ANEXĂ

ORIENTĂRI COMUNE PENTRU PUNEREA ÎN APLICARE A ACORDULUI ÎNTRE UNIUNEA EUROPEANĂ ȘI GEORGIA PRIVIND FACILITAREA ELIBERĂRII VIZELOR

Scopul acordului între Uniunea Europeană și Georgia privind facilitarea eliberării vizelor („acordul”), care a intrat în vigoare la 1 martie 2011, este de a facilita, în baza principiului reciprocității, procedurile de eliberare a vizelor pentru cetățenii Georgiei pentru o ședere planificată de cel mult 90 de zile într-un interval de 180 de zile.

Acordul stabilește, în baza principiului reciprocității, drepturi și obligații cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic în scopul de a simplifica procedurile de eliberare a vizelor pentru cetățenii Georgiei.

Prezentele orientări, adoptate de Comitetul mixt instituit în temeiul articolului 12 din acord („Comitetul mixt”), urmăresc să asigure o punere în aplicare armonizată a acordului de către misiunile diplomatice și consulatele statelor membre ale Uniunii („statele membre”). Prezentele orientări nu fac parte din acord și, prin urmare, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Cu toate acestea, se recomandă insistent ca personalul diplomatic și consular să le urmeze în mod consecvent atunci când pun în aplicare acordul.

Prezentele orientări urmează să fie actualizate, sub responsabilitatea Comitetului mixt, pentru a ține seama de concluziile desprinse în urma aplicării acordului.

Pentru a asigura aplicarea continuă și armonizată a acordului și în conformitate cu regulamentul de procedură al Comitetului mixt de facilitare a eliberării vizelor, părțile au convenit că vor exista contacte informale între ele între reuniunile oficiale ale Comitetului mixt în vederea soluționării chestiunilor urgente. În cadrul următoarei reuniuni a Comitetului mixt de facilitare a eliberării vizelor, se vor prezenta rapoarte detaliate cu privire la aceste chestiuni și la contactele informale.

I.   ASPECTE GENERALE

1.1.   Scopul și domeniul de aplicare

Articolul 1 alineatul (1) din acord prevede:

Acordul se aplică tuturor cetățenilor Georgiei care solicită o viză de scurtă ședere, indiferent de țara în care își au reședința.

Acordul nu se aplică apatrizilor care dețin un permis de ședere eliberat de Georgia. Acestei categorii de persoane i se aplică normele acquis-ului Uniunii în materie de vize.

Articolul 1 alineatul (2) din acord prevede:

Începând cu 1 iunie 2006, toți cetățenii Uniunii și apatrizii care dețin un permis de ședere eliberat de un stat membru sunt exonerați de obligația de a deține viză atunci când călătoresc în Georgia pentru o perioadă de cel mult 90 de zile într-un interval de 180 de zile sau atunci când tranzitează teritoriul Georgiei.

Pentru a evita orice tratament discriminatoriu din partea Georgiei față de cetățenii unuia sau mai multor state membre sau față de anumite categorii de cetățeni ai acestor state membre, Uniunea a anunțat, într-o declarație anexată la acord, că intenționează să suspende aplicarea acordului în cazul în care Georgia reintroduce obligația de a depune o cerere de viză pentru cetățenii unuia sau mai multor state membre sau pentru anumite categorii de cetățeni ai acestor state membre.

1.2.   Domeniul de aplicare al acordului

Articolul 2 din acord prevede:

Fără a aduce atingere articolului 10, acordul nu afectează normele existente privind obligațiile în materie de vize și exonerarea de obligația de a deține viză. De exemplu, articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului (1) permite statelor membre să exonereze de obligația de a deține viză, printre alte categorii de persoane, echipajele civile ale aeronavelor și navelor. De la intrarea în vigoare a asocierii Elveției și a Principatului Liechtenstein la spațiul Schengen, la 13 decembrie 2008 și, respectiv, la 7 martie 2011, permisele de ședere eliberate de Elveția și Liechtenstein sunt recunoscute ca fiind echivalente cu vizele Schengen de tranzit și de scurtă ședere.

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului („Codul de vize”) (2) se aplică tuturor aspectelor care nu sunt vizate de acord, cum ar fi determinarea statului membru Schengen responsabil de prelucrarea unei cereri de viză, motivarea refuzului de eliberare a vizei, dreptul de exercitare a unei căi de atac împotriva unei decizii negative și regula generală privind interviul personal cu solicitantul vizei. În plus, normele Schengen și, după caz, legislația națională continuă să se aplice tuturor aspectelor care nu sunt vizate de acord, cum ar fi recunoașterea documentelor de călătorie, dovada mijloacelor suficiente de subzistență, refuzul intrării pe teritoriul statelor membre și măsurile de expulzare. În acest sens, este necesar să se furnizeze informații exacte cu privire la aceste aspecte (3).

Chiar dacă se îndeplinesc cerințele prevăzute în acord, de exemplu solicitantul de viză prezintă documente justificative privind scopul călătoriei pentru categoriile prevăzute la articolul 4, este posibil ca eliberarea vizei să fie refuzată dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 6 din Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (4) („Codul frontierelor Schengen”), și anume dacă persoana nu deține un document de călătorie valabil, dacă a fost emisă o semnalare în Sistemul de Informații Schengen (SIS), dacă persoana este considerată o amenințare pentru ordinea publică sau securitatea internă etc.

Alte posibilități de flexibilitate în ceea ce privește eliberarea vizelor, prevăzute de Codul de vize, se aplică în continuare. De exemplu, vizele cu intrări multiple cu o perioadă îndelungată de valabilitate – până la cinci ani – pot fi eliberate pentru alte categorii de persoane decât cele menționate la articolul 5 din acord, în cazul în care condițiile prevăzute în Codul de vize (articolul 24 sunt îndeplinite. La fel, dispozițiile din Codul de vize care permit eliminarea sau reducerea taxei de viză vor continua să se aplice [articolul 16 alineatele (5) și (6) din Codul de vize].

1.3.   Tipurile de vize care intră în domeniul de aplicare al acordului

Articolul 3 litera (d) din acord definește „viza” ca „o autorizație emisă de un stat membru în vederea tranzitării teritoriului statelor membre sau a șederii planificate pe teritoriul statelor membre cu o durată care să nu depășească 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile de la data primei intrări pe teritoriul statelor membre;”.

Facilitățile oferite de acord se aplică vizelor uniforme și vizelor cu valabilitate teritorială limitată eliberate pentru tranzit sau pentru o ședere de scurtă durată.

1.4.   Calcularea duratei de ședere autorizate în baza unei vize și, în special, modul în care se determină perioada de șase luni

Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) a redefinit noțiunea de „scurtă ședere”. Definiția actuală de scurtă ședere este următoarea: „nu depășește 90 de zile în cursul oricărei perioade de 180 de zile, ceea ce implică luarea în considerare a ultimei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere”. Această definiție a intrat în vigoare la 18 octombrie 2013 și este cuprinsă în Codul Frontierelor Schengen.

Data intrării se calculează ca prima zi de ședere pe teritoriul statelor membre, iar data ieșirii se calculează ca ultima zi de ședere pe teritoriul statelor membre. Termenul „oricare” presupune aplicarea unei perioade de referință „mobile” de 180 de zile; aceasta înseamnă că trebuie calculată retroactiv fiecare zi de ședere din ultima perioadă de 180 de zile, pentru a se verifica dacă cerința privind durata de ședere de 90 de zile în decursul unei perioade de 180 de zile continuă să fie îndeplinită. Astfel, o absență pentru o perioadă neîntreruptă de 90 zile permite o nouă ședere de până la 90 de zile.

Exemplu de calculare a șederii pe baza actualei definiții:

O persoană care deține o viză cu intrări multiple valabilă 1 an (18.4.2010 – 18.4.2011) intră pentru prima dată pe teritoriul statelor membre la 19.4.2010 pentru o ședere de trei zile. Persoana respectivă intră din nou la 18.6.2010 pentru o ședere de 86 de zile. Care este situația persoanei în cauză la aceste date? Când va putea persoana în cauză să reintre pe teritoriul statelor membre?

La 11.9.2010: în cursul ultimelor 180 de zile (16.3.2010 – 11.9.2010), persoana în cauză a rămas pe teritoriul statelor membre timp de trei de zile (19.4.2010 – 21.4.2010), urmate de alte 86 de zile (18.6.2010 – 11.9.2010) = 89 de zile = nu a depășit durata maximă de ședere autorizată. Persoana poate să mai rămână cel mult o zi.

Începând cu data de 16.10.2010: Persoana ar putea intra pe teritoriul statelor membre pentru alte trei zile [la 16.10.2010, șederea din 19.4.2010 nu mai este relevantă (se situează în afara perioadei de 180 de zile); la 17.10.2010, șederea din 20.4.2010 nu mai este relevantă (se situează în afara perioadei de 180 de zile etc.)].

Începând cu data de 15.12.2010: Persoana ar putea intra pe teritoriul statelor membre pentru alte 86 de zile [la 15.12.2010, șederea din 18.6.2010 nu mai este relevantă (se situează în afara perioadei de 180 de zile); la 16.12.2010, șederea din 19.6.2010 nu mai este relevantă etc.)].

1.5.   Situația statelor membre care au aderat la Uniune în 2004 și 2007 fără a fi integrate încă pe deplin în spațiul Schengen, situația statelor membre care nu participă la politica comună a Uniunii în domeniul vizelor și situația țărilor asociate

Numai Bulgaria, Croația, Cipru și România nu aplică încă integral acquis-ul Schengen. Aceste țări vor continua să elibereze vize naționale a căror valabilitate se limitează la propriul teritoriu. După ce vor fi aplicat integral acquis-ul Schengen, statele membre menționate anterior vor continua să aplice acordul.

Legislația națională continuă să se aplice în cazul tuturor aspectelor care nu sunt vizate de acord până la data aplicării integrale a acquis-ului Schengen de către aceste state membre. Începând cu data respectivă, normele Schengen și/sau legislațianațională se vor aplica în cazul aspectelor care nu sunt vizate de acord.

Bulgaria, Croația, Cipru și România sunt autorizate să recunoască permisele de ședere, vizele de tip „D” și vizele de scurtă ședere eliberate de statele membre Schengen și de țările asociate pentru șederile de scurtă durată pe teritoriul lor (6).

În conformitate cu articolul 21 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (7), toate statele membre Schengen trebuie să recunoască vizele de lungă ședere și permisele de ședere eliberate de oricare dintre ele ca fiind valabile pentru șederi de scurtă durată pe teritoriile celorlalte state Schengen. Statele membre Schengen acceptă permisele de ședere, vizele de tip „D” și vizele de scurtă ședere ale țărilor asociate pentru intrarea și șederea de scurtă durată și viceversa.

Acordul nu se aplică Danemarcei, Irlandei și Regatului Unit, însă cuprinde declarații comune în care se menționează dorința statelor membre respective de a încheia acorduri bilaterale privind facilitarea eliberării vizelor cu Georgia.

Deși sunt asociate spațiului Schengen, Islanda, Principatul Liechtenstein, Norvegia și Elveția nu fac obiectul acordului.

1.6.   Acordul și acordurile bilaterale

Articolul 13 din acord prevede:

De la data intrării în vigoare a acordului, dispozițiile acordurilor bilaterale în vigoare dintre statele membre și Georgia cu privire la aspectele care fac obiectul acordului încetează să se mai aplice. În conformitate cu dreptul Uniunii, statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a elimina incompatibilitățile dintre acordurile bilaterale ale acestora și acord.

În cazul în care există un acord bilateral sau o înțelegere între un stat membru și Georgia cu privire la aspecte care nu sunt vizate de acord, cum ar fi exonerarea titularilor de pașapoarte de serviciu de obligația de a deține viză, această exonerare va continua să se aplice după intrarea în vigoare a acordului.

Următoarele state membre au semnat un acord bilateral cu Georgia care prevede exonerarea titularilor de pașapoarte de serviciu de obligația de a deține viză: Bulgaria, Cipru, Letonia, Ungaria, România și Slovacia.

Exonerarea de obligația de a deține viză acordată de un stat membru titularilor de pașapoarte de serviciu se aplică numai pentru călătoriile pe teritoriul statului membru respectiv și nu pentru călătoriile pe teritoriul altor state membre Schengen.

1.7.   Declarația comună privind armonizarea informațiilor referitoare la procedurile de eliberare a vizelor de scurtă ședere și la documentele care trebuie prezentate cu ocazia solicitării vizelor de scurtă ședere

O declarație comună anexată la acord indică angajamentul părților de a furniza cetățenilor Georgiei informații coerente și uniforme privind accesul la misiunile diplomatice și consulatele statelor membre și privind procedurile și condițiile de solicitare a vizelor și valabilitatea vizelor eliberate. Aceste informații sunt disponibile pe site-ul delegației Uniunii Europene în Georgia: http://www.eeas.europa.eu/delegations/georgia/travel_eu/visa/index_en.htm.

Articolul 47 din Codul de vize stabilește obligația autorităților centrale și a consulatelor statelor membre de a oferi publicului larg toate informațiile relevante cu privire la cererile de viză.

Misiunile diplomatice și consulatele statelor membre trebuie să asigure difuzarea acestor informații pe scară largă (prin intermediul panourilor de informare din consulate, al broșurilor, al site-urilor etc.) și să furnizeze totodată informații precise privind condițiile de eliberare a vizelor, reprezentarea statelor membre în Georgia și lista documentelor justificative necesare în cazul acestora.

1.8.   Informații furnizate de autoritățile georgiene cu privire la acord

Pentru o informare corectă a cetățenilor Georgiei cu privire la avantajele acordului și la misiunile diplomatice și consulatele statelor membre la care pot fi depuse cererile de viză, Ministerul Afacerilor Externe din Georgia a creat un link special cu aceste informații. Pagina web:

http://mfa.gov.ge/index.php?lang_id=GEO&sec_id=95&info_id=13448

II.   DISPOZIȚII SPECIALE

2.1.   Norme care se aplică tuturor solicitanților de viză

Se reamintește faptul că facilitățile menționate mai jos privind taxa de viză, durata procedurilor de prelucrare a cererilor de viză și prelungirea vizei în circumstanțe excepționale se aplică tuturor solicitanților de viză, inclusiv turiștilor.

2.1.1.   Taxa de viză

Articolul 6 alineatul (1) din acord prevede:

În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din acord, taxa pentru prelucrarea unei cereri de viză este de 35 EUR. Această taxă este percepută în cazul tuturor solicitanților de viză din Georgia (inclusiv al turiștilor) și se referă la vizele de scurtă ședere, indiferent de numărul intrărilor.

Articolul 6 alineatul (2) din acord prevede:

În ceea ce privește modalitățile de cooperare cu prestatorii externi de servicii, articolul 43 din Codul de vize detaliază sarcinile acestora.

Articolul 6 alineatul (3) din acord prevede:

Categoriile de persoane menționate mai sus sunt scutite de taxă. De asemenea, sunt scutiți de taxă solicitanții din categoriile prevăzute la articolul 16 alineatul (4) din Codul de vize.

Astfel cum se prevede la articolul 16 alineatul (6) din Codul de vize, „în cazuri particulare, se poate renunța la perceperea taxei de viză sau valoarea acesteia poate fi redusă dacă acest lucru contribuie la promovarea unor interese de ordin cultural sau sportiv, precum și a unor interese din domeniul politicii externe, al politicii de dezvoltare și alte domenii de interes public vital sau din motive umanitare”.

Articolul 16 alineatul (7) din Codul de vize prevede că taxa de viză se încasează în euro, în moneda națională a țării terțe sau în moneda utilizată în mod curent în țara terță în care se depune cererea de viză și că taxa nu este rambursabilă, exceptând cazurile în care o cerere este inadmisibilă sau consulatul nu are competența necesară.

În situația în care taxa se încasează într-o altă monedă decât euro, valoarea taxei de viză percepute în respectiva monedă este stabilită și revizuită periodic, conform cursului de schimb de referință al euro stabilit de Banca Centrală Europeană. Suma percepută poate fi rotunjită, iar consulatele se asigură, în cadrul cooperării locale Schengen, că se percep taxe similare.

Pentru a se evita discrepanțe care ar putea conduce la introducerea de cereri multiple de viză (fenomenul de „visa shopping”), misiunile diplomatice și consulatele statelor membre din Georgia ar trebui să se asigure că taxele de viză percepute în monedă străină sunt similare pentru toți solicitanții de viză georgieni.

Solicitanților de viză georgieni li se eliberează o chitanță pentru taxa de viză achitată în conformitate cu articolul 16 alineatul (8) din Codul de vize.

2.1.2.   Durata procedurilor pentru prelucrarea cererilor de viză

Articolul 7 din acord prevede:

Decizia privind cererea de viză se ia, în principiu, în termen de 10 zile calendaristice de la data primirii unei cereri admisibile de viză.

Această perioadă poate fi prelungită până la 30 de zile calendaristice atunci când este necesară o analiză suplimentară, de exemplu, în scopul consultării autorităților centrale.

Toate aceste termene încep să curgă numai din momentul în care dosarul de cerere de viză este complet, adică de la data primirii cererii de viză și a documentelor justificative.

Pentru misiunile diplomatice și consulatele statelor membre care au un sistem de programare, perioada de timp pentru obținerea unei programări nu trebuie considerată ca făcând parte din timpul de prelucrare a cererii. Acest aspect, precum și alte chestiuni practice legate de depunerea unei cereri de viză, sunt reglementate de normele generale prevăzute în articolul 9 din Codul de vize. În special, în cazul în care solicitanții trebuie să obțină o programare pentru depunerea unei cereri de viză, programarea se face, de regulă, în termen de două săptămâni de la data solicitării acesteia.

La stabilirea programării, ar trebui să se țină cont de posibilele situații urgente invocate de solicitantul de viză. Decizia privind reducerea termenului pentru luarea unei decizii cu privire la o cerere de viză, astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (3) din acord, este luată de către funcționarul consular.

Conform Manualului privind prelucrarea cererilor de viză și modificarea vizelor eliberate (partea 2, punctul 3.2.2), capacitatea consulatelor statelor membre din Georgia de a prelucra cererile de viză ar trebui adaptată astfel încât să se respecte termenul de două săptămâni prevăzut de Codul de vize pentru programări, inclusiv în perioadele de vârf.

În situații urgente justificate (în cazul în care cererea de viză nu ar fi putut fi depusă mai repede din motive care nu puteau fi prevăzute de către solicitantul de viză), trebuie să se stabilească imediat o programare [în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Codul de vize]sau să se asigure acces direct pentru depunerea cererii.

De asemenea, un consulat poate decide să instituie o procedură „accelerată” de depunere a cererilor pentru a primi anumite categorii de solicitanți de viză.

2.1.3.   Prelungirea vizei în circumstanțe excepționale

Articolul 9 din acord prevede:

În ceea ce privește posibilitatea de a prelungi perioada de valabilitate a vizei din motive personale justificate, în cazul în care titularul vizei nu poate părăsi teritoriul statului membru până la data menționată pe autocolantul de viză, dispozițiile articolului 33 din Codului de vize se vor aplica în măsura în care acestea sunt compatibile cu acordul. Cu toate acestea, în temeiul acordului, prelungirea perioadei de valabilitate a vizei se efectuează gratuit în caz de „forță majoră” sau din „motive de ordin umanitar.”

2.2.   Norme care se aplică anumitor categorii de solicitanți de viză

2.2.1.   Documente justificative privind scopul călătoriei

Pentru categoriile de persoane enumerate la articolul 4 alineatul (1) din acord sunt necesare doar documentele justificative privind scopul călătoriei care au fost indicate. Astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (3) din acord, nu se va mai solicita nicio altă justificare, invitație sau validare referitoare la scopul călătoriei. Aceasta nu înseamnă, însă, că se renunță la cerința generală de a depune în persoană cererea de viză și documentele justificative referitoare la mijloacele de subzistență. Această cerință rămâne neschimbată.

Dacă, în cazuri individuale, persistă îndoieli cu privire la autenticitatea documentului care face dovada scopului călătoriei, solicitantul vizei poate fi invitat la un nou interviu detaliat la sediul ambasadei/consulatului, unde poate fi chestionat în legătură cu scopul real al vizitei sau intenția solicitantului de a se întoarce (în conformitate cu articolul 21 alineatul (8) din Codul de vize). În astfel de cazuri individuale, solicitantul de viză poate furniza documente suplimentare sau acestea îi pot fi solicitate, în mod excepțional, de către funcționarul consular. Comitetul mixt va monitoriza îndeaproape această chestiune.

Pentru categoriile de persoane care nu sunt menționate la articolul 4 alineatul (1) din acord (cum ar fi turiștii), se aplică în continuare normele generale privind documentele care fac dovada scopului călătoriei. Același lucru este valabil și pentru documentele referitoare la consimțământul părinților pentru călătoria copiilor cu vârsta sub 18 ani.

Normele Schengen sau legislația națională se aplică în cazul aspectelor care nu sunt vizate de acord, cum ar fi recunoașterea documentelor de călătorie și garanțiile privind întoarcerea în țara de origine și privind existența unor mijloace de subzistență suficiente.

În principiu, cererea, certificatul, documentul sau scrisoarea prevăzute la articolul 4 alineatul (1) din acord sunt depuse, în original, împreună cu cererea de viză. Consulatul poate începe însă prelucrarea cererii de viză pe baza documentelor transmise prin fax sau a unei copii a cererii, a certificatului, a documentului sau a scrisorii. Cu toate acestea, consulatul poate solicita documentul original în situația în care solicitantul depune o cerere pentru prima dată. De asemenea, consulatul solicită originalul dacă are îndoieli cu privire la un anumit caz.

Articolul 4 alineatul (1) din acord prevede:

2.2.2.   Eliberarea vizelor cu intrări multiple

În cazul în care solicitantul de viză trebuie să călătorească în mod frecvent în statele membre, se pot elibera vize de scurtă ședere pentru mai multe vizite, cu condiția ca durata totală a acestor vizite să nu depășească 90 de zile într-un interval de 180 de zile.

Articolul 5 din acord prevede:

Ținând cont de statutul profesional al acestor categorii de persoane sau de gradul de rudenie cu un cetățean al Georgiei care își exercită dreptul de ședere pe teritoriul statelor membre, se justifică acordarea unei vize cu intrări multiple cu o perioadă de valabilitate de până la cinci ani sau limitată la durata mandatului sau la durata șederii legale, în cazul în care această durată nu depășește cinci ani.

Persoanele care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) litera (a) din acord trebuie să facă dovada șederii legale a persoanei care adresează invitația.

În ceea ce privește persoanele care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) litera (b) din acord, acestea ar trebui să furnizeze un document care să ateste statutul lor profesional și durata mandatului acestora.

Această dispoziție nu se aplică persoanelor care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) litera (b) din acord dacă acestea sunt exonerate de obligația de a deține viză în temeiul acordului, și anume dacă sunt titulari de pașapoarte diplomatice.

Persoanele care intră sub incidența articolului 5 alineatul (1) litera (c) din acord trebuie să facă dovada statutului lor de membru permanent al delegației oficiale și a necesității de a participa în mod regulat la reuniuni, consultări, negocieri sau programe de schimb.

În principiu, se eliberează vize cu intrări multiple valabile timp de un an categoriilor de persoane menționate mai sus dacă solicitantul de viză a obținut în anul precedent (12 luni) cel puțin o viză și a utilizat-o în conformitate cu normele legale ale statului (statelor) vizitat(e) privind intrarea și șederea pe teritoriul (teritoriile) acestuia (acestora) (de exemplu, persoana nu a depășit perioada legală de ședere) și dacă există motive pentru a solicita o viză cu intrări multiple. În cazurile în care nu se justifică eliberarea unei vize valabile timp de un an (de exemplu, dacă programul de schimb durează mai puțin de un an sau dacă persoana nu trebuie să călătorească pentru un an complet), durata de valabilitate a vizei va fi mai mică de un an, cu condiția ca celelalte cerințe pentru eliberarea vizei să fie îndeplinite.

Categoriilor de solicitanți de vize menționate la articolul 5 alineatul (2) din acord li se vor elibera vize cu intrări multiple valabile între doi și cinci ani, cu condiția ca în ultimii doi ani (24 de luni) acestea să fi utilizat cele două vize cu intrări multiple valabile un an în conformitate cu normele legale ale statului (statelor) vizitat(e) privind intrarea și șederea pe teritoriul/teritoriile acestuia (acestora) și ca motivele pentru solicitarea vizei cu intrări multiple să fie în continuare valabile. Trebuie remarcat faptul că o viză cu o valabilitate între doi și cinci ani se eliberează numai dacă solicitantului de viză i s-au eliberat două vize valabile cel puțin un an în cursul celor doi ani precedenți și dacă acesta a utilizat respectivele vize în conformitate cu normele legale ale statului (statelor) vizitat(e) privind intrarea și șederea pe teritoriul (teritoriile) acestuia (acestora). Misiunile diplomatice și consulatele statelor membre vor decide, pe baza evaluării fiecărei cereri de viză, perioada de valabilitate a acestor vize, și anume de la doi la cinci ani.

În ceea ce privește definirea criteriilor prevăzute la articolul 5 alineatul (2) din acord: „cu condiția ca … să existe motive pentru solicitarea unei vize cu intrări multiple” și de articolul 5 alineatul (3) din acord: „cu condiția ca … motivele pentru care a fost solicitată o viză cu intrări multiple să fie în continuare valabile”, se vor aplica criteriile prevăzute de Codul de vize pentru eliberarea de vize cu intrări multiple. În consecință, persoana trebuie să dovedească existența unui motiv pentru a călători frecvent într-unul sau mai multe state membre, de exemplu pentru afaceri.

Nu există nicio obligație de a elibera o viză cu intrări multiple dacă solicitantul de viză nu a utilizat o viză eliberată anterior.

2.2.3.   Titularii de pașapoarte diplomatice

Articolul 10 din acord prevede:

Procedurile de detașare a diplomaților în statele membre nu sunt vizate de acord. Se aplică procedura de acreditare obișnuită.

III.   COOPERAREA PRIVIND SECURITATEA DOCUMENTELOR

Într-o declarație comună anexată la acord, părțile convin că impactul nivelului de securitate al documentelor de călătorie asupra funcționării acordului ar trebui să fie evaluat de Comitetul mixt. În acest scop, părțile au convenitt să se informeze reciproc, cu regularitate, cu privire la măsurile luate pentru a se evita proliferarea documentelor de călătorie, pentru a se dezvolta aspectele tehnice ale securității documentelor de călătorie, precum și cele referitoare la procesul de personalizare a eliberării documentelor de călătorie.

IV.   STATISTICI

Pentru a permite Comitetului mixt să monitorizeze în mod eficient punerea în aplicare a acordului, misiunile diplomatice și consulatele statelor membre transmit Comisiei, o dată la șase luni, statistici care să urmărească cu precădere și în măsura posibilului, precizând pentru fiecare lună:

—	numărul de vize cu intrări multiple eliberate;

—	numărul de vize eliberate fără taxe.

V.   DECLARAȚIA UNIUNII EUROPENE PRIVIND FACILITĂȚILE ACORDATE MEMBRILOR DE FAMILIE

Deși acordul nu include drepturi și obligații cu caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru facilitarea mobilității unui număr mai mare de cetățeni ai Georgiei care sunt membri de familie ai unor cetățeni ai Georgiei cu reședința legală pe teritoriul statelor membre, Uniunea ia act de sugestia Georgiei de a da o definiție mai largă noțiunii de membru de familie care ar trebui să beneficieze de facilitarea eliberării vizelor, precum și de importanța pe care Georgia o acordă îmbunătățirii mobilității pentru această categorie de persoane.

Prin urmare, în scopul facilitării mobilității unui număr mai mare de persoane care au legături de familie (în special frați și surori, precum și copiii acestora) cu cetățeni ai Georgiei cu reședința legală pe teritoriul statelor membre, Uniunea invită consulatele statelor membre, printr-o declarație anexată la acord, să profite pe deplin de posibilitățile prevăzute deja de acquis în ceea ce privește facilitarea eliberării vizelor pentru această categorie de persoane, posibilități care includ, în special, simplificarea documentelor justificative care trebuie prezentate de solicitanții de viză, scutirea de taxele de prelucrare a cererilor și, dacă este cazul, eliberarea de vize cu intrări multiple.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 81, 21.3.2001, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (JO L 243, 15.9.2009, p. 1).

(3)  A se vedea de asemenea punctul 1.7.

(4)  Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 610/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen), a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen, a Regulamentelor (CE) nr. 1683/95 și (CE) nr. 539/2001 ale Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (CE) nr. 810/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 1).

(6)  Decizia nr. 565/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de introducere a unui regim simplificat de control al persoanelor la frontierele externe, bazat pe recunoașterea unilaterală de către Bulgaria, Croația, Cipru și România a anumitor documente ca fiind echivalente cu vizele naționale ale acestora pentru tranzitul sau șederea preconizată pe teritoriile lor pentru o perioadă care nu depășește 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile și de abrogare a Deciziilor nr. 895/2006/CE și nr. 582/2008/CE (JO L 157, 27.5.2014, p. 23).

(7)  JO L 239, 22.9.2000, p. 19.