(1)

Sectorul serviciilor financiare este o componentă-cheie a pieței interne, esențială pentru funcționarea corespunzătoare a economiei europene și pentru competitivitatea globală. Un sector financiar viabil și dinamic necesită un cadru solid de reglementare și supraveghere, capabil să răspundă necesităților unor piețe financiare din ce în ce mai integrate la nivel comunitar.

(2)

Criza de pe piețele financiare, care a început în 2007, a plasat problematica supravegherii instituțiilor financiare, a raportării financiare și a auditului în prim-planul agendei politice a Comunității, sub aspectul elementelor necesare pentru a garanta buna funcționare a cadrului comun al pieței interne.

(3)

Într-o economie globală există, de asemenea, necesitatea convergenței standardelor între jurisdicții și a elaborării de standarde internaționale în cadrul unui proces transparent și responsabil din punct de vedere democratic. Prin urmare, este important pentru Comunitate ca aceasta să se implice în procesul de stabilire a standardelor internaționale pentru piețele financiare. Pentru a garanta că interesele Comunității sunt respectate și că standardele globale sunt de înaltă calitate și compatibile cu legislația comunitară, este esențial ca interesele Comunității să fie reprezentate în mod adecvat în respectivul proces de stabilire a standardelor internaționale.

(4)

În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (3) (Regulamentul IAS), standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) ar trebui incluse în dreptul comunitar pentru a fi utilizate de societăți cu valori mobiliare cotate pe o piață reglementată din Comunitate, cu condiția ca IFSR să îndeplinească criteriile prevăzute de Regulamentul IAS. IFSR dețin, astfel, un rol important în funcționarea pieței interne și, prin urmare, Comunitatea este direct interesată să se asigure că procesul prin care sunt elaborate și aprobate IFSR conduce la stabilirea de standarde care respectă cerințele cadrului juridic al pieței interne.

(5)

IFRS sunt emise de Consiliul pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB), iar interpretările aferente de Comitetul pentru interpretări ale standardelor internaționale de raportare financiară (IFRIC), două organisme ale Fundației Comitetului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASCF). De aceea, este important să se stabilească măsuri de finanțare corespunzătoare pentru IASCF.

(6)

Grupul consultativ european pentru raportări financiare (EFRAG) a fost înființat în 2001 de organizații europene reprezentând emitenți, investitori și profesioniști din sectorul contabilității implicați în procesul de raportare financiară. În conformitate cu Regulamentul IAS, EFRAG oferă Comisiei avize cu privire la conformitatea cu dreptul comunitar a standardelor de contabilitate emise de IASB sau a interpretărilor emise de IFRIC care necesită o aprobare. EFRAG este, de asemenea, utilizat din ce în ce mai mult ca platformă pentru a furniza contribuții tehnice în amonte cu privire la proiectele de standarde de contabilitate.

(7)

Având în vedere rolul-cheie pe care îl joacă EFRAG în privința susținerii legislației și politicii în domeniul pieței interne și a reprezentării intereselor europene în procesul de stabilire a standardelor la nivel internațional, se dovedește necesară contribuția Comunității la finanțarea EFRAG.

(8)

În domeniul auditului legal, Consiliul de supraveghere a interesului public (PIOB) a fost creat în 2005 de către Grupul de monitorizare, o organizație internațională responsabilă de monitorizarea reformei în materie de guvernanță a Federației Internaționale a Contabililor (IFAC). Rolul PIOB este acela de a supraveghea procesul care conduce la adoptarea standardelor internaționale de audit (ISA) și alte activități de interes public ale IFAC. Este posibilă adoptarea de ISA pentru aplicarea în Comunitate cu condiția, în special, ca acestea să fie elaborate respectându-se în mod corespunzător procedurile, supravegherea publică și transparența, astfel cum se prevede la articolul 26 din Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate (4).

(9)

Introducerea ISA în dreptul comunitar și rolul-cheie pe care îl joacă PIOB în garantarea respectării cerințelor prevăzute în Directiva 2006/43/CE se traduc prin faptul că Comunitatea este direct interesată să se asigure că procesul prin care sunt elaborate și aprobate aceste standarde conduce la stabilirea unor standarde care respectă cerințele cadrului juridic al pieței interne. De aceea, este important să se asigure măsuri de finanțare corespunzătoare pentru PIOB.

(10)

Prin urmare, este indicat să se instituie un program comunitar („programul”) care să permită cofinanțarea activităților EFRAG, IASCF și ale PIOB care urmăresc, în conformitate cu articolul 162 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (5), obiective de interes european general prin conceperea de standarde, aprobarea de standarde sau supravegherea proceselor de stabilire a standardelor în domeniul raportării financiare și al auditului.

(11)

Este, de asemenea, indicat să se ofere subvenții celor trei structuri de sprijin legale, al căror obiectiv exclusiv constă în furnizarea de sprijin administrativ Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare, instituit prin Decizia 2009/77/CE a Comisiei (6), Comitetului european al inspectorilor bancari, instituit prin Decizia 2009/78/CE a Comisiei (7) și Comitetului european al inspectorilor pentru asigurări și pensii ocupaționale, instituit prin Decizia 2009/79/CE a Comisiei (8) (împreună „comitetele de supraveghetori”) pentru realizarea mandatelor lor și a proiectelor referitoare la convergența în materie de supraveghere, în special formarea personalului autorităților naționale de supraveghere și gestionarea proiectelor din domeniul tehnologiei informației.

(12)

Criza financiară a demonstrat necesitatea urgentă de a realiza progrese în domeniul convergenței și cooperării în materie de supraveghere. Prin urmare, este oportun ca Comunitatea să contribuie financiar la anumite acțiuni ale comitetelor de supraveghetori care urmează să fie desfășurate în vederea realizării acestor progrese.

(13)

Punerea în aplicare și aplicarea uniformă a dreptului comunitar în domeniul serviciilor financiare în ceea ce privește activitățile de supraveghere sunt esențiale pentru eliminarea obstacolelor încă existente în calea bunei funcționări a pieței interne. Unele dintre cele mai eficiente și adecvate mijloace pentru eliminarea obstacolelor existente constau în oferirea de către comitetele de supraveghetori a unei mai bune formări comune pentru personalul autorităților naționale de supraveghere și dezvoltarea unor instrumente comune în domeniul tehnologiei informației.

(14)

Organismele care își desfășoară activitatea în domeniul supravegherii, al contabilității și al auditului sunt în mare măsură dependente de finanțare și, în pofida rolurilor lor majore în cadrul Comunității, niciunul dintre beneficiarii propuși ai programului nu se bucură de sprijin financiar din bugetul Comunității, ceea ce le poate afecta capacitatea de a-și îndeplini misiunile respective care sunt decisive pentru funcționarea pieței interne.

(15)

Prin cofinanțarea comunitară se asigură faptul că beneficiarii au la dispoziție o finanțare transparentă, stabilă, diversificată, solidă și adecvată și că își pot duce la bun sfârșit misiunea de interes public într-un mod independent și eficient.

(16)

Ar trebui să se prevadă fonduri suficiente printr-o contribuție comunitară pentru buna funcționare a comitetelor de supraveghetori și stabilirea de standarde internaționale de contabilitate și audit, precum și, în special, pentru IASCF, inclusiv EFRAG și PIOB.

(17)

Finanțarea comunitară ar trebui să fie acordată sub condiția, în special în cazul specific al IASCF, a realizării practice a reformelor în materie de guvernanță solicitate de Comunitate.

(18)

Atunci când transmit anual proiectele de programe de lucru Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, astfel cum se solicită în Rezoluția Parlamentului European din 9 octombrie 2008 (9) și în Concluziile Consiliului din 14 mai 2008, comitetele de supraveghetori ar trebui să includă în respectivele proiecte de programe de lucru o secțiune care să detalieze activitățile care au fost finanțate în cadrul programului în cursul anului de transmitere, indicând, în special, cuantumurile cu care au fost finanțate și rezultatele obținute prin activitățile finanțate, precum și o descriere a activităților pe care comitetele de supraveghetori intenționează să o transmită Comisiei în cursul anului următor de finanțare în cadrul programului.

(19)

Pe lângă modificarea modelelor de finanțare ale acestora, IASCF si EFRAG sunt în plin proces de realizare a unor reforme în materie de guvernanță, a căror necesitate a fost subliniată de criza financiară, pentru a se asigura că prin structura și procesele lor acestea își îndeplinesc misiunea de interes public într-un mod independent, eficient, transparent și responsabil din punct de vedere democratic. Importanța acestor reforme a fost subliniată în raportul Grupului la nivel înalt pentru supravegherea financiară condus de Jacques de Larosière (grupul de Larosière) din 25 februarie 2009, în Comunicarea Comisiei pentru Consiliul European de primăvară din 4 martie 2009, intitulat „Stimularea redresării economiei europene”, precum și în cadrul reuniunii Grupului celor douăzeci (G-20) din 2 aprilie 2009. Reformele respective ar trebui puse în aplicare înainte de demararea cofinanțării comunitare. În ceea ce privește IASCF, reformele ar trebui să includă, printre altele, îndeplinirea așteptărilor formulate în Rezoluția Parlamentului European din 24 aprilie 2008 privind standardele internaționale de raportare financiară (IFRS) și guvernanța Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) și în Concluziile Consiliului din 8 iulie 2008, în special cele referitoare la instituirea unui Consiliu de monitorizare cu competențe relevante și o componență adecvată, sporirea transparenței și a legitimității proceselor de stabilire a standardelor și a programului de lucru ale IASCF, sporirea eficacității activității Consiliului consultativ pentru standarde și oficializarea rolului studiilor de impact ca parte integrantă a procedurilor IASB.

(20)

Beneficiarii care desfășoară activități internaționale în țări terțe, precum PIOB și IASCF, nu ar trebui să beneficieze în continuare de cofinanțare comunitară în cazul în care, după primii doi ani de cofinanțare, aceștia nu înregistrează suficiente progrese în garantarea faptului că sursele de finanțare neutre, inclusiv din partea participanților din țări terțe, reprezintă majoritatea finanțării lor totale.

(21)

Directiva 2006/43/CE prevede că statele membre înființează organe de supraveghere independente în domeniul auditului. Cu toate acestea, recentele evenimente de pe piață au demonstrat deficiențe în multe domenii, inclusiv în cel al auditului. Prin urmare, pentru a îmbunătăți calitatea auditului în Uniunea Europeană, Comisia ar trebui să prezinte, până la 1 iulie 2010, un raport privind consolidarea cooperării în materie de supraveghere la nivel european între societățile de audit.

(22)

Criza financiară ar putea conduce la înființarea de noi organisme la nivel comunitar sau internațional cu un mandat care să includă obiective comunitare similare celor ale beneficiarilor programului.

(23)

Ar trebui să fie posibilă includerea în program a unor astfel de organisme, în calitate de noi beneficiari, cu condiția ca acestea să respecte criteriile de eligibilitate prevăzute în prezenta decizie.

(24)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (10).

(25)

Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să selecteze noi beneficiari pentru program și să modifice anexa în consecință. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei decizii, prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(26)

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (11) (regulamentul financiar) și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002, care apără interesele financiare ale Comunității, trebuie aplicate ținându-se seama de principiile simplității și consecvenței în alegerea instrumentelor bugetare, de o limitare a numărului de cazuri în care Comisia păstrează responsabilitatea directă pentru punerea în aplicare și gestionare și de proporționalitatea necesară între nivelul de resurse și sarcina administrativă aferentă utilizării acestora.

(27)

Criza financiară a evidențiat necesitatea unei reforme a modelelor de reglementare și de supraveghere a sectorului financiar al Uniunii Europene. În Comunicarea sa intitulată „Stimularea redresării economiei europene”, Comisia și-a anunțat intenția de a prezenta propunerile legislative necesare, ținând seama în mod corespunzător de concluziile prezentate de grupul de Larosière. Consiliul European din 19 și 20 martie 2009 a convenit asupra necesității de a îmbunătăți procesul de reglementare și supraveghere a instituțiilor financiare din Uniunea Europeană, având ca bază de acțiune raportul grupului de Larosière. Comisia ar trebui să prezinte propuneri relevante Parlamentului European și Consiliului cât mai curând posibil și, în orice caz, până la 1 iulie 2010.

(28)

Prezenta decizie ar trebui să prevadă posibilitatea de cofinanțare a activităților anumitor organisme care urmăresc obiective de interes comunitar general, referitoare la aspecte de interes comunitar în domeniul serviciilor financiare, și care concep și aprobă standarde, sau supraveghează procesele de stabilire a standardelor în domeniul raportării financiare și al auditului.

(29)

Finanțarea comunitară este propusă pentru un număr bine definit și limitat de organisme, care sunt unele dintre cele mai importante din domeniul serviciilor financiare. În cadrul instituțional actual, noile mecanisme de finanțare vor asigura o finanțare stabilă, diversificată, solidă și adecvată pentru a permite organismelor în cauză să-și îndeplinească misiunea legată de Comunitate sau de interes public comunitar în mod independent și eficient. Sprijinul financiar urmează să se acorde în conformitate cu condițiile prevăzute în regulamentul financiar și în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002.

(30)

Deoarece obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, având în vedere dimensiunea și efectele sale, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective,

(a)

trebuie să fie o persoană juridică fără scop lucrativ, care să urmărească un obiectiv care vizează promovarea interesului public și scopuri de interes european general, astfel cum sunt prevăzute la articolul 162 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002; și

(b)

nu trebuie să se afle, în momentul acordării subvenției, în una dintre situațiile menționate la articolul 93 alineatul (1), la articolul 94 sau la articolul 96 alineatul (2) litera (a) din regulamentul financiar.

(a)

proiectele din domeniul tehnologiei informației;

(b)

programele de formare și sistemele de detașare a personalului pentru personalul autorităților naționale de supraveghere;

(c)

găzduirea de conferințe, seminarii, sesiuni de formare și reuniuni ale experților;

(d)

redactarea și emiterea de publicații, pregătirea și realizarea altor activități informaționale;

(e)

efectuarea de cercetări, pregătirea de studii; și

(f)

alte activități specifice de sprijin relevante pentru legislația sau politicile Comunității în domeniul contabilității și al auditului sau al convergenței sau cooperării în materie de supraveghere.