Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32014R0516

Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului

OJ L 150, 20.5.2014, p. 168–194 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2014/516/oj

20.5.2014   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 150/168


REGULAMENTUL (UE) NR. 516/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 16 aprilie 2014

de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 78 alineatul (2) și articolul 79 alineatele (2) și (4),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Obiectivul Uniunii de a constitui un spațiu de libertate, securitate și justiție ar trebui să fie realizat, printre altele, prin măsuri comune de configurare a unei politici privind azilul și imigrația, bazată pe solidaritate între statele membre, care să fie echitabilă față de țările terțe și resortisanții acestora. Consiliul European din 2 decembrie 2009 a recunoscut că resursele financiare din cadrul Uniunii ar trebui să devină mai flexibile și mai coerente, în ceea ce privește atât domeniul de aplicare, cât și aplicabilitatea, pentru a sprijini dezvoltarea politicilor în domeniul azilului și al migrației.

(2)

Pentru a contribui la dezvoltarea politicii comune a Uniunii privind azilul și imigrația și la consolidarea spațiului de libertate, securitate și justiție, conform aplicării principiilor de solidaritate și de repartizare a responsabilității între statele membre și de cooperare cu țările terțe, prezentul regulament ar trebui să instituie Fondul pentru azil, migrație și integrare (denumit în continuare „fondul”).

(3)

Fondul ar trebui să reflecte necesitatea unei flexibilități și a unei simplificări sporite, respectând, în același timp, cerințele legate de predictibilitate și asigurând o repartizare echitabilă și transparentă a resurselor pentru a îndeplini obiectivele generale și specifice prevăzute de prezentul regulament.

(4)

Eficiența măsurilor și calitatea cheltuielilor constituie principii directoare în punerea în aplicare a fondului. În plus, fondul ar trebui să fie pus în aplicare, de asemenea, în modul cel mai eficace și mai favorabil utilizatorului cu putință.

(5)

Noua structură cu doi piloni a finanțării în domeniul afacerilor interne ar trebui să contribuie la simplificarea, raționalizarea, consolidarea și transparența finanțării în domeniul respectiv. Ar trebui să fie identificate sinergiile, coerența și complementaritatea între diferitele fonduri și programe, inclusiv în vederea alocării de finanțare pentru obiective comune. Cu toate acestea, ar trebui să se evite suprapunerea între diferite instrumente de finanțare.

(6)

Fondul ar trebui să creeze un cadru flexibil care să permită statelor membre să primească resurse financiare în temeiul programelor lor naționale pentru a sprijini domeniile politice în cadrul fondului în funcție de situațiile și necesitățile lor specifice și din perspectiva obiectivelor generale și specifice ale fondului, pentru care sprijinul financiar ar fi cel mai eficace și mai adecvat.

(7)

Fondul ar trebui să exprime solidaritatea prin intermediul asistenței financiare acordate statelor membre. Acesta ar trebui să îmbunătățească gestionarea eficace a fluxurilor de migrație către Uniune, în domeniile în care Uniunea aduce o valoare adăugată maximă, în special prin repartizarea responsabilității între statele membre, precum și prin repartizarea responsabilității cu țările terțe și prin consolidarea cooperării cu acestea.

(8)

Pentru a contribui la îndeplinirea obiectivului general al fondului, statele membre ar trebui să se asigure că programele lor naționale includ acțiuni care abordează obiectivele specifice ale prezentului regulament și că alocarea resurselor între obiective asigură îndeplinirea acestora. În eventualitatea excepțională că un stat membru dorește să deroge de la procentajele minime prevăzute de prezentul regulament, statul membru în cauză ar trebui să prezinte o justificare detaliată în cadrul programului său național.

(9)

Pentru a asigura o politică în domeniul azilului uniformă și de înaltă calitate și pentru a aplica standarde mai înalte în materie de protecție internațională, fondul ar trebui să contribuie la funcționarea eficace a sistemului european comun de azil, care cuprinde măsuri referitoare la politică, legislație și consolidarea capacităților, în cooperare cu alte state membre, agențiile Uniunii și țările terțe.

(10)

Se impune susținerea și ameliorarea eforturilor depuse de statele membre pentru a pune în aplicare pe deplin și în mod corespunzător acquis-ul Uniunii în materie de azil, în special pentru a pune la dispoziție condiții adecvate de primire a persoanelor strămutate, a solicitanților și a beneficiarilor de protecție internațională, pentru a asigura determinarea corectă a statutului, în conformitate cu Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului (4), pentru a aplica proceduri de azil echitabile și eficace și pentru a promova bunele practici în domeniul azilului, astfel încât să fie protejate drepturile persoanelor care necesită protecție internațională și să asigure funcționarea eficientă a sistemelor de azil ale statelor membre.

(11)

Fondul ar trebui să ofere sprijin adecvat eforturilor comune depuse de statele membre pentru identificarea, schimbul și promovarea celor mai bune practici și pentru instituirea unor structuri de cooperare eficace, în vederea îmbunătățirii calității procesului decizional în cadrul sistemului european comun de azil.

(12)

Fondul ar trebui să completeze și să consolideze activitățile întreprinse de Biroul European de Sprijin pentru Azil („EASO”), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (5), în scopul de a coordona cooperarea practică în materie de azil între statele membre, de a susține statele membre care se confruntă cu o presiune deosebită asupra sistemelor lor de azil și de a contribui la punerea în aplicare a sistemului european comun de azil. Comisia poate face uz de posibilitatea oferită de Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6) de a încredința EASO punerea în aplicare a unor sarcini specifice, ad-hoc, precum coordonarea acțiunilor statelor membre în ceea ce privește relocarea, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 439/2010.

(13)

Fondul ar trebui să sprijine eforturile depuse de Uniune și de statele membre pentru consolidarea capacității statelor membre de a dezvolta, a monitoriza și a evalua politicile lor în domeniul azilului din perspectiva obligațiilor care le revin în temeiul dreptului în vigoare al Uniunii.

(14)

Fondul ar trebui să sprijine eforturile depuse de statele membre în scopul de a furniza, pe teritoriile lor, protecție internațională și o soluție durabilă pentru refugiații și persoanele strămutate identificate de către Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) ca eligibile în vederea relocării, cum ar fi evaluarea necesităților persoanelor în cauză în materie de relocare și transfer pe teritoriile lor, pentru a le acorda un statut juridic sigur și a promova integrarea lor efectivă.

(15)

Fondul ar trebui să asigure sprijin pentru noi abordări privind accesul la procedurile de azil într-un mod mai sigur, în special prin vizarea principalelor țări de tranzit, printre care programe de protecție pentru anumite grupuri sau proceduri de examinare a cererilor de azil.

(16)

Prin însăși natura sa, fondul ar trebui să poată oferi sprijin operațiunilor voluntare de împărțire a obligațiilor convenite între statele membre și care constau în transferul beneficiarilor și al solicitanților de protecție internațională dintr-un stat membru în altul.

(17)

Parteneriatele și cooperarea cu țările terțe pentru a asigura gestionarea adecvată a afluxurilor de persoane care solicită azil sau alte forme de protecție internațională sunt o componentă esențială a politicii Uniunii în domeniul azilului. În scopul de a asigura acces la protecție internațională și soluții durabile în stadiul cel mai incipient posibil, inclusiv în cadrul programelor regionale de protecție, fondul ar trebui să includă o componentă solidă de relocare la nivelul Uniunii.

(18)

Pentru a îmbunătăți și a consolida procesul de integrare în societățile europene, fondul ar trebui să faciliteze migrația legală către Uniune, în conformitate cu necesitățile economice și sociale ale statelor membre și să anticipeze pregătirea procesului de integrare încă din țara de origine a resortisanților din țări terțe care vin în Uniune.

(19)

Pentru a fi eficient și pentru a aduce cea mare valoare adăugată, fondul ar trebui să urmărească o abordare mai bine direcționată, în sprijinul unor strategii coerente, concepute special în vederea promovării integrării resortisanților din țări terțe la nivel național, local și/sau regional, după caz. Aceste strategii ar trebui puse în aplicare mai ales de autorități locale sau regionale și de actori non-statali, fără a exclude autoritățile naționale, în special în cazul în care organizarea administrativă specifică a statului membru ar necesita acest lucru sau în care, într-un stat membru, acțiunile de integrare fac obiectul unei competențe partajate între respectivul stat și serviciile administrative descentralizate. Organizațiile de punere în aplicare ar trebui ca, dintr-o serie de măsuri disponibile, să le aleagă pe cele mai adecvate pentru situația lor specială.

(20)

Punerea în aplicare a fondului ar trebui să fie coerentă cu principiile fundamentale comune ale Uniunii privind integrarea, astfel cum sunt stabilite în programul comun de integrare.

(21)

Măsurile de integrare ar trebui să se aplice, de asemenea, beneficiarilor de protecție internațională, în vederea asigurării unei abordări cuprinzătoare a integrării, luând în considerare caracteristicile specifice ale acestor grupuri-țintă. Atunci când măsurile de integrare se combină cu măsuri de primire, acțiunile ar trebui să permită și includerea solicitanților de protecție internațională, după caz.

(22)

Pentru a asigura coerența reacției Uniunii în domeniul integrării resortisanților din țări terțe, acțiunile finanțate în cadrul fondului ar trebui să fie specifice și complementare acțiunilor finanțate în temeiul Fondului social european. În acest context, autoritățile statelor membre responsabile pentru punerea în aplicare a fondului ar trebui să aibă obligația de a institui mecanisme de cooperare și coordonare cu autoritățile desemnate de statele membre în scopul gestionării intervențiilor Fondului social european.

(23)

Din motive practice, unele acțiuni pot viza un grup de persoane care poate fi abordat mai eficient ca întreg fără să se facă distincție între membrii săi. Prin urmare, ar trebui să se asigure posibilitatea ca statele membre care doresc acest lucru să prevadă în programele lor naționale că acțiunile de integrare pot include rude apropiate ale resortisanților din țări terțe în măsura în care este necesar pentru punerea în aplicare efectivă a acestor acțiuni. Termenul de „rudă apropiată” ar trebui să fie interpretat în înțelesul de soți/soții/partener/parteneră, precum și orice altă persoană care are legături familiale directe în linie descendentă sau ascendentă cu resortisantul din țară terță vizat de acțiunile de integrare și care nu ar intra altfel în domeniul de aplicare al fondului.

(24)

Fondul ar trebui să sprijine statele membre în stabilirea unor strategii care să organizeze migrația legală, îmbunătățind capacitatea acestora de a elabora, a pune în aplicare, a monitoriza și a evalua, în general, toate strategiile, politicile și măsurile în materie de imigrație și integrare a resortisanților țărilor terțe, inclusiv instrumentele juridice ale Uniunii. Fondul ar trebui să sprijine, de asemenea, schimbul de informații, schimbul de cele mai bune practici și cooperarea între diferitele departamente ale administrației, precum și cu alte state membre.

(25)

Uniunea ar trebui să folosească în continuare și să extindă utilizarea parteneriatelor pentru mobilitate, ca principal cadru strategic de cooperare, cuprinzător și pe termen lung, în scopul gestionării migrației cu țările terțe. Fondul ar trebui să susțină activități în cadrul parteneriatelor pentru mobilitate care se desfășoară fie în Uniune, fie în țările terțe și care vizează urmărirea necesităților și a priorităților Uniunii, în special acțiuni menite să asigure continuitatea finanțării, incluzând atât Uniunea, cât și țările terțe.

(26)

Se impune să fie sprijinite și încurajate în continuare eforturile statelor membre pentru îmbunătățirea gestionării returnării resortisanților din țări terțe sub toate aspectele sale, în scopul punerii în aplicare continue, echitabile și eficace a standardelor comune privind returnarea, în special în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7). Fondul ar trebui să promoveze elaborarea unor strategii de returnare la nivel național, în cadrul conceptului gestionării integrate a returnării, precum și măsuri care să sprijine punerea lor efectivă în aplicare în țări terțe.

(27)

În ceea ce privește returnarea voluntară a persoanelor, inclusiv a celor care doresc să fie returnate chiar dacă nu sunt obligate să părăsească teritoriul, ar trebui să se prevadă stimulente pentru astfel de persoane returnate, cum ar fi un tratament preferențial sub forma unei asistențe sporite la returnare. Acest tip de returnare voluntară este atât în interesul persoanelor returnate, cât și în interesul autorităților, din punct de vedere al raportului cost-eficacitate. Statele membre ar trebui încurajate să acorde preferință returnării voluntare.

(28)

Cu toate acestea, din punct de vedere al politicii, returnarea voluntară și returnarea forțată sunt strâns legate între ele și se sprijină reciproc, ca atare, statele membre ar trebui încurajate să consolideze complementaritatea acestor două forme în cadrul gestionării returnărilor. Este necesar să se efectueze expulzări pentru a proteja integritatea politicilor Uniunii în domeniul imigrației și al azilului, precum și a sistemelor de imigrație și de azil ale statelor membre. Astfel, posibilitatea de a recurge la expulzări este o condiție necesară pentru a se asigura că această politică nu este subminată și pentru a respecta statul de drept, care reprezintă, la rândul său, un element esențial în crearea unui spațiu de libertate, securitate și justiție. Prin urmare, fondul ar trebui să sprijine acțiunile statelor membre de facilitare a expulzărilor, în conformitate cu standardele instituite în dreptul Uniunii, după caz, și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a demnității persoanelor returnate.

(29)

Este esențial ca fondul să sprijine măsuri specifice în beneficiul persoanelor returnate în țara de returnare, în scopul de a asigura reîntoarcerea efectivă în orașul sau în regiunea lor de origine în bune condiții și de a consolida reintegrarea durabilă a acestora în comunitatea lor.

(30)

Acordurile de readmisie ale Uniunii fac parte integrantă din politica de returnare a Uniunii și sunt un instrument central pentru gestionarea eficientă a fluxurilor de migrație, întrucât acestea facilitează returnarea rapidă a migranților ilegali. Aceste acorduri sunt un element important în cadrul dialogului și al cooperării cu țările terțe de origine și de tranzit ale migranților ilegali și punerea lor în aplicare în țările terțe ar trebui sprijinită pentru a asigura strategii de returnare eficace la nivel național și la nivelul Uniunii.

(31)

Fondul ar trebui să completeze și să consolideze activitățile întreprinse de Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (8), dintre atribuțiile căreia face parte asigurarea sprijinului necesar pentru statele membre în organizarea de operații comune de returnare și identificarea celor mai bune practici privind obținerea documentelor de călătorie și expulzarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală pe teritoriile statelor membre, precum și sprijinirea statelor membre în circumstanțe care necesită o asistență tehnică și operațională sporită la frontierele externe, ținând cont că unele situații pot implica urgențe umanitare și salvare pe mare.

(32)

În plus față de sprijinul pentru returnarea persoanelor conform dispozițiilor prezentului regulament, fondul ar trebui să sprijine, de asemenea, alte măsuri de combatere a imigrației ilegale sau a eludării normelor juridice existente în privința migrației legale, salvgardând astfel integritatea sistemelor de imigrație ale statelor membre.

(33)

Fondul ar trebui pus în aplicare cu respectarea deplină a drepturilor și principiilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a drepturilor fundamentale consacrate în instrumentele internaționale relevante, inclusiv în jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului. Acțiunile eligibile ar trebui să țină cont de o abordare bazată pe drepturile omului a protejării migranților, refugiaților și solicitanților de azil și ar trebui, în mod special, să asigure acordarea unei atenții speciale și un răspuns dedicat pentru situațiile specifice ale persoanelor vulnerabile, în special femei, minori neînsoțiți și alți minori în situație de risc.

(34)

Termenii „persoane vulnerabile” și „membri ai familiei” au definiții diferite în diferite acte relevante pentru prezentul regulament. Prin urmare, aceștia ar trebui să fie interpretați în sensul actului relevant, ținând cont de contextul în care sunt utilizați. În contextul relocării, statele membre care relochează ar trebui să se consulte îndeaproape cu ICNUR în legătură cu termenul de „membri ai familiei” în practicile lor de relocare și în procesele efective de relocare.

(35)

Măsurile din țările terțe și care au legătură cu țările terțe care beneficiază de sprijin prin intermediul fondului ar trebui adoptate în sinergie și coerență cu alte acțiuni desfășurate în afara Uniunii și care beneficiază de sprijin în cadrul instrumentelor geografice și tematice de asistență externă a Uniunii. În special, în punerea în aplicare a unor astfel de acțiuni ar trebui să se urmărească coerența deplină cu principiile și obiectivele generale ale acțiunii externe și ale politicii externe ale Uniunii referitoare la țara sau regiunea în cauză. Măsurile nu ar trebui să fie destinate să sprijine acțiuni care sunt direct orientate către dezvoltare și, atunci când este cazul, ar trebui să completeze asistența financiară acordată prin intermediul instrumentelor de ajutor extern. Ar trebui să se respecte principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare, astfel cum este stabilit la punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea. De asemenea, este important să se asigure că punerea în aplicare a asistenței de urgență este coerentă și, după caz, complementară în raport cu politica umanitară a Uniunii și că aceasta respectă principiile umanitare, astfel cum sunt stabilite prin Consensul european privind ajutorul umanitar.

(36)

O mare parte a resurselor disponibile în cadrul fondului ar trebui alocată în mod proporțional cu responsabilitatea asumată de fiecare stat membru prin eforturile sale în materie de gestionare a fluxurilor de migrație, pe baza unor criterii obiective. În acest scop, ar trebui să se utilizeze cele mai recente date statistice disponibile colectate de Eurostat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și referitoare la fluxurile de migrație, cum ar fi numărul primelor cereri de azil, numărul deciziilor pozitive de acordare a statutului de refugiat sau a protecției subsidiare, numărul refugiaților relocați, numărul resortisanților din țări terțe aflați în situație de ședere legală, numărul resortisanților din țări terțe care au obținut o autorizație de ședere eliberată de un stat membru, numărul deciziilor de returnare emise de autoritățile naționale și numărul returnărilor efectuate.

(37)

Prezentul regulament stabilește alocarea sumelor de bază către statele membre. Suma de bază este compusă dintr-o sumă minimă și o sumă calculată pe baza mediei alocărilor pentru 2011, 2012 și 2013 pentru fiecare stat membru în cadrul Fondului european pentru refugiați instituit prin Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10), al Fondului european de integrare a resortisanților din țări terțe instituit prin Decizia 2007/435/CE a Consiliului (11) și al Fondului european de returnare instituit prin Decizia nr. 575/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului (12). Calculul alocărilor s-a efectuat în conformitate cu criteriile de repartizare prevăzute de Decizia nr. 573/2007/CE, de Decizia 2007/435/CE și de Decizia nr. 575/2007/CE. Din perspectiva concluziilor Consiliului European din 7-8 februarie 2013 care au subliniat că ar trebui să se pună un accent special „pe societățile insulare care se confruntă cu provocări legate de migrația disproporționată”, se impune majorarea sumelor minime destinate pentru Cipru și Malta.

(38)

Deși se impune ca fiecărui stat membru să i se aloce o sumă pe baza celor mai recente date statistice disponibile, resursele disponibile în cadrul fondului ar trebui, de asemenea, să fie parțial repartizată în scopul punerii în aplicare a acțiunilor specifice care necesită un efort de cooperare între statele membre și generează o valoare adăugată considerabilă pentru Uniune, precum și în scopul punerii în aplicare a Programului de relocare al Uniunii și al transferurilor de beneficiari de protecție internațională de la un stat membru la altul.

(39)

În acest scop, prezentul regulament ar trebui să stabilească o listă de acțiuni specifice eligibile pentru a beneficia de resursele fondului. Sume suplimentare ar trebui alocate statelor membre care își asumă angajamentul de a pune în aplicare astfel de acțiuni.

(40)

Din perspectiva instituirii treptate a unui program de relocare al Uniunii, fondul ar trebui să ofere asistență direcționată sub forma unor stimulente financiare (sume forfetare) pentru fiecare persoană relocată. Comisia, în cooperare cu EASO și în conformitate cu competențele care le revin, ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare efectivă a operațiilor de relocare sprijinite în cadrul fondului.

(41)

În vederea sporirii impactului eforturilor de relocare depuse de Uniune în ceea ce privește furnizarea de protecție pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională și pentru maximizarea impactului strategic al relocării printr-o mai bună direcționare către persoanele care au cea mai mare nevoie de relocare, ar trebui formulate la nivelul Uniunii priorități comune referitoare la relocare. Prioritățile comune ar trebui să fie modificate numai atunci când există o justificare clară pentru aceasta sau în urma oricăror recomandări din partea ICNUR privind bazele categoriilor generale specificate în prezentul regulament.

(42)

Având în vedere vulnerabilitatea lor deosebită, anumite categorii de persoane care au nevoie de protecție internațională ar trebui să fie întotdeauna incluse printre prioritățile comune ale Uniunii în materie de relocare.

(43)

Luând în considerare necesitățile de relocare stabilite în cadrul priorităților comune ale Uniunii în materie de relocare, este necesar, de asemenea, să se furnizeze stimulente financiare suplimentare pentru relocarea persoanelor din anumite regiuni geografice și de anumite naționalități, precum și a categoriilor specifice de persoane care urmează să fie relocate, atunci când relocarea este considerată a fi cel mai potrivit răspuns la nevoile speciale ale acestora.

(44)

În scopul sporirii solidarității și al unei mai bune repartizări a responsabilității între statele membre, în special față de cele mai afectate de fluxurile de azil, ar trebui, de asemenea, să se instituie un mecanism similar bazat pe stimulente financiare pentru transferul beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul. Mecanismul respectiv ar reduce presiunea asupra statelor membre care primesc un număr mai mare de solicitanți de azil și de beneficiari de protecție internațională, fie în termeni absoluți, fie în termeni proporționali.

(45)

Sprijinul furnizat de fond va fi mai eficient și va aduce o valoare adăugată mai mare dacă prezentul regulament identifică un număr limitat de obiective obligatorii care să fie urmărite în cadrul programelor elaborate de fiecare stat membru luând în considerare situația și necesitățile sale specifice.

(46)

În vederea sporirii solidarității, este important ca fondul să prevadă, în coordonare și sinergie cu asistența umanitară gestionată de Comisie, după caz, un sprijin suplimentar pentru abordarea situațiilor de urgență în care migrația exercită o presiune puternică în statele membre sau în țările terțe sau în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, în temeiul Directivei 2001/55/CE a Consiliului (13), prin acordarea de asistență de urgență. Asistența de urgență ar trebui să includă, de asemenea, sprijin pentru programele ad-hoc de admisie umanitară destinate să asigure șederea temporară pe teritoriul unui stat membru în eventualitatea unei crize umanitare urgente în țări terțe. Cu toate acestea, astfel de alte programe de admitere umanitară nu aduc atingere și nu ar trebui să submineze programul de relocare al Uniunii care vizează explicit de la început să ofere o soluție durabilă persoanelor care au nevoie de protecție internațională transferate Uniunii din țări terțe. În acest scop, statele membre nu ar trebui să fie îndreptățite să primească sume forfetare suplimentare pentru persoane cărora li s-a acordat drept de ședere temporară pe teritoriul unui stat membru în temeiul acestor alte programe de admisie umanitară.

(47)

Prezentul regulament ar trebui să prevadă asistență financiară pentru activitățile Rețelei europene de migrație, înființată prin Decizia 2008/381/CE a Consiliului (14), în conformitate cu obiectivele și atribuțiile care revin acesteia.

(48)

Prin urmare, Decizia 2008/381/CE ar trebui să fie modificată în vederea alinierii procedurilor și pentru a facilita asigurarea unui sprijin financiar adecvat și prompt pentru punctele naționale de contact prevăzute de respectiva decizie.

(49)

Având în vedere domeniul de aplicare al stimulentelor financiare alocate statelor membre pentru relocare și/sau transfer al beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul sub formă de sume forfetare și deoarece acestea reprezintă o mică parte a costurilor efective, prezentul regulament ar trebui să prevadă anumite derogări de la normele privind eligibilitatea cheltuielilor.

(50)

Pentru a completa sau a modifica dispozițiile prezentului regulament privind sumele forfetare aferente relocării și transferului de beneficiari de protecție internațională de la un stat membru la altul, precum și privind definirea acțiunilor specifice și a priorităților comune ale Uniunii în materie de relocare, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Este deosebit de important ca, pe parcursul activității sale de pregătire, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(51)

În aplicarea prezentului regulament, inclusiv la pregătirea actelor delegate, Comisia ar trebui să consulte experți din toate statele membre.

(52)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare. Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (15).

(53)

Finanțarea de la bugetul Uniunii ar trebui să se concentreze asupra activităților în care intervenția Uniunii poate aduce o valoare adăugată suplimentară, comparativ cu acțiunea individuală a statelor membre. Întrucât Uniunea se află într-o poziție mai bună decât statele membre pentru a furniza un cadru în vederea exprimării solidarității Uniunii în gestionarea fluxurilor de migrație, sprijinul financiar furnizat în temeiul prezentului regulament ar trebui să contribuie în special la consolidarea capacităților naționale și ale Uniunii în acest domeniu.

(54)

Se impune maximizarea impactului fondurilor Uniunii prin mobilizarea, gruparea și valorificarea resurselor financiare publice și private.

(55)

Comisia ar trebui să monitorizeze punerea în aplicare a fondului în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (16) cu ajutorul indicatorilor comuni de evaluare a rezultatelor și a impactului. Acești indicatori, inclusiv bazele de referință relevante, ar trebui să ofere o bază minimă pentru a evalua măsura în care au fost îndeplinite obiectivele fondului.

(56)

Pentru a măsura realizările fondului, ar trebui să se instituie indicatori comuni în legătură cu fiecare dintre obiectivele sale specifice. Indicatorii comuni nu ar trebui să afecteze natura facultativă sau obligatorie a punerii în aplicare a acțiunilor conexe, astfel cum se descrie în prezentul regulament.

(57)

În scopul gestionării și punerii sale în aplicare, fondul ar trebui să facă parte dintr-un cadru coerent format din prezentul regulament și Regulamentul (UE) nr. 513/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (17). În sensul fondului, parteneriatul prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 514/2014 ar trebui să includă organizații internaționale, organizații neguvernamentale și parteneri sociali relevanți. Fiecărui stat membru ar trebui să-i revină răspunderea pentru stabilirea componenței parteneriatului și a dispozițiilor concrete privind punerea acestuia în aplicare.

(58)

Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a contribui la gestionarea eficace a fluxurilor de migrație și de a pune în aplicare, consolida și dezvolta politica comună în domeniul azilului, al protecției subsidiare și al protecției temporare și politica comună în domeniul imigrației, nu poate fi suficient realizat de statele membre dar poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul UE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului menționat.

(59)

În conformitate cu articolele 8 și 10 din TFUE, fondul ar trebui să ia în considerare integrarea egalității între femei și bărbați și principiile referitoare la nediscriminare.

(60)

Deciziile nr. 573/2007/CE, nr. 575/2007/CE și 2007/435/CE ar trebui să fie abrogate, sub rezerva dispozițiilor tranzitorii prevăzute de prezentul regulament.

(61)

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul UE și la TFUE, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, respectivele state membre și-au notificat intenția de a participa la adoptarea și punerea în aplicare a prezentului regulament.

(62)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul UE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu îi revin obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică.

(63)

Se impune ca durata de aplicare a prezentului regulament să fie aliniată cu cea a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului (18). În consecință, prezentul regulament ar trebui să se aplice de la 1 ianuarie 2014,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectiv și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament instituie Fondul pentru azil, migrație și integrare („fondul”) pentru perioada 1 ianuarie 2014-31 decembrie 2020.

(2)   Prezentul regulament stabilește:

(a)

obiectivele sprijinului financiar și acțiunile eligibile;

(b)

cadrul general pentru punerea în aplicare a acțiunilor eligibile;

(c)

resursele financiare disponibile și distribuirea acestora;

(d)

principiile și mecanismele de stabilire a priorităților comune ale Uniunii în materie de relocare; și

(e)

asistența financiară asigurată pentru activitățile Rețelei europene de migrație.

(3)   Prezentul regulament prevede aplicarea normelor stabilite în Regulamentul (UE) nr. 514/2014, fără a aduce atingere articolului 4 din prezentul regulament.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

(a)

„relocare” înseamnă procesul prin care, la solicitarea Înaltului Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați („ICNUR”), care are la bază necesitatea de protecție internațională a unei persoane, resortisanții din țări terțe sunt transferați dintr-o țară terță într-un stat membru în care le este permisă șederea, beneficiind de unul din următoarele statute:

(i)

„statutul de refugiat” în sensul articolului 2 litera (e) din Directiva 2011/95/UE;

(ii)

statutul conferit prin protecție subsidiară în sensul articolului 2 litera (g) din Directiva 2011/95/UE; sau

(iii)

orice alt statut care oferă, în temeiul dreptului intern și al dreptului Uniunii, drepturi și beneficii similare statutelor menționate la punctele (i) și (ii);

(b)

„alte programe de admisie umanitară” înseamnă un proces ad-hoc prin care un stat membru acordă mai multor resortisanți din țări terțe permisiunea de ședere pe teritoriul său pentru o durată limitată cu scopul de a-i proteja de crize umanitare de urgență cauzate de evenimente precum revoluții sau conflicte;

(c)

„protecție internațională” înseamnă statut de refugiat și statut conferit prin protecție subsidiară în sensul Directivei 2011/95/UE;

(d)

„returnare” înseamnă procesul de întoarcere a unui resortisant al unei țări terțe - fie prin respectarea voluntară a unei obligații de returnare, fie prin aplicarea forțată a acesteia, astfel cum este definit la articolul 3 din Directiva 2008/115/CE;

(e)

„resortisant dintr-o țară terță” înseamnă orice persoană care nu este cetățean al Uniunii în sensul articolului 20 alineatul (1) din TFUE. Trimiterea la resortisanți din țări terțe se înțelege în sensul includerii persoanelor apatride și a persoanelor cu cetățenie nedeterminată;

(f)

„expulzare” înseamnă executarea obligației de returnare, respectiv transportul fizic în afara statului membru, astfel cum este definită la articolul 3 din Directiva 2008/115/CE;

(g)

„plecarea voluntară” înseamnă îndeplinirea obligației de returnare în termenul prevăzut în acest scop în decizia de returnare, astfel cum este definită la articolul 3 din Directiva 2008/115/CE;

(h)

„minor neînsoțit” înseamnă un resortisant al unei țări terțe cu vârsta mai mică de 18 ani care sosește sau a sosit pe teritoriul statelor membre neînsoțit de un adult care răspunde de el/ea, în conformitate cu legislația sau practica națională a statului membru în cauză și atât timp cât el/ea nu este efectiv în întreținerea unei astfel de persoane; definiția include un minor care este lăsat neînsoțit după ce a intrat pe teritoriul statelor membre;

(i)

„persoană vulnerabilă” înseamnă orice resortisant dintr-o țară terță care corespunde definiției respective în conformitate cu dreptul Uniunii relevant pentru domeniul de politică al acțiunii sprijinite prin intermediul fondului;

(j)

„membru de familie” înseamnă orice resortisant dintr-o țară terță care corespunde definiției respective în conformitate cu dreptul Uniunii relevant pentru domeniul de politică al acțiunii sprijinite prin intermediul fondului;

(k)

„situație de urgență” înseamnă o situație care rezultă ca urmare a:

(i)

unei puternice presiuni exercitate de migrație în unul sau mai multe state membre, caracterizată de un aflux important și disproporționat de resortisanți din țări terțe care solicită în număr semnificativ și de urgență centrele de primire și de detenție, precum și sistemele și procedurile de azil;

(ii)

punerii în aplicare a unor mecanisme de protecție temporară, în sensul Directivei 2001/55/CE; sau a

(iii)

unei puternice presiuni exercitate de migrație în țările terțe unde refugiații sunt blocați din cauza unor evenimente, cum ar fi evoluții politice sau conflicte.

Articolul 3

Obiective

(1)   Obiectivul general al fondului este de a contribui la gestionarea eficientă a fluxurilor de migrație și la punerea în aplicare, consolidarea și dezvoltarea politicii comune privind azilul, a protecției subsidiare și a protecției temporare, precum și a politicii comune în domeniul imigrației, respectând, în același timp, pe deplin, drepturile și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(2)   În cadrul obiectivului său general, fondul contribuie la următoarele obiective specifice comune:

(a)

consolidarea și dezvoltarea tuturor aspectelor sistemului european comun de azil, inclusiv a dimensiunii sale externe;

(b)

sprijinirea migrației legale către statele membre, în conformitate cu necesitățile economice și sociale ale acestora, precum necesitățile pieței forței de muncă, salvgardând în același timp integritatea sistemelor de imigrație ale statelor membre, precum și promovarea integrării efective a resortisanților din țări terțe;

(c)

consolidarea unor strategii de returnare echitabile și eficace în statele membre, care să contribuie la combaterea imigrației ilegale, cu accent pe sustenabilitatea returnării și pe readmisia efectivă în țările de origine și tranzit;

(d)

consolidarea solidarității și a repartizării responsabilității între statele membre, în special față de cele mai afectate de fluxurile de migrație și azil, inclusiv prin cooperare la nivel practic.

Îndeplinirea obiectivelor specifice ale fondului se evaluează în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, utilizând indicatorii comuni prevăzuți în anexa IV din prezentul regulament și indicatori specifici pentru fiecare program incluși în programele naționale.

(3)   Măsurile adoptate în vederea realizării obiectivelor menționate la alineatele (1) și (2) sunt pe deplin coerente cu măsurile sprijinite prin instrumentele de finanțare externă ale Uniunii și cu principiile și obiectivele generale ale acțiunii externe a Uniunii.

(4)   Obiectivele menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol se realizează ținând seama în mod corespunzător de principiile și obiectivele politicii umanitare a Uniunii. Coerența cu măsurile finanțate prin instrumentele de finanțare externă ale Uniunii se asigură în conformitate cu articolul 24.

Articolul 4

Parteneriat

În sensul fondului, parteneriatul menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 include organizații internaționale, organizații neguvernamentale și parteneri sociali relevanți.

CAPITOLUL II

SISTEMUL EUROPEAN COMUN DE AZIL

Articolul 5

Sistemele de primire și de azil

(1)   În cadrul obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic, astfel cum este prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale prevăzute la articolul 19 din prezentul regulament, fondul sprijină acțiuni care se concentrează asupra uneia sau mai multora dintre următoarele categorii de resortisanți din țări terțe:

(a)

cei care se bucură de statut de refugiat sau de statut conferit prin protecție subsidiară în sensul Directivei 2011/95/UE;

(b)

cei care au solicitat una dintre cele două forme de protecție internațională menționate la litera (a) și care nu au primit încă o decizie finală;

(c)

cei care se bucură de protecție temporară în sensul Directivei 2001/55/CE;

(d)

cei care sunt sau au fost relocați într-un stat membru sau transferați dintr-un stat membru.

În ceea ce privește condițiile de primire și procedurile de azil, fondul sprijină, în mod special, următoarele acțiuni care se concentrează asupra categoriilor de persoane menționate la primul paragraf din prezentul alineat:

(a)

asigurarea ajutorului material, inclusiv a asistenței la frontieră, a unor servicii de educație, de formare, de sprijin, de asistență medicală și psihologică;

(b)

asigurarea unor servicii de sprijin, precum traducere și interpretare, educație, formare, inclusiv formare lingvistică, și alte inițiative justificate de situația persoanei în cauză;

(c)

instituirea de structuri și sisteme administrative și formarea personalului și autorităților relevante, precum și îmbunătățirea acestora, pentru a se asigura accesul efectiv și ușor la proceduri de azil pentru solicitanții de azil, precum și de proceduri de azil eficiente și de înaltă calitate, mai ales atunci când este necesar să se susțină evoluția acquis-ului Uniunii;

(d)

asigurarea de asistență socială, informații sau de asistență pentru formalități administrative și/sau judiciare, precum și de informații sau consiliere privind rezultatul eventual al procedurii de azil, inclusiv aspecte precum procedurile de returnare;

(e)

asigurarea de asistență și reprezentare juridică;

(f)

identificarea grupurilor vulnerabile și asistență specifică pentru persoanele vulnerabile, mai ales în conformitate cu literele (a)-(e);

(g)

stabilirea, dezvoltarea și îmbunătățirea unor măsuri alternative la detenție.

Atunci când se consideră adecvat și când un program național al unui stat membru prevede astfel de măsuri, fondul poate sprijini și măsuri legate de integrare, precum cele menționate la articolul 9 alineatul (1) referitoare la primirea persoanelor menționate la primul paragraf din prezentul alineat.

(2)   În obiectivul specific definit la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (a) și în conformitate cu obiectivele programelor naționale definite la articolul 19, în ceea ce privește infrastructura de cazare și sistemele de primire, fondul sprijină în special următoarele acțiuni:

(a)

ameliorarea și menținerea infrastructurilor și serviciilor de cazare existente;

(b)

consolidarea și ameliorarea structurilor și sistemelor administrative;

(c)

informare pentru comunitățile locale;

(d)

formarea personalului autorităților, inclusiv al autorităților locale, care va interacționa cu persoanele menționate la alineatul (1) în contextul primirii acestora;

(e)

instituirea, administrarea și dezvoltarea de noi infrastructuri și servicii, precum și de structuri și sisteme administrative, în special, după caz, abordarea necesităților structurale ale statelor membre;

(3)   În obiectivele specifice prevăzute la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf literele (a) și (d) și în conformitate cu obiectivele programelor naționale prevăzute la articolul 19, fondul sprijină și acțiuni similare celor enumerate la alineatul (1) din prezentul articol atunci când acțiunile respective se referă la persoane aflate în situație de ședere temporară:

în centre de tranzit și de procesare a cererilor pentru refugiați, mai ales pentru a sprijini operațiuni de relocare în cooperare cu ICNUR; sau

pe teritoriul unui stat membru în contextul altor programe de admisie umanitară.

Articolul 6

Capacitatea statelor membre de a elabora, monitoriza și evalua politicile și procedurile proprii în domeniul azilului

În cadrul obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (a) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale prevăzute la articolul 19 din prezentul regulament, în ceea ce privește acțiunile legate de consolidarea capacității statelor membre de a elabora, monitoriza și evalua politicile și procedurile proprii în domeniul azilului, fondul sprijină, în mod special, următoarele acțiuni:

(a)

acțiuni de consolidare a capacității statelor membre – inclusiv în legătură cu mecanismul de alertă timpurie, pregătire și gestionare a crizelor instituit prin Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (19) – de a colecta, analiza și disemina date și statistici calitative și cantitative privind procedurile de azil, capacitățile de primire, relocare și transfer al solicitanților și/sau al beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul;

(b)

acțiuni de consolidare a capacității statelor membre de a colecta, analiza și disemina informații referitoare la țara de origine;

(c)

acțiuni care contribuie direct la evaluarea politicilor în domeniul azilului, precum evaluări naționale ale impactului, sondaje în rândul grupurilor-țintă și al altor părți interesate relevante, dezvoltarea unor indicatori și indici de referință.

Articolul 7

Relocarea, transferul de solicitanți și de beneficiari de protecție internațională și alte tipuri de admisie umanitară ad-hoc

(1)   În cadrul obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf literele (a) și (d) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic astfel cum este prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale definite la articolul 19 din prezentul regulament, fondul sprijină, în mod special, următoarele acțiuni referitoare la relocarea oricărui resortisant dintr-o țară terță care a fost sau este relocat într-un stat membru, și alte programe de admisie umanitară:

(a)

stabilirea și dezvoltarea unor programe și strategii naționale de relocare și a altor programe de admisie umanitară, inclusiv analiza necesităților, îmbunătățirea indicatorilor și evaluare;

(b)

crearea unei infrastructuri și a unor servicii adecvate pentru a se asigura efectuarea cu ușurință și eficacitate a acțiunilor de relocare și a acțiunilor privind alte programe de admisie umanitară, inclusiv asistența lingvistică;

(c)

instituirea unor structuri administrative, sisteme și cursuri de formare a personalului pentru efectuarea de misiuni în țări terțe și/sau în alte state membre, pentru a desfășura interviuri, controale medicale și de securitate;

(d)

evaluarea cazurilor potențiale de relocare și/sau a cazurilor de alt tip de admisie umanitară de către autoritățile competente ale statelor membre, cum ar fi desfășurarea unor misiuni în țări terțe, a unor interviuri, controale medicale și de securitate;

(e)

efectuarea unor examene și tratamente medicale anterior plecării, furnizarea de ajutoare materiale înaintea plecării, măsuri de informare și de integrare anterior plecării și organizarea călătoriei, inclusiv asigurarea unor servicii medicale de însoțire;

(f)

oferirea de informații și de asistență la sosire sau imediat după aceea, inclusiv de servicii de interpretare;

(g)

acțiuni vizând reîntregirea familiei pentru persoanele care sunt relocate într-un stat membru;

(h)

consolidarea infrastructurilor și serviciilor relevante pentru migrație și azil în țările desemnate pentru punerea în aplicare a programelor de protecție regională;

(i)

crearea unor condiții generatoare de integrare, autonomie și independență pe termen lung a refugiaților relocați.

(2)   În cadrul obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (d) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale prevăzute la articolul 19 din prezentul regulament, fondul sprijină, de asemenea, acțiuni similare cu cele enumerate la alineatul (1) din prezentul articol atunci când se consideră oportun din perspectiva evoluțiilor politice pe durata punerii în aplicare a fondului sau atunci când programul național al unui stat membru prevede aceasta, în legătură cu transferul de solicitanți și/sau beneficiari de protecție internațională. Astfel de operațiuni se realizează, cu consimțământul acestora, dintr-un stat membru care le-a acordat protecție internațională sau este răspunzător pentru examinarea cererii lor într-un alt stat membru interesat în care li se va acorda o protecție echivalentă sau în care se va examina cererea lor de protecție internațională.

CAPITOLUL III

INTEGRAREA RESORTISANȚILOR DIN ȚĂRI TERȚE ȘI MIGRAȚIA LEGALĂ

Articolul 8

Imigrația și măsurile anterioare plecării

În cadrul obiectivului specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale prevăzute la articolul 19 din prezentul regulament, fondul sprijină acțiuni care se desfășoară în țări terțe și care se concentrează asupra resortisanților din țări terțe care se conformează unor măsuri specifice anterioare plecării și/sau unor condiții prevăzute de dreptul intern și, după caz, în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv cele referitoare la capacitatea de integrare în societatea unui stat membru. În acest context, fondul sprijină în special următoarele acțiuni:

(a)

pachetele informative și campaniile de conștientizare și de promovare a dialogului intercultural, inclusiv prin intermediul tehnologiei de comunicare și de informare ușor accesibile și prin site-uri internet;

(b)

evaluarea aptitudinilor și calificărilor, precum și consolidarea transparenței și a compatibilității aptitudinilor și calificărilor în țări terțe cu cele din statul membru;

(c)

formarea în vederea îmbunătățirii capacității de ocupare a unui loc de muncă într-un stat membru;

(d)

cursurile exhaustive de orientare civică și cursurile de limbă;

(e)

asistența în contextul cererilor de reunificare a familiei în sensul Directivei 2003/86/CE a Consiliului (20).

Articolul 9

Măsuri de integrare

(1)   În obiectivul specific prevăzut la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale prevăzute la articolul 19 din prezentul regulament, fondul sprijină acțiuni care se desfășoară în cadrul unor strategii coerente, luând în considerare necesitățile de integrare ale resortisanților din țări terțe la nivel local și/sau regional. În acest context, fondul sprijină în special următoarele acțiuni care se concentrează asupra resortisanților din țări terțe care se află în situație de ședere ilegală într-un stat membru sau, după caz, care sunt pe cale să dobândească dreptul de ședere legală într-un stat membru:

(a)

stabilirea și elaborarea unor astfel de strategii de integrare, cu participarea actorilor locali sau regionali, după caz, inclusiv o analiză a necesităților, ameliorarea indicatorilor de integrare și evaluare, inclusiv evaluări participative, pentru identificarea celor mai bune practici;

(b)

asigurarea de consiliere și asistență în domenii precum cazare, mijloace de subzistență, îndrumări de natură administrativă și juridică, asistență medicală, psihologică și socială, îngrijirea copilului și reîntregirea familiei;

(c)

acțiuni de integrare a resortisanților din țări terțe în societatea care îi primește și acțiuni care să le permită acestora să se adapteze, să se informeze cu privire la drepturile și obligațiile lor, să participa la viața civilă și culturală și să împărtășească valorile înscrise în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

(d)

măsuri axate pe educație și formare, inclusiv formare lingvistică și acțiuni preliminare pentru facilitarea accesului la piața forței de muncă;

(e)

acțiuni menite să promoveze autonomia acestor persoane și care să permită resortisanților din țări terțe să se întrețină singuri;

(f)

acțiuni de promovare a interacțiunilor semnificative și a unui dialog constructiv între resortisanții din țări terțe și societatea care îi primește și acțiuni de promovare a acceptării de către societatea care îi primește, inclusiv prin implicarea mijloacelor de comunicare în masă;

(g)

acțiuni de promovare a egalității atât în ceea ce privește accesul, cât și în ceea ce privește tratamentul în raport cu demersurile resortisanților din țări terțe pe lângă serviciile publice și private, inclusiv adaptarea acestor servicii în vederea deservirii lor;

(h)

consolidarea capacității beneficiarilor, astfel cum sunt definiți la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, inclusiv prin schimbul de experiență și al celor mai bune practici, precum și prin constituirea unor rețele.

(2)   Acțiunile menționate la alineatul (1) țin seama, oricând este necesar, de necesitățile specifice ale diferitelor categorii de resortisanți din țări terțe, inclusiv beneficiari ai protecției internaționale, persoane relocate sau transferate și, în special, persoane vulnerabile.

(3)   Programele naționale pot permite includerea în acțiuni menționate la alineatul (1) a rudelor apropiate ale persoanelor incluse în grupul țintă menționat la alineatul respectiv, în măsura în care aceasta este necesar pentru punerea în aplicare efectivă a acestor acțiuni.

(4)   În scopul programării și punerii în aplicare a acțiunilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol, parteneriatul menționat la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 include autoritățile desemnate de statele membre pentru a gestiona intervențiile Fondului Social European.

Articolul 10

Cooperarea practică și măsurile de consolidare a capacităților

În cadrul obiectivului specific definit la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (b) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale prevăzute la articolul 19 din prezentul regulament, fondul sprijină acțiuni care se concentrează asupra uneia sau mai multora dintre următoarele aspecte:

(a)

elaborarea unor strategii de promovare a migrației legale în vederea facilitării dezvoltării și punerii în aplicare a unor proceduri de admisie flexibile;

(b)

sprijinirea cooperării între țările terțe și agențiile de recrutare, serviciile de ocupare a forței de muncă și serviciile de imigrație din statele membre, precum și sprijinirea statelor membre în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației Uniunii în domeniul migrației, desfășurarea unor procese de consultare cu părțile interesate relevante și consilierea acordată de experți sau schimbul de informații privind abordările care vizează anumite naționalități sau categorii de resortisanți din țări terțe în ceea ce privește necesitățile piețelor forței de muncă;

(c)

consolidarea capacităților statelor membre de a își dezvolta, pune în aplicare, monitoriza și evalua strategiile, politicile și măsurile privind imigrația, la diferite niveluri și servicii administrative, în special îmbunătățirea capacității lor de a colecta, analiza și difuza date și statistici detaliate și sistematice privind procedurile și fluxurile de migrație, permisele de ședere și dezvoltarea de instrumente de monitorizare, de scheme de evaluare, de indicatori și de indici de referință pentru măsurarea rezultatelor acestor strategii;

(d)

formarea de beneficiari astfel cum sunt definiți la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și de personal care furnizează servicii publice și private, inclusiv instituții de învățământ, promovarea schimbului de experiență și al celor mai bune practici, a cooperării și formării de rețele și capacități interculturale, precum și îmbunătățirea calității serviciilor furnizate;

(e)

crearea de structuri organizaționale sustenabile pentru integrare și gestionarea diversității, în special prin cooperarea între diferitele părți interesate, care să permită funcționarilor de la diferite niveluri ale administrațiilor naționale să dobândească rapid informații cu privire la experiențele și cele mai bune practici din alte țări, și, în cazul în care este posibil, să utilizeze resursele în comun cu autoritățile relevante, precum și cu organismele guvernamentale și neguvernamentale pentru a asigura în mod mai eficace servicii resortisanților din țări terțe, între altele, prin intermediul ghișeelor unice (respectiv centre coordonate de sprijin pentru integrare);

(f)

contribuția la un proces dinamic bidirecțional de interacțiune reciprocă, care stă la baza strategiilor de integrare la nivel local și regional prin dezvoltarea de platforme de consultare a resortisanților din țări terțe, de schimb de informații între părțile interesate, precum și platforme interculturale și de dialog religios între comunitățile resortisanților țărilor terțe și/sau între aceste comunități și societatea care îi primește și/sau între aceste comunități și autoritățile politice și decizionale;

(g)

acțiuni de promovare și de consolidare a cooperării practice între autoritățile relevante din statele membre, cu accent, între altele, pe schimbul de informații, bune practici și strategii și pe elaborarea și implementarea de acțiuni comune, inclusiv pentru salvgardarea integrității sistemelor de imigrație ale statelor membre.

CAPITOLUL IV

RETURNAREA

Articolul 11

Măsurile care însoțesc procedurile de returnare

În cadrul obiectivului specific definit la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic, astfel cum este prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale definite la articolul 19 din prezentul regulament, în ceea ce privește măsurile care însoțesc procedurile de returnare, fondul se concentrează asupra uneia sau mai multora dintre următoarele categorii de resortisanți din țări terțe:

(a)

resortisanți din țări terțe care nu au primit încă o decizie negativă definitivă în urma solicitării lor de a primi drept de ședere, de stabilire a reședinței legale și/sau de a beneficia de protecție internațională într-un stat membru și care pot opta pentru returnare voluntară;

(b)

resortisanți din țări terțe care beneficiază de drept de ședere, de ședere legală sau de o formă de protecție internațională în sensul Directivei 2011/95/UE sau de protecție temporară în sensul Directivei 2001/55/CE într-un stat membru, și care optează pentru returnare voluntară;

(c)

resortisanți din țări terțe care sunt prezenți într-un stat membru și care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și/sau de ședere în statul membru, inclusiv resortisanții din țări terțe a căror expulzare a fost amânată în conformitate cu articolul 9 și articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2008/115/CE.

În acest context, fondul sprijină în special următoarele acțiuni care se concentrează asupra categoriilor de persoane menționate la primul paragraf:

(a)

introducerea, dezvoltarea și îmbunătățirea măsurilor alternative la detenție;

(b)

furnizarea de asistență socială, de informații sau de ajutor pentru formalități administrative și/sau judiciare, precum și de informare sau de consiliere;

(c)

furnizarea de asistență juridică și lingvistică;

(d)

acordarea de asistență specifică persoanelor vulnerabile;

(e)

introducerea și ameliorarea unor sisteme independente și eficace de monitorizare a returnărilor forțate, astfel cum se prevede la articolul 8 alineatul (6) din Directiva 2008/115/CE;

(f)

înființarea, întreținerea și îmbunătățirea infrastructurii, serviciilor și condițiilor de cazare, primire sau detenție;

(g)

instituirea de structuri și sisteme administrative, inclusiv instrumente IT;

(h)

formarea de personal pentru asigurarea eficacității și facilității procedurilor de returnare, inclusiv a gestionării și a punerii în aplicare a acestora.

Articolul 12

Măsuri de returnare

În cadrul obiectivului specific definit la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale prevăzute la articolul 19 din prezentul regulament, în ceea ce privește măsurile de returnare, fondul sprijină acțiuni care se concentrează asupra persoanelor menționate la articolul 11 din prezentul regulament. În acest context, fondul sprijină în special următoarele acțiuni:

(a)

măsuri necesare pentru pregătirea operațiunilor de returnare, precum cele care conduc la identificarea resortisanților din țări terțe, emiterea de documente de călătorie și identificarea familiilor;

(b)

cooperarea cu autoritățile consulare și cu serviciile de imigrație ale țărilor terțe în vederea obținerii de documente de călătorie, facilitarea repatrierii și asigurarea readmisiei;

(c)

măsuri de returnare voluntară asistată, inclusiv examinări și asistență medicală, organizarea călătoriei, contribuții financiare, consiliere și asistență anterior și ulterior returnării;

(d)

operațiuni de expulzare, inclusiv măsuri aferente, în conformitate cu standardele stabilite în dreptul Uniunii, cu excepția echipamentului coercitiv;

(e)

măsuri de inițiere a procesului de reintegrare pentru dezvoltarea personală a persoanei returnate, cum ar fi stimulente financiare, formare, asistență pentru plasarea pe piața forței de muncă și pentru angajare, precum și sprijin în vederea demarării unor activități economice;

(f)

facilități și servicii în țările terțe care să asigure cazare temporară și primire corespunzătoare la sosire;

(g)

acordarea de asistență specifică persoanelor vulnerabile.

Articolul 13

Cooperarea practică și măsurile de consolidare a capacităților

În cadrul obiectivului specific definit la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din prezentul regulament și din perspectiva rezultatului dialogului politic, astfel cum este prevăzut la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în conformitate cu obiectivele programelor naționale definite la articolul 19 din prezentul regulament, în ceea ce privește cooperarea practică și măsurile de consolidare a capacităților, fondul sprijină, în special, următoarele acțiuni:

(a)

acțiuni de promovare, dezvoltare și consolidare a cooperării operaționale și a schimbului de informații între serviciile de returnare și alte autorități din statele membre implicate în returnare, inclusiv în ceea ce privește cooperarea cu autoritățile consulare și cu serviciile de imigrare ale țărilor terțe și operațiile comune de returnare;

(b)

acțiuni de sprijinire a cooperării între țările terțe și serviciile de returnare din statele membre, inclusiv măsuri care vizează consolidarea capacităților țărilor terțe de a realiza acțiuni de readmisie și reintegrare, în special în cadrul acordurilor de readmisie;

(c)

acțiuni de consolidare a capacității de a elabora politici de returnare eficace și sustenabile, în special prin schimb de informații privind situația din țările de returnare și de cele mai bune practici, prin schimb de experiență și prin punerea în comun a resurselor între statele membre;

(d)

acțiuni de consolidare a capacității de a colecta, analiza și disemina date și statistici detaliate și sistematice privind procedurile și măsurile de returnare, capacitățile de primire și de detenție, returnările forțate și voluntare, precum și privind monitorizarea și reintegrarea;

(e)

acțiuni care contribuie în mod direct la evaluarea politicilor în materie de returnare, precum evaluările naționale ale impactului, sondajele în rândul grupurilor-țintă, dezvoltarea de indicatori și indici de referință;

(f)

măsuri și campanii de informare în țări terțe destinate sensibilizării în ceea ce privește canalele legale adecvate pentru imigrare și riscurile imigrației ilegale.

CAPITOLUL V

CADRUL FINANCIAR ȘI DE PUNERE ÎN APLICARE

Articolul 14

Resursele globale și punerea în aplicare

(1)   Resursele globale pentru punerea în aplicare a prezentului regulament sunt de 3 137 de milioane EUR în prețuri curente.

(2)   Creditele anuale pentru fond sunt autorizate de către Parlamentul European și de Consiliu în limitele cadrului financiar multianual.

(3)   Resursele globale se execută prin următoarele mijloace:

(a)

programe naționale, în conformitate cu articolul 19;

(b)

acțiuni ale Uniunii, în conformitate cu articolul 20;

(c)

asistență de urgență, în conformitate cu articolul 21;

(d)

Rețeaua europeană de migrație, în conformitate cu articolul 22;

(e)

asistență tehnică, în conformitate cu articolul 23.

(4)   Bugetul alocat în temeiul prezentului regulamentul pentru acțiunile Uniunii menționate la articolul 20 din prezentul regulament, pentru asistența de urgență menționată la articolul 21 din prezentul regulament, pentru Rețeaua europeană de migrație menționată la articolul 22 din prezentul regulament și pentru asistența tehnică menționată la articolul 23 din prezentul regulament se execută prin gestiune directă, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 și, după caz, prin gestiune indirectă, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Bugetul alocat programelor naționale menționate la articolul 19 din prezentul regulament se execută prin gestiune partajată, în conformitate cu articolul 58 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(5)   Răspunderea pentru execuția bugetului Uniunii revine Comisiei în conformitate cu articolul 317 din TFUE, care informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la operațiunile efectuate de către alte entități decât statele membre.

(6)   Fără a aduce atingere prerogativelor Parlamentului European și Consiliului, pachetul financiar care constituie referința principală se utilizează, cu titlu orientativ, după cum urmează:

(a)

2 752 de milioane EUR pentru programele naționale ale statelor membre;

(b)

385 de milioane EUR pentru acțiunile Uniunii, asistență de urgență, Rețeaua europeană de migrație și asistență tehnică din partea Comisiei, din care cel puțin 30 % se utilizează pentru acțiunile Uniunii și Rețeaua europeană de migrație.

Articolul 15

Resursele pentru acțiuni eligibile în statele membre

(1)   Suma de 2 752 de milioane EUR se repartizează, cu titlu orientativ, statelor membre după cum urmează:

(a)

2 392 de milioane EUR se repartizează astfel cum se prevede în anexa I. Statele membre alocă cel puțin 20 % din aceste resurse obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (a) și cel puțin 20 % obiectivului specific menționat la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (b). Statele membre se pot îndepărta de aceste procentaje minime doar dacă includ în programul național o explicație detaliată a motivului pentru care alocarea de resurse sub acest nivel nu periclitează îndeplinirea obiectivului. În ceea ce privește obiectivul specific menționat la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf litera (a), statele membre care se confruntă cu deficiențe structurale în domeniile cazării, infrastructurii și serviciilor nu scad sub procentajul minim prevăzut de prezentul regulament.

(b)

360 de milioane EUR se repartizează în baza mecanismului de repartizare pentru acțiuni specifice menționat la articolul 16, pentru Programul de relocare al Uniunii menționat la articolul 17, precum și pentru transferul beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul, astfel cum se prevede la articolul 18;

(2)   Suma menționată la alineatul (1) litera (b) sprijină:

(a)

acțiunile specifice enumerate în anexa II,

(b)

Programul de relocare al Uniunii în conformitate cu articolul 17 și/sau transferul beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul în conformitate cu articolul 18.

(3)   În eventualitatea că o sumă rămâne disponibilă în temeiul alineatului (1) litera (b) din prezentul regulament sau că o altă sumă este disponibilă, aceasta se va aloca în cadrul reexaminării intermediare prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 proporțional cu sumele de bază pentru programele naționale stabilite în anexa I la prezentul regulament.

Articolul 16

Resursele pentru acțiuni specifice

(1)   O sumă suplimentară, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (2) litera (a), poate fi alocată statelor membre cu condiția să fie identificată ca atare în program și să fie folosită pentru a pune în aplicare acțiunile specifice enumerate în anexa II.

(2)   Pentru a ține seama de noile evoluții ale politicilor în domeniu, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 din prezentul regulament pentru a revizui anexa II, în contextul reexaminării intermediare menționate la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014. Pe baza listei revizuite a acțiunilor specifice, statele membre pot beneficia de o sumă suplimentară, astfel cum se prevede la alineatul (1) din prezentul articol, sub rezerva disponibilității resurselor.

(3)   Sumele suplimentare menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol se alocă statelor membre în cadrul unor decizii de finanțare individuale care aprobă sau revizuiesc programul lor național în contextul reexaminării intermediare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 14 și 15 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014. Sumele respective se utilizează numai pentru punerea în aplicare a acțiunilor specifice menționate în anexa II la prezentul regulament.

Articolul 17

Resurse pentru Programul de relocare al Uniunii

(1)   Statele membre primesc la fiecare doi ani, suplimentar alocării calculate în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a), o sumă suplimentară, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (2) litera (b), pe baza unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare persoană relocată.

(2)   Suma forfetară menționată la alineatul (1) se majorează la 10 000 EUR pentru fiecare persoană relocată, în conformitate cu prioritățile comune ale Uniunii în materie de relocare stabilite în temeiul alineatului (3) și care figurează în anexa III, precum și pentru fiecare persoană vulnerabilă astfel cum se prevede la alineatul (5).

(3)   Prioritățile comune ale Uniunii în ceea ce privește relocarea se bazează pe următoarele categorii generale de persoane:

(a)

persoane dintr-o țară sau dintr-o regiune desemnată pentru punerea în aplicare a unui program regional de protecție;

(b)

persoane dintr-o țară sau dintr-o regiune care a fost identificată în previziunile privind relocarea ale ICNUR și în care acțiunea comună la nivelul Uniunii ar avea un impact semnificativ în soluționarea nevoilor de protecție;

(c)

persoane aparținând unei categorii specifice pentru care se aplică criteriile pentru relocare ale ICNUR.

(4)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26 pentru a modifica anexa III pe baza categoriilor generale prevăzute la alineatul (3) din prezentul articol atunci când există o justificare clară pentru aceasta sau din perspectiva oricărei recomandări din partea ICNUR.

(5)   Următoarele grupuri vulnerabile de persoane se califică, de asemenea, pentru suma forfetară prevăzută la alineatul (2):

(a)

femeile și copiii în aflați în situații de risc;

(b)

minorii neînsoțiți;

(c)

persoanele care au nevoie de îngrijire medicală care poate fi acordată numai prin relocare;

(d)

persoanele care au nevoie de relocare în situații de urgență sau de relocare urgentă pentru protecție fizică sau juridică, inclusiv victimele violenței sau torturii.

(6)   În cazul în care un stat membru relochează o persoană care face parte din mai multe categorii menționate la alineatele (1) și (2), statul membru respectiv primește suma forfetară pentru acea persoană doar o singură dată.

(7)   După caz, statele membre pot să primească sume forfetare și pentru membrii de familie ai persoanelor menționate la alineatele (1), (3) și (5), cu condiția ca respectivii membri de familie să fi fost relocați în conformitate cu prezentul regulament.

(8)   Comisia stabilește, prin acte de punere în aplicare, calendarul și alte condiții referitoare la punerea în aplicare a mecanismului de alocare a resurselor pentru Programul de relocare al Uniunii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 27 alineatul (2).

(9)   Sumele suplimentare menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol se repartizează statelor membre la fiecare doi ani, prima dată prin deciziile individuale de finanțare prin care se aprobă programele lor naționale în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și, ulterior, printr-o decizie de finanțare care se anexează la deciziile de aprobare a programelor lor naționale. Sumele respective nu se transferă altor acțiuni din cadrul programului național.

(10)   Pentru a urmări cu eficacitate obiectivele Programului de relocare al Uniunii și în limitele resurselor disponibile, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 26, pentru a ajusta, în cazul în care consideră oportun, sumele forfetare menționate la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, ținând cont în special de ratele actuale ale inflației, de evoluțiile relevante în domeniul relocării, precum și de factori care pot optimiza utilizarea stimulentului financiar adus de suma forfetară.

Articolul 18

Resurse pentru transferul beneficiarilor de protecție internațională

(1)   Pentru punerea în aplicare a principiului solidarității și al împărțirii echitabile a responsabilității și din perspectiva evoluțiilor în politica Uniunii în decursul perioadei de punere în aplicare a fondului, statele membre primesc suplimentar alocării calculate în conformitate cu articolul 15 alineatul (1) litera (a), o sumă suplimentară, astfel cum se prevede la articolul 15 alineatul (2) litera (b), pe baza unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat dintr-un alt stat membru.

(2)   Statele membre pot să primească sume forfetare și pentru membrii de familie ai persoanelor menționate la alineatul (1), cu condiția ca respectivii membri de familie să fi fost transferați în conformitate cu prezentul regulament.

(3)   Sumele suplimentare menționate la alineatul (1) din prezentul articol se alocă statelor membre prima dată prin deciziile de finanțare individuale de aprobare a programelor lor naționale, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și, ulterior, printr-o decizie de finanțare care va fi anexată la decizia de aprobare a programelor lor naționale. Aceste sume nu se transferă la alte acțiuni în cadrul programului național.

(4)   Pentru a urmări cu eficacitate obiectivele privind solidaritatea și împărțirea responsabilității între statele membre menționate la articolul 80 din TFUE și în limitele resurselor disponibile, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 26 din prezentul regulament, pentru a ajusta suma forfetară menționată la alineatul (1) din prezentul articol ținând cont, mai ales, de ratele actuale ale inflației, de evoluțiile relevante în domeniul transferării beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul, precum și de factori care pot optimiza utilizarea stimulentului financiar adus de sumele forfetare.

Articolul 19

Programele naționale

(1)   Prin programele naționale care urmează a fi examinate și aprobate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014 și în cadrul obiectivelor prevăzute la articolul 3 din prezentul regulament, ținând cont de rezultatul dialogului de politică menționat la articolul 13 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, statele membre urmăresc în special următoarele obiective:

(a)

consolidarea instituirii sistemului european comun de azil prin asigurarea aplicării eficiente și uniforme a acquis-ului Uniunii în materie de azil și funcționarea corespunzătoare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013. Aceste acțiuni pot include și instituirea și dezvoltarea Programului de relocare al Uniunii;

(b)

stabilirea și dezvoltarea unor strategii de integrare,care cuprind diferite aspecte ale procesului dinamic bidirecționat, care urmează a fi implementate la nivel național/local/regional, după caz, ținând cont de necesitățile de integrare ale resortisanților țărilor terțe la nivel local/regional, abordând necesitățile specifice ale diferitelor categorii de migranți și dezvoltând parteneriate eficace între părțile interesate relevante;

(c)

elaborarea unui program de returnare care include o componentă privind returnarea voluntară asistată și, după caz, reintegrarea.

(2)   Statele membre se asigură că toate acțiunile sprijinite prin intermediul fondului se pun în aplicare cu deplina respectare a drepturilor fundamentale și a demnității umane. În mod special, aceste acțiuni ar trebui să respecte pe deplin drepturile și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(3)   Sub rezerva cerinței de a se urmări obiectivele sus-menționate și ținând cont de circumstanțele lor individuale, statele membre vizează o repartizare echitabilă și transparentă a resurselor între obiectivele specifice prevăzute la articolul 3 alineatul (2).

Articolul 20

Acțiunile Uniunii

(1)   La inițiativa Comisiei, fondul poate fi utilizat pentru finanțarea unor acțiuni transnaționale sau a unor acțiuni de interes special pentru Uniune („acțiunile Uniunii”), privind obiectivele generale și specifice menționate la articolul 3.

(2)   Pentru a fi eligibile pentru finanțare, acțiunile Uniunii sprijină, în special:

(a)

continuarea cooperării Uniunii în ceea ce privește punerea în aplicare a dreptului Uniunii și în schimbul celor mai bune practici în domeniul azilului, mai ales în ceea ce privește relocarea și transferul solicitanților și/sau beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul, inclusiv prin crearea unor rețele și prin schimbul de informații, migrația legală, integrarea resortisanților din țări terțe, inclusiv sprijin la sosire și coordonarea activităților de promovare a relocării cu comunitățile locale care urmează să primească refugiații relocați, precum și returnarea;

(b)

înființarea de rețele transnaționale de cooperare și de proiecte-pilot, inclusiv proiecte inovatoare, bazate pe parteneriate transnaționale între organisme cu sediul în două sau mai multe state membre, menite să stimuleze inovarea, să faciliteze schimbul de experiență și al celor mai bune practici;

(c)

studii și cercetări privind posibile noi forme de cooperare ale Uniunii în domeniul azilului, imigrației, integrării și returnării, precum și al dreptului relevant al Uniunii, privind diseminarea și schimbul de informații privind cele mai bune practici și toate celelalte aspecte legate de politicile în materie de azil, imigrație, integrare și returnare, inclusiv comunicarea instituțională privind prioritățile politice ale Uniunii;

(d)

elaborarea și aplicarea de către statele membre a unor instrumente statistice, metode și indicatori comuni pentru măsurarea rezultatelor politicii în domeniul azilului, migrație legală și integrare și returnare;

(e)

pregătirea, monitorizarea, sprijinul administrativ și tehnic, dezvoltarea unui mecanism de evaluare, necesare pentru punerea în aplicare a politicilor în materie de azil și imigrație;

(f)

cooperarea cu țările terțe pe baza abordării globale a Uniunii privind migrația și mobilitatea, în special în contextul punerii în aplicare a acordurilor de readmisie, a parteneriatelor pentru mobilitate și a programelor de protecție regională.

(g)

măsuri și campanii de informare în țări terțe destinate sensibilizării în ceea ce privește canalele legale adecvate pentru imigrare și riscurile imigrației ilegale.

(3)   Acțiunile Uniunii sunt puse în aplicare în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014.

(4)   Comisia asigură o repartizare echitabilă și transparentă a resurselor între obiectivele menționate la articolul 3 alineatul (2).

Articolul 21

Asistența de urgență

(1)   Fondul acordă asistență financiară pentru a răspunde nevoilor urgente și specifice în cazul unei situații de urgență, astfel cum este aceasta definită la articolul 2 litera (k). Măsurile puse în aplicare în țările terțe în conformitate cu prezentul articol sunt coerente și, după caz, complementare în raport cu politica umanitară a Uniunii și respectă principiile umanitare, astfel cum au fost stabilite prin Consensul privind ajutorul umanitar.

(2)   Asistența de urgență se pune în aplicare în conformitate cu articolele 6 și 7 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014.

Articolul 22

Rețeaua europeană de migrație

(1)   Fondul sprijină Rețeaua europeană de migrație și asigură asistența financiară necesară activităților și dezvoltării sale în viitor.

(2)   Comisia adoptă suma pusă la dispoziție pentru Rețeaua europeană de migrație în cadrul creditelor anuale ale fondului și programul de lucru care stabilește prioritățile pentru activitățile acesteia, după aprobarea comitetului director, în conformitate cu procedura menționată la articolul 4 alineatul (5) litera (a) din Decizia 2008/381/CE. Decizia Comisiei constituie o decizie de finanțare în conformitate cu articolul 84 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

(3)   Asistența financiară pentru activitățile Rețelei europene de migrație se acordă sub forma unor granturi pentru punctele naționale de contact menționate la articolul 3 din Decizia 2008/381/CE și, după caz, a unor contracte publice, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012. Asistența asigură sprijin financiar adecvat și prompt respectivelor puncte naționale de contact. Costurile generate de punerea în aplicare a acțiunilor respectivelor puncte naționale de contact susținute prin granturi acordate în 2014 pot fi eligibile de la 1 ianuarie 2014.

(4)   Decizia 2008/381/CE se modifică după cum urmează:

(a)

la articolul 4 alineatul (5), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

pregătește și aprobă proiectul programului de activități, în special în ceea ce privește obiectivele, prioritățile tematice și valoarea orientativă a bugetului pentru fiecare punct național de contact, pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a Rețelei europene de migrație, în baza unui proiect al președintelui;”;

(b)

articolul 6 se modifică după cum urmează:

(i)

alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)   Comisia monitorizează executarea programului de activități și raportează periodic comitetului director cu privire la executarea programului și la dezvoltarea Rețelei europene de migrație.”;

(ii)

alineatele (5)-(8) se elimină;

(c)

articolul 11 se elimină;

(d)

articolul 12 se elimină.

Articolul 23

Asistența tehnică

(1)   La inițiativa și/sau în numele Comisiei, se utilizează anual până la 2,5 milioane EUR din fond pentru asistență tehnică, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014.

(2)   La inițiativa unui stat membru, fondul poate finanța activități de asistență tehnică, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014. Suma rezervată pentru asistență tehnică nu depășește, pentru perioada 2014-2020, 5,5 % din suma totală alocată unui stat membru, plus 1 000 000 EUR.

Articolul 24

Coordonare

Comisia și statele membre, împreună cu Serviciul European de Acțiune Externă, după caz, se asigură că acțiunile din țările terțe și în legătură cu țările terțe se întreprind în sinergie și coerență cu alte acțiuni din afara Uniunii sprijinite prin instrumente ale Uniunii. Acestea se asigură, în mod special, că aceste acțiuni:

(a)

sunt coerente cu politica externă a Uniunii, respectă principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare și sunt coerente cu documentele de programare strategică pentru regiunea sau țara respectivă;

(b)

se axează pe măsuri care nu vizează dezvoltarea;

(c)

slujesc interesele politicilor interne ale Uniunii și sunt conforme cu activitățile întreprinse în interiorul Uniunii.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 25

Dispoziții specifice privind sumele forfetare pentru relocare și transferul beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul

Prin derogare de la normele privind eligibilitatea cheltuielilor stabilite la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, în special în ceea ce privește sumele forfetare și ratele fixe, sumele forfetare alocate statelor membre pentru relocare și/sau transferul beneficiarilor de protecție internațională de la un stat membru la altul în conformitate cu prezentul regulament sunt:

(a)

scutite de obligația de a avea la bază date statistice sau istorice; și

(b)

acordate cu condiția ca persoana cu privire la care se alocă suma forfetară să fi fost relocată și/sau transferată efectiv, în conformitate cu prezentul regulament.

Articolul 26

Exercitarea delegării

(1)   Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate, cu respectarea condițiilor stabilite în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 16 alineatul (2), articolul 17 alineatele (4) și (10) și la articolul 18 alineatul (4) este conferită Comisiei pentru o perioadă de șapte ani de la 21 mai 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cu cel puțin nouă luni înainte de încheierea perioadei de șapte ani. Delegarea competențelor se prelungește tacit pentru o perioadă de trei ani, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun unei astfel de prelungiri, cu cel puțin trei luni înainte de expirarea fiecărei perioade de șapte ani.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 16 alineatul (2), articolul 17 alineatele (4) și (10) și la articolul 18 alineatul (4) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare încheie delegarea competențelor precizate în decizia respectivă. Aceasta intră în vigoare începând cu ziua următoare publicării deciziei în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară, specificată în decizie. Revocarea nu aduce atingere validității actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 16 alineatul (2), al articolului 17 alineatele (4) și (10) și al articolului 18 alineatul (4) intră în vigoare doar dacă Parlamentul European sau Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la data la care actul respectiv a fost notificat acestora sau dacă, înainte de expirarea perioadei în cauză, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor ridica obiecții. Acest termen se prelungește cu două luni, la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 27

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet („Comitetul Fonduri pentru azil, migrație și integrare și pentru securitate internă”) înființat prin articolul 59 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 514/2014.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 28

Reexaminare

Pe baza unei propuneri a Comisiei, Parlamentul European și Consiliul reexaminează prezentul regulament până la data de 30 iunie 2020.

Articolul 29

Aplicabilitatea Regulamentului (UE) nr. 514/2014

Dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 514/2014 se aplică fondului fără a aduce atingere articolului 4 din prezentul regulament.

Articolul 30

Abrogare

Deciziile nr. 573/2007/CE, nr. 575/2007/CE și 2007/435/CE se abrogă cu efect de la 1 ianuarie 2014.

Articolul 31

Dispoziții tranzitorii

(1)   Prezentul regulament nu aduce atingere continuării sau modificării, inclusiv anulării totale sau parțiale, a proiectelor și programelor anuale în cauză, până la încheierea acestora, sau a asistenței financiare aprobate de către Comisie pe baza Deciziilor nr. 573/2007/CE, nr. 575/2007/CE și 2007/435/CE sau pe baza oricărei alte legislații aplicabile asistenței respective la 31 decembrie 2013. Prezentul regulament nu aduce atingere continuării sau modificării, inclusiv anulării totale sau parțiale a sprijinului financiar aprobat de Comisie pe baza Deciziei 2008/381/CE sau pe baza oricărei alte legislații aplicabile asistenței respective la 31 decembrie 2013.

(2)   La adoptarea deciziilor privind cofinanțarea în temeiul prezentului regulament, Comisia ia în considerare măsurile adoptate pe baza Deciziilor nr. 573/2007/CE, nr. 575/2007/CE, 2007/435/CE și 2008/381/CE înainte de 20 mai 2014 și care au repercusiuni financiare pe durata acoperită de cofinanțarea respectivă.

(3)   Sumele angajate pentru cofinanțare, aprobate de Comisie între 1 ianuarie 2011 și 31 decembrie 2014, pentru care documentele necesare închiderii acțiunilor nu au fost trimise Comisiei înainte de expirarea termenului-limită pentru înaintarea raportului final, sunt dezangajate automat de către Comisie până la data de 31 decembrie 2017, impunându-se restituirea sumelor plătite în mod nejustificat.

(4)   Sumele corespunzătoare unor acțiuni care au fost suspendate din cauza unor proceduri juridice sau administrative cu efect suspensiv nu sunt luate în considerare la calcularea sumelor care urmează a fi dezangajate automat.

(5)   Statele membre prezintă Comisiei, până la 30 iunie 2015, rapoarte de evaluare a rezultatelor și a efectelor acțiunilor cofinanțate prin Deciziile nr. 573/2007/CE, nr. 575/2007/CE și 2007/435/CE pentru perioada 2011-2013.

(6)   Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, până la 31 decembrie 2015, rapoarte de evaluare ex-post în temeiul Deciziilor nr. 573/2007/CE, nr. 575/2007/CE și 2007/435/CE pentru perioada 2011-2013.

Articolul 32

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament se aplică de la 1 ianuarie 2014.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre în conformitate cu tratatele.

Adoptat la Strasbourg, 16 aprilie 2014.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

D. KOURKOULAS


(1)  JO C 299, 4.10.2012, p. 108.

(2)  JO C 277, 13.9.2012, p. 23.

(3)  Poziția Parlamentului European din 13 martie 2014 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 14 aprilie 2014.

(4)  Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).

(5)  Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (JO L 132, 29.5.2010, p. 11).

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) Nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(7)  Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (JO L 349, 25.11.2004, p. 1).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini (JO L 199, 31.7.2007, p. 23).

(10)  Decizia nr. 573/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului European pentru Refugiați pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii, precum și de abrogare a Deciziei 2004/904/CE a Consiliului (JO L 144, 6.6.2007, p. 1).

(11)  Decizia 2007/435/CE a Consiliului din 25 iunie 2007 de instituire a Fondului european de integrare a resortisanților țărilor terțe pentru perioada 2007-2013, ca parte a programului general Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii (JO L 168, 28.6.2007, p. 18).

(12)  Decizia nr. 575/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 mai 2007 de instituire a Fondului European de Returnare pentru perioada 2008-2013, ca parte a Programului general Solidaritatea și gestionarea fluxurilor migratorii (JO L 144, 6.6.2007, p. 45).

(13)  Directiva 2001/55/CE a Consiliului din 20 iulie 2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12).

(14)  Decizia 2008/381/CE a Consiliului din 14 mai 2008 de instituire a unei Rețele europene de migrație (JO L 131, 21.5.2008, p. 7).

(15)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

(16)  Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor (a se vedea pagina 112 din prezentul Jurnal Oficial).

(17)  Regulamentul (UE) nr. 513/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor și de abrogare a Deciziei 2007/125/JAI a Consiliului (a se vedea pagina 93 din prezentul Jurnal Oficial).

(18)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).

(19)  Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).

(20)  Directiva 2003/86/CE a Consiliului din 22 septembrie 2003 privind dreptul la reîntregirea familiei (JO L 251, 3.10.2003, p. 12).


ANEXA I

Defalcările multianuale pe stat membru pentru perioada 2014-2020 (în EUR)

Stat membru

Suma minimă

% din alocările medii pentru perioada 2011-2013 FER + FI + FR

Suma medie 2011-2013

TOTAL

AT

5 000 000

2,65 %

59 533 977

64 533 977

BE

5 000 000

3,75 %

84 250 977

89 250 977

BG

5 000 000

0,22 %

5 006 777

10 006 777

CY

10 000 000

0,99 %

22 308 677

32 308 677

CZ

5 000 000

0,94 %

21 185 177

26 185 177

DE

5 000 000

9,05 %

203 416 877

208 416 877

EE

5 000 000

0,23 %

5 156 577

10 156 577

ES

5 000 000

11,22 %

252 101 877

257 101 877

FI

5 000 000

0,82 %

18 488 777

23 488 777

FR

5 000 000

11,60 %

260 565 577

265 565 577

GR

5 000 000

11,32 %

254 348 877

259 348 877

HR

5 000 000

0,54 %

12 133 800

17 133 800

HU

5 000 000

0,83 %

18 713 477

23 713 477

IE

5 000 000

0,65 %

14 519 077

19 519 077

IT

5 000 000

13,59 %

305 355 777

310 355 777

LT

5 000 000

0,21 %

4 632 277

9 632 277

LU

5 000 000

0,10 %

2 160 577

7 160 577

LV

5 000 000

0,39 %

8 751 777

13 751 777

MT

10 000 000

0,32 %

7 178 877

17 178 877

NL

5 000 000

3,98 %

89 419 077

94 419 077

PL

5 000 000

2,60 %

58 410 477

63 410 477

PT

5 000 000

1,24 %

27 776 377

32 776 377

RO

5 000 000

0,75 %

16 915 877

21 915 877

SE

5 000 000

5,05 %

113 536 877

118 536 877

SI

5 000 000

0,43 %

9 725 477

14 725 477

SK

5 000 000

0,27 %

5 980 477

10 980 477

UK

5 000 000

16,26 %

365 425 577

370 425 577

Total state membre

145 000 000

100,00 %

2 247 000 000

2 392 000 000


ANEXA II

Lista acțiunilor specifice menționată la articolul 16

1.

Stabilirea și dezvoltarea în Uniune a centrelor de tranzit și de procesare a cererilor pentru refugiați, în special pentru a sprijini operațiunile de relocare efectuate în cooperare cu ICNUR.

2.

Noi abordări, în cooperare cu ICNUR, privind accesul la procedurile de azil care vizează principalele țări de tranzit, cum ar fi programe de protecție pentru anumite grupuri sau anumite proceduri de examinare a cererilor de azil.

3.

Inițiative comune între statele membre în domeniul integrării, cum ar fi evaluarea comparativă, evaluări inter pares sau testarea modulelor europene, de exemplu privind dobândirea de competențe lingvistice sau organizarea de programe introductive, și cu scopul de a îmbunătăți coordonarea politicilor între state membre, regiuni și autorități locale.

4.

Inițiative comune care vizează identificarea și punerea în aplicare a unor noi abordări privind procedurile la prima întâlnire și standardele de protecție și asistența pentru minorii neînsoțiți.

5.

Operațiuni comune de returnare, inclusiv acțiuni comune privind punerea în aplicare a acordurilor de readmisie ale Uniunii.

6.

Proiecte comune de reintegrare în țările de origine în vederea unei returnări durabile, precum și acțiuni comune de consolidare a capacităților țărilor terțe de a pune în aplicare acordurile de readmisie ale Uniunii.

7.

Inițiative comune care vizează reunificarea familiei și reintegrarea minorilor neînsoțiți în țările lor de origine.

8.

Inițiative comune între statele membre în domeniul migrației legale, inclusiv înființarea de centre comune de migrație în țările terțe, precum și proiecte comune de promovare a cooperării între statele membre pentru a se încuraja utilizarea canalelor de migrație exclusiv legale și pentru informarea cu privire la riscurile imigrației ilegale.


ANEXA III

Lista priorităților comune ale Uniunii în ceea ce privește relocarea

1.

Programul regional de protecție în Europa de Est (Belarus, Moldova, Ucraina).

2.

Programul regional de protecție în Cornul Africii (Djibouti, Kenya, Yemen).

3.

Programul regional de protecție în Africa de Nord (Egipt, Libia, Tunisia).

4.

Refugiați în regiunea Africii de Est/Marile lacuri.

5.

Refugiați irakieni în Siria, Liban, Iordania.

6.

Refugiați irakieni în Turcia.

7.

Refugiați sirieni în regiune.


ANEXA IV

Lista indicatorilor comuni pentru măsurarea obiectivelor specifice

(a)

Consolidarea și dezvoltarea tuturor aspectelor sistemului european comun de azil, inclusiv a dimensiunii sale externe.

(i)

Numărul persoanelor din grupul țintă cărora li s-a oferit asistență prin proiecte în domeniul sistemelor de primire și azil sprijinite prin fond.

În sensul rapoartelor anuale de punere în aplicare, astfel cum sunt menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, acest indicator este defalcat în continuare în subcategorii precum:

numărul persoanelor din grupul țintă care beneficiază de informare și asistență prin intermediul procedurilor de azil;

numărul persoanelor din grupul țintă care beneficiază de asistență juridică și reprezentare;

numărul persoanelor vulnerabile și al minorilor neînsoțiți care beneficiază de asistență specifică;

(ii)

capacitatea (respectiv numărul de locuri) noilor infrastructuri de cazare la primire instituite în conformitate cu cerințele comune pentru condiții de primire stabilite în acquis-ul Uniunii și a infrastructurii de primire existente îmbunătățite în conformitate cu aceleași cerințe, drept rezultat al proiectelor sprijinite prin intermediul fondului și procentul din capacitatea totală de cazare la primire;

(iii)

numărul persoanelor formate în subiecte legate de azil cu asistența fondului și numărul respectiv ca procentaj din numărul total al personalului format în aceste subiecte;

(iv)

numărul produselor informative și al misiunilor de stabilire a faptelor realizate în țara de origine cu asistența fondului;

(v)

numărul de proiecte sprijinite prin intermediul fondului pentru elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor de azil în statele membre;

(vi)

numărul de persoane relocate cu sprijinul fondului.

(b)

Sprijinirea migrației legale către statele membre, în conformitate cu necesitățile economice și sociale ale acestora, precum necesitățile pieței forței de muncă, reducând în același timp abuzurile la adresa migrației legale, și promovarea integrării efective a resortisanților din țări terțe.

(i)

Numărul persoanelor din grupul țintă care au participat la măsuri anterioare plecării sprijinite prin intermediul fondului;

(ii)

numărul persoanelor din grupul țintă asistate prin intermediul fondului prin măsuri de integrare în cadrul strategiilor naționale, locale și regionale.

În sensul rapoartelor anuale de punere în aplicare, astfel cum sunt menționate la articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 514/2014, acest indicator este defalcat în continuare în subcategorii precum:

numărul persoanelor din grupul țintă asistate prin măsuri axate pe educație și formare, inclusiv formare lingvistică și acțiuni preliminare pentru facilitarea accesului la piața forței de muncă;

numărul persoanelor din grupul țintă sprijinite prin acordarea de consiliere și asistență în domeniul cazării;

numărul persoanelor din grupul țintă asistate prin oferirea de îngrijire medicală și psihologică;

numărul persoanelor din grupul țintă asistate prin măsuri legate de participarea democratică;

(iii)

numărul cadrelor/măsurilor/instrumentelor de politică locală, regională și națională aplicate pentru integrarea resortisanților țărilor terțe și care implică societatea civilă și comunitățile de migranți, precum și toate celelalte părți interesate relevante, ca rezultat al măsurilor sprijinite prin intermediul fondului;

(iv)

numărul proiectelor de cooperare cu alte state membre privind integrarea resortisanților din țări terțe sprijinite prin intermediul fondului;

(v)

numărul de proiecte sprijinite prin intermediul fondului pentru elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor de integrare în statele membre.

(c)

Consolidarea unor strategii de returnare echitabile și eficace în statele membre, sprijinind combaterea migrației ilegale cu accent pe durabilitatea returnării și pe readmisia efectivă în țările de origine și tranzit.

(i)

Numărul de persoane formate în privința subiectelor legate de returnare cu asistență din partea fondului;

(ii)

numărul de persoane returnate care au primit asistență de reintegrare pre- sau post-returnare cofinanțată de fond;

(iii)

numărul de persoane returnate a căror returnare a fost finanțată prin fond, persoane a căror returnare a fost voluntară și persoane care au fost expulzate;

(iv)

numărul de operațiuni de expulzare monitorizate cofinanțate de fond;

(v)

numărul de proiecte sprijinite prin intermediul fondului pentru elaborarea, monitorizarea și evaluarea politicilor de returnare în statele membre.

(d)

Sporirea solidarității și a repartizării responsabilității între statele membre, în special față de cele mai afectate de fluxurile de migrație și azil.

(i)

Numărul de solicitanți și beneficiari de protecție internațională transferați de la un stat membru la altul cu sprijin din fond;

(ii)

numărul de proiecte de cooperare cu alte state membre în privința consolidării solidarității și partajării responsabilității între statele membre sprijinite în temeiul fondului.


Top