Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32005L0065

Directiva 2005/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind consolidarea securității portuareText cu relevanță pentru SEE.

OJ L 310, 25.11.2005, p. 28–39 (ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, SK, SL, FI, SV)
Special edition in Bulgarian: Chapter 07 Volume 015 P. 50 - 61
Special edition in Romanian: Chapter 07 Volume 015 P. 50 - 61
Special edition in Croatian: Chapter 07 Volume 013 P. 72 - 83

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2005/65/oj

07/Volumul 15

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

50


32005L0065


L 310/28

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2005/65/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 26 octombrie 2005

privind consolidarea securității portuare

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 80 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Atentatele la adresa securității cauzate de terorism se numără printre cele mai mari amenințări la adresa idealurilor de democrație, libertate și pace, care constituie însăși esența Uniunii Europene.

(2)

Este necesară protejarea persoanelor, infrastructurii și echipamentelor din porturi împotriva atentatelor la adresa securității și a efectelor devastatoare ale acestora. Această protecție ar fi benefică utilizatorilor de transport, economiei și societății în ansamblul său.

(3)

La 31 martie 2004, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Regulamentul (CE) nr. 725/2004 (4) privind consolidarea securității navelor și a instalațiilor portuare. Măsurile de securitate maritimă impuse prin acest regulament constituie numai o parte din măsurile necesare pentru atingerea unui nivel corespunzător de securitate în toate lanțurile de transporturi legate de transportul maritim. Domeniul de aplicare a regulamentului respectiv se limitează la măsurile de securitate de la bordul vaselor și la interfața imediată navă/port.

(4)

Pentru a atinge cel mai mare grad de protecție posibilă pentru industria maritimă și industria portuară, ar trebui introduse măsuri de securitate portuară care să vizeze fiecare port din perimetrul definit de statul membru în cauză, pentru a se garanta că măsurile de securitate luate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 beneficiază de măsuri de securitate consolidate în zonele de activitate portuară. Aceste măsuri ar trebui să se aplice tuturor porturilor în care se află una sau mai multe instalații portuare aflate sub incidența Regulamentului (CE) nr. 725/2004.

(5)

Obiectivul de securitate al prezentei directive ar trebui realizat prin adoptarea unor măsuri corespunzătoare care nu aduc atingere normelor statelor membre din domeniul securității naționale și a unor măsuri care ar putea fi luate în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(6)

Este necesar ca statele membre să se bazeze pe evaluări de securitate detaliate pentru identificarea limitelor exacte ale zonei portuare relevante din punct de vedere al securității, precum și a diferitelor măsuri necesare pentru a asigura securitatea portuară corespunzătoare. Aceste măsuri ar trebui să difere în funcție de nivelul de securitate existent și să reflecte profilul de risc al diferitelor subzone ale portului.

(7)

Este necesar ca statele membre să aprobe planuri de securitate portuară care să încorporeze concluziile evaluării securității portuare. Eficacitatea măsurilor de securitate impune, de asemenea, o repartiție precisă a sarcinilor între toate părțile implicate, precum și exerciții efectuate cu regularitate. Se consideră că această repartiție precisă a sarcinilor și înregistrarea procedurilor de exercițiu în formatul prevăzut în planul de securitate portuară are o contribuție importantă atât la eficacitatea măsurilor preventive de securitate portuară, cât și la eficacitatea celor corective.

(8)

Navele de tip ro-ro sunt deosebit de vulnerabile la atentatele la adresa securității, în special în cazul în care transportă atât pasageri, cât și mărfuri. Ar trebui luate măsuri adecvate în baza evaluărilor de risc care să garanteze că automobilele și vehiculele de marfă destinate transportului pe nave de tip ro-ro pe rute interne și internaționale nu constituie un risc pentru navă, pentru pasagerii și echipajul acesteia sau pentru încărcătură. Măsurile ar trebui luate într-un mod care să împiedice cât mai puțin posibil fluiditatea operațiunilor.

(9)

Este necesar ca statele membre să poată înființa comitete pentru securitatea portuară, care să aibă misiunea de a furniza sfaturi practice în porturile vizate de prezenta directivă.

(10)

Este necesar ca statele membre să se asigure că responsabilitățile în ceea ce privește securitatea portuară sunt recunoscute în mod evident de toate părțile implicate. Este necesar ca statele membre să monitorizeze respectarea normelor de securitate și să desemneze în mod clar o autoritate responsabilă pentru toate porturile lor, să aprobe toate evaluările și planurile de securitate pentru porturile lor, să stabilească și să comunice, după caz, nivelurile de securitate și să se asigure că măsurile sunt bine comunicate, puse în aplicare și coordonate.

(11)

Este necesar ca statele membre să aprobe evaluări și planuri și să monitorizeze punerea în aplicare a acestora în porturile lor. Pentru a reduce la minimum perturbarea activităților portuare și povara administrativă asupra organismelor de inspecție, monitorizarea de către Comisie a aplicării prezentei directive ar trebui să se desfășoare în comun cu inspecțiile prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 725/2004.

(12)

Statele membre ar trebui să se asigure că un punct de convergență pentru securitatea portuară are rolul de punct de contact între Comisie și statele membre. Acestea ar trebui să notifice Comisiei porturile vizate de prezenta directivă, în baza evaluărilor de securitate efectuate.

(13)

Aplicarea eficientă și uniformă a măsurilor prevăzute în prezenta politică de securitate ridică probleme importante cu privire la finanțarea acesteia. Finanțarea măsurilor suplimentare de securitate nu ar trebui să conducă la denaturarea concurenței. Până la 30 iunie 2006, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului concluziile unui studiu privind cheltuielile pe care le presupun măsurile luate în temeiul prezentei directive, abordând în special distribuirea finanțării între autoritățile publice, autoritățile portuare și operatori.

(14)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(15)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (5).

(16)

Este necesară definirea unei proceduri de adaptare a prezentei directive pentru a lua în considerare evoluțiile din instrumentele internaționale și, având în vedere experiența, de adaptare sau suplimentare a dispozițiilor detaliate din anexele la prezenta directivă, fără a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive.

(17)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume introducerea echilibrată a măsurilor corespunzătoare în domeniul transportului maritim și al politicii portuare, nu pot fi atinse în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, în temeiul amploarei europene a prezentei directive, pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității stipulat în articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește limitele a ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(18)

Întrucât prezenta directivă are în vedere porturile maritime, obligațiile cuprinse în textul acesteia nu este necesar să se aplice Austriei, Republicii Cehe, Ungariei, Luxemburgului și Slovaciei,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiect

(1)   Principalul obiectiv al prezentei directive este acela de a introduce măsuri comunitare pentru consolidarea securității portuare în fața amenințării atentatelor la adresa securității. Prezenta directivă garantează, de asemenea, că măsurile de securitate luate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 beneficiază de consolidarea securității portuare.

(2)   Măsurile prevăzute la alineatul (1) constau din:

(a)

norme de bază comune cu privire la măsurile de securitate portuară;

(b)

un mecanism de aplicare a acestor norme;

(c)

mecanisme corespunzătoare de monitorizare a conformității.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă stabilește măsurile de securitate care se respectă în porturi. Statele membre pot aplica dispozițiile prezentei directivă în zonele unde se desfășoară activități legate de porturi.

(2)   Măsurile prevăzute de prezenta directivă se aplică fiecărui port situat pe teritoriul unui stat membru în care se găsește una sau mai multe instalații portuare care fac obiectul unui plan de securitate a instalațiilor portuare aprobat conform Regulamentului (CE) nr. 725/2004. Prezenta directivă nu se aplică instalațiilor militare din porturi.

(3)   Statele membre definesc pentru fiecare port limitele portului în sensul prezentei directive, luând în considerare în mod corespunzător informațiile care rezultă în urma evaluării securității portuare.

(4)   În cazul în care limitele unei instalații portuare în sensul Regulamentului (CE) nr. 725/2004 astfel cum au fost definite de un stat membru cuprind în mod eficient portul, dispozițiile relevante din Regulamentul (CE) nr. 725/2004 prevalează asupra acelora din prezenta directivă.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive:

(1)

„port” înseamnă orice porțiune specificată de uscat și de apă, cu limite definite de statul membru în care se situează portul, cuprinzând uzine și echipamente destinate facilitării operațiunilor de transport maritim comercial;

(2)

„interfață navă/port” înseamnă interacțiunile care au loc atunci când un vas este direct și imediat afectat de acțiuni care presupun deplasarea persoanelor sau a mărfurilor sau furnizarea serviciilor portuare către sau dinspre navă;

(3)

„instalație portuară” înseamnă locul în care are loc interfața navă/port; aceasta include zone precum locurile de ancoraj, dane de așteptare, împrejurimile dinspre mare, după caz;

(4)

„punct de contact pentru securitatea portuară” înseamnă organismul desemnat de fiecare stat membru pentru a servi drept punct de contact pentru Comisie și celelalte state membre și pentru a facilita, urmări și furniza informații cu privire la aplicarea măsurilor de securitate portuară prevăzute de prezenta directivă;

(5)

„autoritate pentru securitatea portuară” înseamnă autoritatea responsabilă cu problemele de securitate dintr-un anumit port.

Articolul 4

Coordonarea cu măsurile luate prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 725/2004

Statele membre se asigură că măsurile de securitate portuară introduse prin prezenta directivă sunt strâns coordonate cu măsurile luate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004.

Articolul 5

Autoritatea pentru securitatea portuară

(1)   Statele membre desemnează o autoritate pentru securitatea portuară pentru fiecare port care face obiectul prezentei directive. O autoritate pentru securitatea portuară poate fi desemnată pentru mai multe porturi.

(2)   Autoritatea pentru securitatea portuară este responsabilă de întocmirea și punerea în aplicare a planurilor de securitate portuară în baza concluziilor evaluărilor de securitate portuară.

(3)   Statele membre pot desemna o „autoritate competentă pentru securitatea maritimă”, prevăzută în Regulamentul (CE) nr. 725/2004.

Articolul 6

Evaluarea securității portuare

(1)   Statele membre se asigură că se realizează evaluări ale securității portuare pentru porturile aflate sub incidența prezentei directive. Aceste evaluări țin seama în mod corespunzător de specificul diferitelor secțiuni ale unui port și, atunci când autoritatea responsabilă a statului membru consideră că este necesar, ale zonelor adiacente, în cazul în care acestea au un impact asupra securității portului și iau în considerare evaluările pentru instalațiile portuare din limitele acestora, evaluări realizate în temeiul Regulamentul (CE) nr. 725/2004.

(2)   Fiecare evaluare a securității portuare se desfășoară luând în considerare cel puțin cerințele detaliate stabilite în anexa I.

(3)   Evaluările securității portuare se pot efectua de către o organizație de securitate recunoscută menționată la articolul 11.

(4)   Evaluările securității portuare se aprobă de către statul membru în cauză.

Articolul 7

Planul de securitate portuară

(1)   Sub rezerva concluziilor evaluărilor securității portuare, statele membre se asigură că se întocmesc, se mențin și se actualizează planuri de securitate portuară. Planurile de securitate portuară acordă atenția cuvenită specificității diferitelor secțiuni ale unui port și integrează planurile de securitate pentru instalațiile portuare din limitele acestora stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004.

(2)   Planurile de securitate portuară identifică, pentru fiecare nivel de securitate prevăzut la articolul 8:

(a)

procedurile care trebuie urmate;

(b)

măsurile care trebuie puse în aplicare;

(c)

acțiunile care trebuie întreprinse.

(3)   Fiecare plan de securitate portuară ia în considerare cel puțin cerințele detaliate specificate în anexa II. După caz și în măsura necesară, planul de securitate portuară include în special măsuri de securitate care trebuie să se aplice pasagerilor și vehiculelor care urmează să fie îmbarcate pe nave maritime care transportă pasageri și vehicule. În cazul serviciilor de transport maritim internațional, statele membre în cauză cooperează la evaluarea securității.

(4)   Planurile de securitate portuară pot fi realizate de o organizație de securitate recunoscută, menționată la articolul 11.

(5)   Planurile de securitate portuară se aprobă de către statul membru în cauză înainte de punerea lor în aplicare.

(6)   Statele membre se asigură că punerea în aplicare a planurilor de securitate portuară este monitorizată. Monitorizarea este coordonată cu alte activități de control desfășurate în port.

(7)   Statele membre se asigură că se desfășoară exerciții adecvate, luând în considerare cerințele de bază privind exercițiile de antrenament pentru securitate enumerate în anexa III.

Articolul 8

Niveluri de securitate

(1)   Statele membre introduc un sistem de niveluri de securitate pentru porturi sau porțiuni din porturi.

(2)   Există trei niveluri de securitate, definite în Regulamentul (CE) nr. 725/2004:

„nivelul de securitate 1” înseamnă nivelul pentru care sunt menținute permanent măsuri de securitate corespunzătoare minime;

„nivelul de securitate 2” înseamnă nivelul pentru care se mențin măsuri de securitate corespunzătoare suplimentare pe o perioadă de timp ca urmare a creșterii riscului de producere a unui atentat la adresa securității;

„nivelul de securitate 3” înseamnă nivelul pentru care se mențin măsuri de securitate specifice suplimentare pe o perioadă de timp limitată, în cazul în care este probabil sau iminent un atentat la adresa securității, deși nu este posibil să se identifice ținta exactă.

(3)   Statele membre stabilesc nivelurile de securitate valabile pentru fiecare port sau porțiune din port. La fiecare nivel de securitate, un stat membru poate decide ca în diferite porțiuni ale unui port să se aplice măsuri de securitate diferite, în funcție de concluziile evaluării securității portuare.

(4)   Statele membre comunică persoanei sau persoanelor corespunzătoare nivelul de securitate aflat în vigoare pentru fiecare port, sau porțiune din port precum și orice modificări survenite la acesta.

Articolul 9

Agentul de securitate portuară

(1)   Pentru fiecare port, statul membru interesat aprobă un agent de securitate portuară. Fiecare port are, dacă este posibil, un agent de securitate portuară diferit, dar, atunci când este cazul, un agent de securitate poate fi responsabil de mai multe porturi.

(2)   Agenții de securitate portuară îndeplinesc rolul de punct de contact pentru problemele referitoare la securitatea portuară.

(3)   În cazul în care un agent de securitate portuară diferă de agentul (agenții) de securitate ai instalației(lor) portuare prevăzut (prevăzuți) în Regulamentul (CE) nr. 725/2004, se asigură o strânsă cooperare dintre aceștia.

Articolul 10

Revizuiri

(1)   Statele membre se asigură că evaluările securității portuare și planurile de securitate portuară se revizuiesc după caz. Acestea se revizuiesc cel puțin o dată la cinci ani.

(2)   Revizuirea va viza articolul 6 sau 7, după caz.

Articolul 11

Organizație de securitate recunoscută

Statele membre pot numi organizații de securitate recunoscute în sensul prezentei directive. Organizațiile de securitate recunoscute îndeplinesc condițiile prevăzute în anexa IV.

Articolul 12

Punct de contact pentru securitatea portuară

Statele membre numesc un punct de contact pentru aspectele legate de securitatea portuară. Statele membre pot desemna, pentru aspectele legate de securitatea portuară, punctul de contact desemnat în temeiul Regulamentului (CE) nr. 725/2004. Punctul de contact pentru securitatea portuară transmite Comisiei lista porturilor care fac obiectul prezentei directive și o informează cu privire la orice modificare adusă acestei liste.

Articolul 13

Punerea în aplicare și controlul conformității

(1)   Statele membre stabilesc un sistem care să asigure supravegherea adecvată și periodică a planurilor de securitate portuară și punerea în aplicare a acestora.

(2)   Comisia, în colaborare cu punctele de contact prevăzute la articolul 12, monitorizează aplicarea prezentei directive de către statele membre.

(3)   Această monitorizare se desfășoară în comun cu inspecțiile prevăzute la articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 725/2004.

Articolul 14

Adaptări

Anexele I-IV se pot modifica în conformitate cu procedura menționată la articolul 15 alineatul (2), fără a extinde domeniul de aplicare al prezentei directive.

Articolul 15

Procedura consultativă

(1)   Comisia este asistată de comitetul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 725/2004.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din această decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la o lună.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 16

Confidențialitate și diseminarea informațiilor

(1)   La aplicarea prezentei directive, Comisia ia, în conformitate cu Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom (6), măsurile necesare pentru protecția informațiilor confidențiale la care are acces sau care i se comunică de către statele membre.

Statele membre iau măsuri echivalente în conformitate cu legislația internă relevantă.

(2)   Nivelul în materie de securitate al membrilor personalului care desfășoară inspecții de securitate sau care manipulează informații confidențiale referitoare la prezenta directivă se examinează de către statul membru al cărui resortisant este persoana în cauză.

Articolul 17

Penalități

Statele membre se asigură că se introduc sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive pentru încălcarea dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive.

Articolul 18

Aplicare

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 15 iunie 2007. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre principalele dispoziții de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 19

Raport de evaluare

Până la 15 decembrie 2008 și din cinci în cinci ani după această dată, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare întemeiat, printre altele, pe informațiile obținute în conformitate cu articolul 13. În acest raport, Comisia analizează respectarea prezentei directive de către statele membre și eficiența măsurilor luate. În cazul în care este necesar, Comisia prezintă propuneri pentru măsuri suplimentare.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 21

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre pe teritoriul cărora se află porturi astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (2).

Adoptată la Strasburg, 26 octombrie 2005.

Pentru Parlamentul European

Președintele

J. BORRELL FONTELLES

Pentru Consiliu

Președintele

D. ALEXANDER


(1)  JO C 120, 20.5.2005, p. 28.

(2)  JO C 43, 18.2.2005, p. 26.

(3)  Avizul Parlamentului European din 10 mai 2005 (nepublicat în Jurnalul Oficial până la această dată) și Decizia Consiliului din 6 octombrie 2005.

(4)  JO L 129, 29.4.2004, p. 6.

(5)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(6)  JO L 317, 3.12.2001, p. 1. Decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2005/94/CE, Euratom (JO L 31, 4.2.2005, p. 66).


ANEXA I

EVALUAREA SECURITĂȚII PORTUARE

Evaluarea securității portuare reprezintă temeiul planului de securitate portuară și al punerii în aplicare a acestuia. Evaluarea securității portuare cuprinde cel puțin:

identificarea și evaluarea activelor importante și a infrastructurii a cărei protecție se impune;

identificarea posibilelor amenințări la adresa activelor și a infrastructurii și probabilitatea concretizării acestora, pentru a stabili și ordona măsuri de securitate în funcție de priorități;

identificarea, selectarea și ordonarea după priorități a măsurilor de contracarare și a schimbărilor procedurale și a nivelului acestora de eficiență în reducerea vulnerabilității și

identificarea punctelor slabe, inclusiv factorii umani din infrastructură, politici și proceduri.

În acest sens, evaluarea va cuprinde cel puțin următoarele:

toate zonele relevante pentru securitatea portuară, definind astfel și limitele portuare. Acestea includ instalațiile portuare aflate deja sub incidența Regulamentului (CE) nr. 725/2004 și a căror evaluare de risc servește drept bază;

problemele de securitate care provin din interfața dintre instalația portuară și alte măsuri de securitate portuară;

personalul portuar care va face obiectul verificărilor de antecedente și/sau de al verificării nivelului în materie de securitate având în vedere implicarea acestuia în zonele de risc sporit;

împărțirea portului, în cazul în care acest lucru este util, în funcție de probabilitatea producerii atentatelor la adresa securității. Zonele nu se analizează numai în funcție de profilul lor direct ca potențială țintă, ci și de eventualul lor rol de trecere atunci când zonele țintă sunt cele adiacente;

variațiile de risc, de exemplu cele bazate pe sezonalitate;

trăsăturile specifice ale fiecărei subzone, cum ar fi localizarea, căile de acces, furnizarea de electricitate, sistemul de comunicații, proprietatea și utilizatorii, precum și alte elemente considerate relevante pentru securitate;

potențiale scenarii de amenințare pentru port. Întregul port sau părți specifice ale infrastructurii acestuia, mărfurile, bagajele, persoanele sau echipamentul de transport pot fi ținta directă a unei amenințări identificate;

urmările specifice ale unui scenariu de amenințare. Consecințele pot avea impact asupra uneia sau mai multor subzone. Se identifică atât consecințele directe, cât și cele indirecte. Se acordă o atenție specială riscului de producere a victimelor umane;

posibilitatea efectelor în masă ale atentatelor la adresa securității;

vulnerabilitatea fiecărei subzone;

toate aspectele organizatorice relevante pentru securitatea globală a portului, inclusiv diviziunea tuturor autorităților de securitate, a normelor și a procedurilor existente;

punctele vulnerabile ale securității portuare globale în raport cu aspecte organizatorice, legislative și procedurale;

măsurile, procedurile și acțiunile destinate să reducă punctele vulnerabile critice. Se acordă o atenție deosebită necesității și mijloacelor de a controla sau restricționa accesul la întregul port sau la anumite porțiuni dintr-un port, inclusiv identificarea pasagerilor, a personalului portuar sau a altor lucrători, vizitatorilor și membrilor echipajelor de navă, cerințelor de monitorizare a zonelor sau a activităților, controlului mărfurilor și al bagajelor. Măsurile, procedurile și acțiunile sunt conforme cu riscul perceput, care poate varia între zonele portuare;

modul în care măsurile, procedurile și acțiunile vor fi consolidate în eventualitatea unei creșteri a nivelului de securitate;

cerințele specifice pentru gestionarea problemelor clasice de securitate, cum ar fi încărcătură, bagaje, buncăre, provizii sau persoane „suspecte”, colete de origine necunoscută, pericole cunoscute (de exemplu bombe). Aceste cerințe analizează condițiile de dezirabilitate fie pentru eliminarea riscului la locul depistării acestuia, fie după deplasarea acestuia într-o zonă de securitate;

măsurile, procedurile și acțiunile care au ca scop limitarea și diminuarea consecințelor;

diviziunea sarcinilor care să permită aplicarea adecvată și corectă a măsurilor, procedurilor și acțiunilor identificate;

acordarea unei atenții deosebite, după caz, relației cu alte planuri de securitate (de exemplu planuri de securitate a instalațiilor portuare) și alte măsuri de securitate existente. De asemenea, se acordă atenție relației cu alte planuri de reacție (de exemplu planul de reacție la mareele negre, planul de contingență portuară, planul de intervenție medicală, planul pentru dezastrele nucleare etc.);

cerințele de comunicare pentru aplicarea măsurilor și procedurilor;

acordarea unei atenții deosebite măsurilor de protecție împotriva divulgării informațiilor sensibile din punct de vedere al securității;

cerințele legate de cunoștințe pe care trebuie să le dețină toți cei implicați direct și, după caz, publicul larg.


ANEXA II

PLANUL DE SECURITATE PORTUARĂ

Planul de securitate portuară stabilește regimul de securitate al unui port. Acesta se bazează pe concluziile evaluării securității portuare. Planul stabilește în mod clar măsuri detaliate. Acesta conține un mecanism de control care permite, atunci când este necesar, luarea de măsuri corective corespunzătoare.

Planul de securitate portuară are la bază următoarele aspecte generale:

definirea tuturor zonelor relevante pentru securitatea portuară. În funcție de evaluarea securității portuare, măsurile, procedurile și acțiunile pot varia de la o subzonă la alta. Într-adevăr, unele subzone pot necesita măsuri preventive mai severe decât altele. O atenție specială se acordă interfețelor dintre subzone, identificate în evaluarea securității portuare;

asigurarea coordonării dintre măsurile de securitate pentru zone cu caracteristici de securitate diferite;

furnizarea, atunci când este necesar, de măsuri diferite în funcție de diferitele porțiuni ale portului, de nivelurile de securitate variabile și de informațiile specifice;

identificarea unei structuri organizatorice care să susțină consolidarea securității portuare.

În baza acestor aspecte generale, planul de securitate portuară va atribui sarcini și va specifica planuri de lucru în următoarele domenii:

cerințe de acces. Pentru anumite zone, cerințele intră în vigoare numai în cazul în care nivelurile de securitate depășesc pragurile minime. Toate cerințele și pragurile sunt incluse exhaustiv în planul de securitate portuară;

cerințe referitoare la controlul actelor de identitate, al bagajelor și al mărfurilor. Aceste cerințe se pot aplica sau nu la subzone; cerințele se pot aplica integral sau nu la diferite subzone. Persoanele care intră sau se află într-o subzonă pot face obiectul unui control. Planul de securitate portuară va răspunde în mod corespunzător concluziilor evaluării securității portuare, care reprezintă instrumentul prin care vor fi identificate cerințele de securitate pentru fiecare subzonă și la fiecare nivel de securitate. În cazul în care se utilizează, din motive de securitate portuară, cărți de identitate speciale, se stabilesc proceduri exacte pentru emiterea, controlul utilizării și restituirea acestor documente. Aceste proceduri iau în considerare specificul anumitor grupuri de utilizatori ai porturilor, prevăzând măsuri speciale pentru limitarea impactului negativ al cerințelor privind controlul accesului. Categoriile includ cel puțin marinarii, funcționarii din cadrul autorităților, persoanele care lucrează cu regularitate în port sau vizitează portul cu regularitate, rezidenții care locuiesc în port și persoanele care lucrează sau vizitează ocazional portul;

legătura cu autoritățile de control al mărfurilor, al bagajelor și al pasagerilor. Atunci când este necesar, planul prevede legătura dintre sistemul de informații și cel de control ale acestor autorități, inclusiv eventuale sisteme de control al securității înainte de sosire;

proceduri și măsuri de manipulare a mărfurilor, bagajelor, buncărelor, proviziilor sau persoanelor suspecte, inclusiv identificarea unei zone de securitate, precum și pentru alte aspecte îngrijorătoare din punct de vedere al securității și încălcări ale securității portuare;

cerințe de monitorizare pentru subzone sau activități din cadrul subzonelor. Atât necesitatea găsirii de soluții tehnice, cât și soluțiile ca atare rezultă din evaluarea securității portuare;

semnalizare. Zonele cu cerințe privind accesul și/sau controlul vor fi semnalizate în mod corespunzător. Cerințele de control și acces vor lua în considerare în mod corespunzător toate legile și practicile relevante în vigoare. Monitorizarea activităților se va indica în mod corespunzător în cazul în care legislația internă cuprinde dispoziții în acest sens;

comunicare și control de securitate. Toate informațiile relevante pentru securitate se comunică în mod corespunzător în funcție de normele de control de securitate incluse în plan. Având în vedere sensibilitatea anumitor informații, comunicarea se face conform principiului necesității de a cunoaște, dar include, atunci când este necesar, proceduri pentru comunicatele adresate publicului larg. Standardele de control de securitate fac parte din plan și sunt destinate să protejeze informațiile sensibile din punct de vedere al securității împotriva divulgării neautorizate;

raportarea atentatelor la adresa securității. În vederea asigurării unui răspuns rapid, planul de securitate portuară va trasa cerințele exacte de raportare către agentul de securitate portuară și/sau către autoritatea de securitate portuară a tuturor atentatelor la adresa securității;

integrarea altor planuri sau activități preventive. Planul abordează în mod clar integrarea altor activități preventive și de control existente în port;

integrarea altor planuri de răspuns și/sau includerea anumitor măsuri, proceduri și acțiuni specifice de răspuns. Planul descrie detaliat interacțiunea și coordonarea cu alte planuri de răspuns și de urgență. Conflictele și deficiențele se rezolvă după caz;

cerințele de formare și exerciții;

organizarea practică a securității portuare și procedurile de lucru. Planul de securitate portuară va descrie în detaliu organizarea securității portuare, diviziunea sarcinilor și procedurile de lucru. De asemenea, el va descrie în detaliu coordonarea cu agenții de securitate ai instalațiilor portuare și ai navelor, după caz. Planul va delimita sarcinile comitetului pentru securitatea portuară, în cazul în care acesta există;

procedurile pentru adaptarea și actualizarea planului de securitate portuară.


ANEXA III

CERINȚE PENTRU EXERCIȚIILE PREGĂTIRII DE BAZĂ ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII

Diferite tipuri de exerciții de pregătire care pot presupune participarea agenților de securitate ai instalațiilor portuare, în colaborare cu autoritățile relevante ale statelor membre, cu agenții de securitate ai companiilor sau cu agenții de securitate ai navelor, în cazul în care aceștia sunt disponibili, se desfășoară cel puțin o dată la fiecare an calendaristic, fără ca intervalul dintre două exerciții de pregătire să depășească 18 luni. Cererile de participare a agenților de securitate ai companiilor sau a agenților de securitate ai navelor la exercițiile de pregătire în comun se fac luând în considerare implicațiile cu privire la securitate și muncă pentru vas. Aceste exerciții de formare vor testa comunicațiile, coordonarea, disponibilitatea resurselor și intervenția. Aceste exerciții de pregătire pot fi:

(1)

la scară naturală sau în condiții reale;

(2)

simulare teoretică sau seminar sau

(3)

combinate cu alte exerciții organizate, cum ar fi exerciții de intervenție de urgență sau exercițiile altor autorități portuare statale.


ANEXA IV

CONDIȚIILE CARE TREBUIE ÎNDEPLINITE DE O ORGANIZAȚIE DE SECURITATE RECUNOSCUTĂ

O organizație de securitate recunoscută trebuie să poată demonstra:

(1)

expertiza în aspectele relevante ale securității portuare;

(2)

cunoașterea corespunzătoare a operațiunilor portuare, inclusiv cunoștințe de proiectare portuară și construcție;

(3)

cunoașterea corespunzătoare a altor operațiuni relevante pentru securitate care ar putea afecta securitatea portuară;

(4)

capacitatea de a evalua riscurile de securitate portuară probabile;

(5)

abilitatea de a menține și îmbunătăți cunoștințele specializate ale personalului său în domeniul securității portuare;

(6)

abilitatea de a monitoriza capacitatea personalului de a prezenta încredere în permanență;

(7)

abilitatea de a menține măsuri corespunzătoare pentru a evita divulgarea neautorizată sau accesul la materiale sensibile din punct de vedere al securității;

(8)

cunoașterea legislației și a cerințelor de securitate naționale și internaționale relevate;

(9)

cunoașterea amenințărilor actuale la adresa securității și a modelelor acestora;

(10)

abilitatea de a recunoaște și depista arme, substanțe și dispozitive periculoase;

(11)

abilitatea de a recunoaște, fără discriminare, caracteristicile și modelul comportamental al persoanelor susceptibile de a amenința securitatea portuară;

(12)

cunoașterea tehnicilor utilizate pentru eludarea măsurilor de securitate;

(13)

cunoașterea echipamentelor și sistemelor de securitate și supraveghere și a limitelor operaționale ale acestora.

O organizație de securitate recunoscută care a efectuat o evaluare a securității portuare sau o revizuire a unei asemenea evaluări pentru un port nu poate întocmi sau revizui planul de securitate portuară pentru același port.


Top