(1)

Economia europeană se confruntă cu o încetinire acută ca urmare a crizei financiare. Sunt necesare eforturi extraordinare și urgente pentru a contracara această situație economică gravă și fără precedent. Pentru a restabili încrederea actorilor de pe piață, este necesară finalizarea fără întârziere a măsurilor cu impact asupra economiei.

(2)

În același timp, este clar că forța și viabilitatea pe termen lung a economiei europene depind de remodelarea acesteia astfel încât să facă față necesităților de siguranță energetică și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Preocupările crescânde legate de siguranța alimentării cu gaze naturale întăresc această concluzie.

(3)

Din perspectiva acestor preocupări, Consiliul European din 11 și 12 decembrie 2008 a aprobat prin concluziile sale Planul european de redresare economică (planul de redresare), prezentat de Comisie la 26 noiembrie 2008, care stabilește modalitățile prin care statele membre și Uniunea Europeană își pot coordona politicile și care oferă un nou stimulent pentru economia europeană, stimulent ce vizează obiectivele pe termen lung ale Comunității.

(4)

O parte importantă din planul de redresare este propunerea de creștere a cheltuielilor Comunității în anumite sectoare strategice, pentru a răspunde în acest fel la lipsa de încredere a investitorilor și pentru a contribui la deschiderea căii către o economie mai puternică în viitor. Consiliul European a solicitat Comisiei să prezinte o listă de proiecte specifice, ținând seama de asigurarea unui echilibru geografic adecvat, pentru a consolida investițiile în special în dezvoltarea proiectelor de infrastructură.

(5)

Pentru ca planul de redresare să fie eficace, este esențial să se finanțeze măsuri care să soluționeze rapid atât criza economică, cât și necesitățile energetice urgente ale Comunității. Cu toate acestea, programul special stabilit prin prezentul regulament nu ar trebui, în niciun caz, să creeze un precedent pentru viitoarele rate de cofinanțare aplicabile în domeniul investițiilor pentru infrastructură.

(6)

Pentru a avea un impact tangibil și substanțial, măsurile respective ar trebui să se concentreze asupra anumitor sectoare specifice, în care acțiunea ar avea o contribuție marcantă la obiectivele de siguranță a alimentării cu energie și la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; există proiecte mari, mature, care pot face uz în mod eficient și eficace de sume importante din asistența financiară și pot atrage sume importante pentru investiții din alte surse, inclusiv de la Banca Europeană de Investiții; și acțiunea la nivel european ar putea oferi valoare adăugată. Sectoarele infrastructurilor de gaze naturale și de energie electrică, energia eoliană offshore și captarea și stocarea dioxidului de carbon îndeplinesc aceste criterii. Alegerea sectoarelor menționate reflectă circumstanțele specifice ale planului de redresare și nu pune în discuție prioritatea majoră acordată eficienței energetice și promovării energiei din surse regenerabile, care au fost abordate în cadrul planului de redresare.

(7)

În cazul în care nu este posibil ca fondurile să fie angajate integral până la sfârșitului anului 2010, Comisia și-a declarat intenția de a propune, dacă este cazul, la elaborarea, în 2010, a raportului privind punerea în aplicare a prezentului regulament, măsuri care să permită finanțarea proiectelor adecvate planului de redresare, cum ar fi proiectele în domeniile eficienței energetice și energiei din surse regenerabile.

(8)

În cazul infrastructurilor de gaze naturale și de energie electrică, au apărut o serie de provocări pe parcursul ultimilor ani. Crizele recente ale gazelor naturale (iernile din anii 2006 și 2009) și creșterea prețurilor petrolului până la jumătatea anului 2008 au demonstrat cât de vulnerabilă este Europa. Resursele de energie indigene – gaze naturale și petrol – sunt în scădere, Europa fiind, prin urmare, din ce în ce mai dependentă de importuri pentru a se alimenta cu energie. În acest context, infrastructura energetică va juca un rol crucial.

(9)

Cu toate acestea, criza economică și financiară actuală afectează punerea în aplicare a proiectelor de infrastructură energetică. Unele proiecte importante, inclusiv proiecte de interes comunitar, se pot confrunta cu întârzieri drastice în punerea lor în aplicare din cauza insuficienței fondurilor. Este oportun, prin urmare, să se acționeze urgent în vederea susținerii investițiilor în infrastructurile energetice. Având în vedere durata îndelungată necesară pentru planificarea și apoi execuția acestor proiecte, este important să se realizeze imediat investiții comunitare în această infrastructură pentru a se putea accelera, în special, derularea unor proiecte de importanță deosebită pentru siguranța alimentării cu energie în cadrul Comunității. Această măsură va fi vitală pentru asigurarea siguranței alimentării cu energie a Comunității la prețuri competitive, atunci când economia se va relansa și când va crește cererea de energie la nivel mondial.

(10)

Dintre proiectele de infrastructură energetică, este necesar să se selecteze acele proiecte care sunt importante pentru funcționarea pieței interne a energiei, pentru siguranța alimentării cu energie și care contribuie, de asemenea, la redresarea economiei.

(11)

În cazul captării și stocării dioxidului de carbon și în special în cazul energiei eoliene offshore, prezentul regulament ar trebui să dezvolte Planul strategic european pentru tehnologiile energetice, prezentat de Comisie la 22 noiembrie 2007, care a invitat la realizarea unui plan strategic comun pentru eforturile privind cercetarea și inovarea în domeniul energiei, în concordanță cu obiectivele politicii energetice a UE, angajându-se totodată în direcția instituirii a șase inițiative industriale europene. Consiliul European din 16 octombrie 2008 a solicitat prin concluziile sale Comisiei să accelereze în mod semnificativ implementarea planului strategic european pentru tehnologiile energetice. Acest program inițiază finanțarea pentru proiecte privind captarea și stocarea carbonului și energia eoliană offshore, fără a aduce atingere instituirii în viitor a celor șase inițiative industriale privind proiectele demonstrative din domeniul energiei, după cum se subliniază în Planul strategic european pentru tehnologiile energetice.

(12)

Pentru a avea un impact imediat asupra crizei economice, este esențial ca prezentul regulament să stabilească o listă a proiectelor care pot primi imediat asistență financiară, sub rezerva conformității cu criteriile de eficiență și eficacitate și cu limitele stabilite prin pachetul financiar.

(13)

În cazul proiectelor privind infrastructura de gaze naturale și de energie electrică, ar trebui să se stabilească o listă în conformitate cu contribuția proiectului la obiectivele de siguranță și diversificare a surselor de alimentare, astfel cum se identifică în cea de-a doua reexaminare strategică a politicii energetice din 13 noiembrie 2008, realizată de Comisie și aprobată de Parlamentul European prin rezoluția sa din 3 februarie 2009 și de Consiliu prin concluziile sale din 19 februarie 2009. Proiectele ar trebui să fie selectate pe baza faptului că pun în aplicare prioritățile identificate în respectiva reexaminare, că au atins un grad de maturitate rezonabil și că aduc o contribuție la siguranța și diversificarea surselor de energie și de alimentare; la optimizarea capacității rețelei și integrarea pieței interne a energiei, în special în ceea ce privește secțiunea transfrontalieră; la dezvoltarea rețelei pentru întărirea coeziunii economice și sociale prin reducerea izolării regiunilor sau insulelor celor mai defavorizate din Comunitate; la conectarea resurselor de energie regenerabile; la siguranța, fiabilitatea și interoperabilitatea rețelelor interconectate; și la solidaritatea dintre statele membre. Punerea în aplicare a proiectelor menționate va impune un angajament din partea autorităților naționale, regionale și locale pentru accelerarea procedurilor administrative și a eliberării autorizațiilor. În cazul a numeroase proiecte, susținerea nu va fi disponibilă în intervalul de timp prevăzut, dacă nu va avea loc această accelerare.

(14)

În cazul energiei eoliene offshore, lista ar trebui să cuprindă proiecte care pot fi considerate, pe baza informațiilor culese de la părțile interesate în cadrul Platformei tehnologice europene pentru energie eoliană, de la întreprinderi din domeniu și din alte surse, a fi aprobate și gata de implementare, a fi inovatoare, plecând totodată de la concepte bine stabilite; a avea capacitate de accelerare ca urmare a unui stimulent financiar; a avea semnificație în context transfrontalier; a fi pe scară largă; și a fi în măsură să demonstreze modul în care rezultatele progreselor tehnologice vor fi diseminate în mod eficient în lumina obiectivelor și structurilor aprobate prin Planul strategic european pentru tehnologiile energetice. Asistența financiară ar trebui să fie direcționată către proiectele care sunt în măsură să înregistreze o dezvoltare considerabilă în perioada 2009-2010.

(15)

În cazul captării și stocării carbonului, lista ar trebui întocmită în principal pe baza informațiilor culese de la părțile interesate din cadrul Forumului combustibililor fosili, al Platformei tehnologice pentru centrale electrice pe bază de combustibili fosili și cu emisii zero și din alte surse. Asistența financiară ar trebui să fie direcționată către proiectele care sunt în măsură să înregistreze o dezvoltare considerabilă în perioada 2009-2010. Măsura în care proiectele sunt gata să demareze ar trebui să fie evaluată pe baza existenței unui concept matur și fezabil pentru instalația industrială, inclusiv pentru componenta acesteia de captare a carbonului, a existenței unui concept matur și fezabil pentru transportarea și stocarea CO2 și a unui angajament clar al autorităților locale în ceea ce privește susținerea proiectului. Proiectele ar trebui, de asemenea, să facă dovada modului în care rezultatele progreselor tehnologice vor fi diseminate eficient și a modului în care vor accelera realizarea obiectivelor prevăzute în Planul strategic european pentru tehnologiile energetice.

(16)

Va fi necesar să se facă o selecție între propunerile eligibile. O astfel de selecție ar trebui să asigure, printre altele, că se oferă susținere pentru cel mult o propunere privind captarea și stocarea carbonului în fiecare stat membru, pentru a se permite investigarea unei largi varietăți de condiții de stocare geologică și pentru a se sprijini obiectivul de a încuraja redresarea economiei în întreaga Europă.

(17)

Finanțarea comunitară nu ar trebui să denatureze în mod nejustificat concurența sau funcționarea pieței interne, având în vedere, în special, normele privind accesul terților și eventualele exceptări privind accesul terților. Orice fonduri naționale suplimentare, care se adaugă la finanțarea comunitară, ar trebui să ia în considerare normele privind ajutoarele de stat. Indiferent de formă, asistența financiară comunitară ar trebui să se acorde în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene („regulamentul financiar”) (3) și ale Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (4), cu excepția situațiilor în care dispozițiile prezentului regulament deviază în mod explicit de la normele respective.

(18)

Ca urmare a necesității urgente de soluționare a crizei economice și a necesităților presante de energie ale Comunității, prezentul regulament conține deja dispoziții detaliate cu privire la modalitățile financiare de acordare a asistenței, inclusiv o listă a proiectelor eligibile. În plus, datorită necesității urgente a unor măsuri de stimulare, toate angajamentele juridice de implementare a angajamentelor bugetare asumate în 2009 și 2010 ar trebui efectuate până la sfârșitul anului 2010.

(19)

Atunci când acțiunile finanțate în temeiul prezentului regulament sunt puse în aplicare, ar trebui protejate interesele financiare ale Comunității prin aplicarea de măsuri preventive antifraudă, anticorupție și împotriva oricăror alte activități ilegale, prin controale efective și prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit, precum și, în cazul în care se constată abateri, prin sancțiuni eficace, proporționale și cu efect de descurajare, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene (5), cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului din 11 noiembrie 1996 privind controalele și inspecțiile la fața locului efectuate de Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităților Europene împotriva fraudei și a altor abateri (6) și cu Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (7).

(20)

Având în vedere natura aspectelor din subprograme, Comisia ar trebui să fie asistată de diferite comitete pentru selectarea propunerilor reținute pentru finanțare și pentru stabilirea valorii finanțării care urmează să fie acordată în cadrul fiecărui subprogram.

(21)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (8).

(22)

Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv sprijinirea redresării economice în Comunitate, satisfacerea necesităților de siguranță energetică și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin creșterea cheltuielilor pentru anumite sectoare strategice, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, având în vedere domeniul de aplicare a prezentului regulament, precum și caracterul sectoarelor și proiectelor selectate, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(23)

Ca urmare a necesității urgente de soluționare a crizei economice și a necesităților presante de energie ale Comunității, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare imediat după publicare,