Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32016L2102

Directiva (UE) 2016/2102 a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public (Text cu relevanță pentru SEE )

OJ L 327, 2.12.2016, p. 1–15 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2016/2102/oj

2.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 327/1


DIRECTIVA (UE) 2016/2102 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 26 octombrie 2016

privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

Orientarea spre o societate digitală oferă utilizatorilor noi posibilități de accesare a informațiilor și a serviciilor. Furnizorii de informații și servicii, cum ar fi organismele din sectorul public, se bazează din ce în ce mai mult pe internet pentru producerea, colectarea și furnizarea unei game variate de informații și servicii online, care sunt esențiale pentru public.

(2)

În contextul prezentei directive, accesibilitatea ar trebui să fie înțeleasă ca principii și tehnici care trebuie respectate la proiectarea, construirea, întreținerea și actualizarea site-urilor web și a aplicațiilor mobile pentru a le face mai accesibile pentru utilizatori, în special pentru persoanele cu dizabilități.

(3)

Piața facilitării accesului la produse și servicii digitale, care cunoaște o creștere rapidă, cuprinde o serie de operatori economici, cum ar fi dezvoltatorii de site-uri web sau de instrumente software necesare pentru crearea, gestionarea și testarea paginilor web sau a aplicațiilor mobile, dezvoltatorii de agenți utilizator, cum ar fi browsere web și tehnologii conexe de asistare, cei care pun în aplicare serviciile de certificare și formatorii.

(4)

Astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din 19 mai 2010 intitulată „Agenda digitală pentru Europa”, autoritățile publice ar trebui să își aducă propria contribuție la promovarea piețelor de conținut online. Guvernele pot stimula piețele de conținut prin punerea la dispoziție a informațiilor din sectorul public în temeiul unor condiții transparente, eficace și nediscriminatorii. Aceasta reprezintă o importantă sursă de creștere potențială pentru serviciile online inovatoare.

(5)

Mai multe state membre au adoptat o serie de măsuri bazate pe orientările utilizate la nivel internațional în ceea ce privește proiectarea de site-uri web accesibile, însă măsurile respective fac deseori trimitere la versiuni sau niveluri diferite de respectare a orientărilor respective, sau au introdus diferențe tehnice cu privire la site-uri web accesibile la nivel național.

(6)

Furnizorii de site-uri web, de aplicații mobile, de produse software și tehnologii conexe accesibile includ numeroase întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Astfel de furnizori, în special IMM-urile, sunt descurajați să caute oportunități de afaceri în afara piețelor naționale. Din cauza diferențelor dintre statele membre referitoare la specificațiile și reglementările privind accesibilitatea, competitivitatea și creșterea furnizorilor sunt împiedicate de costurile suplimentare pe care ar trebui să le suporte pentru dezvoltarea și comercializarea produselor și serviciilor legate de accesibilitatea web transfrontalieră.

(7)

Din cauza concurenței limitate, cumpărătorii de site-uri web, de aplicații mobile și de produse și servicii conexe se confruntă cu prețuri ridicate în ceea ce privește furnizarea de servicii sau cu dependența de un singur furnizor. De multe ori, furnizorii favorizează variații ale „standardelor” brevetate, limitând astfel posibilitățile ulterioare de interoperabilitate a agenților utilizator, precum și accesul universal la conținutul site-urilor web și al aplicațiilor mobile pe întreg teritoriul Uniunii. Fragmentarea reglementărilor naționale reduce beneficiile care ar putea rezulta în urma împărtășirii experiențelor cu omologii de la nivel național și internațional ca răspuns la progresele societale și tehnologice.

(8)

Într-un cadru armonizat, sectorul conceperii și dezvoltării de site-uri web și de aplicații mobile ar trebui să întâmpine mai puține piedici în funcționarea pe piața internă, în timp ce costurile suportate de organismele din sectorul public și de alte entități în achiziționarea de produse și servicii legate de accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ar trebui să fie reduse.

(9)

Prezenta directivă vizează asigurarea unei accesibilități sporite a site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public pe baza unor cerințe comune privind accesibilitatea. Pentru a pune capăt fragmentării pieței interne, este necesară apropierea măsurilor naționale la nivelul Uniunii, pe baza cerințelor convenite privind accesibilitatea care vizează site-urile web și aplicațiile mobile ale organismelor din sectorul public. Aceasta ar reduce incertitudinea pentru dezvoltatori și ar stimula interoperabilitatea. Utilizarea cerințelor privind accesibilitatea care sunt neutre din punct de vedere tehnologic nu va ridica piedici în calea inovării, putând chiar să o stimuleze.

(10)

De asemenea, apropierea măsurilor naționale ar trebui să permită organismelor din sectorul public și întreprinderilor din cadrul Uniunii să obțină beneficii economice și sociale de pe urma extinderii furnizării serviciilor online sau mobile în vederea includerii mai multor cetățeni și clienți. Aceasta ar crește potențialul pieței interne pentru produsele și serviciile legate de accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile. Creșterea implicită a pieței ar trebui să le permită întreprinderilor să contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă în cadrul Uniunii. Consolidarea pieței interne ar trebui să sporească atractivitatea investițiilor în Uniune. Organismele din sectorul public ar trebui să beneficieze de pe urma unei furnizări mai puțin costisitoare a produselor și serviciilor legate de accesibilitatea site-urilor web.

(11)

Cetățenii ar putea beneficia de un acces mai extins la serviciile sectorului public prin intermediul site-urilor web și al aplicațiilor mobile și ar putea primi servicii și informații care să le ușureze viața de zi cu zi și să le faciliteze exercitarea drepturilor pe teritoriul Uniunii, în special dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul Uniunii, precum și dreptul de stabilire și de furnizare de servicii.

(12)

Majoritatea statelor membre și Uniunea, prin ratificarea și, respectiv, încheierea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la 13 decembrie 2006 (denumită în continuare „Convenția ONU”), s-au angajat să adopte măsuri corespunzătoare pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilități, în condiții de egalitate cu celelalte persoane, între altele la tehnologiile și sistemele informației și comunicațiilor, pentru a elabora, a promova și a monitoriza punerea în aplicare a unor standarde minime și a unor orientări privind accesibilitatea resurselor și a serviciilor deschise sau furnizate publicului și pentru a promova accesul persoanelor cu dizabilități la noile tehnologii și sisteme ale informației și comunicațiilor, inclusiv la internet, și s-au angajat să se abțină de la orice act sau practică incompatibilă cu convenția respectivă și să garanteze că autoritățile și instituțiile publice acționează în conformitate cu aceasta. Convenția ONU prevede, de asemenea, că proiectarea produselor, a mediilor, a programelor și a serviciilor ar trebui să permită utilizarea lor de către toți, în cea mai mare măsură posibilă, fără să fie nevoie de adaptare sau de o proiectare specializată. O astfel de „proiectare universală” nu ar trebui să excludă dispozitivele de asistare pentru grupuri specifice de persoane cu dizabilități, dacă acestea sunt necesare. În conformitate cu Convenția ONU, persoanele cu dizabilități sunt acele persoane care au deficiențe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale pe termen lung care, coroborate cu alte obstacole, pot împiedica participarea lor deplină și efectivă la viața socială în condiții de egalitate cu ceilalți.

(13)

Comunicarea Comisiei din 15 noiembrie 2010 intitulată Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu dizabilități: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere are la bază Convenția ONU și urmărește să înlăture barierele care împiedică persoanele cu dizabilități să participe la viața socială în condiții de egalitate. Aceasta prevede luarea de măsuri în diferite domenii prioritare, inclusiv accesibilitatea tehnologiilor și a sistemelor informației și comunicațiilor, cu scopul de „a asigura accesibilitatea persoanelor cu dizabilități la bunuri și servicii, inclusiv la servicii publice și la dispozitive de asistare”.

(14)

Regulamentele (UE) nr. 1303/2013 (3) și (UE) nr. 1304/2013 (4) ale Parlamentului European și ale Consiliului conțin dispoziții referitoare la accesibilitate, inclusiv în ceea ce privește tehnologia informațiilor și a comunicațiilor (TIC). Acestea nu abordează însă aspecte specifice privind accesibilitatea site-urilor web sau a aplicațiilor mobile.

(15)

Orizont 2020 – Programul-cadru pentru cercetare și inovare, instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5), sprijină cercetarea referitoare la problemele legate de accesibilitate, precum și găsirea unor soluții tehnologice la acestea.

(16)

În comunicarea sa din 15 decembrie 2010 intitulată „Planul european de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015 – Exploatarea TIC pentru promovarea unei guvernări inteligente, sustenabile și inovatoare”, Comisia a solicitat să se ia măsuri de dezvoltare a serviciilor de guvernare electronică care să garanteze incluziunea și accesibilitatea. Aceste măsuri vizează, printre altele, reducerea decalajului în materie de utilizare a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) și promovarea utilizării TIC pentru eliminarea excluziunii, asigurându-se astfel că toți utilizatorii sunt capabili să beneficieze la maximum de oportunitățile oferite. În comunicarea sa din 19 aprilie 2016 intitulată „Planul de acțiune al UE privind guvernarea electronică 2016-2020 – Accelerarea transformării digitale a guvernării”, Comisia reiterează importanța incluziunii și a accesibilității.

(17)

În Agenda digitală pentru Europa, Comisia a anunțat că site-urile web aparținând sectorului public ar trebui să fie complet accesibile până în 2015, reflectând astfel Declarația ministerială de la Riga din 11 iunie 2006.

(18)

În Agenda digitală pentru Europa, Comisia a subliniat faptul că sunt necesare acțiuni concertate pentru a se garanta că noul conținut electronic este complet accesibil pentru persoanele cu dizabilități, cu scopul de a le oferi europenilor o mai bună calitate a vieții, de exemplu prin intermediul unui acces mai ușor la serviciile publice și la conținutul cultural. De asemenea, aceasta a încurajat facilitarea memorandumului de înțelegere privind accesul digital pentru persoanele cu dizabilități.

(19)

Conținutul site-urilor web și al aplicațiilor mobile include atât informații sub formă de text, cât și informații sub alte forme, documente și formulare care pot fi descărcate, precum și interacțiunea bidirecțională, de exemplu prelucrarea formularelor digitale și efectuarea proceselor de autentificare, identificare și plată.

(20)

Cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă nu se aplică conținutului care se găsește exclusiv pe dispozitive mobile sau agenților utilizator pentru dispozitive mobile care sunt concepute pentru grupuri închise de utilizatori sau pentru utilizări specifice în anumite medii și care nu sunt disponibile pentru segmente largi ale populației sau utilizate de către acestea.

(21)

Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), în special articolului 42 din aceasta, și nici Directivei 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7), în special articolului 60 din aceasta, care prevăd că specificațiile tehnice pentru toate achizițiile destinate utilizării de către persoane fizice, indiferent dacă este vorba de publicul larg sau de personalul autorității contractante, sunt redactate, cu excepția cazurilor bine justificate, astfel încât să ia în considerare criteriile de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilități sau proiectarea pentru toate categoriile de utilizatori.

(22)

Având în vedere lipsa unor mijloace automatizate sau eficiente și ușor de pus în aplicare pentru a facilita accesul la unele tipuri de conținut publicat și pentru a limita domeniul de aplicare al prezentei directive la conținutul, la site-urile web și la aplicațiile mobile care se află efectiv sub controlul organismelor din sectorul public, prezenta directivă prevede excluderea temporară sau permanentă din domeniul său de aplicare a anumitor tipuri de conținut, de site-uri web sau de aplicații mobile. Respectivele scutiri ar trebui să fie reanalizate în contextul examinării prezentei directive, prin prisma evoluțiilor tehnologice viitoare.

(23)

Dreptul persoanelor cu dizabilități și al persoanelor în vârstă de a participa și de a fi integrate în viața socială și culturală a Uniunii este legat în mod indisolubil de furnizarea de servicii media audiovizuale accesibile. Cu toate acestea, acest drept poate fi mai bine dezvoltat în contextul legislației sectoriale sau al legislației referitoare la accesibilitate a Uniunii care se aplică, de asemenea, organismelor private de radiodifuziune, pentru a garanta condiții de concurență loială, fără a aduce atingere rolului de interes public jucat de serviciile mass-media audiovizuale. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice site-urilor web și aplicațiilor mobile ale serviciilor publice de radiodifuziune.

(24)

Nicio dispoziție din prezenta directivă nu este destinată să restrângă libertatea de exprimare sau libertatea și pluralismul mijloacelor de informare în masă, astfel cum sunt garantate la nivelul Uniunii și în statele membre, în special în temeiul articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”).

(25)

Unele organizații neguvernamentale (ONG-uri), care sunt organisme autonome voluntare înființate cu scopul de a urmări obiective în esență nelucrative, prestează servicii care nu sunt esențiale pentru public, cum ar fi servicii care nu sunt mandatate în mod direct de autoritățile de stat, de autoritățile regionale sau de cele locale sau servicii care nu se adresează concret nevoilor persoanelor cu dizabilități în mod special, și ar putea intra sub incidența prezentei directive. Pentru a evita impunerea unei sarcini disproporționate asupra acestor ONG-uri, prezenta directivă nu ar trebui să li se aplice acestora.

(26)

Formatele de fișiere asociate activităților de birou ar trebui să fie înțelese ca fiind documentele care nu sunt destinate în principal utilizării pe internet și care sunt incluse în paginile web, precum Adobe Portable Document Format (PDF), documentele din gama Microsoft Office sau echivalentele acestora (cu sursă deschisă).

(27)

Conținutul media cu dimensiune temporală în direct care este păstrat online sau republicat după transmisiunea în direct ar trebui să fie considerat drept conținut media cu dimensiune temporală preînregistrat, în cel mai scurt timp de la data transmisiunii inițiale sau de la data republicării conținutului media cu dimensiune temporală, fără a depăși timpul strict necesar pentru a face accesibil conținutul media cu dimensiune temporală, acordându-se prioritate informațiilor esențiale referitoare la sănătatea, la bunăstarea și la siguranța publicului. În principiu, această perioadă necesară ar trebui să nu depășească 14 zile. În cazuri justificate, de exemplu atunci când este imposibilă achiziționarea serviciilor relevante în timp util, această perioadă ar putea fi prelungită, în mod excepțional, cu durata minimă necesară pentru a face conținutul accesibil.

(28)

Deși încurajează organismele din sectorul public să facă accesibil întregul conținut, prezenta directivă nu este menită să restrângă conținutul pe care organismele din sectorul public îl publică pe site-urile lor web sau în aplicațiile lor mobile exclusiv la conținutul accesibil. Ori de câte ori se adaugă conținut inaccesibil, organismele din sectorul public ar trebui, în măsura în care este posibil, să adauge alternative accesibile pe site-urile lor web sau în aplicațiile lor mobile.

(29)

Atunci când hărțile sunt destinate navigării, și nu descrierii geografice, ar putea fi necesare informații accesibile pentru a veni în sprijinul persoanelor care nu pot folosi informațiile vizuale sau funcțiile de navigare complexe în mod corespunzător, de exemplu pentru localizarea sediului sau a zonelor în care sunt prestate serviciile. Prin urmare, ar trebui oferită o alternativă accesibilă, cum ar fi adresele poștale și stațiile de transport public din apropiere sau denumirile locurilor sau ale regiunilor care sunt, în multe cazuri, deja disponibile pentru organismul din sectorul public, într-o formă simplă și lizibilă pentru majoritatea utilizatorilor.

(30)

Conținutul integrat, cum ar fi imaginile sau materialele video integrate, ar trebui să facă obiectul prezentei directive. Cu toate acestea, uneori sunt create site-uri web și aplicații mobile în care ulterior poate fi adăugat conținut suplimentar, ca de exemplu un program de e-mail, un blog, un articol care permite utilizatorilor să adauge comentarii sau aplicații care permit adăugarea de conținut de către utilizatori. Un alt exemplu ar fi o pagină, precum un portal sau un site de știri, compusă din conținut colectat de la mai mulți contribuitori, sau site-uri care în timp introduc în mod automat conținut din alte surse, cum ar fi în cazurile în care reclamele sunt inserate în mod dinamic. Un astfel de conținut provenit de la terți ar trebui să fie exclus din domeniul de aplicare al prezentei directive, în măsura în care conținutul respectiv nu este finanțat sau realizat de organismul din sectorul public și nici nu se află sub controlul acestuia. În principiu, un astfel de conținut nu ar trebui să fie utilizat dacă obstrucționează sau diminuează funcționalitatea serviciilor publice oferite pe site-ul web sau în cadrul aplicației mobile în cauză. În cazul în care scopul conținutului site-urilor web sau al aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public este de a organiza consultări sau un forum de discuții, conținutul respectiv nu poate fi considerat drept conținut al terților și, prin urmare, ar trebui să fie accesibil, cu excepția conținutului adăugat de utilizatori care nu se află sub controlul organismului din sectorul public în cauză.

(31)

Unele cerințe privind accesibilitatea care vizează site-urile web sau aplicațiile mobile ar trebui în continuare respectate în ceea ce privește metadatele legate de reproducerea unor elemente din colecțiile de patrimoniu.

(32)

Prezenta directivă ar trebui să nu impună statelor membre obligația de a face accesibil conținutul site-urilor web sau al aplicațiilor mobile arhivate în cazul în care acesta nu mai este actualizat sau modificat și dacă acesta nu este necesar pentru îndeplinirea procedurilor administrative. În sensul prezentei directive, întreținerea pur tehnică a unui site web sau a unei aplicații mobile nu ar trebui să fie considerată o actualizare sau o modificare a acestora.

(33)

Ar trebui asigurat accesul la funcțiile administrative online esențiale ale școlilor, ale grădinițelor sau ale creșelor. În cazul în care conținutul esențial este furnizat de o manieră accesibilă pe un alt site web, ar trebui să nu mai fie necesar ca acest conținut să fie accesibil și pe site-ul web al instituției respective.

(34)

Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a extinde aplicarea prezentei directive la alte tipuri de site-uri web și de aplicații mobile, în special la site-uri web de tip intranet sau extranet și la aplicații mobile care nu intră sub incidența prezentei directive și care sunt concepute pentru a fi utilizate de către un număr limitat de persoane la locul de muncă sau în domeniul educației, precum și de a menține sau de a introduce măsuri conforme cu dreptul Uniunii care depășesc cerințele minime privind accesibilitatea pentru site-uri web și aplicații mobile. De asemenea, statele membre ar trebui încurajate să extindă aplicarea prezentei directive la entitățile private care oferă resurse și servicii deschise sau furnizate publicului, inclusiv în domeniile sănătății, îngrijirii copiilor, incluziunii sociale și securității sociale și în sectorul transporturilor, precum și al utilităților, cum ar fi energia electrică, gazul, căldura, apa, comunicațiile electronice și serviciile poștale, acordând o atenție deosebită serviciilor menționate la articolele 8-13 din Directiva 2014/25/UE.

(35)

Deși prezenta directivă nu se aplică site-urilor web și aplicațiilor mobile ale instituțiilor Uniunii, acestea din urmă sunt încurajate să respecte cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă.

(36)

Cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă sunt destinate a fi neutre din punct de vedere tehnologic. Acestea descriu ceea ce trebuie realizat, astfel încât utilizatorul să poată percepe, opera, interpreta și înțelege un site web, o aplicație mobilă și conținutul conex. Ele nu precizează tehnologiile care ar trebui alese pentru un site web, o informație sau o aplicație mobilă online anume. Prin urmare, ele nu împiedică inovarea.

(37)

Cele patru principii ale accesibilității sunt: perceptibilitatea, ceea ce înseamnă că informațiile și componentele interfeței de utilizare trebuie să poată fi prezentate utilizatorilor în moduri pe care aceștia le pot percepe; operabilitatea, ceea ce înseamnă că componentele interfeței de utilizare și navigarea trebuie să fie utilizabile; inteligibilitatea, ceea ce înseamnă că informațiile și exploatarea interfeței de utilizare trebuie să poată fi înțelese; și robustețea, ceea ce înseamnă că conținutul trebuie să fie suficient de robust, încât să poată fi interpretat în mod fiabil de o gamă largă de agenți utilizatori, inclusiv de tehnologiile de asistare. Aceste principii ale accesibilității sunt traduse în criterii de succes verificabile, precum cele care stau la baza standardului european EN 301 549 V1.1.2 „Cerințele privind accesibilitatea pentru achizițiile publice de produse și servicii TIC în Europa” (2015-04) [denumit în continuare „standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04)”], prin intermediul unor standarde armonizate și al unei metodologii comune pentru testarea conformității cu aceste principii a conținutului care figurează pe site-urile web și în aplicațiile mobile. Respectivul standard european a fost adoptat în temeiul mandatului M/376 emis de Comisie organismelor europene de standardizare. Până la publicarea referințelor standardelor armonizate sau a unor părți ale acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, clauzele relevante din standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04) ar trebui considerate drept mijloacele minime pentru punerea în practică a acestor principii.

(38)

În cazul în care cerințele privind accesibilitatea din prezenta directivă nu sunt aplicabile, atunci, în conformitate cu Directiva 2000/78/CE a Consiliului (8), cu Convenția ONU și cu alte acte legislative relevante, cerințele de „amenajare corespunzătoare” se aplică în continuare și ar trebui să fie prevăzute acolo unde este nevoie, în special la locul de muncă și în educație.

(39)

Organismele din sectorul public ar trebui să aplice cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă în măsura în care acestea din urmă nu le impun o sarcină disproporționată. Aceasta înseamnă că, în cazuri justificate, un organism din sectorul public s-ar putea afla în imposibilitatea de a face un anumit conținut pe deplin accesibil. Cu toate acestea, organismul din sectorul public respectiv ar trebui să facă acest conținut cât mai accesibil și să facă alte conținuturi pe deplin accesibile. Excepțiile de la respectarea cerințelor privind accesibilitatea din cauza sarcinii disproporționate pe care o impun nu ar trebui să depășească ceea ce este strict necesar pentru a limita sarcina respectivă în ceea ce privește conținutul specific din fiecare caz în parte. Măsurile care ar impune o sarcină disproporționată ar trebui înțelese ca fiind măsuri care ar impune o sarcină organizatorică sau financiară excesivă pentru un organism din sectorul public sau care ar pune în pericol capacitatea organismului de a-și îndeplini obiectivul sau de a publica informațiile necesare sau relevante pentru sarcinile și serviciile sale, luând în același timp în considerare posibilele beneficii rezultate sau prejudiciul care riscă să fie adus cetățenilor, în special persoanelor cu dizabilități. Ar trebui luate în considerare numai motivele legitime în orice evaluare a măsurilor în care cerințele privind accesibilitatea nu pot fi îndeplinite din cauza faptului că acestea ar impune o sarcină disproporționată. Lipsa priorității, a timpului sau a cunoștințelor nu ar trebui să constituie motive legitime. De asemenea, nu ar trebui să existe motive legitime pentru a nu achiziționa sau a nu dezvolta sisteme software de administrare a conținutului site-urilor web și al aplicațiilor mobile într-un mod accesibil, întrucât există tehnici suficiente și consultative pentru a face ca respectivele sisteme să respecte cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă.

(40)

Interoperabilitatea legată de accesibilitate ar trebui să maximizeze compatibilitatea conținutului cu actualii și viitorii agenți utilizator și cu tehnologiile de asistare. Mai exact, conținutul site-urilor web și al aplicațiilor mobile ar trebui să ofere agenților utilizator un cod intern comun de limbaj natural, structuri, relații și secvențe, precum și date ale oricărei componente integrate ale interfeței de utilizare. Prin urmare, interoperabilitatea avantajează utilizatorii, permițându-le să recurgă oriunde la agenții utilizator pentru a accesa site-uri web și aplicații mobile; aceștia pot beneficia, de asemenea, de mai multe oportunități de selecție și de prețuri mai mici pe teritoriul Uniunii. Interoperabilitatea ar avantaja, în egală măsură, furnizorii și cumpărătorii de produse și servicii legate de accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile.

(41)

Prezenta directivă stabilește cerințele privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public. Pentru a facilita conformitatea cu aceste cerințe a unor astfel de site-uri web și aplicații mobile, este necesar să se ofere prezumția de conformitate pentru site-urile web și aplicații mobile vizate care respectă standardele armonizate sau părți ale acestora, elaborate și publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (9), cu scopul de a formula specificații tehnice detaliate în legătură cu cerințele respective. În temeiul regulamentului menționat, statele membre și Parlamentul European ar trebui să poată formula obiecții la orice standard armonizat despre care consideră că nu satisface în întregime cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă.

(42)

Organizațiile europene de standardizare au adoptat standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04), care specifică cerințele funcționale privind accesibilitatea produselor și serviciilor TIC, inclusiv a conținutului web, care pot fi utilizate în cadrul achizițiilor publice sau pentru a sprijini alte politici și acte legislative. Prezumția de conformitate cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se bazeze pe clauzele 9, 10 și 11 din standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04). Specificațiile tehnice adoptate în temeiul prezentei directive ar trebui să detalieze mai mult standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04) în ceea ce privește aplicațiile mobile.

(43)

Mai mult, specificațiile tehnice și standardele elaborate în legătură cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă ar trebui să țină seama de caracteristicile specifice conceptuale și tehnice ale dispozitivelor mobile.

(44)

Organismele din sectorul public ar trebui să dea o declarație privind accesibilitatea referitoare la conformitatea site-urilor lor web și a aplicațiilor lor mobile cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă. Respectiva declarație privind accesibilitatea ar trebui să includă, după caz, alternativele accesibile prevăzute.

(45)

Aplicațiile mobile sunt disponibile din diverse surse, inclusiv în magazine private de aplicații. Informațiile referitoare la accesibilitatea aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public descărcate din surse terțe ar trebui să fie furnizate împreună cu descrierea aplicației mobile oferită utilizatorilor înaintea descărcării aplicației mobile. Aceasta nu necesită ca marii furnizori de platforme să își schimbe mecanismele de distribuție a aplicațiilor, ci impune obligația ca organismul din sectorul public să facă declarația privind accesibilitatea disponibilă cu ajutorul tehnologiilor existente sau viitoare.

(46)

Ar trebui stabilit un mecanism de feedback pentru a permite oricărei persoane să informeze organismul din sectorul public în cauză cu privire la orice neconformitate a site-ului web sau a aplicației mobile cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă și să solicite informațiile excluse. Astfel de solicitări de informații ar putea viza tipuri de conținut care sunt excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive sau care sunt scutite de obligația respectării cerințelor privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă, cum ar fi formatele de fișiere asociate activităților de birou, conținutul media cu dimensiune temporală preînregistrat sau conținutul site-urilor web arhivate. Utilizând mecanismul de feedback legat de procedura de asigurare a punerii în aplicare, utilizatorii site-urilor web sau ai aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita informațiile necesare, inclusiv servicii și documente. Răspunzând unei cereri legitime și rezonabile, organismul din sectorul public în cauză ar trebui să furnizeze informațiile într-o manieră adecvată și corespunzătoare, într-un termen rezonabil.

(47)

Statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru a spori nivelul de informare și a promova programe de formare cu privire la accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile pentru părțile interesate relevante și, în special, pentru personalul responsabil de accesibilitatea site-urilor web sau a aplicațiilor mobile. Părțile interesate relevante ar trebui consultate sau implicate în pregătirea conținutului cursurilor de formare și al programelor de sporire a nivelului de informare cu privire la accesibilitate.

(48)

Este important ca statele membre, în strânsă cooperare cu Comisia, să promoveze utilizarea unor instrumente de creare de conținut care să permită o mai bună punere în aplicare a cerințelor privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă. O astfel de promovare ar putea îmbrăca forme pasive, cum ar fi publicarea unei liste de instrumente de creare de conținut compatibile fără obligația de a apela la aceste instrumente, sau forme active, cum ar fi obligația de a utiliza instrumente de creare de conținut compatibile sau de a finanța dezvoltarea acestora.

(49)

Pentru a asigura punerea în aplicare corespunzătoare a prezentei directive și, în special, punerea în aplicare a normelor privind respectarea cerințelor privind accesibilitatea, este extrem de important ca statele membre și Comisia să se consulte cu părțile interesate relevante în mod regulat. În sensul prezentei directive, părțile interesate relevante ar trebui înțelese ca fiind inclusiv organizațiile care reprezintă interesele persoanelor cu dizabilități și ale persoanelor în vârstă, partenerii sociali, sectorul implicat în crearea de sisteme software privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile, precum și societatea civilă.

(50)

Conformitatea cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie monitorizată periodic. O metodologie armonizată de monitorizare ar asigura o descriere a modalității de verificare, în mod uniform la nivelul tuturor statelor membre, a gradului de respectare a cerințelor privind accesibilitatea, incluzând totodată colectarea eșantioanelor reprezentative și periodicitatea monitorizării. Statele membre ar trebui să furnizeze rapoarte periodice privind rezultatele monitorizării și cel puțin un raport privind lista cu măsurile adoptate în vederea aplicării prezentei directive.

(51)

Metodologia de monitorizare care urmează să fie elaborată de Comisie ar trebui să fie transparentă, transferabilă, comparabilă și reproductibilă. Reproductibilitatea metodei de monitorizare ar trebui să fie sporită la maximum, ținând totodată cont de faptul că factorii umani, cum ar fi testarea de către utilizatori, ar putea avea un impact asupra reproductibilității. Pentru a îmbunătăți comparabilitatea datelor între statele membre, metodologia de monitorizare ar trebui să descrie modul în care rezultatele diferitelor teste trebuie sau pot să fie prezentate. Pentru a nu deturna resurse de la sarcinile de sporire a accesibilității conținutului, metodologia de monitorizare ar trebui să fie ușor de utilizat.

(52)

Pentru a nu împiedica inovarea privind modalitățile de măsurare a accesibilității site-urilor web și a aplicațiilor mobile și atât timp cât acest lucru nu afectează comparabilitatea datelor la nivelul Uniunii, statele membre ar trebui să poată utiliza tehnologii de monitorizare mai avansate, pe baza metodologiei de monitorizare stabilite de Comisie.

(53)

Pentru a evita utilizarea sistematică a acțiunilor în justiție, ar trebui prevăzut dreptul de a recurge la o procedură adecvată și eficace pentru a garanta respectarea prezentei directive. Acest lucru nu aduce atingere dreptului la o cale de atac eficientă prevăzut la articolul 47 din cartă. Procedura respectivă ar trebui înțeleasă ca incluzând dreptul de a depune plângeri la orice autoritate națională existentă care are competența de a se pronunța cu privire la respectivele plângeri.

(54)

Pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a prezumției de conformitate cu cerințele privind accesibilitatea din prezenta directivă, ar trebui să i se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește modificarea prezentei directive prin actualizarea trimiterilor la standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04). Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (10). În special, pentru a se asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(55)

Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a dispozițiilor relevante ale prezentei directive, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Procedura de examinare ar trebui utilizată pentru a stabili specificațiile tehnice pentru cerințele privind accesibilitatea, metodologia pe care statele membre ar trebui să o utilizeze în vederea monitorizării conformității site-urilor web și a aplicațiilor mobile în cauză cu cerințele respective, precum și modalitățile prin care statele membre transmit Comisiei rapoarte cu privire la rezultatele monitorizării. Procedura de consultare ar trebui utilizată pentru adoptarea actelor de punere în aplicare privind stabilirea unui model de declarație privind accesibilitatea, care nu are niciun impact asupra naturii și a sferei de aplicare a obligațiilor care decurg din prezenta directivă, ci are rolul de a facilita punerea în aplicare a normelor stabilite de aceasta. Competențele respective ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (11).

(56)

Întrucât obiectivul prezentei directive, și anume crearea unei piețe armonizate pentru accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public, nu poate fi atins în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece necesită armonizarea diferitelor norme prevăzute în prezent în sistemele lor juridice respective, dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

(1)   Pentru a îmbunătăți funcționarea pieței interne, prezenta directivă are drept obiectiv apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la cerințele privind accesibilitatea site-urilor web și ale aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public, permițând astfel site-urilor web și aplicațiilor mobile respective să fie mai accesibile utilizatorilor, în special persoanelor cu dizabilități.

(2)   Prezenta directivă stabilește normele care impun statelor membre să se asigure că site-urile web, indiferent de dispozitivul utilizat pentru acces, precum și aplicațiile mobile ale organismelor din sectorul public îndeplinesc cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică următoarelor site-uri web și aplicații mobile:

(a)

site-urile web și aplicațiile mobile ale serviciilor publice de radiodifuziune și ale filialelor acestora, precum și ale altor organisme sau filiale ale acestora care îndeplinesc o misiune de serviciu public de radiodifuziune;

(b)

site-urile web și aplicațiile mobile ale ONG care nu prestează servicii esențiale pentru public sau servicii care vizează în mod specific nevoile persoanelor cu dizabilități sau care le sunt destinate acestora.

(4)   Prezenta directivă nu se aplică următoarelor tipuri de conținut al site-urilor web și al aplicațiilor mobile:

(a)

formatele de fișiere asociate activităților de birou, publicate înainte de 23 septembrie 2018, cu excepția cazului în care un astfel de conținut este necesar pentru procesele administrative active aferente atribuțiilor exercitate de organismul din sectorul public în cauză;

(b)

conținutul media cu dimensiune temporală preînregistrat, publicat înainte de 23 septembrie 2020;

(c)

conținutul media cu dimensiune temporală în direct;

(d)

hărți și servicii de cartografiere online, atât timp cât informațiile esențiale sunt furnizate într-un format digital accesibil pentru hărțile destinate navigației;

(e)

conținutul terților care nu este nici finanțat, nici elaborat ori aflat sub controlul organismului din sectorul public în cauză;

(f)

reproduceri ale unor elemente din colecțiile de patrimoniu care nu pot fi făcute accesibile integral, fie:

(i)

ca urmare a incompatibilității cerințelor privind accesibilitatea cu conservarea elementului în cauză sau cu autenticitatea reproducerii (de exemplu, contrastul); fie

(ii)

ca urmare a indisponibilității unor soluții automatizate și eficiente din punct de vedere al costurilor, care să extragă cu ușurință textul manuscriselor sau alte elemente ale colecțiilor de patrimoniu și să le transforme în conținut compatibil cu cerințele privind accesibilitatea;

(g)

conținutul site-urilor de tip extranet și intranet, și anume al site-urilor web disponibile numai pentru un grup restrâns de persoane, și nu publicului larg ca atare, publicat înainte de 23 septembrie 2019, până în momentul în care astfel de site-uri web fac obiectul unei revizuiri substanțiale;

(h)

conținutul site-urilor web și al aplicațiilor mobile clasificate drept arhive, ceea ce înseamnă că acestea au un conținut care nu este nici necesar proceselor administrative active, nici actualizat sau editat după 23 septembrie 2019.

(5)   Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare al prezentei directive site-urile web și aplicațiile mobile ale școlilor, ale grădinițelor sau ale creșelor, cu excepția conținutului privind funcțiile administrative online esențiale.

Articolul 2

Armonizare minimă

Statele membre pot menține sau introduce măsuri conforme cu dreptul Uniunii care depășesc cerințele minime privind accesibilitatea pentru site-uri web și aplicații mobile, stabilite prin prezenta directivă.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.

„organism din sectorul public” înseamnă statul, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public, astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 4 din Directiva 2014/24/UE, sau asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public, dacă respectivele asociații sunt instituite cu scopul explicit de a răspunde nevoilor de interes general, neavând un caracter industrial sau comercial;

2.

„aplicație mobilă” înseamnă software-ul pentru aplicații conceput și dezvoltat de către sau în numele organismelor din sectorul public, în vederea utilizării de către publicul larg, pe dispozitive mobile, cum ar fi telefoanele inteligente și tabletele. Aceasta nu include software-ul care controlează respectivele dispozitive (sisteme de operare pentru dispozitivele mobile) sau echipamente hardware;

3.

„standard” înseamnă un standard astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

4.

„standard european” înseamnă un standard european astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

5.

„standard armonizat” înseamnă un standard armonizat astfel cum este definit la articolul 2 punctul 1 litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 1025/2012;

6.

„conținut media cu dimensiune temporală” înseamnă conținutul media de următoarele tipuri: numai audio, numai video, audio-video, audio și/sau video combinat cu interacțiune;

7.

„elemente ale colecțiilor de patrimoniu” înseamnă bunuri aflate în proprietate privată sau publică, care prezintă un interes istoric, artistic, arheologic, estetic, științific sau tehnic și care fac parte din colecții conservate de instituții culturale, cum ar fi bibliotecile, arhivele și muzeele;

8.

„datele privind măsurătorile” înseamnă rezultatele cuantificate ale activității de monitorizare desfășurate pentru a verifica respectarea de către site-urile web și aplicațiile mobile ale organismelor din sectorul public a cerințelor privind accesibilitatea menționate la articolul 4. Datele privind măsurătorile acoperă atât informații cantitative cu privire la eșantionul de site-uri web și de aplicații mobile testate (numărul de site-uri web și aplicații, eventual cu numărul lor de vizitatori sau utilizatori etc.), cât și informații cantitative cu privire la nivelul de accesibilitate.

Articolul 4

Cerințe privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile

Statele membre se asigură că organismele din sectorul public iau măsurile necesare pentru ca site-urile web și aplicațiile lor mobile să devină mai accesibile, făcându-le ușor de identificat, funcționale, ușor de înțeles și stabile.

Articolul 5

Sarcina disproporționată

(1)   Statele membre se asigură că organismele din sectorul public aplică cerințele privind accesibilitatea de la articolul 4, în măsura în care cerințele respective nu impun o povară disproporționată pentru organismele din sectorul public în sensul respectivului articol.

(2)   Pentru a evalua măsura în care conformitatea cu cerințele privind accesibilitatea de la articolul 4 impune o sarcină disproporționată, statele membre se asigură că organismul din sectorul public vizat ține seama de circumstanțe relevante, inclusiv de următoarele:

(a)

dimensiunea, resursele și natura organismului din sectorul public vizat; și

(b)

costurile și beneficiile estimate pentru organismul din sectorul public vizat în raport cu beneficiile estimate pentru persoanele cu dizabilități, luând în considerare frecvența și durata de utilizare a site-ului web sau a aplicației mobile specifice.

(3)   Fără a aduce atingere alineatului (1) de la prezentul articol, organismul din sectorul public vizat efectuează evaluarea inițială a măsurii în care conformitatea cu cerințele privind accesibilitatea de la articolul 4 impune o sarcină disproporționată.

(4)   Atunci când utilizează derogarea prevăzută la alineatul (1) de la prezentul articol pentru un anumit site web sau pentru o aplicație mobilă, după efectuarea evaluării menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, un organism din sectorul public explică, în declarația privind accesibilitatea menționată la articolul 7, acele părți din cerințele privind accesibilitatea care nu au putut fi respectate și, după caz, oferă alternative accesibile.

Articolul 6

Prezumția de conformitate cu cerințele privind accesibilitatea

(1)   Conținutul site-urilor web și al aplicațiilor mobile care respectă standardele armonizate sau părți ale acestora, ale căror referințe au fost publicate de Comisie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1025/2012, este considerat a fi în conformitate cu cerințele privind accesibilitatea de la articolul 4 care sunt cuprinse în standardele respective sau în părți ale acestora.

(2)   În cazul în care nu a fost publicată nicio referință a standardelor armonizate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, conținutul aplicațiilor mobile care respectă specificațiile tehnice sau părți ale acestora este considerat a fi în conformitate cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4, care fac obiectul respectivelor specificații tehnice sau al unor părți ale acestora.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare care stabilesc specificațiile tehnice menționate la primul paragraf al prezentului alineat. Specificațiile tehnice respective respectă cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4 și asigură cel puțin un nivel de accesibilitate echivalent celui asigurat prin standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04).

Actele de punere în aplicare menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă, în cazul în care nu au fost publicate referințele standardelor armonizate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, până la 23 decembrie 2018.

(3)   În cazul în care nu au fost publicate referințele standardelor armonizate menționate la alineatul (1) din prezentul articol, conținutul site-urilor web care îndeplinește cerințele relevante din standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04) sau din părți ale acestuia este considerat a fi în conformitate cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4 care fac obiectul cerințelor relevante respective sau al unor părți ale acestora.

În cazul în care nu au fost publicate referințele standardelor armonizate menționate la alineatul (1) de la prezentul articol și în lipsa specificațiilor tehnice menționate la alineatul (2) de la prezentul articol, conținutul aplicațiilor mobile care îndeplinește cerințele relevante din standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04) sau din părți ale acestuia este considerat a fi în conformitate cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4 care fac obiectul cerințelor relevante respective sau al unor părți ale acestora.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 10 pentru a modifica alineatul (3) de la prezentul articol prin actualizarea referințelor la standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04), astfel încât să menționeze referințe ale unei versiuni mai recente a acestui standard sau ale unui standard european care îl înlocuiește, în cazul în care versiunea sau standardul respectiv îndeplinește cerințele privind accesibilitatea stabilite la articolul 4 și asigură cel puțin un nivel de accesibilitate echivalent celui asigurat prin standardul european EN 301 549 V1.1.2 (2015-04).

Articolul 7

Măsuri suplimentare

(1)   Statele membre se asigură că organismele din sectorul public oferă și actualizează periodic o declarație privind accesibilitatea detaliată, cuprinzătoare și clară cu privire la conformitatea cu prezenta directivă a site-urilor lor web și a aplicațiilor lor mobile.

Pentru site-urile web, declarația privind accesibilitatea este furnizată într-un format accesibil, utilizând modelul de declarație privind accesibilitatea menționat la alineatul (2), și se publică pe site-ul web relevant.

Pentru aplicațiile mobile, declarația privind accesibilitatea este furnizată într-un format accesibil, utilizând modelul de declarație privind accesabilitatea menționat la alineatul (2), și este disponibilă pe site-ul web al organismului din sectorul public care a dezvoltat aplicația mobilă în cauză sau împreună cu alte informații disponibile în momentul descărcării aplicației.

Declarația include:

(a)

o explicație cu privire la părțile din conținut care nu sunt accesibile, precum și motivele care au stat la baza inaccesibilității și, după caz, alternativele accesibile prevăzute;

(b)

o descriere a unui mecanism de feedback și un link către acesta, pentru a permite oricărei persoane să informeze organismul din sectorul public vizat asupra oricăror neconformități ale site-ului său web sau ale aplicației mobile cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4 și să solicite informațiile excluse în temeiul articolului 1 alineatul (4) și al articolului 5; și

(c)

un link către procedura de asigurare a punerii în aplicare prevăzută la articolul 9, la care se poate recurge în cazul unui răspuns nesatisfăcător la informare sau solicitare.

Statele membre se asigură că organismele din sectorul public oferă un răspuns adecvat la informare sau la solicitare, într-o perioadă de timp rezonabilă.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a unui model de declarație privind accesibilitatea. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 11 alineatul (2). Până la 23 decembrie 2018, Comisia adoptă primul astfel de act de punere în aplicare.

(3)   Statele membre iau măsuri pentru a facilita aplicarea cerințelor privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4 în cazul altor tipuri de site-uri web sau de aplicații mobile decât cele menționate la articolul 1 alineatul (2), în special în cazul site-urilor web sau al aplicațiilor mobile reglementate prin legislația națională în materie de accesibilitate.

(4)   Statele membre promovează și facilitează organizarea de programe de formare privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile destinate părților interesate relevante și personalului organismelor din sectorul public, destinate învățării modului de a crea, a administra și a actualiza conținutul accesibil al site-urilor web și al aplicațiilor mobile.

(5)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a spori gradul de informare cu privire la cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4, cu privire la avantajele acestora pentru utilizatori și pentru proprietarii de site-uri web și de aplicații mobile și cu privire la posibilitatea de a furniza feedback în cazul nerespectării cerințelor din prezenta directivă, conform dispozițiilor din prezentul articol.

(6)   În scopul monitorizării și raportării menționate la articolul 8, Comisia facilitează cooperarea la nivelul Uniunii între statele membre, precum și între statele membre și părțile interesate relevante, în vederea schimbului de cele mai bune practici între acestea și pentru a revizui metodologia de monitorizare menționată la articolul 8 alineatul (2), evoluția pieței și a tehnologiei, precum și progresele în materie de accesibilitate a site-urilor web și a aplicațiilor mobile.

Articolul 8

Monitorizare și raportare

(1)   Statele membre monitorizează periodic conformitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4, pe baza metodologiei de monitorizare prevăzute la alineatul (2) de la prezentul articol.

(2)   Comisia adoptă acte de punere în aplicare privind stabilirea unei metodologii de monitorizare a conformității site-urilor web și a aplicațiilor mobile cu cerințele privind accesibilitatea de la articolul 4. Metodologia este transparentă, transferabilă, comparabilă, reproductibilă și ușor de utilizat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3). Până la 23 decembrie 2018, Comisia adoptă primul astfel de act de punere în aplicare.

(3)   Metodologia de monitorizare menționată la alineatul (2) poate lua în considerare expertiza și include:

(a)

periodicitatea monitorizării și eșantionarea site-urilor web și a aplicațiilor mobile care fac obiectul monitorizării;

(b)

la nivelul site-urilor web, eșantionarea paginilor web și a conținutului paginilor respective;

(c)

la nivelul aplicațiilor mobile, conținutul care urmează să fie testat, luând în considerare momentul lansării inițiale a aplicației și al actualizărilor ulterioare ale funcționalităților;

(d)

o descriere a modului în care conformitatea sau neconformitatea cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4 trebuie suficient demonstrată, cu trimiteri directe, atunci când este cazul, la descrierile relevante care figurează în standardul armonizat sau, în absența acestuia, la cele care figurează în specificațiile tehnice menționate la articolul 6 alineatul (2), ori în standardul european menționat la articolul 6 alineatul (3);

(e)

în cazul în care sunt identificate deficiențe, un mecanism pentru furnizarea de date și informații cu privire la conformitatea cu cerințele privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4 într-un format care să poată fi utilizat de organismele din sectorul public în vederea corectării deficiențelor; și

(f)

măsuri adecvate, inclusiv, dacă este necesar, exemple și orientări, pentru testări automate, manuale și privind posibilitățile de utilizare, în combinație cu parametrii de eșantionare, într-un mod care să fie compatibil cu periodicitatea monitorizării și a raportării.

(4)   Până la 23 decembrie 2021 și, ulterior, din trei în trei ani, statele membre înaintează Comisiei un raport privind rezultatele monitorizării, inclusiv datele privind măsurătorile. Raportul respectiv se redactează pe baza modalităților de raportare menționate la alineatul (6) din prezentul articol. Raportul cuprinde, de asemenea, informații privind utilizarea procedurii de asigurare a punerii în aplicare prevăzute la articolul 9.

(5)   În plus față de măsurile adoptate în conformitate cu articolul 7, primul raport acoperă, de asemenea, următoarele:

(a)

o descriere a mecanismelor instituite de statele membre pentru consultarea părților interesate relevante cu privire la accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile;

(b)

proceduri pentru a face publice eventualele evoluții ale politicii privind accesibilitatea site-urilor web și a aplicațiilor mobile;

(c)

experiențele și constatările rezultate în urma punerii în aplicare a normelor privind respectarea cerințelor privind accesibilitatea prevăzute la articolul 4; și

(d)

informații cu privire la activitățile de formare și de sporire a gradului de informare.

În cazul în care au fost aduse modificări semnificative în legătură cu elementele menționate la primul paragraf, statele membre includ în rapoartele lor ulterioare informații privind respectivele modificări.

(6)   Conținutul tuturor rapoartelor, care nu trebuie neapărat să includă lista site-urilor web, a aplicațiilor mobile sau a organismelor din sectorul public examinate, se publică într-un format accesibil. Comisia adoptă acte de punere în aplicare de stabilire a modalităților prin care statele membre transmit rapoarte Comisiei. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 11 alineatul (3). Până la 23 decembrie 2018, Comisia adoptă primul astfel de act de punere în aplicare.

(7)   Până la 23 septembrie 2018, statele membre informează Comisia cu privire la organismul desemnat să efectueze funcțiile de monitorizare și raportare.

Articolul 9

Procedura de asigurare a punerii în aplicare

(1)   Statele membre asigură disponibilitatea unei proceduri adecvate și eficace de asigurare a punerii în aplicare, pentru a garanta conformitatea cu prezenta directivă, în ceea ce privește cerințele prevăzute la articolele 4 și 5 și la articolul 7 alineatul (1). În special, statele membre asigură adoptarea unei proceduri de asigurare a punerii în aplicare, cum ar fi posibilitatea de a contacta un ombudsman, pentru a garanta tratarea eficientă a informărilor și solicitărilor primite astfel cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) litera (b), și pentru a examina evaluarea menționată la articolul 5.

(2)   Până la 23 septembrie 2018, statele membre informează Comisia cu privire la organismul responsabil de asigurarea punerii în aplicare a prezentei directive.

Articolul 10

Exercitarea delegării

(1)   Competența de a adopta actele delegate îi este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 4 alineatul (4) se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată de la 23 iunie 2017.

(3)   Delegarea competenței menționată la articolul 6 alineatul (4) poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

(5)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 6 alineatul (4) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a formulat nicio obiecție în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 11

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 12

Transpunere

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 23 septembrie 2018. Statele membre informează de îndată Comisia în legătură cu acestea.

Atunci când statele membre adoptă respectivele măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat prin prezenta directivă.

(3)   Statele membre aplică respectivele măsuri după cum urmează:

(a)

site-urilor web ale organismelor din sectorul public care nu au fost publicate înainte de 23 septembrie 2018: începând cu 23 septembrie 2019;

(b)

site-urilor web ale organismelor din sectorul public care nu sunt vizate la litera (a): începând cu 23 septembrie 2020;

(c)

aplicațiilor mobile ale organismelor din sectorul public: începând cu 23 iunie 2021.

Articolul 13

Examinare

Comisia examinează punerea în aplicare a prezentei directive până la 23 iunie 2022. Această examinare ia în considerare rapoartele statelor membre cu privire la rezultatele monitorizării prevăzute la articolul 8 și la utilizarea procedurii de asigurare a punerii în aplicare prevăzute la articolul 9. Examinarea include, de asemenea, o trecere în revistă a progreselor tehnologice care ar putea facilita accesibilitatea pentru anumite tipuri de conținut excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. Rezultatele acestei treceri în revistă se publică într-un format accesibil.

Articolul 14

Intrare în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 15

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 26 octombrie 2016.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

I. LESAY


(1)  JO C 271, 19.9.2013, p. 116.

(2)  Poziția Parlamentului European din 26 februarie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Poziția în primă lectură a Consiliului din 18 iulie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Poziția Parlamentului European din 26 octombrie 2016 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).

(3)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

(4)  Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 470).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 104).

(6)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(7)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

(8)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16).

(9)  Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

(10)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(11)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).


Top