17.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 222/52

(1)

Comisia a primit la 14 ianuarie 2009 o plângere din partea societății Radiodifusión Digital SL (denumită în continuare „Radiodifusión”) și la 18 mai 2009 o plângere din partea societății SES Astra S.A. (denumită în continuare „Astra”). Ambele plângeri se referă la o schemă de ajutoare de stat adoptată de autoritățile spaniole în contextul trecerii de la televiziunea analogică la televiziunea digitală în zonele îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania. Schema contestată își are originea în Legea 10/2005 din 14 iunie 2005 privind măsuri urgente de promovare a televiziunii digitale terestre, de liberalizare a televiziunii prin cablu și de susținere a pluralismului (1). În legătură cu procesul de tranziție către televiziunea digitală terestră au fost adoptate, printre altele, următoarele acte legislative: Decretul regal 944/2005 din 29 iulie 2005 de aprobare a Planului tehnic național pentru televiziunea digitală terestră (denumit în continuare „Planul tehnic național”) (2), Decretul regal 945/2005 din 29 iulie 2005 de aprobare a Regulamentului general de furnizare a serviciului de televiziune digitală terestră, Ordinul ITC/2476/2005 din 29 iulie 2005 de aprobare a Regulamentului tehnic și de furnizare a serviciului de televiziune digitală terestră și Decretul regal 920/2006 din 28 iulie 2006 de aprobare a Regulamentului general de furnizare a serviciilor de radiodifuziune și de televiziune prin cablu.

(2)

Aceste măsuri privesc întregul teritoriu al Spaniei. Cu toate acestea, Comisia a inițiat două proceduri distincte, una pentru Spania, cu excepția Comunității Autonome Castilla-La Mancha, și a doua pentru Comunitatea Autonomă Castilla-La Mancha. Deși măsura de ajutor este aceeași în ambele cazuri și ridică aceleași probleme, cazul regiunii Castilla-La Mancha prezintă unele particularități de mică importanță (sau fără importanță) pentru situația generală. Concret, plângerea societății Radiodifusión se referă numai la Castilla-La Mancha, întrucât modul în care guvernul regional al acestei provincii a aplicat schema de ajutor diferă de modelul urmat de celelalte regiuni și, în cazul Castilla-La Mancha, a fost necesar să se efectueze o evaluare detaliată a unui studiu economic.

(3)

În ambele cazuri, Comisia a inițiat procedura oficială de investigare la 29 septembrie 2010, susținând că schema de ajutoare de stat efectuează o discriminare între operatorii de platforme. Decizia de a iniția procedura oficială de investigare (denumită în continuare „decizia de inițiere a procedurii”) a fost publicată la 11 decembrie 2010 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (3). Trei părți interesate au trimis observații: Radiodifusión, la 11 ianuarie 2011, Abertis și SES Astra S.A. (denumită în continuare: „Astra”), la 4 februarie 2011.

(4)

La 19 ianuarie și 9 februarie 2011 observațiile au fost transmise Spaniei, căreia i s-a oferit posibilitatea de a-și exprima opinia cu privire la acestea. La 18 februarie și 8 martie 2011, Reprezentanța Permanentă a Regatului Spaniei a prezentat observațiile guvernului regional al Comunității Autonome Castilla-La Mancha (Junta de Comunidades de Castilla-La Mancha, denumit în continuare „JCCM”) cu privire la comentariile părților terțe. La 27 mai 2011 și 9 august 2012, Comisia a transmis Spaniei solicitări de informații, la care JCCM a răspuns la 10 iunie 2011 și, respectiv, 10 septembrie 2012. La 20 august 2011, Comisia a transmis o solicitare de informații societății Radiodifusión, care a răspuns la 29 septembrie 2011. La 14 octombrie 2011, 15 noiembrie 2011 și 6 decembrie 2012, JCCM a prezentat informații suplimentare din proprie inițiativă. În plus, la 18 mai 2011, Comisia a organizat o reuniune cu autoritățile spaniole și cu JCCM.

(5)

JCCM a furnizat la 15 mai 2013 informații privind organizarea unei licitații pentru ajutorul de funcționare și cel de întreținere și la 20 decembrie 2013 informații privind procedurile de sancționare aflate în curs în Spania împotriva Radiodifusión și a societății-mamă INGEST, precum și observații privind discuțiile aflate în desfășurare între Comisie și autoritățile spaniole pe tema ajutorului de stat SA.28599. La 6 iunie 2014, JCCM a prezentat observații pentru a demonstra că acțiunile sale respectă „principiul investitorului în economia de piață” și normele UE privind achizițiile publice. În plus, între Comisie și JCCM au avut loc mai multe schimburi de informații privind investigația.

(6)

La 20 iunie 2013, Comisia a adoptat o decizie finală negativă privind ajutorul de stat SA.28599 pentru instalarea televiziunii digitale terestre în zone îndepărtate și mai puțin urbanizate (situate în afara regiunii Castilla-La Mancha) (4).

(7)

Radiodifusión este un operator local de telecomunicații și de platformă de televiziune terestră, înregistrat în Registrul operatorilor al Comisiei pentru piața de telecomunicații (denumită în continuare „CMT”), care are ca obiect de activitate gestionarea unei rețele publice de telecomunicații și furnizarea serviciilor de comunicații electronice, în special a serviciilor de radiodifuziune și televiziune.

(8)

Radiodifusión a reclamat faptul că schemele de finanțare din Castilla-La Mancha erau destinate operatorilor de platforme care dispuneau deja de o rețea cu acoperire națională, celelalte rețele (și anume, operatorii de rețele locale) fiind astfel excluse. Conform Radiodifusión, schema contestată afectează concurența reală la nivel local și concurența potențială la nivel regional și național.

(9)

Radiodifusión a susținut, de asemenea, că cea mai mare parte a fondurilor investite de regiunea Castilla-La Mancha nu a fost utilizată pentru modernizarea stațiilor de emisie analogice existente, ci pentru construirea unor stații noi. Pentru a dovedi această afirmație,Radiodifusión a comparat lista comunelor care au primit fonduri cu lista celor care găzduiau o stație de emisie analogică. Aproximativ 80 % din comunele beneficiare nu aveau o stație de emisie analogică înainte de introducerea schemei. Radiodifusión a subliniat, de asemenea, că pentru simpla digitalizare a rețelei terestre nu ar fi fost necesară construcția masivă de stații suplimentare. În consecință, fondurile destinate modernizării rețelei au fost disproporționat de mari.

(10)

Din cele de mai sus, Radiodifusión a dedus că scopul real al subvențiilor nu era simpla digitalizare a rețelei existente, ci, mai degrabă, construirea unei rețele mai performante și mai extinse, care să le permită operatorilor tradiționali (în principal, TelecomCLM și Abertis) să concureze mai activ pe piața serviciilor de transmisie a programelor organismelor de radiodifuziune locale și pe piața televiziunii mobile. În aceste circumstanțe, Radiodifusión consideră că nu se poate justifica faptul că nu s-a adoptat o procedură deschisă și transparentă pentru acordarea subvențiilor, ținând seama că orice operator de rețea ar fi putut să construiască noile stații. În consecință, Radiodifusión semnalează, de asemenea, existența unei denaturări a pieței operatorilor de rețea.

(11)

Al doilea reclamant este operatorul de platformă satelitară SES Astra. Înființat în 1985, acesta a fost primul operator privat de servicii de comunicații prin satelit din Europa. Astra oferă o gamă largă de soluții de radiodifuziune și de comunicații în bandă largă pentru clienți din Europa și din afara Europei. Operatorul difuzează programe de televiziune și de radio direct către milioane de locuințe și oferă acces la internet și servicii de rețea pentru utilizatori publici și privați.

(12)

Astra pretinde că măsura încalcă principiul neutralității tehnologice, deoarece sprijină numai transmisiunea terestră pentru digitalizare. Pentru a demonstra că platforma satelitară ar putea reprezenta o alternativă reală, Astra face referire, în special, la cazul Cantabriei. În ianuarie 2008, guvernul regional al acestei Comunități Autonome a organizat o licitație pentru a extinde acoperirea cu servicii de televiziune digitală la tot teritoriul Cantabriei și a selecționat Astra pentru a oferi, prin intermediul platformei sale, canale libere (necodate). În noiembrie 2008, guvernul regional a reziliat însă acest contract. Potrivit Astra, autoritățile au reziliat contractul numai pentru că au fost informate că guvernul central urma să finanțeze modernizarea rețelei analogice terestre. De fapt, într-o scrisoare din 7 noiembrie 2008, autoritățile din Cantabria au explicat că rezilierea contractului s-a datorat faptului că, între timp, guvernul central a adoptat decizii privind extinderea acoperirii cu servicii de televiziune digitală la întregul teritoriu al Spaniei (5). În consecință, potrivit reclamantului, cazul Cantabriei demonstrează, în primul rând, că Astra putea concura pe această piață și, în al doilea rând, că deciziile guvernului central au împiedicat exercitarea acestei concurențe.

(13)

Cazul privește sectorul radiodifuziunii. În acest sector activează numeroși operatori la diferite niveluri ale lanțului de produse și servicii de radiodifuziune.

(14)

Organismele de radiodifuziune sunt editorii de canale de televiziune care achiziționează sau produc conținut TV, pe care îl grupează în canale. Aceste canale sunt ulterior difuzate către public prin diferite platforme (de exemplu, prin satelit, televiziune digitală terestră, cablu, televiziune prin internet). În Spania, legiuitorul a considerat că serviciile de radiodifuziune sunt servicii publice, motiv pentru care acestea sunt furnizate atât de către organismele de radiodifuziune de stat (RTVE), cât și de către organismele de radiodifuziune private care dețin o licență acordată de stat (6). Așa-numitele canale „libere” sunt oferite telespectatorilor în mod gratuit. Pentru ca populația să poată beneficia efectiv de acest serviciu public, legea prevede obligații de acoperire minimă, atât pentru organismul public de radiodifuziune, cât și pentru operatorii privați deținători de licențe. În consecință, organismele publice de radiodifuziune au obligația de a acoperi cel puțin 98 % din populația Spaniei, în timp ce operatorii privați trebuie să acopere cel puțin 96 % din populație. În Spania, organismele naționale de radiodifuziune nu dețin o rețea națională de radiodifuziune, motiv pentru care încheie acorduri cu operatorii de platforme pentru transmiterea conținutului și pentru îndeplinirea obligațiilor lor de acoperire.

(15)

Furnizorii de echipamente de telecomunicații sunt societățile care produc sau instalează infrastructurile și dispozitivele necesare pentru construcția diferitelor platforme.

(16)

Operatorii de platforme (sau operatorii de rețea) sunt entități private sau publice care operează infrastructurile necesare pentru transportul și distribuția semnalului canalelor de radiodifuziune. La începuturile televiziunii, unica platformă existentă era platforma analogică terestră. Pe măsură ce tehnologia a progresat, au apărut pe piață mai multe platforme, și anume: platforma satelitară, platforma prin cablu și, mai recent, televiziunea prin internet (7) care utilizează conexiunea în bandă largă pentru a transmite semnale de televiziune.

(17)

În radiodifuziunea terestră, semnalul de televiziune este transmis de la un studio TV către o stație de emisie (cap de rețea); aceasta este de obicei deținută de un operator de rețea care îi asigură funcționarea. Ulterior, semnalul este transportat și distribuit de la stația de emisie (capul de rețea) către stațiile de radiodifuziune (de exemplu, turnuri) administrate de un operator de rețea. Uneori, semnalul este transportat prin satelit. În final, semnalul se distribuie de la stațiile de radiodifuziune către locuințe. Pentru digitalizarea rețelei analogice terestre este necesar să se înlocuiască stațiile de emisie de pe teren. Având în vedere însă că semnalul digital acoperă o distanță mai mică decât cel analogic și, în consecință, noua tehnologie necesită o rețea cu un grad mai mare de capilaritate, extinderea acoperirii implică, de asemenea, în unele cazuri, construcția de noi stații de emisie. Telespectatorul trebuie să dețină un decodor, care poate fi sau nu deja integrat în televizor.

(18)

În radiodifuziunea prin satelit, semnalul este transmis unei stații de emisie (cap de rețea), pentru a fi ulterior transportat către un satelit, care îl distribuie către locuințe. În mod alternativ, semnalul poate fi transmis direct de la studioul TV către satelit, dacă studioul este echipat corespunzător. Telespectatorul trebuie să dețină o antenă parabolică și un decodor. Pentru a crește acoperirea cu servicii prin satelit a unei regiuni, este necesară instalarea echipamentului de la sol sus-menționat la domiciliul clientului. În termeni de acoperire geografică, platforma satelitară ar putea atinge aproape 100 % din teritoriul Spaniei, în timp ce platforma terestră atinge aproximativ 98 %.

(19)

Măsura investigată trebuie analizată în contextul procesului de digitalizare a radiodifuziunii pe care l-au parcurs sau îl parcurg platformele terestre, satelitare sau prin cablu. În comparație cu radiodifuziunea analogică, radiodifuziunea digitalizată are o capacitate mai mare de transmisie datorită utilizării mai eficiente a spectrului de radiofrecvențe. Acest aspect este cu atât mai relevant în cazul radiodifuziunii terestre, pentru care este disponibil un spectru de frecvențe limitat, astfel încât aceasta se află în concurență cu telecomunicațiile mobile pentru banda largă deficitară. În schimb, transmisia prin satelit are avantajul operării într-o bandă de frecvență complet distinctă, în care nu există un deficit de frecvențe.

(20)

Trecerea de la televiziunea analogică la cea digitală eliberează o mare porțiune de spectru radio de înaltă calitate, cunoscut sub denumirea de „dividend digital”, care va fi disponibil pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice. Acest dividend digital, în special frecvențele din banda de 790-862 MHz („banda de 800 MHz”), poate stimula dezvoltarea sectorului comunicațiilor electronice, poate avea un impact major asupra competitivității și creșterii economice și poate oferi o gamă largă de beneficii sociale și culturale (8).

(21)

„Dividendul digital” poate fi obținut fie prin trecerea de la o platformă terestră la alt tip de platformă, fie prin trecerea de la radiodifuziunea analogică terestră la cea digitală terestră. Poate fi avută în vedere, de asemenea, o soluție mixtă care să combine diferite platforme (9).

(22)

Cu toate acestea, în cazul radiodifuziunii terestre, deficitul de frecvențe rămâne o problemă, chiar și după digitizare. La puțin timp după finalizarea trecerii de la televiziunea analogică la cea digitală în aprilie 2010, guvernul spaniol a fost nevoit să transfere unele organisme de radiodifuziune din banda de 800 MHz într-o bandă de frecvență inferioară (10). Relocarea multiplexurilor de televiziune digitală terestră asignate organismelor de radiodifuziune a condus la costuri suplimentate și la acordarea de noi ajutoare de stat, pe care Comisia le examinează în prezent în cadrul unei proceduri oficiale de investigare (11).

(23)

În ceea ce privește transmisia TV, transmisia digitală terestră va fi în continuare, în viitorul previzibil, o platformă de distribuție importantă, dar probabil că tehnologia de bandă largă, cum ar fi rețelele de nouă generație (NGA), va reprezenta o alternativă majoră, ca tehnologie de transmisie dominantă. În prezent însă, rețelele NGA nu acoperă întregul teritoriu al Spaniei.

(24)

În Spania există în prezent patru platforme de radiodifuziune: TDT – tehnologia digitală terestră (DVB-T), prin satelit (DVB-S), prin cablu (DVB-C) și televiziunea prin internet. TDT este platforma principală pentru canalele spaniole publice și private cu acces liber (12). Principalul operator al rețelei terestre este Abertis. Acesta controlează, de asemenea, operatorul de satelit Hispasat. Există și o serie de operatori locali de telecomunicații care transportă semnalele TDT și care sunt, de regulă, conectați la rețeaua națională a Abertis. În Castilla-La Mancha, principalul operator regional este TelecomCLM (13). În ceea ce privește canalele TV cu plată, acestea sunt difuzate, în general, prin satelit, cablu și internet. Astra și Hispasat sunt principalii operatori de satelit.

(25)

Pentru tranziția de la televiziunea analogică la cea digitală, Spania a adoptat în perioada 2005-2008 o serie de măsuri cu impact asupra rețelei terestre, descrise în secțiunea 2.2. Autoritățile spaniole împart teritoriul în trei zone distincte:

(26)

Schema care face obiectul investigației se bazează pe un sistem complex de dispoziții juridice instituite de autoritățile centrale spaniole începând cu anul 2005. Conform acestor dispoziții, ajutorul de stat pentru instalarea televiziunii digitale terestre în zona II a fost acordat în perioada 2008-2009 de către comunitățile autonome și municipalități. Acestea au direcționat către beneficiari fonduri provenind din bugetele lor și din bugetul central. De asemenea, după 2009, comunitățile autonome au continuat să acorde ajutoare pentru întreținerea și exploatarea rețelelor din zona II.

(27)

Reglementarea trecerii la televiziunea digitală a început cu adoptarea Legii 10/2005 din 14 iunie 2005. Această lege prevede necesitatea de a stimula trecerea de la tehnologia analogică terestră la cea digitală terestră, precum și obligația guvernului de a lua măsurile necesare în acest sens.

(28)

Pe baza acestui mandat, prin Decretul regal 944/2005, Consiliul de Miniștri a aprobat Planul tehnic național care stabilea data de 3 aprilie 2010 ca termen pentru abandonarea tehnologiei analogice (14).

(29)

În ceea ce privește zonele II și III, cea de-a douăsprezecea dispoziție adițională din Planul tehnic național prevedea deja posibilitatea ca autoritățile locale și cele regionale să extindă acoperirea de la 96 % la 100 % din populație. Planul tehnic se referă în această privință explicit la televiziunea digitală terestră (TDT) și stabilește șase condiții în care autoritățile locale pot efectua extinderea acoperirii. Condiția e) precizează că instalarea locală trebuie să fie conformă cu Planul tehnic pentru televiziunea digitală terestră.

(30)

Ulterior, la 7 septembrie 2007, Consiliul de Miniștri a aprobat Planul național de tranziție la televiziunea digitală terestră (denumit în continuare „Planul de tranziție”) (15), care pune în aplicare Planul tehnic. Planul de tranziție a împărțit teritoriul spaniol în nouăzeci de proiecte tehnice de tranziție (16) și a stabilit în cazul fiecărui proiect un termen-limită pentru abandonarea radiodifuziunii analogice.

(31)

La 29 februarie 2008, Ministerul Industriei, Energiei și Turismului (denumit în continuare „MIET”) a adoptat o decizie vizând modernizarea infrastructurilor de telecomunicații și stabilirea criteriilor și a modului de distribuire a finanțării destinate acțiunilor care au ca scop dezvoltarea societății informaționale în cadrul planului Avanza pentru anul 2008 (17). Bugetul aprobat prin această decizie s-a ridicat la 558 milioane EUR și a fost alocat parțial pentru dezvoltarea benzii largi și parțial pentru digitalizarea televiziunii în zonele îndepărtate și mai puțin urbanizate din Spania, care nu fac obiectul obligațiilor legale impuse organismelor de radiodifuziune comerciale (18). În aceste zone, procesul de digitalizare, denumit „extinderea acoperirii”, a fost realizat ulterior, prin intermediul unor acte adiționale la acordurile-cadru în vigoare (19), semnate de MIET și de comunitățile autonome în perioada iulie-noiembrie 2008 („acte adiționale la acordurile-cadru din 2006”, publicate în Monitorul Oficial al Spaniei, separat pentru fiecare comunitate autonomă). În aceste acorduri se precizează, în majoritatea cazurilor, că tehnologia digitală terestră este cea care trebuie finanțată. Pe baza acordurilor, MIET a transferat fonduri către comunitățile autonome, care s-au angajat să acopere restul costurilor operațiunii din bugetele lor. În aceste acte adiționale a fost inclusă, de asemenea, obligația autorităților locale de a respecta prevederile celei de-a douăsprezecea dispoziții adiționale din Planul tehnic național.

(32)

În paralel, la 17 octombrie 2008, Consiliul de Miniștri a aprobat alocarea a încă 8,72 milioane EUR pentru extinderea și finalizarea acoperirii cu servicii de TDT în cadrul proiectelor de tranziție care trebuiau finalizate în prima jumătate a anului 2009, în faza I a Planului de tranziție. Finanțarea a fost acordată după semnarea de noi acorduri-cadru între MIET și comunitățile autonome în decembrie 2008 („acordurile-cadru din 2008”). Acordurile respective privesc finanțarea sus-menționată în valoare de 8,72 milioane EUR și au fost denumite Acorduri-cadru de colaborare între Ministerul Industriei, Turismului și Comerțului și Comunitățile Autonome […] pentru derularea Planului național de tranziție la TDT. Acestea stabilesc o listă de activități care vor fi finanțate de autoritățile centrale și de cele regionale cu scopul de a obține o acoperire cu servicii de televiziune digitală, egală cu acoperirea analogică existentă. Activitățile respective sunt legate de instalarea televiziunii digitale terestre.

(33)

La 29 mai 2009, Consiliul de Miniștri a aprobat criteriile de distribuire a sumei de 52 milioane EUR, destinată inițiativelor vizând tranziția la TDT, prin care se finanțează extinderea acoperirii în cadrul proiectelor din fazele II și III ale Planului de tranziție (20). În aprobarea dată de Consiliul de Miniștri se stabilea o legătură directă cu Planul de tranziție, întrucât se preciza că „pentru a atinge obiectivul prevăzut în Planul național de tranziție la televiziunea digitală terestră, și anume o acoperire cu servicii de televiziune digitală terestră similară cu acoperirea actualului serviciu de televiziune analogică terestră, este necesară colaborarea financiară a autorităților publice” și că „această cooperare va fi formalizată în cadrul stabilit de Planul național de tranziție la televiziunea digitală terestră”.

(34)

În sfârșit, în perioada octombrie-decembrie 2009, s-au publicat în Monitorul Oficial al Spaniei actele adiționale la acordurile-cadru (menționate la considerentul 32), inclusiv finanțarea acordată pentru extinderea acoperirii în fazele II și III ale Planului de tranziție. Aceste acte adiționale definesc „măsurile de extindere a acoperirii” referindu-se explicit numai la tehnologia terestră (fără a exclude însă, în mod formal, alte tehnologii) (21).

(35)

După publicarea acordurilor-cadru din 2008 și a actelor adiționale sus-menționate (22), guvernele comunităților autonome au început punerea în aplicare a extinderii. În acest scop, au organizat ele însele licitații publice sau au încredințat această sarcină unor societăți private. Unele subvenții au fost convenite cu MIET și finanțate, în consecință, de la bugetul central, iar altele au fost finanțate parțial de către comunitățile autonome. În unele cazuri, comunitățile autonome au încredințat municipalităților sarcina de a pune în aplicare extinderea.

(36)

Spre deosebire de majoritatea celorlalte comunități autonome, autoritățile din Castilla-La Mancha nu au organizat licitații regionale pentru extinderea acoperirii cu servicii de televiziune digitală. Acest lucru a fost cauzat, se pare, de constrângeri de timp, având în vedere că trebuiau modernizate peste 400 de stații de emisie (23). În schimb, JCCM a aplicat o procedură specifică pentru a selecționa operatori de telecomunicații pentru digitalizarea stațiilor de emisie, stabilită în Decretul 347/2008 din 2 decembrie 2008 (denumit în continuare „decretul”).

(37)

Decretul prevedea alocarea fondurilor necesare pentru digitalizare direct către proprietarii stațiilor de emisie (analogice) existente. Prin urmare, nu a fost necesară o procedură de licitație deschisă. JCCM a urmat o procedură specială: (i) analiza tehnică a stațiilor care asigură acoperire analogică; (ii) analiza acoperirii digitale care se dorește a fi obținută; (iii) alegerea stațiilor de emisie care urmează a fi digitalizate; (iv) identificarea proprietarului stațiilor de emisie; (v) propunerea înaintată de guvernul regional proprietarului stațiilor de emisie; și (vi) acordarea subvenției.

(38)

Decretul a fost aplicat în consecință. Proprietarii stațiilor de emisie existente au fost contactați direct și li s-au comunicat cerințele necesare pentru primirea finanțării publice. Trebuie evidențiate trei situații distincte. În primul rând, în majoritatea cazurilor, stațiile de emisie sunt proprietatea municipalităților, care sunt responsabile cu exploatarea și întreținerea acestora. După ce au primit finanțare din partea JCCM, municipalitățile au achiziționat echipamentele digitale de la Abertis sau TelecomCLM, pe baza unei oferte tehnice și economice, și au subcontractat aceste două societăți pentru instalarea, exploatarea și întreținerea echipamentelor. Numai aceste două societăți au fost contactate de autorități și au depus propuneri tehnice pentru primirea ajutorului. În al doilea rând, în aproximativ un sfert din cazuri, stațiile selecționate sunt proprietatea TelecomCLM sau Abertis. În aceste cazuri, cele două societăți au primit ajutorul pentru a-și moderniza propriile echipamente. În al treilea și ultimul rând, a fost necesar să se construiască câteva stații de emisie noi. Deși au fost finanțate din fonduri publice, acestea sunt, în prezent, proprietatea TelecomCLM.

(39)

JCCM a încheiat 147 de acorduri cu cei doi operatori și 475 de acorduri cu municipalitățile. Aproximativ 84 % din echipamentele acoperite de aceste acorduri au fost echipamente de TDT, iar 16 % au fost receptoare de satelit pentru locuințe. S-au utilizat receptoare de satelit pentru a asigura recepția canalelor de TDT în localitățile foarte mici. Pentru acestea, JCCM a decis să utilizeze platforma satelitară a Hispasat (24). La încheierea procesului, informațiile privind modernizarea stațiilor existente au fost afișate la avizierele primăriilor.

(40)

Comisia a fost informată că, în total, pentru modernizarea stațiilor de emisie au fost alocate aproximativ 46 milioane EUR din fonduri publice, din care 32,6 milioane EUR au fost plătite direct municipalităților, care dețin 355 de stații de emisie (25). Acordurile dintre JCCM și municipalități prevăd că acestea din urmă au responsabilitatea de a contracta operatorul selecționat, care urmează să efectueze instalarea și întreținerea (26). Municipalitățile au ales proceduri de selecție diferite. Unele au trimis scrisori direct către TelecomCLM și Abertis, în timp ce altele au afișat informațiile la avizier, invitând operatorii să prezinte oferte tehnice.

(41)

În temeiul acordului, JCCM plătește, pentru fiecare stație de emisie digitalizată, achiziția și instalarea echipamentelor digitale, precum și exploatarea și întreținerea acestora în primii 2 ani de funcționare. Întrucât acordul nu îl obliga pe operator să plătească exploatarea și întreținerea după această perioadă, TelecomCLM a transferat echipamentele către JCCM (27). În urma acestui transfer, plata pentru exploatarea și întreținerea echipamentelor de TDT devenea responsabilitatea JCCM.

(42)

Comisia a fost informată că, din cele 46 milioane EUR cheltuite din fonduri publice, cel puțin 13,5 de milioane EUR au fost transferate către operatorii de platforme: 13,2 milioane EUR către TelecomCLM, care deține 138 de stații de emisie, și aproximativ 250 000 EUR către Abertis, care deține trei stații de emisie. TelecomCLM și Abertis și-au digitalizat stațiile cu echipamente proprii. În unele cazuri, echipamentele utilizate pentru digitalizarea repetitoarelor TelecomCLM aparțin în continuare autorităților publice. În aceste situații, operatorul nu are obligația de a plăti pentru utilizarea echipamentelor respective. În plus, suma totală a fondurilor cheltuite în perioada 20092011 pentru exploatarea și întreținerea stațiilor digitalizate (ajutor în curs de derulare) a fost de cel puțin 6,5 milioane EUR.

(43)

Simpla modernizare a stațiilor existente nu era însă suficientă pentru a extinde acoperirea. În consecință, au fost construite cu fonduri publice 20 de stații noi. Pentru această lucrare, autoritățile au contactat direct TelecomCLM, fără a organiza o licitație deschisă, Potrivit informațiilor furnizate Comisiei, pentru construcția noilor stații a fost alocată o sumă totală de 2,26 milioane EUR, din care aproximativ 751 000 EUR au fost alocați pentru construcția a șase stații, transferate ulterior către TelecomCLM. Celelalte 14 stații sunt în continuare în proprietatea municipalităților.

(44)

În sfârșit, după cum se precizează în considerentul 39, atunci când instalarea unei stații de TDT devenea prea costisitoare, se recurgea la transmisia prin satelit. În acest scop, au fost încheiate 100 de acorduri pentru instalarea receptoarelor de satelit în locuințe. Receptoarele de satelit fac parte din rețeaua de transmisie prin satelit.

(45)

Ca urmare a procedurii, autoritățile au semnat în total 622 de acorduri cu municipalitățile și cu operatorii în cauză. Potrivit informațiilor furnizate Comisiei, sumele sunt distribuite după cum urmează:

(46)

În decizia de inițiere a procedurii, Comisia a precizat că măsura descrisă pare să îndeplinească toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, poate fi considerată ajutor de stat. Măsura contestată pare să implice o discriminare în favoarea operatorilor de platformă terestră, încălcând principiul neutralității tehnologice (30). În plus, măsura contestată pare să discrimineze operatorii de platforme care furnizează servicii de radiodifuziune organismelor de radiodifuziune terestră regionale și locale, ceea ce ar reprezenta un avantaj pentru organismele de radiodifuziune naționale și operatorii de platforme naționali.

(47)

Comisia a ajuns la concluzia preliminară că este posibil ca schema să fi provocat o denaturare potențială sau reală a concurenței dintre platformele satelitare și cele terestre. Aceasta nu a identificat niciun motiv pe baza căruia măsurile respective să poată fi considerate compatibile cu piața internă, având în vedere că nicio derogare nu pare a fi aplicabilă.

(48)

Pentru mai multe detalii concrete, a se vedea decizia de inițiere a procedurii, care trebuie considerată parte integrantă a prezentei decizii.

(49)

În apărarea lor față de cele expuse în decizia de inițiere a procedurii, Spania și Comunitatea Autonomă Castilla-La Mancha au adus numeroase argumente. În general, acestea pot fi grupate în două categorii. În primul rând, autoritățile spaniole au susținut că beneficiarilor ajutorului nu li s-a conferit niciun avantaj. În al doilea rând, dacă se consideră, totuși, că a fost acordat un ajutor de stat, acesta este, în orice caz, compatibil (31). Argumentele respective sunt prezentate pe scurt mai jos.

(50)

Conform autorităților din Castilla-La Mancha, măsura investigată nu constituie ajutor de stat și nu implică niciun avantaj pentru întreprinderi. Beneficiarilor, care acționau în calitatea lor oficială sau ca autoritate publică (32), le-au fost transferate direct fonduri ale statului spaniol și ale comunităților autonome. Subvențiile contestate au fost utilizate exclusiv pentru a digitaliza 141 de stații de emisie analogică existente și pentru a construi șase stații noi. Digitalizarea stațiilor de emisie s-a efectuat după o evaluare aprofundată a raportului tehnic întocmit de operatorii care dețin stațiile. Acordul cu proprietarii stațiilor a fost semnat pe baza acestor rapoarte tehnice (33). Această „procedură negociată” trebuie considerată ca fiind deschisă, transparentă și nediscriminatorie, ținând seama de faptul că a fost afișată și la avizierele primăriilor (a se vedea considerentul 39).

(51)

Autoritățile naționale susțin că operatorii de platforme au primit finanțare publică numai pentru exploatarea și întreținerea echipamentelor de emisie deținute de municipalități. Acestea au acționat ca simpli furnizori și instalatori ai echipamentelor tehnice necesare pentru modernizarea și adaptarea stațiilor respective, și nu ca operatori de platforme (34). Serviciile prestate în zona II, în urma finanțării publice, se limitează la furnizarea semnalului de televiziune terestră ca serviciu public de bază.

(52)

Pentru a efectua digitalizarea rețelelor lor, cele 475 de municipalități au comandat rapoartele tehnice pe care operatorii de platforme le întocmesc frecvent. Nici în acest caz nu a fost conferit operatorilor vreun avantaj economic.

(53)

Potrivit autorităților naționale, stațiile de emisie digitalizate care aparțineau TelecomCLM sau Abertis Telecom au fost construite înainte de acordarea subvențiilor contestate, ceea ce înseamnă că aceste subvenții nu au fost utilizate pentru a finanța extinderea rețelei vreunuia dintre cei doi operatori de rețea implicați în extinderea acoperirii cu servicii de TDT în zona II din Castilla-La Mancha.

(54)

TelecomCLM și Abertis au primit finanțare publică pentru a digitaliza 141 de stații de emisie aflate în proprietatea lor. Autoritățile naționale precizează că această finanțare a fost acordată numai pentru zonele în care municipalitățile nu dețineau stații de emisie sau de retransmisie adecvate pentru a fi utilizate la extinderea acoperirii cu servicii de TDT. Cu toate acestea, autoritățile naționale susțin că investițiile respective nu au conferit societăților TelecomCLM și Abertis un avantaj concurențial pe piețele adiacente, cum ar fi piața de televiziune locală sau piețele de radiodifuziune video digitală Digital Video Broadcasting (DV-BH). Digitalizarea stațiilor TelecomCLM nu a permis acestei societăți să furnizeze organismelor de radiodifuziune servicii la nivel regional și nici nu a condus la creșterea capilarității rețelei sale în vederea prestării de noi tipuri de servicii.

(55)

Operatorii de rețea implicați în procesul de digitalizare a celor trei tipuri de stații de emisie din zona II nu au obținut un avantaj economic. În toate cele trei tipuri de stații, serviciile de furnizare, instalare, exploatare și întreținere a echipamentelor de TDT au fost prestate de operatori la prețul pieței.

(56)

Nu a avut loc o denaturare a concurenței și a schimburilor comerciale. Orice operator de telecomunicații înscris în Registrul Comisiei pentru piața de telecomunicații (CMT) poate fi subcontractor al municipalităților și, prin urmare, poate solicita subvenții în temeiul Decretului 347/2008. Acest lucru se aplică, de asemenea, operatorilor de satelit, cablu sau televiziune și tuturor operatorilor, indiferent dacă activează la nivel național, regional sau local.

(57)

Potrivit autorităților naționale, procesul de selecție respectiv a fost transparent și s-a desfășurat cu respectarea atât a legislației spaniole, cât și a legislației UE privind achizițiile publice. Autoritățile regionale au dat publicității subvențiile. Toate procedurile de extindere a acoperirii cu servicii de TDT au fost afișate la avizierele primăriilor și au fost trimise scrisori principalilor operatori de rețea din regiune, respectiv TelecomCLM și Abertis Telecom.

(58)

Astfel, subvențiile acordate municipalităților nu au consolidat poziția concurențială a unui tip de operator de rețea în raport cu alți operatori concurenți. Principalii beneficiari sunt municipalitățile, operatorii de rețea nefiind decât furnizorii echipamentelor de emisie și ai serviciilor de întreținere pentru o perioadă de maximum doi ani. Radiodifusión nu a fost contactată niciodată, deoarece, în acel moment, nu existau indicații că societatea ar deține vreo stație de emisie în regiune.

(59)

Pe de altă parte, autoritățile din Castilla-La Mancha susțin că au examinat cu atenție soluția platformei satelitare ca opțiune pentru extinderea acoperirii digitale, înainte de a promulga Decretul nr. 347/2008. În cadrul unui studiu intern (35) au fost comparate două tehnologii pentru efectuarea extinderii: TDT și televiziunea prin satelit. Studiul ținea seama de criteriile de acordare a subvențiilor pentru acoperirea cu semnal digital a zonei II. Printre acestea se numără cerințele ca tranziția să se efectueze fără costuri suplimentare sau alte inconveniente pentru cetățeni și să se utilizeze infrastructura existentă.

(60)

Studiul concluziona că, pe o perioadă de 10 ani, costurile totale asociate soluției TDT ar fi cuprinse între 15,2 și 17,3 milioane EUR, în timp ce tehnologia de satelit ar costa peste 47 milioane EUR.

(61)

Studiul conținea mai multe recomandări privind cele mai adecvate metode pentru extinderea acoperirii cu semnal TDT în localitățile din Castilla-La Mancha neincluse în planurile oficiale de acoperire ale organismelor de radiodifuziune regionale și naționale. De asemenea, erau evaluate toate implicațiile soluției care presupunea recurgerea la satelit pentru extinderea acoperirii digitale. Concluzia era că tehnologia satelitară ar necesita investiții de 3-6 ori mai mari decât tehnologia terestră. Această diferență de costuri rezultă direct din costurile asociate închirierii echipamentelor de emisie prin satelit, independent de costul decodorului pentru satelit. În consecință, ar fi rezonabil să se concluzioneze că pentru extinderea serviciului universal de TDT la populația din Castilla-La Mancha trebuie utilizată tehnologia TDT (36).

(62)

În plus, guvernul spaniol a prezentat un studiu intern privind fezabilitatea prestării serviciului de TDT universal utilizând tehnologia TDT sau tehnologia satelitară, elaborat de MIET în iulie 2007. Autoritățile consideră că studiul ține seama de costurile reale de transmisie prin semnal TDT sau satelit. Ambele studii sunt examinate în profunzime în secțiunea 5.3.2.2.

(63)

Pentru adoptarea deciziei de punere în aplicare a extinderii acoperirii cu servicii de TDT în zona II, JCCM susține că a luat în considerare numai criterii de eficiență tehnică și economică. Orice operator de rețea – terestră, de satelit, de cablu etc. – ar fi putut să depună o ofertă tehnică, având în vedere că trebuia să îndeplinească o singură cerință, și anume să fie înscris în registrul CMT (37). Din acest motiv, decizia a fost conformă cu principiul neutralității tehnologice. Acest lucru este confirmat și de faptul că, în cazuri specifice și bazându-se strict pe criterii de analiză a costurilor (38), JCCM a ales platforma satelitară dezvoltată anterior de Abertis.

(64)

În ceea ce privește presupusa discriminare a operatorilor locali, JCCM admite că, în conformitate cu articolul 4 din Decret, organismele de radiodifuziune sunt excluse în mod specific (indiferent dacă activează la nivel național, regional sau local) din rândul beneficiarilor de subvenții (39). În schimb, decretul nu exclude niciun operator de rețea.

(65)

Cu toate acestea, potrivit autorităților spaniole, Radiodifusión ar fi putut să participe în condiții de egalitate cu ceilalți operatori de rețea, digitalizând una dintre stațiile sale de emisie care transporta deja semnalul de televiziune analogică publică, națională sau regională. În acest scop, ar fi putut să semneze un acord cu JCCM sau ar fi putut să prezinte o ofertă unei municipalități, în calitate de operator de telecomunicații înscris în Registrul operatorilor al CMT.

(66)

Potrivit JCCM, Radiodifusión este înregistrată ca operator de telecomunicații în Registrul operatorilor al CMT, pentru prestarea următoarelor servicii: „Rețea terestră – Suport pentru serviciul de radiodifuziune sonoră și televiziune” Cu toate acestea, JCCM subliniază că simplul fapt de a fi înscris în acest registru nu este suficient a îndeplini obligațiile care revin unui operator de telecomunicații în Castilla-La Mancha, prevăzute de Legea nr. 8/2001 din Castilla-La Mancha. Este vorba, în special, de obligația operatorilor de radiocomunicații de a „prezenta un plan teritorial de implantare a rețelei, care să includă stațiile fixe existente și estimările privind construcția de noi stații și dezvoltarea întregii rețele […]”. Până în prezent, JCCM nu are cunoștință de existența vreunui plan teritorial prezentat de Radiodifusión și nici de existența vreunei infrastructuri deținute de Radiodifusión împreună cu un alt operator. În consecință, JCCM susține că afirmația Radiodifusión, conform căreia aceasta deține 60 % din acoperirea din Castilla-La Mancha, este lipsită de fundament (40).

(67)

În plus, JCCM precizează că o societate din grupul respectiv, care are aceeași acționari ca și Radiodifusión, și anume INGEST, Infraestructuras y Gestión 2002, S.L. (denumită în continuare „INGEST”), are un număr de procese pe rolul instanțelor. În toate aceste procese, INGEST este acuzată de ocuparea ilegală a spectrului de radiofrecvențe rezervat televiziunii digitale terestre naționale, pe care îl utilizează pentru a emite semnalul televiziunilor locale. Pe de altă parte, Radiodifusión nu are autorizație pentru retransmisia semnalului TDT al Radio-Televisión de Castilla-La Mancha (denumită în continuare „RTV C-LM”).

(68)

Potrivit JCCM, nici TelecomCLM și nici Abertis Telecom nu sunt beneficiarele măsurilor contestate, care urmăresc acoperirea costurilor recurente legate de exploatarea și întreținerea stațiilor terestre municipale. Scopul acordurilor este „finanțarea infrastructurii necesare pentru a finaliza extinderea acoperirii și emisia semnalului entităților și societăților autorizate să furnizeze servicii esențiale de televiziune”. Prin urmare, se acordă finanțare numai pentru achiziționarea și instalarea echipamentelor de radiocomunicații și a antenelor sau pentru elemente de construcție. În zona II, costurile sunt suportate de municipalitățile care dețin aceste stații. Costurile de exploatare și întreținere estimate pentru un total de 516 stații în primii doi ani se ridică la 6,5 milioane EUR. În consecință, pentru perioada 2010 – 2015, aceste costuri s-ar ridica la aproximativ 15 milioane EUR pentru 516 stații pe o perioadă de cinci ani (respectiv, în medie, 29 000 EUR per stație).

(69)

Potrivit JCCM, stațiile de emisie digitalizate, atât cele ale municipalităților, cât și cele ale operatorilor de rețea, pot fi considerate „infrastructură generală”, respectiv o infrastructură deschisă tuturor utilizatorilor potențiali în condiții de egalitate și nediscriminare. Prin urmare, infrastructura digitalizată va permite tuturor utilizatorilor din zona II din Castilla-La Mancha să recepționeze TDT în condiții de egalitate, atunci când va înceta emisia de televiziune analogică.

(70)

JCCM susține, pe baza unei analize comparative a prețurilor de pe piață, că transferul de fonduri publice în cauză este conform cu principiul investitorului în economia de piață (PIEM). Plățile către TelecomCLM pentru anumite servicii s-au efectuat la prețul pieței.

(71)

JCCM concluzionează, după o comparație între finanțarea efectivă și plata pe care ar fi trebuit să o efectueze un investitor privat în condiții normale pentru a obține același tip de servicii, că acordurile s-au bazat pe criterii comerciale obiective. Prin urmare, dacă se face comparația cu sumele pe care le-ar fi obținut în condiții normale de piață, rezultă că operatorii de rețea nu au fost favorizați. În consecință, aceștia nu au beneficiat de un avantaj selectiv.

(72)

JCCM face trimitere la articolul 107 alineatul (3) litera (a) din tratat și susține că această dispoziție se poate aplica în zona II, care nu a suscitat interesul comercial al organismelor de radiodifuziune și al operatorilor de rețea. Prin furnizarea serviciilor de TDT și subcontractarea achiziționării, instalării, exploatării și întreținerii echipamentelor de TDT, municipalitățile au remediat o deficiență a pieței, ceea ce a avut ca rezultat îmbunătățirea condițiilor de viață ale tuturor locuitorilor din zona II și dezvoltarea economică generală a regiunii Castilla-La Mancha.

(73)

JCCM nu este de acord cu Abertis, care afirmă că nu ar trebui să fie considerată operator de rețea în zona II, și precizează că a semnat acorduri cu Abertis în temeiul Decretului nr. 347/2008, pentru extinderea acoperirii cu servicii de TDT în zona II (41). Pe de altă parte, Abertis și TelecomCLM trebuie considerate operatori de rețea activi în zona II, deoarece există, în cazul Abertis, stații de emisie oficiale pentru televiziunea analogică ale RTVE și/sau ale Tele5 și, în cazul TelecomCLM, stații de emisie oficiale pentru televiziunea analogică ale CMT.

(74)

În mai multe cazuri, echipamentele municipale digitalizate sunt amplasate în stații aflate în proprietatea Abertis sau TelecomCLM. În aceste cazuri, echipamentele de TDT aparțin municipalităților respective. Abertis susține că, întrucât nu este operator de rețea în zona II, nu poate fi considerată beneficiar direct al subvențiilor contestate, deoarece„echipamentele sunt deținute în proprietate și exploatate de TelecomCLM și de alți operatori locali” (42). JCCM consideră că această afirmație este eronată.

(75)

În răspunsul său la decizia Comisiei de inițiere a procedurii, Radiodifusión observă că autoritățile spaniole nu au încredințat în mod oficial beneficiarilor ajutorului o misiune de interes economic general. Pe de altă parte, cuantumul ajutorului per stație pare excesiv, dacă se aplică numai stațiilor existente, după cum afirmă autoritățile spaniole. În opinia Radiodifusión, ajutorul a fost utilizat în principal pentru a construi noi stații de emisie în întreaga regiune Castilla-La Mancha și a disimula un ajutor ilegal.

(76)

Radiodifusión insistă asupra faptului că autoritățile din Castilla-La Mancha au acordat ajutorul fără desfășurarea unei proceduri de licitație și că transferul de resurse a fost selectiv, deoarece a exclus platformele bazate pe alte tehnologii, cum ar fi cablul sau satelitul.

(77)

Potrivit Radiodifusión, TelecomCLM a dobândit avantaje decisive ca urmare a măsurilor în cauză, fiind selecționată în mod direct de către autoritățile regionale, fără o procedură de selecție competitivă. În consecință, TelecomCLM a putut extinde în mod semnificativ acoperirea geografică a rețelei sale în zone în care, în alte condiții, nimeni nu ar fi investit. Aceasta a beneficiat, în plus, de o lipsă de supraveghere reglementară, întrucât nu avea nicio obligație reglementară de a furniza acces la rețeaua recent construită sau modernizată. Radiodifusión afirmă că Decretul 347/2008 precizează că obiectivul ajutorului de stat este construcția de noi stații de emisie, și nu digitalizarea stațiilor existente.

(78)

În opinia sa, ajutorul întărește poziția operatorilor tradiționali pe unicul segment de piață în care există un oarecare spațiu pentru concurență. Concret, se presupune că Abertis a fost în măsură să își consolideze monopolul și să utilizeze efectiv finanțarea publică pentru a crea o rețea nouă și mai densă, care să îi permită să concureze pe noi piețe.

(79)

Radiodifusión are convingerea că ajutorul de stat investigat nu este proporțional. Pentru a îndeplini cerința de proporționalitate, ajutorul trebuie să se aplice numai zonelor rurale îndepărtate și să fie acordat tuturor operatorilor în mod egal, cu impunerea de obligații de acces efectiv.

(80)

În răspunsul său din 27 septembrie 2011 la o solicitare de informații a Comisiei referitoare la aspectele de capacitate juridică ridicate de Spania, Radiodifusión a declarat că activitatea sa principală este prestarea de servicii către organismele locale de radiodifuziune audiovizuală și a transmis o listă a instalațiilor pe care le operează în 18 localități din Castilla-La Mancha. Cu toate acestea, potrivit Radiodifusión, aceleași instalații pot fi utilizate și pentru difuzarea emisiunilor naționale și regionale și, în consecință, ar fi putut să le utilizeze în acest scop, dacă i s-ar fi permis să concureze pentru primirea ajutorului.

(81)

Astra consideră că măsura, inclusiv ajutorul în curs de derulare pentru serviciile de exploatare și întreținere, încalcă principiul neutralității tehnologice deoarece selecționează în mod direct platforma terestră. Aceasta subliniază că transmisia prin satelit ar fi fost mai ieftină decât TDT în zona II (43), după cum demonstrează clar succesul său la licitația organizată pentru Cantabria. Datorită importantelor economii de scară pe care le generează, soluția satelitară ar fi permis o și mai mare reducere a costurilor, dacă diversele regiuni s-ar fi coordonat în ceea ce privește alegerea unei platforme în zona II. Chiar dacă, din motive constituționale, guvernul spaniol n-ar fi putut să impună pentru acordarea ajutorului condiția ca regiunile să ia în considerare sinergiile interregionale, acestea ar fi putut să procedeze astfel din proprie inițiativă. Numai în acest fel guvernele regionale ar fi putut să se asigure că aleg soluția cea mai rentabilă pentru contribuabili.

(82)

Potrivit Astra, atunci când se compară diferitele platforme, ar trebui să se țină seama nu numai de costurile directe de instalare, ci și de alte efecte pozitive ale soluției satelitare. Procesul de tranziție ar fi fost mult mai simplu și mai puțin costisitor. Telespectatorii ar fi beneficiat de o perioadă de tranziție „simultană”, în cursul căreia ar fi recepționat canale transmise atât prin satelit, cât și pe cale terestră. Din cauza insuficienței lărgimii de bandă disponibile pentru rețeaua terestră și a necesității de a elibera în viitor mai multe frecvențe pentru serviciile de telecomunicații, în cazul rețelei terestre ar apărea costuri suplimentare pentru gospodării și organismele de radiodifuziune. Ca urmare a viitoarelor modificări ale lărgimii benzii, rezidenții din zona II vor trebui să își adapteze antenele. Organismele de radiodifuziune se vor confrunta cu mai multe cheltuieli în alte perioade simultane. Aceste costuri ar fi putut fi evitate dacă s-ar fi optat pentru tehnologia satelitară.

(83)

Astra insistă asupra faptului că măsura nu a conferit un avantaj operatorilor de rețea. Mai precis, digitalizarea rețelei avantajează oferta comercială a Abertis pentru organismele de radiodifuziune, întrucât rețeaua TDT va atinge acum aproape 100 % din populație, fără costuri suplimentare.

(84)

În ceea ce privește denaturarea concurenței, Astra consideră că platforma satelitară și cea terestră aparțin aceleiași piețe. Nu există o distincție strictă între televiziunea cu plată și cea cu acces liber, cel puțin în ceea ce privește concurența dintre platforme. Există deja mai multe canale cu plată care se recepționează prin platforma de TDT; cu o singură excepție, toate sunt disponibile și prin satelit.

(85)

În ceea ce privește eventualele avantaje pentru platformele satelitare, Astra abordează, în special, necesitatea de a garanta accesul condiționat și criptarea. Protecția DPI nu ar reprezenta o problemă pentru organismele de radiodifuziune care transmit prin satelit canale cu acces liber. Această tehnologie se utilizează deja în prezent pentru multe canale cu plată transmise prin satelit. În plus, soluția propusă în Cantabria pentru accesul condiționat a fost acceptată de autoritățile regionale, care puteau decide ce utilizatori urmau să fie activați pentru a beneficia de serviciu.

(86)

Abertis consideră că măsura contestată de extindere a acoperirii în zona II nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(87)

În primul rând, transferurile investigate au fost pur și simplu transferuri ale autorităților centrale pentru modernizarea stațiilor de emisie, care, fie aparțin direct administrației publice, fie administrația deține drepturile de utilizare. În consecință, nu ar fi vorba de transferuri de fonduri publice către vreo întreprindere: fondurile au rămas în continuare sub administrare publică.

(88)

În al doilea rând, Abertis subliniază că operatorii de rețea nu au beneficiat de măsurile contestate. Abertis nu poate fi considerat beneficiar, întrucât nu este operator de rețea în zona II și nu operează rețeaua utilizată pentru extinderea acoperirii cu servicii de TDT în Castilla-La Mancha. TelecomCLM este societatea care deține și operează, printre altele, echipamentele în cauză.

(89)

În al treilea rând, în ceea ce privește neutralitatea tehnologică, Abertis subliniază că măsura contestată nu afectează concurența dintre platforme, deoarece creșterea marginală a acoperirii cu servicii de TDT în zona II nu are niciun impact economic asupra zonei I. În plus, digitalizarea în zona II nu afectează prețul pe care îl poate percepe Abertis pentru serviciile de emisie prestate. De fapt, prețurile sale sunt reglementate și se bazează pe capitalul și pe cheltuielile sale de exploatare. În ceea ce privește TelecomCLM, instalațiile au trecut în proprietatea Comunității Autonome Castilla-La Mancha. Comunitatea controlează, de asemenea, operatorul de rețea regional TelecomCLM.

(90)

În al patrulea rând, nici organismele de radiodifuziune nu au beneficiat de măsura contestată, întrucât veniturile acestora nu au crescut după digitalizarea zonei II. Nici furnizorii de echipamente de telecomunicații nu pot fi considerați beneficiari indirecți ai măsurii, deoarece structura concurențială a pieței acestor echipamente nu a fost afectată și nici denaturată de achiziționarea echipamentelor necesare pentru trecerea stațiilor analogice la tehnologia digitală.

(91)

În al cincilea rând, Abertis consideră că măsura contestată nu a avut un efect semnificativ asupra concurenței dintre operatorii de rețea. Chiar dacă Radiodifusión ar fi beneficiat de măsură, aceasta n-ar fi putut să concureze cu Abertis la nivel național, pentru că stațiile pe care le operează, spre deosebire de toate celelalte stații din zona II, nu corespund cerințelor pentru zona I.

(92)

În al șaselea rând, dacă se consideră că măsura constituie ajutor, în opinia Abertis, ar fi vorba de un ajutor existent. Instalarea rețelelor de radiodifuziune în zona II a început în 1982, când sectorul nu era liberalizat. La momentul respectiv, statul spaniol deținea în mod legal monopolul asupra pieței de radiodifuziune terestră. În prezent, se alocă fonduri publice pentru modernizarea, întreținerea și exploatarea rețelelor locale din zona II, care au fost instalate înainte de liberalizarea sectorului. În consecință, măsura investigată ar constitui un ajutor în curs de derulare, deja existent.

(93)

În ceea ce privește compatibilitatea în sensul articolului 106 alineatul (2), Abertis precizează că este puțin probabil ca TelecomCLM și alți operatori de rețea locali să depășească pragul de 100 milioane EUR pentru cifra de afaceri medie anuală înainte de impozitare, pe parcursul a două exerciții financiare anterioare exercițiului financiar în care a fost atribuit SIEG, și compensația anuală pentru serviciul în cauză, de 30 milioane EUR.

(94)

În plus, orice ajutor potențial ar fi compatibil cu articolul 107 alineatul (3) litera (c) din tratat. Măsurile adoptate de autoritățile spaniole urmăresc accelerarea procesului de tranziție la tehnologia digitală în Spania, care a fost recunoscut ca obiectiv de interes comun. Ajutorul a fost un instrument adecvat, deoarece TDT este o tehnologie mai potrivită pentru extinderea acoperirii (44). Pe lângă motivele economice, Abertis menționează, de asemenea, că organismele de radiodifuziune sunt reticente în ceea ce privește utilizarea platformelor satelitare, din cauza restricțiilor cu care se confruntă la achiziționarea drepturilor pentru conținutul programelor lor cu acces liber. În majoritatea cazurilor, acestea achiziționează numai dreptul de a difuza conținuturile prin intermediul unei anumite platforme, și anume TDT, deoarece această tehnologie permite o emisie discriminată și limitări geografice. În plus, măsurile sunt proporționale, deoarece acoperă numai costurile strict necesare pentru trecerea de la serviciile de televiziune analogică la cele de televiziune digitală în zona II.

(95)

Organismele de radiodifuziune susțin că măsura nu poate fi considerată ajutor de stat, deoarece nu a conferit avantaje financiare niciunei întreprinderi și în niciun caz organismelor de radiodifuziune. Măsurile nu au condus la creșterea audienței organismelor de radiodifuziune în comparație cu perioada când transmiteau în sistem analogic. Mai mult, locuitorii din zonele asupra cărora s-a extins acoperirea, și anume zonele rurale, îndepărtate și slab populate, nu au niciun impact asupra pieței de publicitate și, în consecință, nu fac parte din audiență către care se orientează organismele de radiodifuziune. În aceste circumstanțe, operatorii privați nu au majorat tarifele de publicitate ca urmare a extinderii.

(96)

Organismele de radiodifuziune au menționat și că nu erau interesate de migrarea către o platformă satelitară, în care programele lor ar concura cu sute de canale. Platforma terestră are avantajul unei capacități limitate, ceea ce pentru organismele de radiodifuziune de canale libere implică mai puțină concurență. În plus, acestea au subliniat că, de obicei, achiziționează conținut numai pentru o anumită platformă, care, în acest caz, este platforma terestră. Acest lucru se datorează faptului că radiodifuziunea terestră, spre deosebire de radiodifuziunea prin satelit, garantează delimitarea geografică a transmisiilor.

(97)

Organismele de radiodifuziune au subliniat și că, după ce Astra a câștigat licitația din Cantabria, au informat autoritățile acestei Comunități Autonome că se vor opune radiodifuziunii prin satelit, deoarece achiziționaseră drepturi de difuzare de conținut exclusiv prin platforma terestră.

(98)

După cum s-a explicat în detaliu în secțiunea 2.2, considerentele 26-44, și în Decizia privind ajutorul de stat SA.28599 – Televiziunea digitală terestră în Spania (45), cadrul juridic pentru trecerea la tehnologia digitală în Spania este reprezentat de o rețea complexă de acte promulgate atât de guvernul central și de Comunitățile Autonome, cât și de autoritățile locale pe parcursul unei perioade de patru ani. Planul tehnic național pentru TDT din 2005 și Planul național de tranziție la TDT din 2007 reglementează în special tranziția la TDT în zona I, dar pun și bazele măsurilor de extindere suplimentare în zona II. Aceste măsuri de extindere au fost puse în aplicare de autoritățile regionale după încheierea mai multor acorduri-cadru cu guvernul central (acordurile-cadru din 2008), precum și, în 2008, acte adiționale la acordurile-cadru anterioare din 2006 și, în 2009, acte adiționale la acordurile-cadru din 2008.

(99)

În urma încheierii acestor acorduri și acte adiționale, autoritățile regionale și/sau locale au pus în aplicare un amplu pachet de măsuri de extindere a acoperirii cu servicii de TDT în zona II. În consecință, Comisia consideră că diferitele acte adoptate la nivel central, precum și acordurile încheiate de MIET cu Comunitățile Autonome și ulterior modificate, constituie baza schemei de ajutoare pentru extinderea acoperirii în zona II. Aceste acte și acorduri au orientat Comunitățile Autonome către măsuri care nu erau neutre din punct de vedere tehnologic (46).

(100)

Deși Planul tehnic național reglementează tranziția la TDT în zona I, acesta acordă, de asemenea, autorităților locale mandatul de a înființa, în colaborare cu Comunitățile Autonome, stațiile de emisie suplimentare necesare pentru asigurarea recepționării TDT în zona II. Prin urmare, la momentul respectiv, guvernul central avea deja în vedere extinderea acoperirii cu servicii de TDT. Mandatul conferit de principalul instrument juridic care reglementează trecerea la televiziunea digitală se referă numai la platforma terestră. În practică, Comunitățile Autonome au aplicat, în consecință, orientările guvernului central privind extinderea acoperirii cu servicii de TDT (47).

(101)

Momentul în care a fost plătit efectiv ajutorul de stat pentru instalarea TDT în zona II a fost marcat de transferul de fonduri de la autoritățile centrale și regionale la beneficiari. Acesta a avut loc pe parcursul unei perioade de timp, care a variat de la o regiune la alta. În ceea ce privește ajutorul în curs de derulare pentru exploatarea și întreținerea rețelelor, decizia a aparținut Comunităților Autonome.

(102)

În cazul Castilla-La Mancha, după cum s-a explicat în detaliu în considerentele 3645, s-a optat pentru un proces diferit. Spre deosebire de majoritatea celorlalte comunități autonome, nu s-a recurs la licitații regionale pentru extinderea acoperirii cu servicii de televiziune digitală. În schimb, Decretul 347/2008 din 2 decembrie 2008 prevedea alocarea directă a fondurilor necesare pentru digitalizare către proprietarii stațiilor de emisie (analogice) existente. În consecință, JCCM nu a utilizat procedura de licitație deschisă, ci a selecționat direct operatorii de telecomunicații. Aceste societăți s-au ocupat, de asemenea, de exploatare și întreținere.

(103)

În cazurile în care stațiile de emisie aparțineau direct TelecomCLM sau Abertis, aceste societăți au primit ajutoare pentru modernizarea echipamentelor lor. În cazurile în care erau necesare noi stații de emisie, deși construcția acestora a fost finanțată din fonduri publice, TelecomCLM a devenit ulterior proprietar. În sfârșit, în majoritatea cazurilor, stațiile de emisie analogice aparțin municipalităților. Acestea au cumpărat echipamentele digitale de la TelecomCLM sau Abertis și au subcontractat aceste două societăți pentru instalarea, exploatarea și întreținerea echipamentelor.

(104)

Măsura în cauză, inclusiv ajutorul în curs de derulare pentru exploatare și întreținere pot fi considerate ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat, care stabilește următoarele condiții pentru existența unui ajutor de stat. În primul rând, trebuie să existe o intervenție a statului sau prin intermediul resurselor statutului. În al doilea rând, intervenția trebuie să confere beneficiarului un avantaj economic selectiv. În al treilea rând, aceasta trebuie să denatureze concurența sau să constituie o amenințare de denaturare a concurenței. În al patrulea rând, intervenția trebuie să aibă potențialul de a afecta comerțul dintre statele membre.

(105)

Măsura în cauză se bazează pe sistemul de acte juridice descris mai sus, adoptate atât la nivel central, cât și la nivel regional sau local, precum și pe acordurile încheiate între MIET și autoritățile din Castilla-La Mancha. Castilla-La Mancha nu a contestat concluzia prezentată în decizia de inițiere a procedurii, potrivit căreia măsura a fost finanțată din resurse bugetare. Autoritățile spaniole au insistat însă asupra faptului că aceasta a fost finanțată atât din bugetul central, cât și din bugetele Comunităților Autonome și cele ale municipiilor. De asemenea, acestea și-au exprimat opinia potrivit căreia măsura în cauză a fost, de fapt, un simplu transfer de fonduri între diferite administrații. Castilla-La Mancha recunoștea astfel că fondurile provin parțial din bugetul central. În plus, măsura nu era un simplu transfer de fonduri între administrații, deoarece, în ultimă instanță, fondurile au fost utilizate pentru instalarea rețelei de TDT de către entități care desfășurau o activitate economică (după cum s-a explicat în secțiunea 5.2.1.2.).

(106)

În aceste circumstanțe, s-a demonstrat că măsura în cauză a fost finanțată direct de la bugetul de stat și din bugetele diferitelor municipalități și al Comunității Autonome. Ajutorul în curs de derulare nu a fost finanțat de la bugetul de stat, ci de la bugetul Comunității Autonome.

(107)

Deoarece măsura este finanțată de stat, atât la nivel central, cât și la nivel regional sau local, aceasta este imputabilă statului și implică utilizarea resurselor de stat.

(108)

Abertis este o societate internațională, listată la bursa spaniolă, care se ocupă de gestionarea taxelor rutiere și a infrastructurilor de telecomunicații terestre și prin satelit. Aceasta este prezentă în douăsprezece țări din Europa, America de Nord și America de Sud, aproximativ două treimi din veniturile grupului fiind generate în afara Spaniei. Abertis Telecom deține și exploatează infrastructuri de telecomunicații în Spania. Societatea deține, de asemenea, principala rețea de stații de distribuție și transmisie a semnalelor de radio și televiziune din Spania. TelecomCLM, S.A. este un operator regional de telecomunicații, care prestează servicii în Castilla-La Mancha. Printre acestea se numără: transportul, transmisia și difuzarea semnalelor de radio și televiziune, găzduirea echipamentelor și a sistemelor radiante, utilizarea în comun a infrastructurilor și întreținerea integrală a infrastructurilor. Societatea prestează servicii operatorilor locali, regionali și naționali. […].

(109)

Măsura în cauză implică un transfer de fonduri publice către anumite întreprinderi. Deși tratatul nu definește conceptul de întreprindere, acesta face referire la persoanele fizice sau juridice, indiferent de statutul și de modul lor de finanțare, care desfășoară o activitate economică. În practica Comisiei, confirmată de Curtea de Justiție, exploatarea rețelelor de transmisie TV este considerată a fi activitate economică (48), la fel ca și alte activități care implică gestionarea infrastructurilor de către autoritățile regionale (49). În cazul de față, întreprinderile publice sunt înregistrate în Registrul CMT ca operatori de rețea, fapt ce sugerează că acestea prestează anumite servicii care, potrivit practicii consolidate, constituie activitate economică. Piața există dacă, așa cum se întâmplă în acest caz, și alți operatori sunt dispuși sau capabili să furnizeze serviciul în cauză. De exemplu, Astra, înainte de a efectua extinderea acoperirii în zona II, a organizat mai multe reuniuni cu Comunitățile Autonome pentru a le prezenta oferta sa. De asemenea, în martie 2008, Astra a participat la o licitație neutră din punct de vedere tehnologic, organizată în Cantabria pentru prestarea de servicii de televiziune digitală în zonele II și III, pe care a câștigat-o. Activitățile în cauză sunt considerate activități economice, chiar dacă întreprinderile publice și municipalitățile nu sunt remunerate pentru serviciile prestate. (50)

(110)

Comisia nu este de acord cu argumentul Spaniei, potrivit căruia exploatarea rețelei terestre de către Comunitățile Autonome, întreprinderile publice și municipalități se încadrează în atribuțiile oficiale ale unei autorități publice și, în consecință, nu intră în domeniul de aplicare al articolului 107 din TFUE. S-a recunoscut faptul că activitățile legate de exercitarea prerogativelor statului de către stat sau de către autoritățile care funcționează în limitele autorității sale publice nu constituie activități economice în sensul normelor în materie de concurență (51). Se poate considera că se încadrează în această excepție activitățile care fac parte din funcțiile esențiale ale statului sau sunt legate de acestea prin natură, scop și normele cărora li se supun. Jurisprudența Curții a oferit mai multe exemple de activități care se încadrează în această categorie, trasând astfel o linie de demarcație între activitățile specifice statului și activitățile comerciale pe care le poate desfășura o entitate a statului. Această listă include activități legate de armată sau poliție, menținerea și îmbunătățirea siguranței navigației aeriene, controlul traficului aerian (52), supravegherea în scop de evitare a poluării, care este o sarcină de interes public ce face parte din funcțiile esențiale ale statului în domeniul protecției mediului în zonele maritime (53), precum și activitățile de standardizare și activitățile de cercetare și dezvoltare conexe. (54)

(111)

În acest context, Comisia este de părere că, în cazul de față, exploatarea rețelei de radiodifuziune terestră nu se încadrează în obligațiile sau prerogativele statului și nici nu este o activitate tipică, ce poate fi desfășurată numai de către stat. Serviciile avute în vedere nu sunt serviciile obișnuite ale unei autorități publice și au un caracter economic intrinsec, aspect demonstrat de faptul că există mai multe întreprinderi care activează pe piață în zona I. În al doilea rând, o întreprindere privată, care nu depinde de nicio autoritate publică, și anume Astra, a fost interesată (după cum dovedește prezența sa ca ofertant la licitația din 2008, din Cantabria) de prestarea acestui serviciu în zona II. Plângerea depusă de Astra se referă și la regiunea Castilla-La Mancha, în care este interesată să presteze servicii de radiodifuziune digitală ca operator de platformă. În al treilea rând, instalarea rețelei în zona II afectează transmisia canalelor private naționale și regionale (55). În consecință, se concluzionează că exploatarea rețelei terestre de către Comunitățile Autonome, întreprinderile publice și municipalități nu se încadrează în exercitarea prerogativelor lor de autorități publice.

(112)

Comisia nu este de acord cu JCCM, care susține că măsura este conformă cu principiul investitorului în economia de piață (PIEM). Acest test analizează dacă un investitor privat ar fi investit în proiect în același mod și în aceleași condiții ca investitorul public, atunci când a fost luată decizia de a face o investiție publică. În cazul de față, investiția publică este finanțarea acordată de JCCM pentru digitalizarea rețelelor de radiodifuziune terestră ale TelecomCLM și Abertis. Dacă echipamentele rămân în proprietatea autorităților publice (a municipalităților), acestea sunt operate de întreprinderile precedente. Acordul cu operatorii nu prevede o rambursare a fondurilor sau o remunerare a echipamentelor aflate în proprietatea autorităților publice. Acest lucru contrazice direct conceptul investitorului privat, care ar solicita nu numai această rambursare sau remunerație, dar ar pretinde și ca investiția să aibă randament. Nu s-a urmărit rentabilitatea finanțării publice a rețelei TDT ca investiție. Prin urmare, investiția efectuată de JCCM pentru digitalizarea rețelei terestre în zona II nu îndeplinește principiul investitorului în economia de piață.

(113)

În consecință, se conferă un avantaj economic atunci când operatorul primește fonduri publice pentru a digitaliza propriile echipamente sau pentru a construi noi centre de emisie. În al doilea rând, atunci când o autoritate publică selecționează direct (și anume, fără licitație publică) un operator pentru furnizarea de echipamente de TDT și pentru prestarea de servicii de exploatare și întreținere, aceasta nu respectă condițiile pieței. Și acest lucru conferă operatorului un avantaj economic.

(114)

După cum s-a explicat în considerentele 36 și 37, JCCM nu a organizat licitații regionale pentru modernizarea rețelelor analogice și nici pentru extinderea acoperirii cu servicii de televiziune digitală. În schimb, aceste fonduri au fost alocate direct municipalităților sau operatorilor tereștri existenți. La rândul lor, municipalitățile au ales operatorii pentru îndeplinirea acestor sarcini, fără licitație publică. Ca urmare, nu au fost informați în mod corespunzător cu privire la măsură și alți operatori de platforme, terestre sau de alt tip, care, în consecință, nu au putut depune o propunere tehnică pentru actualizarea infrastructurii sau pentru extinderea acoperirii cu servicii de televiziune digitală în zona II din regiune (56).

(115)

Abertis și TelecomCLM fie au fost beneficiarele fondurilor destinate actualizării și extinderii propriilor rețele, fie au fost contractate de municipalități pentru a efectua lucrările respective la infrastructura acestora din urmă (57). În ambele cazuri, cei doi operatori au fost selecționați fără licitație publică. În majoritatea cazurilor, municipalitățile sunt proprietarii echipamentelor de TDT conectate la repetitoarele operatorilor, care nu plătesc municipalităților utilizarea acestor echipamente.

(116)

TelecomCLM a semnat direct 133 de acorduri cu JCCM pentru digitalizarea propriilor stații de emisie. Acest lucru a fost considerat necesar pentru extinderea acoperirii cu servicii de TDT în zonele rurale, în care densitatea populației este scăzută și în care niciun operator nu și-a manifestat interesul de a investi. O imagine de ansamblu a costurilor suportate de TelecomCLM după primirea fondurilor transferate de JCCM arată că operatorul a utilizat aceste fonduri exclusiv pentru achiziționarea și instalarea echipamentelor de TDT, precum și pentru întreținerea ulterioară a acestora pe parcursul unei perioade care corespunde primilor doi ani.

(117)

În acest mod, TelecomCLM și Abertis și-au modernizat o parte din stațiile de emisie existente și sunt, în prezent, în măsură să exploateze rețeaua de TDT din zona II, datorită subvenției publice. Acești operatori pot, de asemenea, să utilizeze noua infrastructură pentru a presta și alte servicii, de exemplu, WiMax (standard de transmisie de date pe suport radio în bandă largă, care poate oferi bandă largă fixă sau mobilă). TelecomCLM a instalat echipamentele WiMax ale JCCM […] (58) în stațiile sale […] și în mai multe stații digitalizate ale municipalităților. Datorită acestor economii de scară, operatorii rețelei de TDT au posibilitatea de a obține venituri din infrastructura finanțată cu fonduri publice. […].

(118)

Avantajul cuantificabil conferit beneficiarilor direcți TelecomCLM și Abertis reprezintă totalul fondurilor primite pentru extinderea acoperirii (inclusiv fondurile primite pentru modernizarea stațiilor de emisie existente sau pentru construirea de noi stații de emisie).

(119)

Atunci când municipalitățile au acționat ca operatori de rețea, acestea au primit fonduri publice pentru digitalizarea stațiilor de emisie situate în zonele lor și pentru construirea de noi stații de emisie. Autoritățile susțin că nu a fost vorba decât de transferuri de fonduri între diferite niveluri ale administrației și că, prin extinderea rețelelor pe care le dețin, municipalitățile și-au îndeplinit pur și simplu obligațiile administrative față de cetățeni. Cu toate acestea, atunci când acționează ca operatori de rețea, municipalitățile desfășoară o activitate economică. Multe dintre acestea sunt înscrise în Registrul operatorilor de rețea al CMT. Însă, întrucât municipalitățile au achiziționat echipamentele digitale de la Abertis sau de la TelecomCLM și au subcontractat, fără licitație, cele două societăți pentru instalarea, exploatarea și întreținerea echipamentelor, acestea din urmă sunt, și în acest caz, beneficiari direcți ai ajutorului.

(120)

Finanțarea a fost acordată și pentru exploatarea și întreținerea rețelei. Aceste sarcini au fost îndeplinite de TelecomCLM și Abertis. Se consideră că aceasta constituie un ajutor în curs de derulare, ai cărui beneficiari sunt operatorii însărcinați cu exploatarea și întreținerea rețelei. În sfârșit, în termeni mai generali, Abertis și TelecomCLM sunt avantajate și de faptul că nu este permisă intrarea altui operator de platformă pe piața transmisiei de semnale TV cu acces liber în Spania (59).

(121)

Furnizorii de echipamente de telecomunicații TelecomCLM și Abertis furnizează echipamentele și componentele de telecomunicații interne. Întrucât municipalitățile au cumpărat echipamentele, fără licitație publică, de la cei doi operatori tereștri existenți în Castilla-La Mancha, și anume TelecomCLM și Abertis, rezultă că aceștia au beneficiat în mod direct de ajutor (a se vedea considerentul 119). Cei doi operatori au cumpărat aceste echipamente de la furnizorii de echipamente de telecomunicații, pe o piață liberă. În concluzie, spre deosebire de TelecomCLM și Abertis (beneficiari direcți), furnizorii de echipamente de telecomunicații nu sunt considerați beneficiari, deoarece nu li s-a conferit niciun avantaj selectiv. La fel ca în cazul decodoarelor digitale din Italia (60), nu s-a putut efectua o distincție între diferitele categorii de producători de diverse tipuri de infrastructuri digitale, deoarece producătorii trebuie să fie capabili să producă orice tip de echipament. Întreprinderile care furnizează aceste echipamente de telecomunicații operatorilor de rețea nu diferă de grupul de întreprinderi care ar fi participat la licitație dacă schema ar fi fost neutră din punct de vedere tehnologic în ceea ce privește operatorii de platforme (61). În Spania, întreprinderile care asamblează, instalează și furnizează echipamentele de telecomunicații necesare pentru extinderea TDT oferă, de obicei, și alte servicii. Acești producători de echipamente, la fel ca operatorii de telecomunicații, pot oferi soluții terestre, satelitare sau o combinație a ambelor (62).

(122)

Măsura în cauză nu urmărește, prin obiectul sau structura sa generală, să creeze un avantaj pentru producători. Orice inițiativă publică privind digitalizarea (chiar și cea mai neutră din punct de vedere tehnologic) ar favoriza producătorii de echipamente digitale. În cazul producătorilor de echipamente, faptul că aceștia au beneficiat, datorită măsurii, de o creștere a vânzărilor poate fi considerat, în consecință, un efect mecanic secundar. Ca regulă generală, orice ajutor de stat are un efect de percolare asupra furnizorilor beneficiarului acestuia, ceea ce nu implică neapărat un avantaj selectiv pentru furnizori. Ajutorul nu a fost destinat furnizorilor de echipamente de telecomunicații și, în consecință, aceștia nu au beneficiat de un efect indirect voit.

(123)

Organismele de radiodifuziune Spania a demonstrat în măsură suficientă că organismelor de radiodifuziune terestră nu li s-a conferit niciun avantaj ca urmare a extinderii acoperirii. Spre deosebire de zona I, organismele de radiodifuziune au refuzat să plătească pentru digitalizarea zonei II, deoarece aceasta nu le genera venituri suplimentare. De fapt, ținând seama de populația redusă din zona în cauză, care nu pare să constituie ținta comercială pentru anunțurile de publicitate, în urma extinderii în zona II, organismele de radiodifuziune nu și-au putut majora în mod semnificativ tarifele de publicitate. În consecință, organismele de radiodifuziune terestre nu sunt beneficiari indirecți ai măsurii investigate.

(124)

Avantajul pe care măsura îl oferă operatorilor de rețea și organismelor de radiodifuziune este selectiv, întrucât privește numai întreprinderile care operează pe piața platformelor terestre. Pe de altă parte, selecționarea operatorilor de rețea însărcinați cu extinderea acesteia nu s-a efectuat pe baza unei licitații, ci printr-un procedeu specific stabilit prin decret, care conferea autorităților sarcina de a selecționa operatorii de rețea. În consecință, indiferent dacă, la nivel central, cadrul legislativ a exclus tehnologiile diferite de tehnologia terestră din domeniul ajutorului, acesta a fost aplicat de guvernul regional din Castilla-La Mancha numai în ceea ce privește operatorii de rețea.

(125)

Prin acordarea finanțării direct către operatorii de rețea terestră TelecomCLM și Abertis, autoritățile spaniole au efectuat o discriminare în ceea ce privește orice alt operator de rețea terestră care ar fi putut presta aceste servicii. Printr-o licitație publică s-ar fi putut determina dacă și alți operatori existenți, cum ar fi Radiodifusión, întruneau condițiile necesare pentru a furniza servicii de radiodifuziune organismelor naționale și regionale de radiodifuziune în zona II din Castilla-La Mancha. Întrucât nu au fost informați cu privire la măsură și nici invitați să-și depună oferta, acești operatori nu și-au putut susține propunerile în fața JCCM. Prin urmare, selecționarea directă a beneficiarilor a condus la excluderea oricărui alt concurent potențial în domeniul tehnologiei terestre.

(126)

Atunci când municipalitățile și-au actualizat propria rețea, acestea au contactat direct, în unele cazuri, TelecomCLM sau Abertis. În aceste cazuri, ceilalți operatori de telecomunicații nu au avut posibilitatea de a prezenta propuneri. După cum se arată în considerentele 39 și 40, alte municipalități au afișat un scurt anunț la avizierul primăriilor. Aceste anunțuri precizau că se selecționează un operator de telecomunicații pentru digitalizarea stației de emisie a municipalității, în conformitate cu Decretul 347/2008. Operatorul trebuia să prezinte un memoriu tehnic. Operatorii interesați puteau obține specificațiile tehnice de la secretariatul primăriei. Cu toate acestea, afișarea anunțurilor la avizier nu respectă principiul neutralității tehnologice, întrucât acestea se refereau numai la modernizarea stațiilor de emisie terestre existente. În plus, deși anunțurile permit oricărui operator de telecomunicații înscris în Registrul operatorilor al CMT să depună o ofertă, acestea nu pot fi considerate echivalente cu o licitație publică. Anunțul afișat la avizier nu are aceeași vizibilitate ca o licitație publică publicată în Monitorul Oficial. De asemenea, în majoritatea cazurilor, spre deosebire de alte societăți, TelecomCLM și Abertis au fost informate în mod expres în prealabil cu privire la proces și au putut, în consecință, să-și depună ofertele (63). În sfârșit, în toate localitățile în care s-au afișat aceste anunțuri, a fost selecționată fie TelecomCLM, fie Abertis.

(127)

Autoritățile spaniole și Abertis susțin că TDT și tehnologia satelitară reprezintă două piețe diferite. TDT este principala platformă pentru televiziunea terestră cu acces liber, în timp ce numărul de operatori de pe piața națională este determinat de numărul de licențe acordate de guvernul spaniol. Canalele de televiziune terestră cu acces liber se finanțează prin intermediul publicității. În ceea ce privește televiziunea prin satelit, unica platformă de televiziune cu plată din Spania, operată de Astra, oferă un mare număr de canale. Aceste canale se finanțează prin intermediul abonamentelor, care cuprind, în general, un pachet de canale. Autoritățile spaniole subliniază, de asemenea, că în Spania, costul distribuției prin satelit este, pentru organismele de radiodifuziune, mult mai ridicat decât costul radiodifuziunii terestre și, în consecință, organismele de radiodifuziune de canale cu acces liber, inclusiv cele regionale și locale, nu sunt interesate să treacă la această platformă.

(128)

Din mai multe motive indicate în decizie, se concluzionează că platforma terestră și cea satelitară operează pe aceeași piață.

(129)

În primul rând, în 2008, Astra a concurat pentru extinderea acoperirii cu servicii de televiziune digitală în Cantabria și a câștigat licitația. În 2008, Astra a organizat o serie de reuniuni cu Comunitățile Autonome, cărora le-a prezentat oferta de difuzare de canale de televiziune digitală, care până atunci fuseseră difuzate prin intermediul platformei terestre. Chiar dacă autoritățile au reziliat ulterior contractul cu Cantabria, interesul operatorului de satelit de a presta servicii în concurență cu platforma terestră sugerează că există posibilitatea ca operatorii de satelit să furnizeze servicii similare.

(130)

În al doilea rând, mai multe canale publice și private distribuite prin platforma terestră sunt, de asemenea, transmise prin platforme satelitare, inclusiv prin platforma deținută de Astra (64). În al treilea rând, unele canale regionale sunt sau erau disponibile cu puțin timp în urmă prin platforma de satelit, ceea ce contrazice afirmația potrivit căreia organismele regionale de radiodifuziune nu sunt interesate de tehnologia satelitară.

(131)

În al patrulea rând, unele organisme de radiodifuziune și-au manifestat preferința pentru transmisia terestră, deoarece au achiziționat drepturi de difuzare de conținut exclusiv prin platforma terestră. Acest lucru nu înseamnă însă că există piețe diferite pentru transmisia terestră și cea prin satelit. În ceea ce privește achiziționarea de drepturi, organismele de radiodifuziune pot, dacă este necesar, să procedeze pentru platforma de satelit la fel cum au procedat pentru platforma terestră. În plus, dacă se selecționează o platformă satelitară printr-o licitație publică, s-ar putea impune organismelor de radiodifuziune o „obligație de transport”. Această „obligație de transport” a fost impusă organismelor de radiodifuziune în zona III, atunci când a fost selecționată platforma satelitară.

(132)

În sfârșit, conform datelor din mai 2010 (65), acoperirea cu servicii de TDT în Spania cuprinde 98,85 % din populație, dar numai 93,5 % din locuințe optează pentru televiziunea prin platformă terestră. Acest lucru înseamnă că 5 % din locuințe au acces la TDT dar preferă să nu îl utilizeze, deoarece majoritatea sunt abonate la televiziunea cu plată prin satelit.

(133)

În concluzie, având în vedere că platforma de radiodifuziune prin satelit și cea de radiodifuziune terestră sunt în concurență una cu cealaltă, măsura destinată instalării, exploatării și întreținerii TDT în zona II implică o denaturare a concurenței între cele două platforme.

(134)

În sfârșit, trebuie să se precizeze că și alte platforme, în special televiziunea prin internet, sunt discriminate ca urmare a măsurii. Deși banda largă nu acoperă încă întreaga zonă II, este foarte probabil ca în viitor această acoperire să crească în mod semnificativ. Este posibil ca o combinație de tehnologii să fi fost o soluție mai eficientă pentru acoperirea zonei II. În acest caz, aceste platforme diferite ar fi putut contribui la realizarea obiectivului și ar fi putut beneficia de măsura de ajutor.

(135)

Măsura are impact asupra comerțului din interiorul UE. Conform jurisprudenței instanțelor europene, atunci când „un ajutor economic acordat de un stat sau din resurse de stat consolidează poziția anumitor întreprinderi în comparație cu alte întreprinderi, care concurează cu primele în cadrul schimburilor comerciale intracomunitare, trebuie să se considere că ajutorul influențează respectivele schimburi comerciale” (66).

(136)

Operatorii de rețea își desfășoară activitatea într-un sector în care există schimburi comerciale între statele membre. Abertis face parte dintr-un grup internațional de întreprinderi, la fel ca și unul dintre reclamanți, și anume Astra. Stabilită în alt stat membru (Luxemburg), Astra ar fi participat la licitația pentru furnizarea unei rețele digitale în Comunitatea Autonomă Castilla-La Mancha, dacă s-ar fi organizat o licitație neutră din punct de vedere tehnologic. În consecință, măsura afectează comerțul dintre statele membre.

(137)

Având în vedere argumentele prezentate anterior, Comisia consideră că măsura îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat. În aceste circumstanțe, măsura trebuie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat.

(138)

Comisia sprijină activ tranziția de la radiodifuziunea analogică la cea digitală. Avantajele trecerii la tehnologia digitală au fost subliniate în Planul de acțiune eEuropa 2005 și în cele două comunicări privind trecerea la tehnologia digitală (67). Comisia recunoaște, de asemenea, că trecerea la tehnologia digitală ar putea fi întârziată dacă este lăsată în întregime la latitudinea forțelor pieței.

(139)

Statele membre pot utiliza ajutoarele pentru a depăși o anumită disfuncționalitate a pieței sau pentru a asigura coeziunea socială sau regională (68). Cu toate acestea, trebuie să se demonstreze în fiecare caz că ajutorul prevăzut este un instrument adecvat pentru soluționarea problemei, este limitat la minimul necesar și nu denaturează în mod nejustificat concurența. În mod similar, Comunicarea privind trecerea la tehnologia digitală (69) prevede că, în domeniul specific al digitalizării, intervenția publică este justificată dacă sunt îndeplinite două condiții: există un interes general și, de asemenea, o disfuncționalitate a pieței sau, ceea ce este același lucru, forțele pieței nu sunt suficiente pentru a asigura bunăstarea colectivă. Aceasta prevede, de asemenea, că, în orice caz, intervenția publică trebuie susținută de o analiză solidă a pieței.

(140)

Comunicarea privind trecerea la tehnologia digitală indică, de asemenea, că tranziția la radiodifuziunea digitală reprezintă o provocare industrială majoră care trebuie condusă de piață. În principiu, fiecare rețea trebuie să concureze cu mijloace proprii. Pentru a garanta respectarea acestui principiu, orice intervenție publică ar trebui să vizeze neutralitatea tehnologică. Excepțiile de la acest principiu pot fi luate în considerare numai dacă intervenția vizează o anumită disfuncționalitate sau un dezechilibru al pieței și este, în același timp, necesară, adecvată și proporțională pentru depășirea dificultăților respective.

(141)

Dacă sunt lăsate la latitudinea pieței, având în vedere situația lor socială dezavantajată, există riscul ca nu toate segmentele populației să poată beneficia de avantajele televiziunii digitale. În ceea ce privește această problemă de coeziune socială, este posibil ca statele membre să dorească să asigure accesul tuturor cetățenilor la televiziunea digitală, odată cu abandonarea televiziunii analogice. Întrucât trecerea la tehnologia digitală implică costuri pentru consumatori și necesită o modificare a obiceiurilor, este posibil ca statele membre să dorească să sprijine, în special, grupurile defavorizate ale societății, cum ar fi persoanele în vârstă, familiile cu venituri reduse sau persoanele care locuiesc în regiuni periferice.

(142)

În mai multe decizii privind ajutoarele de stat, bazate pe comunicările privind trecerea la tehnologia digitală, Comisia a aplicat normele privind ajutoarele de stat în acest sector (70). Statele membre au mai multe posibilități de a acorda finanțare publică pentru trecerea la tehnologia digitală, cu scopul de a garanta că toate zonele geografice vor continua să beneficieze de o acoperire adecvată cu semnal de televiziune. Printre acestea se numără finanțarea instalării unei rețele de transmisie în zonele unde, în caz contrar, recepția semnalului de televiziune ar fi nesatisfăcătoare (71). O astfel de finanțare poate fi însă acordată numai dacă nu implică o denaturare inutilă a concurenței dintre tehnologii sau dintre întreprinderi și este limitată la minimul necesar.

(143)

Autoritățile spaniole au invocat articolul 107 alineatul (3) litera (c) și articolul 106 alineatul (2) din tratat pentru a justifica măsura în cazul în care se constată că aceasta constituie ajutor de stat în conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat. În cele ce urmează, Comisia evaluează compatibilitatea măsurii ținând seama de aceste dispoziții și de considerațiile generale prezentate mai sus.

(144)

Pentru a stabili dacă ajutorul este compatibil cu dispozițiile articolului 107 alineatul (3) litera (c), Comisia analizează comparativ efectele pozitive și cele negative ale acestuia. Pentru aplicarea acestui test, Comisia ia în considerare următoarele întrebări:

(145)

Schema de ajutor națională pusă în aplicare de JCCM în Castilla-La Mancha vizează accelerarea procesului de trecere la tehnologia digitală în Spania și asigurarea continuității recepției semnalului de televiziune de către locutorii din anumite zone îndepărtate și rurale. În acest sens, obiectivul măsurii este să permită persoanelor care locuiesc în zonele respective să poată viziona canale de televiziune și să-și poată exercita dreptul constituțional de acces la informație. După cum s-a menționat în considerentul 138, Comisia a recunoscut importanța și beneficiile transmisiei digitale în Planul de acțiune eEuropa 2005 (72), precum și în cele două comunicări privind tranziția de la radiodifuziunea analogică la cea digitală (73). În Comunicarea „i2010 – O societate informațională europeană pentru dezvoltare și ocupare a forței de muncă” (74), Comisia a evidențiat faptul că abandonarea televiziunii analogice terestre, prevăzută pentru 2012, va îmbunătăți accesul la spectrul de frecvențe în Europa. Deoarece radiodifuziunea digitală utilizează spectrul de frecvențe într-un mod mai eficient, aceasta eliberează o porțiune de spectru pentru alți utilizatori, cum ar fi noile servicii de radiodifuziune și de telefonie mobilă care, la rândul lor, vor stimula inovarea și creșterea în industria televiziunii și a comunicațiilor electronice.

(146)

Prin urmare, se concluzionează că măsura vizează un obiectiv de interes comun bine definit.

(147)

După cum au afirmat autoritățile spaniole, se recunoaște, în general, că există riscul ca nu toate segmentele populației să poată beneficia de avantajele televiziunii digitale (problema coeziunii sociale și regionale). Ar putea exista o disfuncționalitate a pieței atunci când actorii de pe piață nu iau suficient în considerare efectele pozitive ale trecerii la sistemul digital asupra societății în ansamblu, deoarece nu dispun de stimulentele economice necesare în acest sens (efecte externe pozitive). În plus, în ceea ce privește coeziunea socială, este posibil ca statele membre să dorească să asigure accesul tuturor cetățenilor la televiziunea digitală odată cu abandonarea televiziunii analogice și, prin urmare, acestea ar putea avea în vedere, de asemenea, măsuri pentru garantarea faptului că toate zonele geografice vor continua să beneficieze de o acoperire TV adecvată.

(148)

După cum se arată în decizia de inițiere a procedurii, Comisia recunoaște că există o deficiență a pieței prin faptul că organismele de radiodifuziune nu sunt dispuse să suporte costurile adiționale ale extinderii acoperirii în afara obligațiilor lor legale. În plus, nici platformele satelitare, nici gospodăriile nu au efectuat investițiile care garantează recepția de către toți locuitorii zonei II a canalelor digitale prin satelit. Prin urmare, Comisia recunoaște că persoanele a căror reședință obișnuită este situată într-o zonă rurală pot fi complet excluse de la recepția semnalului de televiziune digitală cu acces liber dacă acoperirea digitală este lăsată în întregime la latitudinea forțelor pieței și că intervenția publică poate fi benefică datorită sprijinului financiar pentru persoane fizice.

(149)

În cazurile de trecere la tehnologia digitală, principiul neutralității tehnologice este consacrat în mai multe decizii ale Comisiei (75) și a fost confirmat de Tribunal și de Curtea de Justiție (76).

(150)

Tehnologia ar trebui, în mod normal, să fie aleasă în urma unei licitații neutre din punct de vedere tehnologic, astfel cum s-a procedat în alte state membre (77). Desfășurarea unei licitații poate fi costisitoare și poate întârzia punerea în aplicare a proiectului. În unele cazuri, aceasta poate să nu fie justificată, dacă se poate stabili în avans că numai o anumită tehnologie sau un anumit furnizor poate presta serviciile solicitate. În consecință, alegerea unei anumite tehnologii poate fi acceptabilă, dacă această opțiune este justificată de rezultatele unui studiu preliminar. Acest studiu ar trebui să țină seama de criterii de preț și calitate. Deoarece decizia de a alege o anumită tehnologie îi va împiedica pe alți furnizori să-i prezinte produsele și ofertele de prețuri, rezultatele studiului ar trebui să fie neechivoce și solide.

(151)

Comisia a recunoscut, în trecut, că un studiu poate sta la baza selecționării unei anumită soluții tehnologice (78). Cu toate acestea, sarcina probei revine statului membru, care trebuie să demonstreze că rezultatele studiului respectiv sunt suficient de solide și că acesta fost elaborat în mod total independent (79).

(152)

În acest sens, autoritățile spaniole și Abertis au propus mai multe studii, care sunt comentate în cele ce urmează.

(153)

Autoritățile din Castilla-La Mancha au susținut că măsura investigată s-a orientat către radiodifuziunea digitală terestră, pe baza rezultatelor unui studiu preliminar, efectuat înainte de adoptarea decretului. „Estudio Comparativo Socioeconómico” (80), rezumat în considerentele 59-61 a concluzionat că soluția terestră ar fi cea mai rentabilă.

(154)

Punctul de plecare al studiului este cuantificarea populației pentru care se poate alege o opțiune tehnologică. Cea mai mare parte din Castilla-La Mancha aparține zonei I, în care trecerea la TDT a avut deja loc. În unele cazuri, zona I și zona II se suprapun. Din motive tehnice, studiul susține că în aceste zone (care sunt deja parțial echipată pentru TDT) ar trebui să ia în considerare numai extinderea acoperirii cu servicii de TDT. Pentru compararea opțiunilor referitoare la satelit și TDT, acest studiu ia în considerare însă numai aproximativ 9,8 % din populație. În al doilea rând, autorul studiului consideră că, în cadrul acestui subgrup, o parte din populație primește, în plus, un serviciu de televiziune regională prin intermediul platformei terestre. Fără a efectua o altă evaluare, studiul concluzionează că pentru aceste servicii, „ar fi mai logic să se determine populația să adopte diferite moduri de recepție”. În sfârșit, rămâne un procent de 2,85 % din populație, respectiv 57 510 locuitori din 689 de sate, pentru care trebuie luată în considerare o tehnologie alternativă.

(155)

Studiul furnizează mai întâi o estimare a costului total al platformei satelitare – inclusiv a costului de instalare a decodoarelor, pe baza datelor de piață privind costul de închiriere a unui transponder de satelit, și a costurilor de exploatare și întreținere pe o perioadă de 10 de ani – iar apoi compară acest cost cu costul total estimat al platformei terestre. În cel din urmă se include costul instalării decodoarelor și transmițătoarelor terestre, precum și costurile de exploatare și întreținere pe o perioadă de 10 de ani. În final, costul total ar varia între 47 672 550 EUR și 97 646 800 EUR pentru soluția satelitară și între 15 136 550 EUR și 17 224 350 EUR pentru soluția terestră.

(156)

La momentul respectiv, autoritățile aveau posibilitatea de a alege între organizarea unei licitații neutre din punct de vedere tehnologic și preselecționarea unei anumite tehnologii pe baza unui studiu de cost. În consecință, autoritățile trebuiau să decidă dacă era indicat să invite concurenți potențiali la licitație. Dacă s-ar fi organizat o licitație deschisă, agenția ar fi putut să aleagă între diferitele oferte, inclusiv între eventualele reduceri de preț propuse de ofertanți. Pe de altă parte, renunțarea la această procedură de licitație ar fi putut fi justificată, dacă studiul ar fi demonstrat, ținând seama de toate eventualele reduceri de preț ale potențialilor ofertanți, că tehnologia satelitară era în mod evident mai scumpă sau nu îndeplinea cerințele calitative esențiale. Întrucât studiul este necesar numai pentru a justifica renunțarea la licitație, ar fi trebuit să se demonstreze existența unei diferențe semnificative de costuri între cele două platforme, precum și soliditatea unui astfel de rezultat.

(157)

Studiul este departe de a îndeplini aceste cerințe. În primul rând, în urma unei solicitări de informații transmisă de Comisie în 2011, autoritățile au trebuit să corecteze datele utilizate în studiu. Corecțiile au constat în mărirea costurilor stațiilor de emisie cu aproximativ 65 % și a numărului de stații de emisie care erau efectiv necesare pentru a asigura acoperirea preconizată. JCCM a susținut că aceste noi cifre nu modifică rezultatul comparației dintre tehnologia de transmisie terestră și cea de transmisie prin satelit. De fapt, dacă se iau însă în considerare noile cifre, avantajul din punctul de vedere al costurilor al tehnologiei de TDT scade sau, în unele cazuri, se transformă chiar într-un avantaj din punctul de vedere al costurilor al soluției satelitare, ceea ce demonstrează deja că rezultatele studiului nu sunt solide. Aceste deficiențe ar fi fost evidente pentru autorități la momentul respectiv, dacă acestea ar fi acționat cu suficientă diligență.

(158)

În ceea ce privește calculul costurilor, studiul utilizează o abordare greșită pentru calculul costurilor de transmisie prin satelit. Acesta presupune că municipalitățile ar închiria o capacitate de transponder de satelit de la platforma satelitară și ar opera propria conexiune prin satelit. Prin urmare, calculul se bazează pe prețurile pentru închirierea capacității de transponder de satelit, publicate în 2008. Deoarece corespund conexiunilor individuale, aceste prețuri nu iau în considerare niciun discount de cantitate și nici eventuale negocieri de preț. În plus, după cum demonstrează cazul Cantabriei, într-o licitație deschisă ar participa și operatorul de satelit, în calitate de ofertant. Oferta sa ar fi bazată pe un calcul al prețurilor complet diferit. Este de așteptat ca, în comparație cu prețurile de închiriere individuală, această ofertă să includă, în cazul în care contractul acoperă întreaga zonă II din Castilla-La Mancha, reduceri de preț semnificative în funcție de capacitatea închiriată.

(159)

În plus, din cauza abordării utilizate, studiul conduce în mod greșit la concluzii defavorabile pentru opțiunea satelitară (81):

(160)

În consecință, calculul costurilor aferente TDT pare excesiv de optimist. Această concluzie este confirmată de comparația costului estimat de studiu pentru instalarea TDT cu suma cheltuită efectiv ulterior. Conform estimărilor studiului, costul maxim de instalare a TDT s-ar ridica la aproximativ 15-17 milioane EUR. Cu toate acestea, autoritățile din Castilla-La Mancha au cheltuit ulterior 46 milioane EUR pentru modernizarea TDT (plus cheltuielile de instalare a receptoarelor de satelit în cazurile în care s-a dovedit că TDT nu era viabilă din punct de vedere economic).

(161)

Estimările studiului nu sunt solide. Utilizând cifrele aferente regiunii Castilia-La Mancha (chiar actualizate), avantajul inițial din punctul de vedere al costurilor al rețelei de TDT scade sau, în anumite ipoteze, apare chiar un avantaj din punctul de vedere al costurilor al platformei satelitare (83). Se neglijează în continuare posibilitatea ca un operator de satelit să ofere reduceri de preț în cadrul unei proceduri de licitație competitivă. Având în vedere considerațiile de mai sus, rezultă că studiul nu aduce dovezi suficiente pentru a justifica alegerea ex ante a tehnologiei de TDT și evitarea unei proceduri de licitație deschisă.

(162)

Guvernul spaniol a prezentat un studiu intern privind fezabilitatea prestării serviciului de TDT universal utilizând tehnologia TDT sau tehnologia satelitară, elaborat de Ministerul Industriei, Turismului și Comerțului (MITC) în iulie 2007. Acest studiu nu a fost însă transmis Comunităților Autonome, precum Castilla-La Mancha, fiind utilizat numai ca document intern. În orice caz, Comisia consideră că studiul preliminar prezentat de autoritățile spaniole, menționat la considerentul 62, nu demonstrează superioritatea platformei terestre în raport cu platforma satelitară. Dimpotrivă, studiul consideră că o combinație de tehnologii este o soluție mai realistă și prevede pentru zona II o combinație de 70 % transmisie prin satelit și 30 % transmisie terestră (84). În plus, studiul concluzionează că alegerea unei anumite soluții tehnologice pentru extinderea acoperirii trebuie să fie analizată concret pentru fiecare regiune, ținând seama de particularitățile de relief și demografice ale acesteia. În loc să sugereze alegerea ex ante a unei anumite tehnologii, această concluzie pledează mai degrabă pentru necesitatea de a organiza o licitație neutră din punct de vedere tehnologic, pentru a stabili ce platformă este mai adecvată în cazul concret al regiunii Castilla-La Mancha.

(163)

În ceea ce privește cele două studii de cost prezentate de Abertis, trebuie menționat faptul că acestea au fost efectuate în 2010, respectiv după trecerea unei perioade mari de timp de la punerea în aplicare a măsurilor investigate. Indiferent dacă pot fi sau nu considerate suficient de independente și de solide, întrucât sunt ulterioare măsurilor investigate, acestea nu pot justifica alegerea de către guvernul spaniol a tehnologiei de TDT și renunțarea la organizarea unei licitații neutre din punct de vedere tehnologic. Comisia a primit estimări de costuri și din partea Astra, care demonstrează că tehnologia satelitară este mai rentabilă. Nici acestea nu au fost luate în considerare, din același motiv.

(164)

Nici studiul din Castilla-La Mancha, conform concluziilor de la considerentul 161, nici alte studii nu au permis să se concluzioneze că platforma digitală terestră ar fi, în ceea ce privește calitatea sau prețul, superioară altor soluții tehnologice. Prin urmare, acestea nu justifică evitarea de către JCCM a unei proceduri de licitație deschisă.

(165)

Măsura nu poate fi considerată adecvată, dintr-o serie de motive.

(166)

Acordând ajutorul direct TelecomCLM și Abertis, operatori consacrați de TDT, măsura nu ia în considerare alte soluții, care ar fi putut fi mai rentabile sau ar fi putut oferi o mai mare calitate. După cum s-a explicat în secțiunea anterioară, ignorarea platformei satelitare nu este justificată. Faptul că unele locuințe din zona II recepționează prin satelit canale cu acces liber demonstrează că tehnologia terestră nu este întotdeauna cea mai eficientă și adecvată platformă. Se precizează în acest context că și alte state membre au optat pentru transmisia prin satelit, inclusiv în zone în care soluția terestră era fezabilă (85). Mai mult, faptul că Astra s-a numărat printre ofertanți și a câștigat licitația neutră din punct de vedere tehnologic pentru extinderea acoperirii cu servicii de televiziune digitală în Cantabria, sugerează, cel puțin, că platforma satelitară poate presta aceste servicii (86).

(167)

Pe de altă parte, diversele studii de cost compară numai platforma TDT cu cea satelitară, fără a lua în considerare soluțiile tehnologice alternative, cum ar fi rețelele de cablu și televiziunea prin internet. Chiar dacă aceasta din urmă nu poate acoperi întregul teritoriu, o combinație care să includă aceste platforme, precum și transmisia terestră și prin satelit ar fi putut fi mai eficientă.

(168)

Măsura nu este adecvată și pentru că operează o discriminare în rândul operatorilor de TDT. Deoarece selecționează direct operatorii consacrați de TDT TelecomCLM și Abertis, măsura nu ia în considerare și alți operatori de TDT, precum Radiodifusión, care ar fi putut depune oferte mai bune din punct de vedere economic sau calitativ.

(169)

Oportunitatea selecționării prealabile a operatorilor de TDT este, de asemenea, pusă sub semnul întrebării din cauza capacității limitate a platformei de TDT. Deși la 3 aprilie 2010 a fost finalizată în Spania tranziția de la televiziunea analogică la TDT în banda de 800 MHz, în 2011, s-a decis să se scoată la licitație, pentru operatorii de telecomunicații, frecvențele din banda de 800 MHz, în vederea conformării la Decizia nr. 243/2012/UE. În consecință, a fost necesar să se transfere emisii către canale situate sub 790 MHz, până cel târziu la 1 ianuarie 2014. Deoarece acest lucru a generat costuri suplimentare, la 5 noiembrie 2011, Spania a notificat două măsuri destinate gospodăriilor și organismelor de radiodifuziune, cu un buget de 600-800 milioane EUR, pentru zona I (până în prezent nu a fost notificată nicio măsură pentru zona II) (87). Aceste costuri nu ar fi apărut dacă s-ar fi optat pentru alte platforme (televiziune prin internet, prin cablu sau prin satelit). În anii următori, este de așteptat o nouă schimbare a frecvențelor cu scopul de a elibera mai multă capacitate pentru viitoarea tehnologie mobilă LTE, care va genera costuri similare.

(170)

Mai mult, s-a semnalat faptul că frecvențele dispozitivelor mobile 4G interferează cu semnalele TDT și, prin urmare, gospodăriile trebuie să achiziționeze filtre costisitoare pentru protejarea semnalului TDT de undele LTE (88). Nu se poate exclude convertirea unor interferențe similare într-o problemă generală, care să afecteze adecvarea în viitor a radiodifuziunii terestre, în special în contextul instalării pe scară largă a rețelelor NGA.

(171)

Autoritățile spaniole au adus alte două argumente pentru a demonstra că transmisia prin satelit ar fi mai costisitoare decât TDT. În primul rând, în acordurile organismelor de radiodifuziune cu furnizorii de conținut sunt prevăzute restricții teritoriale. Asigurarea acestui acces condiționat ar fi mai costisitoare în cazul tehnologiei satelitare. În al doilea rând, autoritățile spaniole au susținut că tehnologia satelitară nu ar putea fi utilizată pentru a transmite un mare număr de canale regionale. Aceste argumente nu au fost susținute de dovezi și sunt contrazise de faptul că în contractul încheiat de Astra cu autoritățile din Cantabria era prevăzut un sistem profesional de acces condiționat. În plus, conform calculelor de costuri efectuate de Astra, tehnologia satelitară ar fi în continuare mai ieftină, chiar dacă s-ar încheia câte un acord cu fiecare regiune spaniolă. În ceea ce privește radiodifuziunea regională, Astra susține că numărul de 1 380 de canale avansat de guvernul spaniol este mult exagerat (89). Conform calculelor sale, opțiunea satelitară s-ar dovedi, din nou, mai ieftină, chiar în cazul includerii canalelor regionale și locale.

(172)

În concluzie, Comisia consideră că măsura investigată nu a respectat principiul neutralității tehnologice. După cum s-a explicat mai sus, măsura nu este proporțională și nu constituie un instrument adecvat pentru a asigura acoperirea cu canale cu acces liber pentru locuitorii zonei II din Castilla-La Mancha.

(173)

În ceea ce privește finanțarea în curs de derulare acordată pentru exploatarea și întreținerea rețelelor digitale terestre și satelitare subvenționate, întrucât aceasta este accesorie ajutorului pentru instalarea rețelelor respective, nu poate fi considerată neutră din punct de vedere tehnologic. Această finanțare a fost destinată conservării stațiilor care emit semnalul prin intermediul platformei terestre. În consecință, ajutorul respectiv este, de asemenea, incompatibil.

(174)

Orice ajutor viitor pentru exploatare și întreținere trebuie să fie notificat și să respecte principiul neutralității tehnologice.

(175)

Deși intervenția publică poate fi justificată dacă există anumite deficiențe ale pieței și eventuale probleme de coeziune, modul în care a fost concepută măsura conduce la denaturări inutile ale concurenței.

(176)

Se concluzionează că măsura investigată, inclusiv ajutorul în curs de derulare, nu constituie un instrument adecvat, necesar și proporțional pentru remedierea deficienței identificate a pieței.

(177)

Derogarea prevăzută la articolul 106 alineatul (2) din tratat se aplică în cazul compensării acordate de stat pentru costurile de prestare a serviciului public. Autoritățile naționale (sau regionale) trebuie să definească în mod clar serviciul de interes economic general și să îl încredințeze unei anumite întreprinderi.

(178)

Autoritățile spaniole nu au prezentat în cursul procedurii oficiale argumente sau probe care să demonstreze că măsura trebuie considerată compatibilă în sensul articolului 106 alineatul (2) din tratat.

(179)

Pentru ca articolul 106 alineatul (2) din tratat să se aplice, autoritățile naționale (sau regionale) trebuie să definească în mod clar SIEG și să îl încredințeze unei anumite întreprinderi. Nici legislația spaniolă nu prevede și nici autoritățile nu au adoptat un astfel de act care să încredințeze instalarea TDT. În primul rând, legislația spaniolă nu stabilește că exploatarea unei rețele terestre este un serviciu public. Legea telecomunicațiilor din 1998 (90) prevede că serviciile de telecomunicații, inclusiv exploatarea rețelelor de radiodifuziune sonoră și televiziune, sunt servicii de interes economic general, dar nu au statut de servicii publice (91). Legea telecomunicațiilor în vigoare în prezent (92) păstrează această definiție. Serviciile de transmisie pentru televiziune, și anume transportul semnalului prin rețele de telecomunicații, sunt considerate servicii de telecomunicații și, ca atare, sunt servicii de interes economic general, dar nu constituie serviciu public (93).

(180)

În plus, dispozițiile legii se caracterizează prin neutralitate tehnologică. Prin „telecomunicații” se înțelege transmisia de semnale prin orice rețea de difuzare, nu neapărat prin rețeaua terestră (94). În plus, articolul 3 din lege precizează că unul dintre obiectivele acesteia este de a încuraja, în măsura posibilului, neutralitatea tehnologică în reglementare.

(181)

Chiar dacă serviciul de radiodifuziune publică ar fi considerat serviciu public, nu este posibilă extinderea definiției pentru a cuprinde și exploatarea unei anumite platforme suport. În plus, atunci când există mai multe platforme de transmisie, nu se poate considera că una dintre ele este „esențială” pentru transmisia semnalelor de radiodifuziune. În concluzie, ar fi fost comisă o eroare evidentă dacă legislația spaniolă ar fi stabilit că utilizarea unei anumite platforme pentru transmisia semnalelor de radiodifuziune constituie serviciu public.

(182)

Se concluzionează că, în conformitate cu legislația spaniolă, exploatarea rețelelor terestre nu are statut de serviciu public. În plus, autoritățile spaniole nu au definit în mod clar exploatarea platformei terestre ca fiind serviciu public și, prin urmare, nici nu au încredințat prestarea unui astfel de serviciu public operatorului unei anumite platforme.

(183)

Mai mult, autoritățile nu au prezentat nicio dovadă a vreunui act care încredințează un serviciu beneficiarilor Abertis și TelecomCLM.

(184)

În concluzie, nu poate fi invocată în acest caz derogarea prevăzută la articolul 106 alineatul (2), care se aplică în cazul compensării acordate de stat pentru costurile de prestare a unui serviciu public.

(185)

Abertis sugerează că instalarea rețelei de radiodifuziune terestră în zona II a fost finanțată aproape integral de Comunitățile Autonome spaniole cu fonduri publice, pe baza unei legislații care datează din 1982 și, prin urmare, este anterioară aderării Spaniei la Comunitatea Economică Europeană, care a avut loc în 1986. În concluzie, în opinia Abertis, s-ar putea considera că schema face parte din finanțarea publică în curs de derulare pentru exploatarea rețelelor terestre locale, motiv pentru care ar trebui considerată ajutor existent.

(186)

Chiar dacă finanțarea extinderii rețelei terestre a fost inițiată, fără îndoială, la începutul anilor '80, în perioada respectivă, nu existau pe piață organisme private de radiodifuziune. Prin urmare, infrastructura extinsă corespundea numai necesităților organismului public de radiodifuziune, care, în orice caz, avea obligația de a furniza semnalul majorității populației. În plus, la momentul respectiv, televiziunea terestră era singura platformă utilizată pentru transmisia semnalului de televiziune în Spania. În consecință, extinderea singurei rețele existente nu a denaturat concurența cu alte platforme.

(187)

De atunci, legislația și tehnologia au evoluat, conducând la apariția de noi platforme de radiodifuziune și de noi operatori pe piață, în special organisme private de radiodifuziune. Întrucât beneficiarul și circumstanțele generale ale finanțării publice au evoluat în mod substanțial, măsura investigată nu poate fi considerată o modificare cu caracter formal sau administrativ, ci o modificare care afectează însăși substanța schemei inițiale și, în consecință, trebuie considerată o nouă schemă de ajutoare (95). În orice caz, trecerea de la televiziunea analogică la cea digitală a devenit posibilă numai datorită progreselor tehnologice recente și, prin urmare, este un fenomen nou. În consecință, autoritățile spaniole ar fi trebuit să notifice acest nou ajutor.

(188)

Se consideră că finanțarea acordată de Spania, de guvernul regional din Castilla-La Mancha și de municipalități operatorilor de rețele terestre pentru modernizarea și digitalizarea rețelelor lor în vederea furnizării de canale de televiziune cu acces liber în zona II constituie ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Ajutorul nu este compatibil cu piața comună. În plus, ajutorul nu a fost notificat Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din tratat, fiind acordat în mod ilegal, fără autorizarea Comisiei. În consecință, acesta trebuie recuperat de la operatorii de rețele terestre.

(189)

În plus, Comisia consideră că este incompatibil și ajutorul în curs de derulare pentru exploatarea și întreținerea rețelei digitalizate, acordat fără licitație sau în urma unor licitații care nu au fost neutre din punct de vedere tehnologic. Nici acest ajutor nu a fost notificat Comisiei în conformitate cu articolul 108 alineatul (3) din tratat, fiind acordat în mod ilegal, fără autorizarea Comisiei. În consecință, acesta trebuie recuperat de la operatori.

(190)

Orice viitor ajutor de stat pentru întreținere și exploatare trebuie să fie notificat și să respecte principiul neutralității tehnologice.

(191)

Conform tratatului și jurisprudenței consacrate a Curții de Justiție, atunci când Comisia concluzionează că un ajutor este incompatibil cu piața internă, aceasta are competența de a decide daca statul în cauză trebuie să anuleze sau să modifice ajutorul (96). Curtea de Justiție a susținut, de asemenea, în mod consecvent că obligația statului de a elimina ajutorul considerat de Comisie incompatibil cu piața comună are scopul de a restabili situația anterioară (97). Curtea de Justiție a stabilit, în acest sens, că obiectivul respectiv este îndeplinit după ce beneficiarul a rambursat sumele primite sub formă de ajutoare ilegale, pierzând astfel avantajul de care a beneficiat pe piață față de concurenții săi, și după ce situația existentă înainte de acordarea ajutorului a fost restabilită (98).

(192)

Conform acestei jurisprudențe, articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului (99) prevede că „atunci când adoptă decizii negative în cazuri de ajutor ilegal, Comisia decide ca statul membru în cauză să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de la beneficiar”.

(193)

Prin urmare, având în vedere faptul că finanțarea destinată modernizării și digitalizării platformei terestre, precum și exploatării și întreținerii ulterioare a acesteia, acordată de Spania începând din perioada 2008-2009 constituie ajutor ilegal și incompatibil, trebuie să se solicite Spaniei să recupereze ajutorul incompatibil pentru a restabili situația existentă pe piață înainte de acordarea acestuia.

(194)

TelecomCLM și Abertis sunt beneficiarii direcți ai ajutorului. Toate sumele menționate în considerentele de mai jos se bazează pe informațiile furnizate Comisiei. După cum se stabilește în considerentul 42, pentru modernizarea propriilor stații de emisie, TelecomCLM și Abertis au primit 13,2 milioane EUR și, respectiv, 250 000 EUR. În plus, TelecomCLM a fost selecționată, fără licitație publică, pentru a construi noi stații de emisie pentru municipalități, inclusiv șase stații care au trecut în proprietatea sa (2,26 milioane EUR).

(195)

Atunci când echipamentele de TDT au rămas în proprietatea municipalităților, acestea le-au cumpărat fie de la TelecomCLM, fie de la Abertis. Întreprinderile respective sunt, și în acest caz, beneficiari direcți, întrucât au fost selecționate în mod direct (și anume, fără licitație publică) pentru a furniza echipamente digitale și/sau a presta servicii de exploatare și întreținere. În fapt, aceste două întreprinderi au primit finanțare publică în valoare de aproximativ 32,6 milioane EUR, fără licitație publică (100).

(196)

Ajutorul ilegal și incompatibil trebuie recuperat de la TelecomCLM și Abertis.

(197)

Ajutorul în curs de derulare se acordă pentru întreținerea și exploatarea rețelei de TDT. Operatorii acestor rețele sunt beneficiarii ajutorului pentru exploatare și întreținere. TelecomCLM și Abertis au primit 6,5 milioane EUR în perioada 2009-2011. În consecință, ajutorul, și orice alt ajutor plătit ulterior, trebuie recuperat de la acești operatori de rețea.

(198)

În cazurile în care diferiți beneficiari au primit o finanțare care nu depășește pragurile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei (101), finanțarea respectivă nu se consideră ajutor de stat, dacă sunt îndeplinite toate condițiile stabilite de regulamentul menționat, și nu face obiectul recuperării.

(199)

Recuperarea trebuie efectuată începând de la data la care avantajul a fost conferit beneficiarului, și anume, începând de la data la care ajutorul a fost pus la dispoziția acestuia, și trebuie să se aplice dobândă până la rambursarea efectivă.

(200)

Comisia concluzionează că Regatul Spaniei a pus în aplicare în mod ilegal ajutorul acordat operatorilor de platforme de televiziune terestre pentru extinderea acoperirii cu servicii de televiziune digitală terestră în zonele îndepărtate și mai puțin urbanizate din Castilla-La Mancha, încălcând articolul 108 alineatul (3) din tratat. Ajutorul, inclusiv ajutorul (în curs de derulare) pentru exploatare și întreținere, trebuie recuperat de la operatorii de platforme care sunt beneficiari direcți. Printre aceștia se numără municipalitățile, în cazurile în care acționează ca operatori de platformă,

(a)

pentru beneficiarii menționați la articolul 1, cuantumul total al ajutorului primit de fiecare dintre aceștia;

(b)

suma totală (principal și dobânzi) care trebuie recuperată de la fiecare beneficiar;

(c)

o descriere detaliată a măsurilor deja adoptate și a celor planificate în vederea conformării la prezenta decizie;

(d)

documente care să demonstreze că beneficiarii au fost somați să ramburseze ajutorul.