29.6.2013

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 179/1

---

DIRECTIVA 2013/35/UE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 26 iunie 2013

privind cerințele minime de sănătate și securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] și de abrogare a Directivei 2004/40/CE

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 153 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),

întrucât:

(1)

În conformitate cu tratatul, Parlamentul European și Consiliul pot adopta, prin intermediul directivelor, cerințe minime în scopul de a promova îmbunătățirea, în special, a condițiilor de muncă, pentru a garanta un nivel mai bun de protecție a sănătății și a securității lucrătorilor. Astfel de directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare și juridice care ar împiedica crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

(2)	Articolul 31 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene prevede că orice lucrător are dreptul la condiții de muncă care să respecte sănătatea, securitatea și demnitatea sa.

(3)

După intrarea în vigoare a Directivei 2004/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenții fizici (câmpuri electromagnetice) [a optsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (3), părțile interesate, în special comunitatea medicală, au exprimat preocupări serioase legate de potențialul impact al punerii în aplicare a respectivei directive asupra procedurilor medicale bazate pe imagistică medicală. Totodată, au fost exprimate preocupări cu privire la impactul directivei asupra anumitor activități industriale.

(4)	Comisia a examinat cu atenție argumentele formulate de părțile interesate și, în urma mai multor consultări, a decis să revizuiască în mod cuprinzător anumite prevederi ale Directivei 2040/40/CE, pe baza noilor informații științifice furnizate de experți recunoscuți pe plan internațional.

(5)

Directiva 2004/40/CE a fost modificată prin Directiva 2008/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), al cărei efect a fost amânarea cu patru ani a termenului de transpunere a Directivei 2004/40/CE, și, ulterior, prin Directiva 2012/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5), al cărei efect a fost amânarea termenului de transpunere până la 31 octombrie 2013. Această amânare s-a stabilit pentru a permite Comisiei să prezinte o nouă propunere, iar colegiuitorilor să adopte o nouă directivă, pe baza unor dovezi științifice mai noi și mai riguroase.

(6)

Directiva 2004/40/EC ar trebui abrogată și ar trebui introduse măsuri mai adecvate și mai proporționate de protejare a lucrătorilor de riscurile asociate câmpurilor electromagnetice. Directiva respectivă nu a abordat efectele pe termen lung, inclusiv posibile efecte cancerigene ale expunerii la câmpuri electrice, magnetice și electromagnetice variabile în timp, pentru care nu există în prezent nicio dovadă științifică concludentă care să stabilească o relație de cauzalitate. Prezenta directivă urmărește să abordeze toate efectele biofizice directe și efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice, astfel încât nu numai să asigure sănătatea și securitatea fiecărui lucrător în parte, ci și să creeze o bază minimă de protecție pentru toți lucrătorii din Uniune, concomitent cu diminuarea unor eventuale denaturări ale concurenței.

(7)

Prezenta directivă nu abordează efectele pe termen lung ale expunerii la câmpurile electromagnetice, întrucât, în prezent, nu există nicio dovadă științifică concludentă care să stabilească o relație de cauzalitate. Cu toate acestea, în cazul în care apar astfel de dovezi științifice concludente, Comisia ar trebui să aibă în vedere mijloacele cele mai potrivite pentru abordarea acestor efecte și ar trebui să informeze Parlamentul European și Consiliul în acest sens prin intermediul raportului său privind punerea în practică a prezentei directive. În acest scop, Comisia, în completarea informațiilor relevante primite de la statele membre, ar trebui să ia în considerare cele mai recente cercetări și noile cunoștințe științifice pe baza datelor disponibile în acest domeniu.

(8)

Ar trebui să fie stabilite cerințe minime, oferind astfel statelor membre posibilitatea de a menține sau de a adopta dispoziții mai favorabile pentru protecția lucrătorilor, în special de a stabili niveluri mai scăzute pentru nivelurile de declanșare a acțiunii (AL) sau pentru valorile limită de expunere (ELV) la câmpuri electromagnetice. Cu toate acestea, punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui să servească la justificarea unui regres în raport cu situația existentă în fiecare stat membru.

(9)

Sistemul de protecție împotriva câmpurilor electromagnetice ar trebui să se limiteze la definirea, fără detalii excesive, a obiectivelor urmărite, a principiilor care trebuie respectate și a valorilor fundamentale care trebuie aplicate, pentru a permite statelor membre să aplice cerințele minime în mod echivalent.

(10)

Pentru a asigura protecția lucrătorilor expuși la câmpuri electromagnetice, se impune efectuarea unei evaluări eficiente și eficace a riscurilor. Totuși, această obligație ar trebui să fie proporțională cu situația întâlnită la locul de muncă. Prin urmare, ar trebui să se definească un sistem de protecție care să grupeze riscurile, în mod simplu, gradual și ușor de înțeles. În consecință, trimiterea la un număr de indicatori și situații standard care urmează să fie furnizate de ghidurile practice poate ajuta angajatorii să își îndeplinească obligațiile.

(11)

Efectele nedorite asupra corpului uman depind de frecvența câmpurilor electromagnetice sau a radiațiilor la care este expus. Prin urmare, pentru protecția adecvată a lucrătorilor expuși la câmpuri electromagnetice, este necesar ca sistemele de limitare a expunerii să depindă de modele de expunere și de frecvență.

(12)

Nivelul expunerii la câmpurile electromagnetice poate fi redus într-un mod mai eficace prin introducerea unor măsuri preventive încă din faza de proiectare a locurilor de muncă și prin prioritizarea reducerii riscurilor la sursă, în momentul selectării echipamentelor, procedurilor și metodelor de lucru. Dispozițiile privind echipamentele și metodele de lucru contribuie astfel la protecția lucrătorilor care le utilizează. Cu toate acestea, este necesar să se evite duplicarea evaluărilor atunci când echipamentele de lucru îndeplinesc cerințele dreptului Uniunii relevant referitor la produse, prin care se stabilesc niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă. Aceasta permite o evaluare simplificată într-un mare număr de cazuri.

(13)	Angajatorii ar trebui să se adapteze la progresul tehnic și la cunoștințele științifice privind riscurile legate de expunerea la câmpuri electromagnetice, în vederea îmbunătățirii protecției sănătății și securității lucrătorilor.

(14)

Deoarece prezenta directivă reprezintă o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (6), rezultă că Directiva 89/391/CEE se aplică în domeniul expunerii lucrătorilor la câmpuri electromagnetice, fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive și/sau speciale din prezenta directivă.

(15)

Cantitățile fizice, ELV și AL stabilite în prezenta directivă se bazează pe recomandările Comisiei internaționale pentru protecția împotriva radiației neionizante (ICNIRP) și ar trebui luate în considerare în conformitate cu conceptele prevăzute de ICNIRP, în absența unor dispoziții contrare în prezenta directivă.

(16)

Pentru a garanta actualizarea permanentă a prezentei directive, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările de natură strict tehnică ale anexelor, modificări care să reflecte adoptarea unor regulamente și directive în domeniul armonizărilor tehnice și standardizării, progresul tehnic, modificările aduse standardelor sau specificațiilor cele mai relevante și noile descoperiri științifice privind riscurile asociate câmpurilor electromagnetice, precum și în ceea ce privește adaptarea AL. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

(17)	Dacă se impun modificări de natură pur tehnică ale anexelor, Comisia ar trebui să colaboreze îndeaproape cu Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă instituit prin Decizia Consiliului din 22 iulie 2003 (7).

(18)

În situații excepționale, atunci când acest lucru este necesar din motive imperioase de urgență, cum ar fi posibile riscuri iminente pentru sănătatea și securitatea lucrătorilor cauzate de expunerea acestora la câmpuri electromagnetice, ar trebui să existe posibilitatea de a aplica procedura de urgență în cazul actelor delegate adoptate de Comisie.

(19)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (8), statele membre s-au angajat să anexeze, în cazuri justificate, la notificarea măsurilor lor de transpunere, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În cazul prezentei directive, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată.

(20)

Un sistem care include ELV și AL ar trebui să poată fi considerat, ori de câte ori este cazul, drept un mijloc de a facilita furnizarea unui nivel ridicat de protecție împotriva riscurilor la adresa sănătății și a securității care ar putea decurge din expunerea la câmpuri electromagnetice. Un astfel de sistem poate însă fi incompatibil cu condițiile specifice în cazul anumitor activități, de exemplu utilizarea tehnicii de rezonanță magnetică în sectorul medical. Prin urmare, este necesar să se ia în considerare aceste condiții speciale.

(21)

Date fiind particularitățile forțelor armate și pentru a permite operarea și interoperabilitatea lor eficace, inclusiv în cadrul exercițiilor militare internaționale comune, statele membre ar trebui să poată pune în aplicare sisteme de protecție echivalente sau mai specifice, precum standardele convenite la nivel internațional, cum ar fi standardele NATO, cu condiția evitării efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității.

(22)

Angajatorilor ar trebui să li se impună să se asigure că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum. Cu toate acestea, este posibil ca, în anumite cazuri și în circumstanțe justificate în mod corespunzător, să fie depășite, doar în mod temporar, ELV prevăzute în prezenta directivă. Într-un astfel de caz, angajatorilor ar trebui să li se impună să ia măsurile necesare pentru a reveni la respectarea ELV cât mai curând posibil.

(23)

Un sistem care garantează un nivel ridicat de protecție împotriva riscurilor la adresa sănătății și a securității care ar putea rezulta din expunerea la câmpurile electromagnetice ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător anumite categorii de lucrători expuși unui risc deosebit și să evite problemele de interferență cu dispozitivele medicale, cum ar fi proteze metalice, stimulatoare cardiace și defibrilatoare, implanturi cohleare și alte implanturi sau dispozitive medicale purtate pe corp, sau efectele asupra funcționării acestora. Problemele de interferență, în special interferența cu stimulatoarele cardiace, se pot produce la niveluri aflate sub AL și, prin urmare, ar trebui să facă obiectul unor precauții și măsuri de protecție corespunzătoare,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă, care reprezintă cea de a douăzecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabilește cerințe minime privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea și securitatea lor generate sau care ar putea fi generate de expunerea la câmpuri electromagnetice la locul de muncă.

(2)   Prezenta directivă reglementează toate efectele biofizice directe și efectele indirecte cunoscute cauzate de câmpurile electromagnetice.

(3)   Valorile limită de expunere (ELV) stabilite prin prezenta directivă reglementează exclusiv legăturile dovedite științific între efectele biofizice directe pe termen scurt și expunerea la câmpurile electromagnetice.

(4)   Prezenta directivă nu reglementează efectele pe termen lung evocate.

Comisia monitorizează cele mai recente evoluții în domeniul științific. În cazul în care apar dovezi științifice concludente cu privire la efectele pe termen lung evocate, Comisia analizează măsurile cele mai potrivite în situația respectivă și prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă pentru abordarea efectelor menționate. Comisia informează Parlamentul European și Consiliul în acest sens prin intermediul raportului său menționat la articolul 15.

(5)   Prezenta directivă nu reglementează riscurile rezultate din contactul cu conductori sub tensiune.

(6)   Fără a aduce atingere dispozițiilor mai restrictive sau mai specifice din prezenta directivă, Directiva 89/391/CEE continuă să se aplice integral tuturor domeniilor menționate la alineatul (1).

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(a)	„câmpuri electromagnetice” înseamnă câmpuri electrice statice, câmpuri magnetice statice, precum și câmpuri electrice, magnetice și electromagnetice variabile în timp, cu frecvențe de până la 300 GHz;

(b)

„efecte biofizice directe” înseamnă efecte asupra corpului uman cauzate în mod direct de prezența acestuia într-un câmp electromagnetic, inclusiv: (i) efecte termice, precum încălzirea țesuturilor prin absorbția de energie de la câmpurile electromagnetice în țesuturi; (ii) efecte nontermice, precum stimularea mușchilor, a nervilor sau a organelor senzoriale. Aceste efecte pot avea consecințe dăunătoare asupra sănătății mentale și fizice a lucrătorilor expuși. În plus, stimularea organelor senzoriale poate duce la simptome tranzitorii, precum vertij sau fosfene. Aceste efecte pot crea o perturbare temporară sau pot afecta funcția cognitivă sau alte funcții cerebrale sau musculare și, astfel, pot afecta capacitatea unui lucrător de a-și desfășura activitatea în condiții de securitate (adică riscuri la adresa securității); precum și (iii) curenți induși în membre;

(c)

„efecte indirecte” înseamnă efecte cauzate de prezența unui obiect într-un câmp electromagnetic, care pot deveni cauză de risc pentru sănătate sau securitate, cum ar fi: (i) interferența cu echipamente și dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace și alte dispozitive medicale implantate sau purtate pe corp; (ii) riscul de proiectare de obiecte feromagnetice în câmpuri magnetice statice; (iii) inițierea dispozitivelor electroexplozive (detonatoare); (iv) incendii și explozii rezultate din aprinderea materialelor inflamabile din cauza scânteilor produse de câmpurile induse, de curenții de contact sau de descărcările cu scânteie; precum și (v) curenți de contact;

(d)	„valori limită de expunere (ELV)” înseamnă valori stabilite pe baza considerațiilor biofizice și biologice, în special pe baza efectelor directe pe termen scurt și acute dovedite științific, adică efectele termice și stimularea electrică a țesuturilor;

(e)	„ELV pentru efecte asupra sănătății” înseamnă ELV peste care lucrătorii ar putea fi expuși unor efecte nocive asupra sănătății, precum încălzire termică sau stimulare a țesuturilor nervoase sau musculare;

(f)	„ELV pentru efecte senzoriale” înseamnă ELV peste care lucrătorii ar putea fi expuși unor percepții senzoriale perturbate tranzitorii și unor modificări minore tranzitorii ale funcțiilor cerebrale;

(g)

„niveluri de declanșare a acțiunii (AL)” înseamnă niveluri operaționale stabilite în scopul simplificării procesului de dovedire a respectării ELV relevante sau, după caz, pentru a lua măsurile relevante de protecție sau de prevenire specificate de prezenta directivă. Terminologia referitoare la AL utilizată în anexa II este următoarea: (i) pentru câmpurile electrice, „AL joase” și „AL înalte” înseamnă niveluri care se referă la măsurile specifice de protecție sau de prevenire specificate de prezenta directivă; și (ii) pentru câmpurile magnetice, „AL joase” înseamnă niveluri care se referă la ELV pentru efectele senzoriale, iar „AL înalte” la ELV pentru efectele asupra sănătății.

Articolul 3

Valori limită de expunere și niveluri de declanșare a acțiunii

(1)   Mărimile fizice referitoare la expunerea la câmpuri electromagnetice sunt indicate în anexa I. ELV pentru efecte asupra sănătății, ELV pentru efecte senzoriale și AL sunt stabilite în anexele II și III.

(2)   Statele membre impun angajatorilor să se asigure că expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice este limitată la ELV pentru efecte asupra sănătății și la ELV pentru efecte senzoriale prevăzute în anexa II, pentru efectele nontermice, și în anexa III, pentru efectele termice. Respectarea ELV pentru efecte asupra sănătății și a ELV pentru efecte senzoriale trebuie demonstrată prin utilizarea procedurilor relevante de evaluare a expunerii menționate la articolul 4. În cazul în care expunerea lucrătorilor la câmpuri electromagnetice depășește ELV, angajatorul acționează imediat în conformitate cu articolul 5 alineatul (8).

(3)   În sensul prezentei directive, atunci când se dovedește că AL relevante prevăzute în anexele II și III nu sunt depășite, se consideră că angajatorul respectă ELV pentru efecte asupra sănătății și ELV pentru efecte senzoriale. În cazul în care expunerea depășește AL, angajatorul ia măsuri în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), cu excepția cazurilor în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) dovedește că ELV relevante nu sunt depășite și că pot fi excluse riscurile la adresa securității.

Fără a aduce atingere primului paragraf, expunerea poate depăși:

(a)

AL joase pentru câmpurile electrice (anexa II tabelul B1), atunci când acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, cu condiția ca fie ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3) să nu fi fost depășite; fie (i) ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa II tabelul A2) să nu fi fost depășite; (ii) descărcările excesive cu scânteie și curenții de contact (anexa II tabelul B3) să fi fost preveniți prin măsuri specifice de protecție, astfel cum prevede articolul 5 alineatul (6); precum și (iii) lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situațiile menționate la articolul 6 litera (f);

(b)

AL joase pentru câmpurile magnetice (anexa II tabelul B2), atunci când acest lucru este justificat de practica sau de procesul utilizat, inclusiv în zona capului și a trunchiului, în timpul perioadei de lucru, cu condiția ca fie ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3) să nu fie depășite; fie (i) ELV pentru efecte senzoriale să fi fost depășite numai temporar; (ii) ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa II tabelul A2) să nu fi fost depășite; (iii) să fi fost întreprinse acțiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (a) de la respectivul alineat; precum și (iv) lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situațiile menționate la articolul 6 litera (f).

(4)   Fără a aduce atingere alineatelor (2) și (3), expunerea poate depăși:

(a)

ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A1) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiția ca: (i) depășirea să fi fost numai temporară; (ii) ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa II tabelul A1) să nu fi fost depășite; (iii) să fi fost luate măsuri specifice de protecție în conformitate cu articolul 5 alineatul (7); (iv) să fi fost întreprinse acțiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (b) de la respectivul alineat; precum și (v) lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situațiile menționate la articolul 6 litera (f);

(b)

ELV pentru efecte senzoriale (anexa II tabelul A3 și anexa III tabelul A2) în timpul perioadei de lucru, atunci când acest lucru este justificat de practica adoptată sau de procesul respectiv, cu condiția ca: (i) depășirea să fi fost numai temporară; (ii) ELV pentru efecte asupra sănătății (anexa II tabelul A2 și anexa III tabelele A1 și A3) să nu fi fost depășite; (iii) să fi fost întreprinse acțiuni în conformitate cu articolul 5 alineatul (9), atunci când apar simptome tranzitorii în temeiul literei (a) de la respectivul alineat; precum și (iv) lucrătorii să fi beneficiat de informare cu privire la situațiile menționate la articolul 6 litera (f).

CAPITOLUL II

OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR

Articolul 4

Evaluarea riscurilor și determinarea expunerii

(1)   În îndeplinirea obligațiilor prevăzute la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează toate riscurile pentru lucrători generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă și, dacă este necesar, măsoară sau calculează nivelurile câmpurilor electromagnetice la care sunt expuși lucrătorii.

Fără a aduce atingere articolului 10 din Directiva 89/391/CEE și articolului 6 din prezenta directivă, respectiva evaluare poate fi făcută publică la cerere, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislația națională relevantă. În special, în cazul prelucrării datelor cu caracter personal ale lucrătorilor în cadrul evaluării menționate, orice publicare a acestor date trebuie să se facă în conformitate cu Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (9) și cu legislația națională a statelor membre prin care este pusă în aplicare respectiva directivă. Cu excepția cazului în care un interes public superior justifică publicarea evaluării în cauză, autoritățile publice care dețin o copie a evaluării pot refuza o cerere de acces la aceasta sau o cerere de a o pune la dispoziția publicului, în cazul în care o astfel de divulgare ar submina protecția intereselor comerciale ale angajatorului, inclusiv a celor aferente drepturilor de proprietate intelectuală. Angajatorii pot refuza să divulge sau să facă publică evaluarea în cauză în aceleași condiții, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu legislația națională relevantă.

(2)   În scopul evaluării prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, angajatorul identifică și evaluează câmpurile electromagnetice de la locul de muncă, ținând seama de ghidurile practice menționate la articolul 14 și de alte standarde sau orientări relevante furnizate de statul membru în cauză, inclusiv de bazele de date referitoare la expunere. Fără a aduce atingere obligațiilor care revin angajatorului în temeiul prezentului articol, angajatorul este, de asemenea, îndreptățit, după caz, să țină seama de nivelurile de emisie și de alte date corespunzătoare în materie de securitate furnizate referitor la echipament de către fabricant sau de către distribuitor, în conformitate cu dreptul Uniunii relevant, inclusiv de evaluarea riscului, dacă se aplică la condițiile de expunere de la locul de muncă sau de la locul unde se află instalația.

(3)   În cazul în care respectarea ELV nu se poate determina în mod fiabil pe baza unor informații ușor accesibile, evaluarea expunerii este efectuată pe baza măsurătorilor sau a calculelor. În acest caz, evaluarea ține seama de incertitudinile legate de măsurători sau calcule, cum ar fi erorile numerice, modelizarea sursei, modelarea geometrică și proprietățile electrice ale țesuturilor și materialelor, stabilite în conformitate cu buna practică relevantă.

(4)   Evaluarea, măsurarea și calculele prevăzute la alineatele (1), (2) și (3) din prezentul articol se planifică și se efectuează de către serviciile sau persoanele competente la intervale corespunzătoare, luând în considerare orientările în temeiul prezentei directive și, în special, articolele 7 și 11 din Directiva 89/391/CEE privind persoanele sau serviciile competente necesare, precum și consultarea și participarea lucrătorilor. Datele obținute din evaluarea, măsurarea sau calcularea nivelului de expunere se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea și care permite consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu legislația și practica națională.

(5)   La evaluarea riscului în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul acordă o atenție deosebită următoarelor elemente:

(a)	ELV pentru efecte asupra sănătății, ELV pentru efecte senzoriale și AL menționate la articolul 3 și în anexele II și III la prezenta directivă;

(b)	frecvenței, nivelului, duratei și tipului de expunere, inclusiv distribuției în corpul lucrătorilor și în spațiul de lucru;

(c)	oricăror efecte biofizice directe;

(d)

oricăror efecte asupra sănătății și securității lucrătorilor expuși unor riscuri deosebite, în special lucrătorii care poartă un dispozitiv medical activ sau pasiv implantabil, cum ar fi stimulatoarele cardiace, lucrătorii care poartă dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, și lucrătorii în stare de graviditate;

(e)	oricăror efecte indirecte;

(f)	existenței echipamentelor de înlocuire destinate să reducă nivelurile de expunere la câmpurile electromagnetice;

(g)	informațiilor corespunzătoare obținute în urma supravegherii stării de sănătate menționate la articolul 8;

(h)	informațiilor furnizate de fabricantul echipamentelor;

(i)	altor informații relevante în materie de sănătate și securitate;

(j)	surselor multiple de expunere;

(k)	expunerii simultane la câmpuri cu frecvențe multiple.

(6)   În locurile de muncă deschise publicului nu este necesar să se realizeze o evaluare a expunerii, dacă s-a realizat deja o evaluare în conformitate cu prevederile privind limitarea expunerii populației la câmpuri electromagnetice, dacă restricțiile specificate în prevederile respective sunt respectate pentru lucrători și dacă riscurile la adresa sănătății și securității sunt excluse. Atunci când echipamentele pentru uz public sunt utilizate conform destinației prevăzute și respectă dreptul Uniunii privind produsele, care stabilește niveluri de securitate mai stricte decât cele prevăzute de prezenta directivă, și nu se utilizează alte echipamente, se consideră că aceste condiții sunt îndeplinite.

(7)   Angajatorul trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/391/CEE și să identifice măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolul 5 din prezenta directivă. Evaluarea riscurilor poate include motivele pentru care angajatorul consideră că natura și amploarea riscurilor legate de câmpurile electromagnetice nu justifică o evaluare suplimentară mai detaliată a riscurilor. Evaluarea riscurilor se actualizează periodic, în special atunci când s-au produs modificări semnificative în urma cărora ar putea deveni caducă sau când rezultatele supravegherii stării de sănătate menționată la articolul 8 dovedesc necesitatea acesteia.

Articolul 5

Dispoziții pentru evitarea sau reducerea expunerii la riscuri

(1)   Luând în considerare progresul tehnic și disponibilitatea măsurilor de control al producției de câmpuri electromagnetice la sursă, angajatorul ia măsurile necesare pentru a se asigura că riscurile generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă sunt eliminate sau reduse la minimum.

Reducerea riscurilor legate de expunerea la câmpuri electromagnetice are la bază principiile generale de prevenire prevăzute în articolul 6 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE.

(2)   Pe baza evaluării riscurilor menționată la articolul 4, odată ce sunt depășite AL relevante prevăzute la articolul 3 și în anexele II și III și cu excepția cazurilor în care evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 4 alineatele (1), (2) și (3) demonstrează că ELV relevante nu sunt depășite și că se pot exclude riscurile de securitate, angajatorul elaborează și pune în aplicare un plan de acțiune care cuprinde măsuri tehnice și/sau organizatorice pentru a evita expuneri care depășesc ELV pentru efecte asupra sănătății și ELV pentru efecte senzoriale, ținând seama, în special, de următoarele:

(a)	alte metode de lucru care presupun o expunere mai scăzută la câmpuri electromagnetice;

(b)	alegerea unor echipamente de lucru care să emită câmpuri electromagnetice mai scăzute, în funcție de activitatea care trebuie desfășurată;

(c)	măsuri tehnice de reducere a emisiei de câmpuri electromagnetice, inclusiv, atunci când este necesar, utilizarea unor mecanisme de închidere, de blindare sau a unor mecanisme similare de protecție a sănătății;

(d)	măsuri corespunzătoare de delimitare și de acces (de exemplu, semnale, etichete, marcaje pe sol, bariere) în vederea limitării sau controlării accesului;

(e)	în cazul expunerii la câmpuri electrice, măsuri și proceduri de gestionare a descărcărilor cu scânteie și a curenților de contact prin mijloace tehnice și prin formarea lucrătorilor;

(f)	programe corespunzătoare de întreținere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă și a sistemelor de la locul de muncă;

(g)	proiectarea și amenajarea locurilor de muncă;

(h)	limitarea duratei și intensității expunerii; precum și

(i)	disponibilitatea echipamentelor corespunzătoare de protecție individuală.

(3)   Pe baza evaluării riscurilor menționate la articolul 4, angajatorul elaborează și pune în aplicare un plan de acțiune care cuprinde măsuri tehnice și/sau organizatorice pentru a evita riscurile pentru lucrătorii expuși unor riscuri deosebite și toate riscurile datorate efectelor indirecte menționate la articolul 4.

(4)   În plus față de furnizarea informațiilor prevăzute la articolul 6 din prezenta directivă, angajatorul, în temeiul articolului 15 din Directiva 89/391/CEE, adaptează măsurile menționate la prezentul articol în funcție de cerințele lucrătorilor expuși unor riscuri deosebite și, după caz, de evaluările riscurilor individuale, în special pentru lucrătorii care au declarat că poartă dispozitive medicale active sau pasive implantabile, cum ar fi stimulatoarele cardiace, că utilizează dispozitive medicale pe corp, cum ar fi pompele de insulină, sau pentru lucrătorii în stare de graviditate care au informat angajatorul cu privire la acest lucru.

(5)   Pe baza evaluării riscurilor menționată la articolul 4, locurile de muncă în care lucrătorii sunt susceptibili de a fi expuși la niveluri de câmpuri electromagnetice care depășesc AL se semnalizează corespunzător, în conformitate cu anexele II și III și cu Directiva 92/58/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind cerințele minime pentru semnalizarea de securitate și/sau de sănătate la locul de muncă [a noua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (10). Zonele respective se identifică, iar accesul la acestea se limitează în mod corespunzător. În cazul în care accesul la aceste zone este limitat în mod corespunzător din alte motive și lucrătorii sunt informați cu privire la riscurile generate de câmpurile electromagnetice, nu sunt necesare semnalizarea și restrângerea accesului specifice câmpurilor electromagnetice.

(6)   Atunci când se aplică articolul 3 alineatul (3) litera (a), se adoptă măsuri de protecție specifice, cum ar fi formarea lucrătorilor în conformitate cu articolul 6 și utilizarea mijloacelor tehnice și a protecției personalului, ca, de exemplu, legarea la pământ a obiectelor de lucru, legături de echipotențializare între lucrători și obiectele de lucru (echipotențializare) și, după caz și în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă [a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (11), utilizarea pantofilor izolanți, a mănușilor și a îmbrăcămintei de protecție.

(7)   Atunci când se aplică articolul 3 alineatul (4) litera (a), se adoptă măsuri de protecție specifice, cum ar fi controlul mișcărilor.

(8)   Lucrătorii nu trebuie expuși la niveluri de expunere care depășesc ELV pentru efecte asupra sănătății și ELV pentru efecte senzoriale decât dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (1) litera (a) sau (c) sau la articolul 3 alineatul (3) sau (4). Dacă, în pofida măsurilor luate de angajator, ELV pentru efecte asupra sănătății și ELV pentru efecte senzoriale sunt depășite, angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub aceste ELV. Angajatorul stabilește și consemnează cauzele depășirii ELV pentru efecte asupra sănătății și a ELV pentru efecte senzoriale și adaptează în consecință măsurile de protecție și de prevenire în scopul de a evita o nouă depășire. Măsurile de protecție și de prevenire adaptate se păstrează într-o formă corespunzătoare care garantează trasabilitatea și care să permită consultarea la o dată ulterioară, în conformitate cu legislația și practica națională.

(9)   Atunci când se aplică articolul 3 alineatele (3) și (4) și în cazul în care lucrătorul raportează apariția simptomelor tranzitorii, angajatorul actualizează, după caz, evaluarea riscurilor și măsurile de prevenire. Simptomele tranzitorii pot include:

(a)	percepții senzoriale și efecte asupra funcționării sistemului nervos central la nivelul capului generate de câmpuri magnetice variabile în timp; precum și

(b)	efecte ale câmpului magnetic static, precum vertij și greață.

Articolul 6

Informarea și formarea lucrătorilor

Fără a se aduce atingere dispozițiilor articolelor 10 și 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul se asigură că lucrătorii susceptibili de a fi expuși riscurilor generate de câmpurile electromagnetice la locul de muncă și/sau reprezentanții acestora beneficiază de toate informațiile și formarea necesare privind rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la articolul 4 din prezenta directivă cu privire, în special, la următoarele:

(a)	măsurile luate în aplicarea prezentei directive;

(b)	valorile și conceptele privind ELV și AL, riscurile posibile asociate și măsurile preventive luate;

(c)	posibilele efecte indirecte ale expunerii;

(d)	rezultatele evaluării, măsurării și/sau calculelor privind nivelurile de expunere la câmpuri electromagnetice, efectuate în conformitate cu articolul 4 din prezenta directivă;

(e)	modul de depistare și de semnalare a efectelor nocive ale expunerii asupra sănătății;

(f)	posibilitatea existenței unor simptome și senzații tranzitorii legate de efecte asupra sistemului nervos central sau periferic;

(g)	condițiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea stării de sănătate;

(h)	practicile profesionale sigure care reduc la minimum riscurile generate de expunere;

(i)	lucrătorii expuși unor riscuri deosebite, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) litera (d) și articolul 5 alineatele (3) și (4) din prezenta directivă.

Articolul 7

Consultarea și participarea lucrătorilor

Consultarea și participarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora se desfășoară în conformitate cu articolul 11 din Directiva 89/391/CEE.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII DIVERSE

Articolul 8

Supravegherea stării de sănătate

(1)   În scopul prevenirii și diagnosticării precoce a oricăror efecte nocive asupra sănătății din cauza expunerii la câmpuri electromagnetice, se supraveghează starea de sănătate în mod corespunzător, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 89/391/CEE. Fișele medicale și disponibilitatea acestora sunt asigurate în conformitate cu legislația și/sau practica națională.

(2)   În conformitate cu legislația și practica națională, rezultatele supravegherii stării de sănătate se păstrează într-o formă corespunzătoare, care să permită consultarea ulterioară, cu respectarea cerințelor de confidențialitate. La cerere, fiecare lucrător are acces la propria fișă medicală.

În cazul în care un lucrător raportează efecte nedorite sau neașteptate asupra sănătății, sau în orice caz în care se constată că nivelul de expunere depășește ELV, angajatorul se asigură că lucrătorul în cauză beneficiază de controale medicale sau de supraveghere medicală individuală adecvate, în conformitate cu legislația și practica naționale.

Controlul sau supravegherea în cauză se acordă când dorește lucrătorul, iar costurile aferente nu sunt suportate de lucrător.

Articolul 9

Sancțiuni

Statele membre prevăd sancțiuni corespunzătoare aplicabile în cazul încălcării legislației naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 10

Derogări

(1)   Prin derogare de la articolul 3, dar fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (1), se aplică următoarele:

(a)

expunerea poate depăși ELV în cazul în care expunerea este asociată instalării, testării, utilizării, dezvoltării, întreținerii sau cercetării legate de echipamentul de rezonanță magnetică nucleară (RMN) pentru pacienți în sectorul sănătății, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: (i) evaluarea riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 4 a indicat depășirea ELV; (ii) ținând cont de situația actuală, au fost aplicate toate măsurile de natură tehnică și/sau organizatorică; (iii) circumstanțele justifică în mod corespunzător depășirea ELV; (iv) caracteristicile locului de muncă, ale echipamentului de lucru sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare; precum și (v) angajatorul demonstrează că lucrătorii sunt în continuare protejați împotriva efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității, inclusiv prin asigurarea faptului că sunt urmate instrucțiunile pentru utilizare în condiții de siguranță furnizate de producător în conformitate cu Directiva 93/42/CEE a Consiliului din 14 iunie 1993 privind dispozitivele medicale (12);

(b)

statele membre pot permite punerea în aplicare a unui sistem de protecție echivalent sau cu un grad mai mare de specificitate pentru personalul care lucrează în cadrul instalațiilor militare operaționale sau care este implicat în activități militare, inclusiv exerciții militare internaționale desfășurate în comun, cu condiția prevenirii efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității;

(c)

statele membre pot permite, în circumstanțe justificate în mod corespunzător și numai atât timp cât acestea sunt în continuare justificate în mod corespunzător, depășirea temporară a ELV, în anumite sectoare sau pentru anumite activități din afara domeniului de aplicare al literelor (a) și (b). În sensul prezentei litere, „circumstanțe justificate în mod corespunzător” înseamnă circumstanțe în care sunt îndeplinite următoarele condiții: (i) evaluarea riscurilor efectuată în conformitate cu articolul 4 a indicat depășirea ELV; (ii) ținând cont de situația actuală, au fost aplicate toate măsurile de natură tehnică și/sau organizatorică; (iii) caracteristicile specifice locului de muncă, ale echipamentului de lucru sau ale practicilor de lucru au fost luate în considerare; precum și (iv) angajatorul demonstrează că lucrătorii sunt în continuare protejați împotriva efectelor nocive asupra sănătății și a riscurilor la adresa securității, inclusiv pe baza unor standarde și orientări comparabile, cu un grad mai mare de specificitate și recunoscute la nivel internațional.

(2)   Statele membre informează Comisia cu privire la orice derogare în temeiul alineatului (1) literele (b) și (c) și prezintă motivele care justifică derogările respective în raportul menționat la articolul 15.

Articolul 11

Modificări tehnice ale anexelor

(1)   Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 12, pentru modificarea din punct de vedere strict tehnic a anexelor, astfel încât:

(a)	să se ia în considerare adoptarea de regulamente și directive în materie de armonizare tehnică și de standardizare privind proiectarea, construcția, fabricarea sau realizarea de echipamente și posturi de lucru;

(b)	să se ia în considerare progresul tehnic, evoluția celor mai relevante norme sau specificații și noile cunoștințe științifice privind câmpurile electromagnetice;

(c)	să se realizeze adaptări ale AL, atunci când apar noi dovezi științifice, cu condiția ca angajatorii să rămână în continuare obligați să respecte ELV în vigoare prevăzute în anexele II și III.

(2)   Comisia adoptă un act delegat, în conformitate cu articolul 12, pentru a introduce în anexa II orientările ICNIRP de limitare a expunerii la câmpurile electrice induse de mișcările organismului uman într-un câmp magnetic static și de câmpuri magnetice variabile în timp cu frecvența sub 1 Hz, de îndată ce orientările respective devin disponibile.

(3)   Atunci când este necesar, în cazul modificărilor prevăzute la alineatele (1) și (2), din motive imperioase de urgență, procedura prevăzută la articolul 13 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.

Articolul 12

Exercitarea delegării de competențe

(1)   Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

(2)   Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 11 se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la 29 iunie 2013. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

(3)   Delegarea de competențe menționată la articolul 11 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4)   De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(5)   Un act delegat adoptat în temeiul articolului 11 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 13

Procedura de urgență

(1)   Actele delegate adoptate în temeiul prezentului articol intră imediat în vigoare și se aplică atât timp cât nu se formulează nicio obiecțiune în conformitate cu alineatul (2). Notificarea unui act delegat transmisă Parlamentului European și Consiliului prezintă motivele pentru care s-a recurs la procedura de urgență în legătură cu sănătatea și protecția lucrătorilor.

(2)   Parlamentul European sau Consiliul pot formula obiecțiuni cu privire la un act delegat, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (5). Într-un astfel de caz, Comisia abrogă actul fără întârziere, în urma notificării deciziei Parlamentului European sau a Consiliului de a formula obiecțiuni.

CAPITOLUL IV

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 14

Ghiduri practice

În scopul facilitării punerii în aplicare a prezentei directive, Comisia pune la dispoziție ghiduri practice fără caracter obligatoriu, cu cel puțin șase luni înainte de 1 iulie 2016. Respectivele ghiduri vizează următoarele chestiuni:

(a)

determinarea expunerii, luându-se în considerare standardele corespunzătoare europene sau internaționale, inclusiv: — metodele de calcul pentru evaluarea ELV; — stabilirea mediei spațiale a câmpurilor electrice și magnetice externe; — orientările pentru modul de tratare a incertitudinilor de măsurare și de calcul;

(b)	orientările privind dovedirea respectării cerințelor, în cazul unor tipuri speciale de expunere neuniformă în situații specifice, pe baza unei dozimetrii bine stabilite;

(c)	descrierea „metodei vârfului ponderat” pentru câmpurile cu frecvență joasă și a „însumării câmpurilor cu frecvențe multiple” pentru câmpurile cu frecvență înaltă;

(d)	efectuarea unei evaluări a riscurilor și, atunci când este posibil, prevederea unor tehnici simplificate, ținându-se cont, mai ales, de necesitățile IMM-urilor;

(e)	măsurile menite să elimine sau să reducă riscurile, inclusiv măsuri specifice de prevenire în funcție de nivelul de expunere și de caracteristicile locului de muncă;

(f)	stabilirea unor proceduri de lucru documentate, precum și a unor măsuri specifice de informare și formare destinate lucrătorilor expuși la câmpuri electromagnetice în timpul unor activități legate de RMN care intră sub incidența articolului 10 alineatul (1) litera (a);

(g)	evaluarea expunerilor la frecvențe între 100 kHz și 10 MHz, pentru care trebuie avute în vedere atât efectele termice, cât și cele nontermice;

(h)	orientări privind controalele medicale și supravegherea medicală care trebuie asigurate de angajator în conformitate cu articolul 8 alineatul (2).

Comisia colaborează îndeaproape cu Comitetul consultativ pentru securitate și sănătate la locul de muncă. Se asigură informarea Parlamentului European în acest sens.

Articolul 15

Revizuirea și raportarea

Având în vedere articolul 1 alineatul (4), raportul privind punerea în aplicare a prezentei directive se elaborează în conformitate cu articolul 17a din Directiva 89/391/CEE.

Articolul 16

Transpunere

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 2016.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, acestea includ o trimitere la prezenta directivă ori sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre transmit Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 17

Abrogare

(1)   Directiva 2004/40/CE se abrogă de la 29 iunie 2013.

(2)   Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se interpretează în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa IV.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 19

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 43, 15.2.2012, p. 47.

(2)  Poziția Parlamentului European din 11 iunie 2013 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 20 iunie 2013.

(3)  JO L 159, 30.4.2004, p. 1.

(4)  JO L 114, 26.4.2008, p. 88.

(5)  JO L 110, 24.4.2012, p. 1.

(6)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

(7)  JO C 218, 13.9.2003, p. 1.

(8)  JO C 369, 17.12.2011, p. 14.

(9)  JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(10)  JO L 245, 26.8.1992, p. 23.

(11)  JO L 393, 30.12.1989, p. 18.

(12)  JO L 169, 12.7.1993, p. 1.

---

---

---

---

---