custodie și caracterul executoriu al contractului încheiat cu partea terță respectivă. În special, această evaluare permite depozitarului să determine implicațiile unei eventuale situații de insolvență a părții terțe pentru activele și drepturile OPCVM-ului;

(b)

se asigură că evaluarea caracterului executoriu al prevederilor contractuale menționate la litera (a), în cazul în care partea terță este stabilită într-o țară terță, se bazează pe consultanța juridică oferită de o persoană fizică sau juridică independentă de depozitar sau de partea terță respectivă;

(c)

evaluează dacă practicile, procedurile și controalele interne ale părții terțe sunt adecvate pentru a se asigura că activele OPCVM-ului fac obiectul unui nivel ridicat de grijă și protecție;

(d)

evaluează dacă puterea financiară și reputația părții terțe corespund sarcinilor delegate. Această evaluare se bazează pe informațiile furnizate de partea terță potențială, precum și pe alte date și informații;

(e)

se asigură că partea terță dispune de capacitățile operaționale și tehnologice necesare pentru a efectua sarcinile de păstrare delegate la un nivel ridicat de protecție și securitate.

(3)   Depozitarul efectuează reexaminarea periodică și monitorizarea continuă cu toată competența, grija și diligența necesare pentru a se asigura că partea terță continuă să îndeplinească criteriile prevăzute la alineatul (2) și condițiile stabilite la articolul 22a alineatul (3) literele (a)-(e) din Directiva 2009/65/CE și efectuează cel puțin acțiunile următoare:

(a)

monitorizează performanța părții terțe și respectarea de către aceasta a standardelor depozitarului;

(b)

se asigură că partea terță respectă standarde înalte de grijă, prudență și diligență în îndeplinirea sarcinilor sale de păstrare și în special că aceasta separă efectiv instrumentele financiare, în conformitate cu cerințele prevăzute de articolul 16 din prezentul regulament;

(c)

reexaminează riscurile de custodie aferente deciziei de a încredința activele părții terțe și notifică fără întârzieri nejustificate societății de administrare sau societății de investiții orice modificări ale acestor riscuri. Această evaluare se bazează pe informații furnizate de partea terță și pe alte date și informații. Atunci când piețele trec prin perioade de turbulență sau în cazul în care a fost identificat un risc, frecvența reexaminării crește iar domeniul său de aplicare este extins;

(d)

monitorizează respectarea interdicției prevăzute la articolul 22 alineatul (7) din Directiva 2009/65/CE;

(e)

monitorizează respectarea interdicției prevăzute la articolul 25 din Directiva 2009/65/CE și a cerințelor prevăzute la articolele 21-24 din prezentul regulament.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o parte terță căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE a decis să subdelege toate sau o parte din funcțiile de păstrare unei alte părți terțe în conformitate cu articolul 22a alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 2009/65/CE.

(5)   Depozitarul elaborează planuri de urgență pentru fiecare piață pe care acesta numește o parte terță căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE. Planul de urgență trebuie să includă identificarea unui furnizor alternativ, dacă există.

(6)   Depozitarul ia măsuri, inclusiv rezilierea contractului, care sunt în interesul OPCVM-ului și al investitorilor acestuia în cazul în care partea terță căreia i-a fost delegată păstrarea în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE nu mai respectă cerințele prezentului regulament.

(7)   În cazul în care depozitarul și-a delegat funcțiile de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE unei părți terțe situate într-o țară terță, acesta se asigură că acordul încheiat cu partea terță permite o reziliere anticipată, ținând seama de necesitatea de a acționa în interesul OPCVM-ului și al investitorilor săi, în cazul în care legislația și jurisprudența aplicabile din domeniul insolvenței nu mai recunosc separarea activelor OPCVM-ului în caz de insolvență a părții terțe sau în cazul în care condițiile prevăzute de legislație și jurisprudență nu mai sunt îndeplinite.

(8)   În cazul în care legislația și jurisprudența aplicabile din domeniul insolvenței nu mai recunosc separarea activelor OPCVM-ului în caz de insolvență a părții terțe căreia iau fost delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE sau nu mai asigură faptul că activele clienților depozitarului OPCVM-ului nu fac parte din patrimoniul părții terțe în caz de insolvență și nu sunt disponibile pentru a fi distribuite între creditorii unei părți terțe căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE sau realizate în beneficiul acestor creditori, depozitarul informează imediat societatea de administrare sau societatea de investiții.

(9)   La primirea informațiilor menționate la alineatul (8), societatea de administrare sau societatea de investiții informează imediat autoritatea sa competentă cu privire la aceste informații și ia în considerare toate măsurile corespunzătoare în ceea ce privește activele relevante ale OPCVM-ului, inclusiv cesionarea acestora ținând seama de necesitatea de a acționa în interesul OPCVM-ului și al investitorilor săi.

Articolul 16

Obligația de separare

(1)   În cazul în care unei părți terțe i-au fost delegate integral sau parțial funcții de păstrare, depozitarul trebuie să se asigure că partea terță căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE acționează în conformitate cu obligația de separare prevăzută la articolul 22a alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/65/CE, verificând dacă partea terță:

(a)

păstrează toate înregistrările și evidențele contabile necesare care să îi permită depozitarului, în orice moment și fără întârziere, să facă distincția între activele clienților depozitarului care sunt OPCVM-uri și activele proprii ale părții terțe, activele celorlalți clienți ai acesteia, activele păstrate de depozitar în cont propriu și activele păstrate pentru clienții depozitarului care nu sunt OPCVMuri;

(b)

păstrează înregistrările și evidența contabilă astfel încât să asigure acuratețea și, în special, concordanța acestora cu activele păstrate pentru clienții depozitarului;

(c)

efectuează în mod regulat reconcilieri între evidențele contabile și conturile interne ale depozitarului, pe de o parte, și cele ale părții terțe căreia i-au fost subdelegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 2009/65/CE, pe de altă parte;

(d)

introduce dispoziții organizatorice adecvate pentru minimizarea riscului de pierdere sau diminuare a valorii instrumentelor financiare sau a drepturilor aferente respectivelor instrumente financiare ca urmare a utilizării abuzive a instrumentelor financiare, a fraudei, a administrării necorespunzătoare, a evidenței inadecvate sau a neglijenței;

(e)

deține numerarul OPCVM-ului într-un cont sau în conturi deschise la o bancă centrală a unei țări terțe sau la o instituție de credit autorizată într-o țară terță, cu condiția ca cerințele de supraveghere prudențială și de reglementare aplicate instituțiilor de credit în țara terță respectivă să fie considerate de către autoritățile competente din statele membre de origine ale OPCVM-urilor ca fiind cel puțin echivalente cu cele aplicate în Uniune, în conformitate cu articolul 22 alineatul (4) litera (c) din Directiva 2009/65/CE.

(2)   Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o parte terță căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE a decis să subdelege toate sau o parte din funcțiile de păstrare unei alte părți terțe în conformitate cu articolul 22a alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 2009/65/CE.

Articolul 17

Protecția activelor OPCVM-ului împotriva insolvenței în caz de delegare a funcțiilor de custodie

(1)   Depozitarul se asigură că o parte terță situată într-o țară terță căreia urmează să îi fie sau le-au fost delegate funcții de custodie în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că, în caz de insolvabilitate a părții terțe, activele OPCVM-ului păstrate în custodie de partea terță nu sunt disponibile pentru a fi distribuite între creditorii părții terțe respective sau realizate în beneficiul acestora.

(2)   Depozitarul trebuie să se asigure că partea terță ia următoarele măsuri:

(a)

primește consultanță juridică din partea unei persoane fizice sau juridice independente care confirmă că legislația aplicabilă din domeniul insolvenței recunoaște separarea activelor clienților depozitarului care sunt OPCVM-uri de propriile sale active și de activele celorlalți clienți ai acesteia, de activele păstrate de depozitar în cont propriu și de activele păstrate pentru clienții depozitarului care nu sunt OPCVM-uri, astfel cum se menționează la articolul 16 din prezentul regulament, și că activele clienților depozitarului care sunt OPCVM-uri nu fac parte din patrimoniul părții terțe în caz de insolvență și nu sunt disponibile pentru a fi distribuite între creditorii unei părți terțe căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE sau pentru a fi realizate în beneficiul acestor creditori;

(b)

se asigură că condițiile stabilite în legislația și jurisprudența din domeniul insolvenței aplicabile în țara terță respectivă recunosc faptul că activele clienților depozitarului care sunt OPCVM-uri sunt separate și nu sunt disponibile pentru a fi distribuite între creditori sau realizate în beneficiul acestora, astfel cum se menționează la litera (a), și că aceste condiții sunt îndeplinite la momentul încheierii acordului de delegare cu depozitarul, precum și în permanență pe întreaga durată a delegării;

(c)

informează imediat depozitarul în cazul în care oricare dintre condițiile menționate la litera (b) nu mai este îndeplinită;

(d)

păstrează înregistrări și o evidență contabilă precise și la zi ale activelor OPCVM-ului, pe baza cărora depozitarul să poată stabili în orice moment natura exactă, situarea și statutul de proprietate ale activelor respective;

(e)

îi prezintă depozitarului în mod regulat și, în orice caz, ori de câte ori apare o modificare, o declarație în care detaliază activele clienților depozitarului care sunt OPCVM-uri;

(f)

informează depozitarul în legătură cu modificările legislației aplicabile în domeniul insolvenței și cu aplicarea sa efectivă.

(3)   În cazul în care depozitarul și-a delegat funcțiile de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE unei părți terțe situate în Uniune, partea terță respectivă îi prezintă depozitarului, în mod regulat și, în orice caz, ori de câte ori apare o modificare, o declarație în care detaliază activele clienților depozitarului care sunt OPCVM-uri.

(4)   Depozitarul se asigură că sarcinile prevăzute la alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis în cazul în care o parte terță căreia îi sunt delegate funcții de păstrare în temeiul articolului 22a din Directiva 2009/65/CE a decis să subdelege toate sau o parte din funcțiile de păstrare unei alte părți terțe în temeiul articolului 22a alineatul (3) al treilea paragraf din Directiva 2009/65/CE.

CAPITOLUL 3

PIERDEREA INSTRUMENTELOR FINANCIARE ȘI EXONERAREA DE RĂSPUNDERE

[Articolul 24 alineatul (1) din Directiva 2009/65/CE]

Articolul 18

Pierderea unui instrument financiar ținut în custodie

(1)   Se consideră că s-a produs pierderea unui instrument financiar ținut în custodie în sensul articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2009/65/CE în cazul în care este îndeplinită oricare dintre următoarele condiții în ceea ce privește un instrument financiar ținut în custodie de depozitar sau de o parte terță căreia i-a fost delegată păstrarea unor instrumente financiare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE:

(a)

se demonstrează că un drept de proprietate declarat de OPCVM nu este valabil fie pentru că a încetat să existe, fie pentru că nu a existat niciodată;

(b)

OPCVM-ul a fost privat definitiv de dreptul său de proprietate asupra instrumentului financiar;

(c)

OPCVM-ul este definitiv incapabil să dispună direct sau indirect de instrumentul financiar.

(2)   Constatarea de către societatea de administrare sau societatea de investiții a pierderii unui instrument financiar are loc printr-un proces formalizat, la care autoritățile competente au acces cu ușurință. Odată constatată o pierdere, aceasta se notifică imediat investitorilor pe un suport durabil.

(3)   Un instrument financiar ținut în custodie nu este considerat pierdut în sensul articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2009/65/CE dacă un OPCVM este privat definitiv de dreptul de proprietate asupra unui anumit instrument, atât timp cât respectivul instrument este înlocuit cu sau este transformat într-un alt instrument financiar sau în alte instrumente financiare.

(4)   În cazul insolvabilității părții terțe căreia i-a fost delegată păstrarea unor instrumente financiare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE, pierderea unui instrument financiar ținut în custodie este recunoscută de societatea de administrare sau de societatea de investiții de îndată ce există certitudinea îndeplinirii uneia dintre condițiile enumerate la alineatul (1).

Certitudinea referitoare la îndeplinirea uneia dintre condițiile prevăzute la alineatul (1) există cel târziu la sfârșitul procedurii de insolvență. Societatea de administrare sau societatea de investiții și depozitarul monitorizează îndeaproape procedura de insolvență pentru a stabili dacă toate sau o parte dintre instrumentele financiare încredințate părții terțe căreia i-a fost delegată păstrarea instrumentelor financiare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE au fost efectiv pierdute.

(5)   Pierderea unui instrument financiar ținut în custodie se constată indiferent dacă condițiile prevăzute la alineatul (1) sunt rezultatul unor fraude, al neglijenței sau al altor comportamente intenționate sau neintenționate.

Articolul 19

Exonerarea de răspundere

(1)   Răspunderea unui depozitar în temeiul articolului 24 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2009/65/CE nu este angajată dacă depozitarul poate dovedi că sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)

evenimentul care a condus la pierdere nu este rezultatul unei acțiuni sau al unei omisiuni a depozitarului sau a unei părți terțe căreia i-a fost delegată păstrarea instrumentelor financiare ținute în custodie în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2009/65/CE;

(b)

depozitarul nu ar fi putut, în mod rezonabil, să împiedice producerea evenimentului care a condus la pierdere, în pofida adoptării tuturor măsurilor de precauție care revin unui depozitar diligent, astfel cum se reflectă acestea în practicile uzuale din sectorul de profil;

(c)

depozitarul nu ar fi putut evita pierderea în pofida unor eforturi de diligență necesară riguroase și cuprinzătoare, demonstrate de acțiunile următoare:

(i)

stabilirea, implementarea, aplicarea și menținerea unor structuri și a unor proceduri și asigurarea unor cunoștințe de specialitate adecvate și proporționale cu natura și complexitatea activelor OPCVM-ului, pentru a depista în timp util și a monitoriza în permanență evenimentele externe care pot conduce la pierderea unui instrument financiare ținut în custodie;

(ii)

evaluarea permanentă a măsurii în care oricare dintre evenimentele depistate în temeiul primului punct prezintă un risc semnificativ de pierdere a unui instrument financiar ținut în custodie;

(iii)

informarea societății de administrare sau a societății de investiții în privința riscurilor semnificative identificate și luarea măsurilor necesare, după caz, pentru a preveni sau pentru a atenua pierderea instrumentelor financiare ținute în custodie, în cazul în care au fost depistate evenimente externe reale sau potențiale în legătură cu care se consideră că prezintă un risc semnificativ de pierdere a unui instrument financiar ținut în custodie.

(2)   Cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) pot fi considerate îndeplinite în următoarele situații:

(a)

fenomene naturale aflate în afara controlului sau a influenței omului;

(b)

adoptarea unui act cu putere de lege, a unui decret, a unei reglementări, a unei decizii sau a unui ordin de către orice guvern sau organism guvernamental, inclusiv instanțe judecătorești, care afectează instrumentele financiare ținute în custodie;

(c)

războaie, revolte sau alte tulburări majore.

(3)   Cerințele prevăzute la alineatul (1) literele (a) și (b) nu se consideră îndeplinite în cazuri cum ar fi erorile de contabilitate, defecțiunile de funcționare, frauda, neaplicarea cerințelor de separare la nivelul depozitarului sau al unei părți terțe căreia i-a fost delegată păstrarea instrumentele financiare ținute în custodie în conformitate cu articolul 22 alineatul (5) litera (a) din Directiva 2009/65/CE.

CAPITOLUL 4

CERINȚE PRIVIND INDEPENDENȚA ȘI DISPOZIȚII FINALE

(Articolul 25 din Directiva 2009/65/CE)

Articolul 20

Organul de conducere

În sensul prezentului capitol, „organul de conducere al societății de administrare” include organul de conducere al societății de administrare sau organul de conducere al societății de investiții.

Articolul 21

Gestionare comună

Societatea de administrare sau societatea de investiții și depozitarul trebuie să respecte în orice moment toate cerințele următoare:

(a)

nicio persoană nu poate fi în același timp membru al organului de conducere al societății de administrare și membru al organului de conducere al depozitarului;

(b)

nicio persoană nu poate fi în același timp membru al organului de conducere al societății de administrare și angajat al depozitarului;

(c)

nicio persoană nu poate fi în același timp membru al organului de conducere al depozitarului și angajat al societății de administrare sau al societății de investiții;

(d)

în cazul în care organul de conducere al societății de administrare nu este responsabil de funcțiile de supraveghere în cadrul societății, organul său responsabil de funcțiile de supraveghere este alcătuit într-o proporție de cel mult o treime din membri care sunt în același timp membri ai organului de conducere, ai organului responsabil de funcțiile de supraveghere sau angajați ai depozitarului;

(e)

în cazul în care organul de conducere al depozitarului nu este responsabil de funcțiile de supraveghere în cadrul depozitarului, organul său responsabil de funcțiile de supraveghere este alcătuit într-o proporție de cel mult o treime din membri care sunt în același timp membri ai organului de conducere al societății de administrare sau ai organului responsabil de funcțiile de supraveghere al societății de administrare sau al societății de investiții ori angajați ai societății de administrare sau ai societății de investiții.

Articolul 22

Numirea depozitarului și delegarea păstrării

(1)   Societatea de administrare sau societatea de investiții dispune de un proces decizional de selectare și de numire a depozitarului care se bazează pe obiective și criterii prestabilite și acționează exclusiv în interesul OPCVM-ului și al investitorilor OPCVM-ului.

(2)   În cazul în care societatea de administrare sau societatea de investiții numește un depozitar cu care are o legătură sau o legătură de grup, acesta păstrează documente justificative cu privire la următoarele:

(a)

o evaluare a motivelor numirii unui depozitar care are o legătură sau o legătură de grup comparativ cu motivele numirii unui depozitar care nu are nicio legătură sau nicio legătură de grup cu societatea de administrare sau cu societatea de investiții, ținând seama cel puțin de costurile, know-how-ul, situația financiară și calitatea serviciilor prestate de toți depozitarii evaluați;

(b)

un raport, întocmit pe baza evaluării menționate la litera (a), care să descrie modul în care numirea îndeplinește criteriile obiective prestabilite menționate la alineatul (1) și acționează exclusiv în interesul OPCVM-ului și al investitorilor OPCVM-ului.

(3)   Societatea de administrare sau societatea de investiții demonstrează autorității competente din statul membru de origine al OPCVM-ului că este mulțumită de numirea depozitarului și că numirea acționează exclusiv în interesul OPCVM-ului și al investitorilor OPCVM-ului. Societatea de administrare sau societatea de investiții pune documentele justificative menționate la alineatul (1) la dispoziția autorității competente din statul membru de origine al OPCVM-ului.

(4)   La cerere, societatea de administrare sau societatea de investiții le prezintă investitorilor OPCVM-ului motivele pentru care au selectat depozitarul.

(5)   Depozitarul dispune de un proces decizional de selectare a părților terțe cărora le poate delega funcțiile de păstrare în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2009/65/CE, care se bazează pe criterii obiective prestabilite și acționează exclusiv în interesul OPCVM-ului și al investitorilor OPCVM-ului.

Articolul 23

Conflictele de interese

În cazul în care o există o legătură sau o legătură de grup între ele, societatea de administrare sau societatea de investiții și depozitarul instituie politici și proceduri care să asigure că ele:

(a)

identifică toate conflictele de interese ce ar putea decurge din această legătură;

(b)

iau toate măsurile rezonabile pentru a evita conflictele de interese respective.

În cazul în care nu poate fi evitat un conflict de interese menționat la primul paragraf, societatea de administrare sau societatea de investiții și depozitarul gestionează, monitorizează și comunică respectivul conflict de interese pentru a preveni efectele negative asupra intereselor OPCVM-ului și ale investitorilor OPCVM-ului.

Articolul 24

Independența consiliilor de administrație și funcții de supraveghere

(1)   În cazul în care o există o legătură de grup între ele, societatea de administrare sau societatea de investiții și depozitarul se asigură că:

(a)

dacă organul de conducere al societății de administrare și organul de conducere al depozitarului sunt responsabile și de funcțiile de supraveghere în cadrul societăților respective, cel puțin o treime din membri sau două persoane, fiind reținut numărul cel mai mic, din organul de conducere al societății de administrare și din organul de conducere al depozitarului trebuie să fie independente;

(b)

dacă organul de conducere al societății de administrare și organul de conducere al depozitarului nu sunt responsabile de funcțiile de supraveghere în cadrul societăților respective, cel puțin o treime din membri sau două persoane, fiind reținut numărul cel mai mic, din organul responsabil de funcțiile de supraveghere în cadrul societății de administrare și în cadrul depozitarului trebuie să fie independente.

(2)   În sensul primului alineat, membrii organului de conducere al societății de administrare, membrii organului de conducere al depozitarului sau membrii organului responsabil de funcțiile de supraveghere în cadrul societăților menționate mai sus sunt considerați independenți atât timp cât aceștia nu sunt nici membri ai organului de conducere sau ai organului responsabil de funcțiile de supraveghere și nici angajați ai oricăreia dintre celelalte întreprinderi între care există o legătură de grup și nu sunt legate prin nicio relație de afaceri, familială sau de altă natură cu societatea de administrare sau cu societatea de investiții, cu depozitarul și cu orice altă întreprindere din cadrul grupului care dă naștere unui conflict de interese de natură să le influențeze capacitatea de judecată.

Articolul 25

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 13 octombrie 2016.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 17 decembrie 2015.

Pentru Comisie

Președintele

Jean-Claude JUNCKER


(1)  JO L 302, 17.11.2009, p. 32.

(2)  Directiva 2014/91/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/65/CE de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește funcțiile de depozitar, politicile de remunerare și sancțiunile (JO L 257, 28.8.2014, p. 186).

(3)  Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).

(5)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(6)  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).


Top