Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32012D0490

2012/490/UE: Decizia Comisiei din 24 august 2012 referitoare la modificarea anexei I la Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale Text cu relevanță pentru SEE

OJ L 231, 28.8.2012, p. 16–20 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 12 Volume 005 P. 148 - 152

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2012/490/oj

28.8.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 231/16


DECIZIA COMISIEI

din 24 august 2012

referitoare la modificarea anexei I la Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2012/490/UE)

COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (1), în special articolul 23 alineatul (2),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 715/2009 stabilește norme nediscriminatorii pentru condițiile de acces la sistemele de transport al gazelor naturale, pentru a se asigura buna funcționare a pieței interne a gazelor naturale. Întrucât duplicarea sistemelor de transport al gazelor este, în majoritatea cazurilor, neeconomică și ineficientă, concurența pe piețele gazelor naturale este stimulată de acordarea accesului terților la rețea, prin care se deschide infrastructura tuturor furnizorilor, în mod transparent și nediscriminatoriu. Apariția frecventă a cazurilor de congestie contractuală, atunci când utilizatorii rețelei nu pot obține acces la sistemele de transport al gazelor în ciuda disponibilității fizice a capacității, constituie un obstacol în calea realizării pieței interne a energiei.

(2)

Practica a demonstrat că, în pofida aplicării anumitor principii de gestionare a congestiei, cum ar oferirea de capacități întreruptibile, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale (2) și în Regulamentul (CE) nr. 715/2009, congestia contractuală din cadrul rețelelor de transport al gazelor din Uniune rămâne un obstacol în calea dezvoltării unei piețe interne a gazelor naturale care să funcționeze fără probleme. Prin urmare, este necesar să se modifice liniile directoare privind aplicarea procedurilor de gestionare a congestiei în caz de congestie contractuală. În conformitate cu articolul 23 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, liniile directoare propuse ar trebui să reflecte diferențele dintre sistemele naționale de transport al gazelor și pot stabili cerințe minime, care trebuie respectate în vederea realizării condițiilor de acces nediscriminatoriu și transparent la rețea, în ceea ce privește procedurile de gestionare a congestiei.

(3)

Procedurile de gestionare a congestiei trebuie să se aplice în caz de congestie contractuală și sunt destinate să rezolve aceste evenimente prin aducerea capacității neutilizate înapoi pe piață, pentru a fi realocată în cadrul proceselor de alocare periodice.

(4)

Atunci când la un punct de interconectare apar frecvent cazuri de congestie fizică, deseori este posibil ca procedurile de gestionare a congestiei să nu ajute la nimic. În aceste cazuri trebuie căutată și analizată o soluție din punctul de vedere al planificării rețelei și al investițiilor în aceasta.

(5)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 713/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (denumită în continuare „agenția”) trebuie să monitorizeze și să analizeze implementarea acestor linii directoare. Este necesar ca operatorii sistemelor de transport să aibă obligația de a publica, într-un format util, informațiile necesare pentru a identifica apariția congestiei contractuale.

(6)

În conformitate cu articolul 24 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, autoritățile de reglementare naționale asigură respectarea acestor linii directoare.

(7)

Pentru a se asigura că procedurile de gestionare a congestiei sunt aplicate în modul cel mai eficient în toate punctele de interconectare și în vederea maximizării capacităților disponibile în toate sistemele de intrare-ieșire adiacente, este extrem de important ca autoritățile de reglementare naționale și operatorii de sisteme de transport din diferite state membre să coopereze strâns unii cu alții, inclusiv în cadrul statelor membre. În special autoritățile de reglementare naționale și operatorii de sisteme de transport ar trebui să țină seama de cele mai bune practici și să depună eforturi în vederea armonizării proceselor de implementare a acestor linii directoare. Acționând în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 713/2009, agenția și autoritățile de reglementare naționale trebuie să asigure implementarea celor mai eficace proceduri de gestionare a congestiei la punctele de intrare și de ieșire pertinente din întreaga Uniune.

(8)

Întrucât operatorii de sisteme de transport posedă informații detaliate cu privire la utilizarea fizică a sistemului, fiind și cei mai în măsură să evalueze debitele viitoare, este necesar ca aceștia să stabilească un volum de capacitate suplimentară care să fie pusă la dispoziție în plus față de capacitatea tehnică calculată. Oferind o capacitate fermă mai mare decât cea disponibilă din punct de vedere tehnic, prin luarea în considerare a scenariilor privind debitele și a capacităților contractate, operatorii de sisteme de transport își asumă un risc care ar trebui recompensat corespunzător. Pentru a stabili veniturile operatorilor de sisteme de transport, această capacitate suplimentară ar trebui însă alocată numai în cazul în care au fost alocate toate celelalte capacități, inclusiv capacitatea rezultată din aplicarea altor proceduri de gestionare a congestiei. Operatorii de sisteme de transport trebuie să coopereze îndeaproape în vederea stabilirii capacității tehnice. Pentru a rezolva o posibilă situație de congestie fizică, operatorii de sisteme de transport trebuie să aplice măsura cea mai rentabilă, inclusiv prin răscumpărarea de capacități sau prin luarea altor măsuri de ordin tehnic sau comercial.

(9)

Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 715/2009 trebuie modificat în consecință.

(10)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit prin articolul 51 din Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2009 se modifică în conformitate cu anexa la prezenta decizie.

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles, 24 august 2012.

Pentru Comisie

Președintele

José Manuel BARROSO


(1)  JO L 211, 14.8.2009, p. 36.

(2)  JO L 289, 3.11.2005, p. 1.

(3)  JO L 211, 14.8.2009, p. 1.

(4)  JO L 211, 14.8.2009, p. 94.


ANEXĂ

Anexa I la Regulamentul (CE) nr. 715/2009 se modifică după cum urmează:

1.

Punctul 2.2 se înlocuiește cu următorul text:

„2.2.   Procedurile de gestionare a congestiei în caz de congestie contractuală

2.2.1.   Dispoziții generale

1.

Dispozițiile punctului 2.2 se aplică punctelor de interconectare dintre sisteme de intrare-ieșire adiacente, indiferent dacă sunt fizice sau virtuale, între două sau mai multe state membre sau în cadrul aceluiași stat membru, în măsura în care punctele fac obiectul unor proceduri de rezervare de către utilizatori. De asemenea, se pot aplica punctelor de intrare în țări terțe și punctelor de ieșire către acestea, sub rezerva deciziei autorității de reglementare naționale competente. Punctele de ieșire către consumatorii finali și rețele de distribuție, punctele de intrare din instalații de producție și terminale GNL, precum și punctele de intrare-ieșire ale instalațiilor de înmagazinare nu fac obiectul dispozițiilor de la punctul 2.2.

2.

Pe baza informațiilor publicate de operatorii de sisteme de transport conform secțiunii 3 din prezenta anexă și, acolo unde este cazul, validate de autoritățile de reglementare naționale, agenția publică până la data de 1 martie a fiecărui an, începând din 2014, un raport de monitorizare privind congestia la punctele de interconectare, cu referire la produsele de capacitate fermă vândute în anul precedent, ținând seama, în măsura posibilului, de schimburile comerciale de capacități de pe piața secundară și de utilizarea de capacitate întreruptibilă.

3.

Orice capacitate suplimentară care a devenit disponibilă prin aplicarea uneia dintre procedurile de gestionare a congestiei prevăzute la punctele 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4 și 2.2.5 este oferită de operatorul (operatorii) de sistem de transport în cadrul procesului de alocare normal.

4.

Măsurile prevăzute la punctele 2.2.2, 2.2.4 și 2.2.5 se implementează cu începere de la 1 octombrie 2013. Punctele 2.2.3.1-2.2.3.5 se aplică de la 1 iulie 2016.

2.2.2.   Creșterea capacității prin schema de suprasubscriere și răscumpărare

1.

Operatorii de sisteme de transport propun și, după aprobarea de către autoritatea de reglementare națională, implementează o schemă de suprasubscriere și răscumpărare bazată pe stimulente, pentru a oferi capacități suplimentare pe o bază fermă. Înaintea implementării, autoritatea de reglementare națională se consultă cu autoritățile de reglementare naționale ale statelor membre adiacente și ține seama de opiniile acestora. Capacitatea suplimentară este definită ca fiind capacitatea fermă oferită suplimentar față de capacitatea tehnică a unui punct de interconectare calculată conform articolului 16 alineatul (1) din prezentul regulament.

2.

Schema de suprasubscriere și răscumpărare trebuie să ofere operatorilor de sisteme de transport un stimulent pentru a pune la dispoziție un volum suplimentar de capacitate, ținând seama de condițiile tehnice, precum valoarea puterii calorifice, temperatura și consumul preconizat, ale sistemului de intrare-ieșire relevant, și de capacitățile rețelelor adiacente. Operatorii de sisteme de transport trebuie să aplice o abordare dinamică în ceea ce privește recalcularea capacității tehnice sau suplimentare a sistemului de intrare-ieșire.

3.

Schema de suprasubscriere și răscumpărare trebuie să se bazeze pe un regim de stimulente ce reflectă riscurile pe care și le asumă operatorii de sisteme de transport prin oferirea de capacitate suplimentară. Schema trebuie structurată în așa fel încât veniturile din vânzarea capacităților suplimentare și costurile datorate schemei de răscumpărare sau măsurilor luate în conformitate cu subpunctul 6 să fie repartizate între operatorii de sisteme de transport și utilizatorii rețelei. Autoritățile de reglementare naționale trebuie să decidă cu privire la repartizarea veniturilor și a costurilor între operatorul de sistem de transport și utilizatorul rețelei.

4.

În scopul stabilirii veniturilor operatorilor de sisteme de transport, capacitatea tehnică, în special capacitatea restituită, precum și (acolo unde este cazul) capacitatea rezultată din aplicarea unor mecanisme de «utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii» (use-it-or-lose-it) pentru capacitate fermă pentru ziua următoare (farm day-ahead) și pe termen lung, se consideră a fi alocată înainte de orice capacitate suplimentară.

5.

Pentru determinarea capacității suplimentare, operatorul de sistem de transport trebuie să țină cont de scenarii statistice privind volumul probabil de capacitate fizică neutilizată la orice moment dat în punctele de interconectare. De asemenea, trebuie să ia în considerare și un profil de risc pentru oferirea de capacitate suplimentară care să nu ducă la o obligație de răscumpărare excesivă. Schema de suprasubscriere și răscumpărare trebuie, de asemenea, să estimeze probabilitatea și costurile răscumpărării capacității de pe piață și să reflecte acest lucru în volumul de capacitate suplimentară care urmează să fie pus la dispoziție.

6.

Acolo unde este necesar pentru a se menține integritatea sistemului, operatorii de sisteme de transport trebuie să aplice o procedură de răscumpărare bazată pe piață, în care utilizatorii rețelei pot oferi capacitate. Utilizatorii rețelei trebuie informați în legătură cu procedura de răscumpărare aplicabilă. Utilizarea unei proceduri de răscumpărare se face fără a aduce atingere măsurilor de urgență aplicabile.

7.

Înainte de a aplica o procedură de răscumpărare, operatorii de sisteme de transport trebuie să verifice dacă integritatea sistemului nu poate fi cumva menținută într-un mod mai rentabil prin măsuri alternative de ordin tehnic și comercial.

8.

Atunci când propune schema de suprasubscriere și răscumpărare, operatorul de sistem de transport furnizează toate datele, estimările și modelele relevante autorității de reglementare naționale, pentru ca acestea din urmă să evalueze schema. Operatorul de sistem de transport trebuie să raporteze în mod regulat autorității de reglementare naționale cu privire la funcționarea schemei și, la cererea autorității de reglementare naționale, să prezintă toate datele relevante. Autoritatea de reglementare națională poate solicita operatorului de sistem de transport să revizuiască schema.

2.2.3.   Mecanismul de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare (firm day-ahead use-it-or-lose-it)

1.

Autoritățile de reglementare naționale trebuie să impună operatorilor de sisteme de transport să aplice cel puțin principiile stabilite la subpunctul 3 pentru fiecare utilizator al rețelei la puncte de interconectare în ceea ce privește modificarea nominalizării inițiale dacă, pe baza raportului anual de monitorizare al agenției întocmit în conformitate cu punctul 2.2.1.2, se dovedește că la punctele de interconectare cererea a depășit oferta (la prețul de rezervă atunci când se folosesc proceduri de ofertare) în cursul procedurilor de alocare a capacităților din anul care face obiectul raportului de monitorizare pentru produsele de utilizat fie în anul respectiv, fie în unul dintre următorii doi ani,

(a)

pentru cel puțin trei produse de capacitate fermă cu durata de o lună; sau

(b)

pentru cel puțin două produse de capacitate fermă cu durata de un trimestru; sau

(c)

pentru cel puțin un produs de capacitate fermă cu durata de un an sau mai mult; sau

(d)

dacă nu s-a oferit niciun produs de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult.

2.

Dacă, pe baza raportului anual de monitorizare, se dovedește că o situație similară celei definite la subpunctul 1 este puțin probabil să apară din nou în următorii trei ani, de exemplu ca urmare a disponibilității de capacitate în urma extinderii fizice a rețelei sau în urma rezilierii unor contracte pe termen lung, autoritățile de reglementare naționale competente pot hotărî să pună capăt mecanismului de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare.

3.

Renominalizarea fermă este autorizată până la maximum 90 % și minimum 10 % din capacitatea contractată de utilizatorul rețelei la punctul de interconectare. Cu toate acestea, dacă nominalizarea este mai mare de 80 % din capacitatea contractată, jumătate din volumul nenominalizat poate fi renominalizat ascendent. Dacă nominalizarea nu depășește 20 % din capacitatea contractată, jumătate din volumul nominalizat poate fi renominalizat descendent. Aplicarea prezentului subpunct se face fără a aduce atingere măsurilor de urgență aplicabile.

4.

Titularul inițial al capacității contractate poate renominaliza partea restricționată a capacității sale contractate ferme pe bază întreruptibilă.

5.

Subpunctul 3 nu se aplică utilizatorilor rețelei – persoane sau întreprinderi și întreprinderile pe care le controlează acestea, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 – care dețin mai puțin de 10 % din capacitatea tehnică medie din anul precedent la punctul de interconectare.

6.

Pentru punctele de interconectare în cazul cărora se aplică un mecanism de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare, în conformitate cu subpunctul 3, autoritatea de reglementare națională trebuie să realizeze o evaluare a relației cu schema de suprasubscriere și răscumpărare conform punctului 2.2.2, care poate duce la luarea de către autoritatea de reglementare națională a deciziei de a nu aplica dispozițiile punctului 2.2.2 în cazul punctelor de interconectare respective. Această decizie se notifică fără întârziere agenției și Comisiei.

7.

O autoritate de reglementare națională poate decide să implementeze la un punct de interconectare un mecanism de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare, în conformitate cu subpunctul 3. Înainte de adoptarea deciziei sale, autoritatea de reglementare națională se consultă cu autoritățile de reglementare naționale ale statelor membre adiacente. La adoptarea deciziei sale, autoritatea de reglementare națională ține seama de opiniile autorităților de reglementare naționale din statele adiacente.

2.2.4.   Restituirea capacității contractate

Operatorii de sisteme de transport acceptă orice restituire de capacitate fermă care este contractată de utilizatorul rețelei la un punct de interconectare, cu excepția produselor de capacitate cu o durată de cel mult o zi. Utilizatorul rețelei trebuie să își mențină drepturile și obligațiile care îi revin în temeiul contractului de capacitate până când capacitatea este realocată de operatorul de sistem de transport și în măsura în care capacitatea nu este realocată de operatorul de sistem de transport. Capacitatea restituită este considerată a fi realocată numai după ce întreaga capacitate disponibilă a fost alocată. Operatorul de sistem de transport informează fără întârziere utilizatorul rețelei cu privire la orice realocare a capacității sale restituite. Termenii și condițiile specifice pentru restituirea capacității, în special pentru cazurile în care mai mulți utilizatori ai rețelei își restituie capacitatea, trebuie aprobate de autoritatea de reglementare națională.

2.2.5.   Mecanismul de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea pe termen lung

1.

Autoritățile de reglementare naționale impun operatorilor de sisteme de transport să retragă parțial sau complet capacitatea contractată care este slab utilizată în mod sistematic la un punct de interconectare de către un utilizator al rețelei, în cazul în care utilizatorul respectiv nu a vândut sau oferit în condiții rezonabile capacitatea sa nefolosită și alți utilizatori ai rețelei solicită capacitate fermă. Capacitatea contractată este considerată a fi slab utilizată în mod sistematic în special dacă:

(a)

utilizatorul rețelei folosește în medie mai puțin de 80 % din capacitatea sa contractată, atât între 1 aprilie și 30 septembrie, cât și între 1 octombrie și 31 martie, cu o durată contractuală efectivă de peste un an, pentru care nu s-a putut prezenta nicio justificare pertinentă; sau

(b)

utilizatorul rețelei nominalizează în mod sistematic aproape 100 % din capacitatea sa contractată și renominalizează descendent în vederea eludării regulilor stabilite la punctul 2.2.3.3.

2.

Aplicarea unui mecanism de utilizare obligatorie sub sancțiunea pierderii pentru capacitatea fermă pentru ziua următoare nu trebuie considerată ca reprezentând o justificare pentru a împiedica aplicarea subpunctului 1.

3.

Retragerea duce la pierderea parțială sau totală a capacității contractate de utilizatorul rețelei, pe o perioadă determinată sau pentru restul duratei contractuale efective. Utilizatorul rețelei trebuie să își mențină drepturile și obligațiile care îi revin în temeiul contractului de capacitate până când capacitatea este realocată de operatorul de sistem de transport și în măsura în care capacitatea nu este realocată de operatorul de sistem de transport.

4.

Operatorii de sisteme de transport furnizează periodic autorităților de reglementare naționale toate datele necesare pentru a monitoriza măsura în care sunt utilizate capacitățile contractate cu durată contractuală efectivă de peste un an sau pe trimestre recurente care acoperă cel puțin doi ani.”

2.

Punctul 3.1.1 subpunctul 1 se modifică după cum urmează:

(a)

litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e)

într-un format care poate fi descărcat de pe internet, care a fost convenit între operatorii de sisteme de transport și autoritățile de reglementare naționale – pe baza unui aviz de format armonizat, care urmează să fie furnizat de agenție – și care permite efectuarea de analize cantitative;”;

(b)

se adaugă următoarea literă (h):

„(h)

toate datele se pun la dispoziție, începând de la 1 octombrie 2013, pe o platformă centrală la nivel de Uniune, instituită de ENTSOG pe baze rentabile.”

3.

La punctul 3.3 subpunctul 1, se adaugă următoarele litere (h), (i), (j), (k) și (l):

„(h)

cazurile de respingere a unor cereri, valabile din punct de vedere juridic, de produse de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult, inclusiv numărul și volumul cererilor respinse; și

(i)

în cazul licitațiilor, data și locul în care produsele de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult au fost vândute la prețuri mai mari decât prețul de rezervă;

(j)

data și locul în care nu a fost oferit niciun produs de capacitate fermă cu durata de o lună sau mai mult în cadrul procesului de alocare periodic;

(k)

capacitatea totală pusă la dispoziție prin aplicarea procedurilor de gestionare a congestiei stabilite la punctele 2.2.2, 2.2.3, 2.2.4 și 2.2.5, pentru fiecare procedură de gestionare a congestiei în parte;

(l)

literele (h)-(k) se aplică de la 1 octombrie 2013.”


Top