EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32009D1015

Decizia Consiliului din 22 decembrie 2009 de modificare a părții I din anexa 3 la Instrucțiunile consulare comune în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe care au obligația de a deține viză de tranzit aeroportuar

OJ L 348, 29.12.2009, p. 51–52 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Croatian: Chapter 19 Volume 011 P. 151 - 152

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 04/04/2010; abrogare implicită prin 32009R0810

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2009/1015/oj

29.12.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 348/51


DECIZIA CONSILIULUI

din 22 decembrie 2009

de modificare a părții I din anexa 3 la Instrucțiunile consulare comune în ceea ce privește resortisanții țărilor terțe care au obligația de a deține viză de tranzit aeroportuar

(2009/1015/UE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 789/2001 al Consiliului din 24 aprilie 2001 care rezervă Consiliului competențele de executare în ceea ce privește anumite norme metodologice și proceduri de examinare a cererilor de viză (1),

având în vedere inițiativa Republicii Federale Germania,

întrucât:

(1)

Partea I din anexa 3 la Instrucțiunile consulare comune cuprinde lista comună a țărilor terțe ai căror resortisanți sunt supuși obligației de a deține viză de tranzit aeroportuar (VTA) de către toate statele membre.

(2)

Germania și Țările de Jos doresc, în ceea ce privește resortisanții etiopieni, să limiteze obligația de a deține VTA la persoanele care nu dețin o viză valabilă eliberată pentru un stat membru sau pentru un stat care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 sau pentru Canada, Japonia, sau Statele Unite ale Americii. Prin urmare, Partea I din anexa 3 la Instrucțiunile consulare comune ar trebui să se modifice în consecință.

(3)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale. Întrucât prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor titlului V din partea a treia a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca decide, în termen de șase luni de la data adoptării prezentei decizii, dacă va transpune decizia în legislația națională, în conformitate cu articolul 4 din respectivul protocol.

(4)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (2), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a respectivului acord (3).

(5)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (4), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea Acordului în numele Comunității Europene (5).

(6)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE a Consiliului din 28 februarie 2008 privind semnarea protocolului în numele Comunității Europene (6).

(7)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (7). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(8)

Prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (8). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(9)

În ceea ce privește Ciprul, prezenta decizie reprezintă un act care dezvoltă dispozițiile acquis-ului Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.

(10)

Prezenta decizie reprezintă un act care dezvoltă dispozițiile acquis-ului Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Partea I din anexa 3 la Instrucțiunile consulare comune se modifică după cum urmează:

1.

La rubrica referitoare la Etiopia, se introduce următoarea notă de subsol:

„Pentru Germania și Țările de Jos

Următoarele persoane sunt scutite de obligația de a deține VTA:

resortisanții care dețin o viză valabilă eliberată pentru un stat membru sau pentru un stat care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 sau pentru Canada, Japonia sau Statele Unite ale Americii, sau în cazul în care se întorc din aceste țări după ce și-au utilizat viza.”.

2.

În josul listei cu țările terțe, în partea explicativă de la paragraful al treilea, se adaugă un nou paragraf:

„Scutirile de la obligația de a deține viză de tranzit aeroportuar se aplică și în cazul trecerii prin zona de tranzit aeroportuar a unui resortisant al unei țări terțe care deține o viză valabilă eliberată pentru un stat membru sau pentru un stat care este parte la Acordul privind Spațiul Economic European din 2 mai 1992 sau pentru Canada, Japonia sau Statele Unite ale Americii, care călătorește către oricare altă țară terță. Acestea nu se aplică trecerii prin zona de tranzit aeroportuar a unui resortisant al unei țări terțe care se întoarce din oricare altă țară terță după expirarea vizei menționate anterior.”

Articolul 2

Prezenta decizie intră în vigoare în cea de a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre, în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Bruxelles, 22 decembrie 2009.

Pentru Consiliu

Președintele

A. CARLGREN


(1)  JO L 116, 26.4.2001, p. 2.

(2)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(3)  JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(4)  JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(5)  JO L 53, 27.2.2008, p. 1.

(6)  JO L 83, 26.3.2008, p. 3.

(7)  JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(8)  JO L 64, 7.3.2002, p. 20.


Top