05/Volumul 07

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

253

---

32005D0600

---

L 205/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 12 iulie 2005

privind liniile directoare ale politicilor de ocupare a forței de muncă ale statelor membre

(2005/600/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 128 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

având în vedere avizul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă,

întrucât:

(1)

Articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană instituie ca obiectiv pentru Uniune, între altele, promovarea progresului economic și social, precum și un grad ridicat de ocupare a forței de muncă. În conformitate cu articolul 125 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele membre și Comunitatea își propun elaborarea unei strategii coordonate privind ocuparea forței de muncă, în special promovarea unei mâini de lucru calificate, formate și adaptabile, precum și a unor piețe ale muncii capabile să reacționeze rapid la evoluția economiei.

(2)

Consiliul European reunit la Lisabona în martie 2000 a lansat o strategie de creștere economică durabilă, de îmbunătățire cantitativă și calitativă a ocupării forței de muncă și de creștere a coeziunii sociale prin stabilirea unor obiective pe termen lung în privința ocupării forței de muncă. Cu toate acestea, după cinci ani, obiectivele strategiei sunt încă departe de a fi atinse.

(3)

Prezentarea unui ansamblu unitar de linii directoare privind ocuparea forței de muncă și de orientări generale pentru politici economice contribuie la reorientarea strategiei de la Lisabona pe dezvoltare și ocuparea forței de muncă. Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă are un rol primordial în îndeplinirea obiectivelor strategiei de la Lisabona pentru ocuparea forței de muncă. Întărirea coeziunii sociale reprezintă, de asemenea, un factor determinant pentru reușita strategiei de la Lisabona. La rândul său, astfel cum s-a enunțat în agenda socială, succesul strategiei europene privind ocuparea forței de muncă va contribui la realizarea unei mai mari coeziuni sociale.

(4)

În conformitate cu concluziile Consiliului European de primăvară, din 22 și 23 martie 2005, Uniunea trebuie să mobilizeze toate mijloacele naționale și comunitare adecvate - inclusiv politica de coeziune - în cele trei dimensiuni ale strategiei de la Lisabona, economică, socială și de mediu, pentru o mai bună exploatare a sinergiilor acesteia, într-un cadru general de dezvoltare durabilă.

(5)

Obiectivele privind ocuparea integrală a forței de muncă, calitatea și productivitatea muncii, precum și coeziunea socială trebuie să se exprime prin priorități clare: atragerea și menținerea unui număr mai mare de persoane pe piața muncii, creșterea ofertei de mână de lucru și modernizarea sistemelor de protecție socială; îmbunătățirea capacității de adaptare a lucrătorilor și întreprinderilor; și o mai mare investiție în capitalul uman prin îmbunătățirea educației și competențelor.

(6)	Liniile directoare privind ocuparea forței de muncă trebuie să facă obiectul unei revizuiri complete la fiecare trei ani, în timp ce în cursul anilor intermediari până în 2008, actualizarea lor trebuie să fie strict limitată.

(7)	Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecția socială au emis un aviz comun privind liniile directoare integrate pentru dezvoltare și ocuparea forței de muncă (2005 - 2008).

(8)	Recomandările Consiliului din 14 octombrie 2004 referitoare la punerea în aplicare a politicilor statelor membre (3) privind ocuparea forței de muncă rămân un cadru de referință valabil,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Se adoptă orientările pentru politicile statelor membre privind ocuparea forței de muncă, în forma prezentată în anexă.

Articolul 2

Statele membre își elaborează propriile politici privind ocuparea forței de muncă ținând seama de orientări și prezintă un raport cu această temă în cadrul programelor naționale de reformă.

Articolul 3

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

---

(1)  Avizul adoptat la 26 mai 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Avizul adoptat la 31 mai 2005 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 326, 29.10.2004, p. 47.

---

ANEXĂ

LINIILE DIRECTOARE PRIVIND OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ (2005 - 2008)

(Linii directoare integrate 17-24)

—	Linia directoare 17: aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă urmărindu-se ocuparea deplină a forței de muncă, îmbunătățirea calității și productivității muncii și întărirea coeziunii sociale și teritoriale

—	Linia directoare 18: favorizarea unei abordări a muncii bazate pe ciclul de viață

—

Linia directoare 19: asigurarea unor piețe ale muncii care să favorizeze integrarea, sporirea atractivității locurilor de muncă și crearea condițiilor care să facă munca atrăgătoare din punct de vedere financiar pentru persoanele care caută un loc de muncă, inclusiv pentru persoanele defavorizate și persoanele inactive

—	Linia directoare 20: îmbunătățirea răspunsului la necesitățile pieței muncii

—	Linia directoare 21: favorizarea flexibilității prin armonizarea cu siguranța locului de muncă și reducerea segmentării pieței muncii, ținându-se seama în mod corespunzător de rolul partenerilor sociali

—	Linia directoare 22: asigurarea unei evoluții a costurilor muncii și instituirea unor mecanisme de stabilire a salariilor care să fie favorabile forței de muncă

—	Linia directoare 23: creșterea și îmbunătățirea investiției în capitalul uman

—	Linia directoare 24: adaptarea sistemelor de educație și de formare la noile necesități în domeniul competențelor.

Linii directoare pentru politicile statelor membre privind ocuparea forței de muncă

Statele membre, în cooperare cu partenerii sociali, își orientează propriile politici în vederea aplicării obiectivelor și acțiunilor prioritare menționate în continuare. În conformitate cu strategia de la Lisabona, politicile statelor membre încurajează într-un mod echilibrat:

—   ocuparea integrală a forței de muncă: în cazul în care se dorește menținerea creșterii economice și întărirea coeziunii sociale, este esențială ocuparea integrală a forței de muncă și reducerea șomajului și inactivității, prin creșterea cererii și a ofertei de mână de lucru;

—   îmbunătățirea calității și productivității muncii: eforturile care vizează creșterea ratei ocupării forței de muncă se conjugă cu îmbunătățirea atractivității locurilor de muncă, a calității muncii și a creșterii productivității forței de muncă și cu reducerea proporției de lucrători săraci. Sinergiile între calitatea muncii, productivitate și ocuparea forței de muncă ar trebui exploatate pe deplin;

—   întărirea coeziunii sociale și teritoriale: este necesară consolidarea integrării sociale, prevenirea excluderii de pe piața muncii și susținerea integrării profesionale a persoanelor defavorizate, precum și reducerea diferențelor regionale în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, șomajul și productivitatea mâinii de lucru, în special în regiunile rămase în urmă.

Egalitatea șanselor și combaterea discriminării sunt esențiale pentru realizarea progreselor. Trebuie asigurată integrarea problemelor privind egalitatea între femei și bărbați și promovarea egalității între sexe în toate acțiunile întreprinse. În cadrul unui nou demers inter- generații, trebuie acordată o atenție specială situației tinerilor, prin punerea în aplicare a Pactului european pentru tineret și promovării accesului la locuri de muncă pe parcursul întregii vieți active. De asemenea, este necesar să se acorde o atenție deosebită reducerii considerabile a diferențelor în privința ocupării forței de muncă între persoanele defavorizate și celelalte, inclusiv persoanele cu handicap, precum și între resortisanții țărilor terțe și cetățenii Uniunii Europene, în conformitate cu orice obiectiv național.

În realizarea acțiunii lor, statele membre ar trebui să vegheze la asigurarea unei bune administrări a politicilor privind ocuparea forței de muncă. Statele membre ar trebui să creeze un larg parteneriat pentru schimbare, asociind propriei acțiuni instanțele parlamentare și părțile interesate, inclusiv la nivel regional și local. Partenerii sociali europeni și naționali ar trebui să joace un rol de prim plan. O serie de obiective și criterii definite la nivelul Uniunii Europene în cadrul strategiei europene privind ocuparea forței de muncă, cu prilejul elaborării liniilor directoare pentru 2003, apar la sfârșitul prezentei anexe și ar trebui să facă în continuare obiectul unei monitorizări cu ajutorul indicatorilor și a unui tablou de bord. statele membre sunt, de asemenea, încurajate să-și definească propriile angajamente și obiective, ținând seama de prezentele orientări, precum și de recomandările pentru 2004 aprobate de Uniunea Europeană.

Buna administrare necesită, de asemenea, sporirea eficienței în atribuirea resurselor administrative și financiare. Statele membre, în acord cu Comisia, ar trebui să-și orienteze resursele fondurilor structurale, în special ale Fondului Social European, în vederea aplicării strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă. Acestea vor răspunde pentru acțiunea întreprinsă. Este necesar, în special, să se urmărească întărirea capacității instituționale și administrative a statelor membre.

Linia directoare 17: aplicarea politicilor de ocupare a forței de muncă urmărind ocuparea integrală a forței de muncă, îmbunătățirea calității și productivității muncii și întărirea coeziunii sociale și teritoriale.Aceste politici ar trebui să ajute Uniunea Europeană să atingă în medie o rată totală de ocupare a forței de muncă de 70 %, o rată de ocupare a femeilor de cel puțin 60 % și o rată de ocupare a lucrătorilor în vârstă (55-64 ani) de 50 % până în anul 2010, și să reducă șomajul și inactivitatea. Statele membre ar trebui să aibă în vedere stabilirea unor obiective naționale în ceea ce privește rata de ocupare a forței de muncă.

Pentru atingerea acestor obiective, acțiunea ar trebui să se concentreze asupra următoarelor priorități:

—	atragerea și menținerea unui număr sporit de persoane pe piața muncii, creșterea ofertei de mână de lucru și modernizarea sistemelor de protecție socială;

—	creșterea capacității de adaptare a lucrătorilor și întreprinderilor;

—	sporirea investiției în capitalul uman prin îmbunătățirea educației și competențelor.

1.   ATRAGEREA SI MENȚINEREA UNUI NUMĂR MAI MARE DE PERSOANE PE PIAȚA MUNCII, CREȘTEREA OFERTEI DE MÂNĂ DE LUCRU ȘI MODERNIZAREA SISTEMELOR DE PROTECȚIE SOCIALĂ.

Creșterea gradului de ocupare a forței de muncă este cel mai bun mijloc pentru producerea creșterii economice și promovarea economiilor care favorizează inserția socială, asigurându-se în același timp menținerea unei protecții pentru persoanele care nu sunt apte de muncă. Ținându-se seama de estimările privind diminuarea populației active, este necesară favorizarea unei creșteri a ofertei de mână de lucru în cadrul tuturor grupurilor, precum și a unei abordări a muncii bazate pe ciclul de viață, și modernizarea sistemelor de protecție socială pentru a asigura compatibilitatea, viabilitatea financiară și capacitatea acestora de adaptare la evoluția necesităților societății. Este necesar să se acorde o atenție deosebită măsurilor care trebuie adoptate pentru reducerea diferențelor existente între bărbați și femei, în domeniul ocupării forței de muncă și pentru combaterea ratei scăzute de ocupare a forței de muncă printre lucrătorii mai în vârstă și tineri, în cadrul noii abordări inter-generații. Este, de asemenea, necesar să se acționeze contra șomajului în rândul tinerilor, care are în medie o rată două ori mai mare decât rata șomajului global. Trebuie create condiții favorabile pentru dezvoltarea ocupării forței de muncă, fie că este vorba de primul loc de muncă, de reîntoarcerea pe piața forței de muncă după o perioadă de întrerupere sau de propria dorință de a-și prelungi viața profesională. Calitatea locurilor de muncă, inclusiv salariul și avantajele, condițiile de muncă, siguranța locului de muncă, accesul la instruire pe tot parcursul vieții și perspectivele de carieră, precum și ajutorul și măsurile de stimulare prevăzute de sistemele de protecție socială sunt elemente esențiale.

Linia directoare 18: favorizarea unei abordări a muncii bazate pe ciclul de viață prin următoarele acțiuni:

—	reînnoirea eforturilor care urmăresc crearea unor trasee profesionale pentru dobândirea unor locuri de muncă pentru tineri și reducerea șomajului în rândul tinerilor, astfel cum se preconizează în Pactul european pentru tineret;

—	inițierea unei acțiuni hotărâte cu scopul de a crește activitatea profesională a femeilor și de a reduce diferențele între bărbați și femei în domeniul ocupării forței de muncă, al șomajului și al salarizării;

—	realizarea unei mai bune armonizări între viața profesională și cea privată și propunerea unor structuri accesibile și abordabile de îngrijire a copiilor și de primire a altor persoane aflate în îngrijire;

—	susținerea vieții active a persoanelor în vârstă, inclusiv asigurarea unor condiții de muncă adecvate și a unei stări mai bune de sănătate (la locul de muncă) și aplicarea de măsuri corespunzătoare care să favorizeze activitatea și să descurajeze pensionarea anticipată;

—

modernizarea sistemelor de protecție socială, inclusiv sistemul de pensionare și de îngrijire a sănătății, pentru a asigura adecvarea socială, viabilitatea financiară și capacitatea acestora de adaptare la evoluția necesităților, pentru a putea sprijini activitatea profesională și menținerea pe piața muncii, precum și prelungirea vieții profesionale.

A se vedea și linia directoare integrată nr. 2: „Pentru asigurarea viabilității situației economice și bugetare, condiție a unui grad mai ridicat de ocupare a forței de muncă.”

Pentru intensificarea activității și combaterea excluderii sociale, este esențial să se faciliteze accesul la ocuparea forței de muncă pentru persoanele care caută un loc de muncă, să se prevină șomajul și să se vegheze ca lucrătorii care-și pierd locul de muncă să păstreze o strânsă legătură cu piața muncii și să-și îmbunătățească capacitatea de muncă. Aceasta necesită eliminarea obstacolelor de pe piața muncii oferind un sprijin în căutarea efectivă a unui loc de muncă, facilitând accesul la formarea profesională și la alte măsuri active de pe piața muncii, veghind ca munca să fie atrăgătoare din punct de vedere financiar și eliminând capcanele șomajului, sărăciei și inactivității. Este necesar, în special, să se urmărească integrarea pe piața muncii a persoanelor defavorizate, inclusiv a lucrătorilor cu o calificare redusă, mai ales prin dezvoltarea serviciilor sociale și a economiei sociale, precum și a noilor surse de locuri de muncă pentru a răspunde necesităților colective. Este deosebit de importantă combaterea discriminării și favorizarea accesului la muncă a persoanelor cu handicap și integrarea imigranților și a minorităților.

Linia directoare 19: asigurarea unor piețe ale muncii care să favorizeze inserția, sporirea atractivității locurilor de muncă și crearea condițiilor care să facă munca atrăgătoare din punct de vedere financiar pentru cei care doresc să lucreze, inclusiv pentru persoanele defavorizate și persoanele inactive, prin următoarele acțiuni:

—

aplicarea unor măsuri active și preventive pe piața muncii, cum ar fi identificarea rapidă a necesităților, sprijinul acordat pentru căutarea unui loc de muncă, orientarea și formarea în cadrul unor planuri de acțiune personalizate, punerea la dispoziție a serviciilor sociale necesare pentru a favoriza inserția persoanelor celor mai defavorizate de pe piața muncii și a contribui la eradicarea sărăciei;

—

adaptarea în permanență a stimulărilor și efectelor disuasive care rezultă din sistemele de taxe și prestații, inclusiv gestiunea și condiționarea prestațiilor și reducerea considerabilă a ratei impunerii marginale, în special pentru persoanele cu venituri reduse, garantând în același timp un nivel corespunzător de protecție socială.

—	dezvoltarea de noilor surse de locuri de muncă în sectorul serviciilor pentru persoane și întreprinderi, în special la nivel local.

Pentru a permite unui număr sporit de persoane să găsească un loc de muncă mai bun, este, de asemenea, necesară consolidarea infrastructurilor de pe piața muncii la nivel național și european, inclusiv cu ajutorul rețelei EURES, pentru a anticipa mai rapid eventualele incompatibilități și a le remedia. În această privință, mobilitatea lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene este primordială și ar trebui să fie integral asigurată în cadrul tratatelor. De asemenea, este necesar să se țină pe deplin seama, pe piețele naționale de muncă, de oferta suplimentară de mână de lucru rezultată din imigrarea resortisanților din țările terțe.

Linia directoare 20: îmbunătățirea răspunsului la necesitățile pieței muncii prin următoarele acțiuni:

—	modernizarea și consolidarea autorităților care răspund de piața muncii, în special serviciile pentru ocuparea forței de muncă, de asemenea, pentru a asigura o mai mare transparență a ofertelor de locuri de muncă și de formare la nivel național și european;

—	eliminarea obstacolelor care pot îngrădi mobilitatea lucrătorilor în Europa în cadrul tratatelor;

—	o mai mare capacitate de a anticipa nevoia de competențe, penuriile și blocajele de pe piața muncii;

—	o gestionare judicioasă a migrației economice.

2.   ÎMBUNĂTĂȚIREA CAPACITĂȚII DE ADAPTARE A LUCRĂTORILOR ȘI ÎNTREPRINDERILOR

Europa are nevoie să-și îmbunătățească capacitatea de a anticipa, de a declanșa și de a absorbi schimbările economice și sociale. Acest lucru necesită costuri ale muncii favorabile ocupării forței de muncă, moduri moderne de organizare a muncii și piețe ale muncii care să funcționeze bine, astfel încât să poată îmbina mai mult flexibilitatea cu securitatea locului de muncă și să răspundă astfel nevoilor întreprinderilor și lucrătorilor. Aceasta ar trebui să contribuie și la prevenirea segmentării piețelor muncii și la reducerea muncii nedeclarate.

Într-o economie din ce în ce mai globalizată, caracterizată prin deschiderea piețelor și continua apariție a unor noi tehnologii, atât întreprinderile, cât și lucrătorii simt nevoia și au posibilitatea de a se adapta. În cazul în care acest proces de evoluție structurală este benefic în ansamblu pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă, el aduce și transformări care perturbă o parte din lucrători și unele întreprinderi. Întreprinderile trebuie să-și sporească flexibilitatea pentru a face față schimbărilor bruște ale cererii de bunuri și servicii pe care le oferă, pentru a se adapta la noile tehnologii și pentru a fi în măsură să inoveze în permanență astfel încât să se mențină competitive. Acestea trebuie să mai răspundă și la cererea crescândă de ocupare de locuri de muncă de calitate, determinată de preferințele personale ale lucrătorilor și de schimbările care afectează familia, și va trebui să facă față îmbătrânirii mâinii de lucru și reducerii numărului de lucrători tineri. Lucrătorii parcurg un traseu profesional din ce în ce mai complex, deoarece modalitățile de organizare a lucrului devin din ce în ce mai diversificate și mai inegale și sunt nevoiți să facă față unui număr sporit de situații de tranziție în cursul vieții. Ținând seama de mutațiile rapide ale economiei și de restructurările pe care acestea le provoacă, lucrătorii trebuie să se adapteze unor noi metode de lucru, inclusiv o mai bună exploatare a tehnologiilor informaționale și de comunicare (TIC), și evoluției propriului statut profesional și trebuie să fie în măsură să-și continue formarea profesională de-a lungul întregii vieți. Este nevoie și de mobilitate geografică pentru a extinde accesul la posibilitățile de ocupare a forței de muncă, eventual la scara întregii Uniuni Europene.

Linia directoare 21: favorizarea flexibilității prin armonizarea cu siguranța locului de muncă și reducerea segmentării pieței muncii, ținându-se seama în mod corespunzător de rolul partenerilor sociali, prin următoarele acțiuni:

—	adaptarea legislației referitoare la ocuparea forței de muncă, reexaminarea, după caz, a diferitelor modalități contractuale și a dispozițiilor referitoare la timpul de lucru;

—	abordarea problemei muncii nedeclarate;

—	anticiparea mai exactă și gestionarea într-o manieră pozitivă a schimbărilor, cum ar fi restructurările economice, inclusiv schimbările legate de deschiderea piețelor, pentru a reduce la minim costul social al acestora și pentru a facilita adaptarea;

—	promovarea și difuzarea formelor de organizare a muncii inovatoare și adaptabile, în vederea îmbunătățirii calității și productivității la locul de muncă, inclusiv sănătatea și securitatea;

—	facilitarea tranzițiilor în situația profesională, inclusiv formarea, activitatea profesională independentă, crearea de întreprinderi și mobilitatea geografică.

A se vedea și linia directoare integrată nr. 5: „Pentru favorizarea unei mai mari coerențe a politicilor macroeconomice, structurale și a celor privind ocuparea forței de muncă”.

Pentru a optimiza crearea de locuri de muncă, pentru a păstra competitivitatea și a contribui la sistemul economic general, evoluția globală a salariilor ar trebui să corespundă creșterii productivității pe durata întregului ciclu economic și să reflecte situația de pe piața muncii. De asemenea, este posibil să fie necesară diminuarea costurilor nesalariale ale muncii și reexaminarea „problemei fiscale” pentru a facilita crearea de locuri de muncă, în special de locuri de muncă cu salarii mici.

Linia directoare 22: asigurarea unei evoluții a costurilor muncii și instituirea unor mecanisme de stabilire a salariilor care să fie favorabile forței de muncă, prin următoarele acțiuni:

—

încurajarea partenerilor sociali, în domeniile care țin de competența acestora, de a institui un cadru corespunzător pentru negocierile salariale cu scopul de a reflecta provocările legate de productivitate și de piața muncii, la toate nivelele pertinente, și de a evita diferențele de salarizare între bărbați și femei;

—	analiza urmărilor asupra forței de muncă a costurilor nesalariale ale muncii și, la nevoie, adaptarea structurii și nivelului acestora, în special pentru a reduce presiunea fiscală asupra persoanelor slab remunerate.

A se vedea și linia directoare integrată nr. 4: „Pentru a garanta o evoluție a salariilor care să contribuie la stabilitatea macroeconomică și la dezvoltare”.

3.   A INVESTI MAI MULT ÎN CAPITALUL UMAN PRIN ÎMBUNĂTĂȚIREA EDUCAȚIEI ȘI COMPETENȚELOR

Este necesar ca Europa să investească mai mult în capitalul uman. Un număr prea mare de persoane nu reușesc să intre pe piața muncii sau să se mențină acolo din cauza lipsei de competențe sau a inadecvării competențelor. Pentru a favoriza accesul la ocuparea forței de muncă la orice vârstă, pentru a ridica nivelul productivității și calitatea ocupării forței de muncă, Uniunea Europeană trebuie să investească mai mult și mai eficient în capitalul uman și în educarea și formarea pe tot parcursul vieții, ceea va fi benefic pentru cetățeni, întreprinderi, economie și societate.

Economiile bazate pe cunoaștere și servicii necesită competențe diferite comparativ cu industriile tradiționale, competențe care necesită la rândul lor o continuă actualizare, în contextul evoluției tehnologice și inovării. Lucrătorii care intenționează să-și păstreze locul de muncă și să progreseze pe plan profesional trebuie să dobândească noi cunoștințe și să se recicleze periodic. Productivitatea întreprinderilor depinde de capacitatea de a crea și de a menține o forță de muncă capabilă să se adapteze la schimbare. Guvernele trebuie să vegheze pentru ca gradul de instruire să crească și pentru ca tinerii să dobândească competențele esențiale necesare, în conformitate cu Pactul european pentru tineret. Toate părțile interesate ar trebui să fie mobilizate pentru dezvoltarea și favorizarea unei adevărate culturi a instruirii permanente, de la cea mai fragedă vârstă. Este important, în cazul în care se urmărește creșterea substanțială a investițiilor publice și private consacrate resurselor umane pe cap de locuitor și garantarea calității și eficacității acestor investiții, ca responsabilitatea și costurile să fie atribuite în mod echitabil și transparent tuturor actorilor. Statele membre ar trebui să exploateze mai bine posibilitățile oferite de fondurile structurale și de Banca Europeană de Investiții pentru a investi în domeniul educației și formării. Pentru atingerea acestor obiective, statele membre s-au angajat să elaboreze strategiile generale de educație și de formare pe tot parcursul vieții până în 2006 și să pună în aplicare programul de lucru: „Educație și formare 2010”.

Linia directoare 23: creșterea și îmbunătățirea investiției în capitalul uman prin următoarele acțiuni:

—	punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor inclusive în domeniul educației și formării menite să faciliteze semnificativ accesul la învățământul profesional inițial, la învățământul secundar și la cel superior, inclusiv la instruirea și formarea antreprenorială;

—	reducerea semnificativă a numărului de elevi care abandonează școala prematur;

—

inițierea unor strategii eficiente de formare pe tot parcursul vieții oferite tuturor, în cadrul școlilor, întreprinderilor, autorităților publice și gospodăriilor, în conformitate cu acordurile europene, inclusiv prin stimulări și mecanisme de repartizare a costurilor corespunzătoare, în vederea creșterii participării la formarea continuă și la locul de muncă pe tot parcursul vieții, în special pentru lucrătorii cu o calificare redusă și în vârstă.

A se vedea și linia directoare integrată nr. 7: „Pentru creșterea și îmbunătățirea investiției în cercetare-dezvoltare, în special din partea întreprinderilor”.

Nu este suficientă stabilirea unor obiective ambițioase și creșterea nivelului investițiilor tuturor actorilor. În cazul în care se dorește ca oferta să fie compatibilă cu cererea în practică, este necesar ca sistemele de educație și de formare pe tot parcursul vieții să fie abordabile, accesibile și capabile să se adapteze la evoluția necesităților. Adaptarea și întărirea capacității sistemelor de învățământ și de formare sunt necesare pentru a îmbunătăți propria lor compatibilitate cu piața muncii, capacitatea de reacție la nevoile economiei și ale societății bazate pe cunoaștere și eficiența acestora. Tehnologiile informaționale și de comunicare (TIC) pot fi folosite pentru a îmbunătăți accesul la instruire și pentru a o adapta mai bine la necesitățile angajatorilor și lucrătorilor. De asemenea, este necesară o mai mare mobilitate, atât în scop profesional, cât și educativ, pentru extinderea accesului la oportunitățile de pe piața muncii la scara întregii Uniuni Europene. Celelalte obstacole în calea mobilității de pe piața europeană a muncii ar trebui înlăturate, în special acelea legate de recunoașterea și transparența calificărilor și competențelor. Va fi important să fie utilizate referințele și instrumentele europene aprobate pentru a susține reformele sistemelor de învățământ și de formare naționale, astfel cum se prevede în programul de lucru „Educație și formare 2010”.

Linia directoare 24: adaptarea sistemelor de educație și de formare la noile necesități în domeniul competențelor prin următoarele acțiuni:

—

consolidarea și garantarea atractivității, deschiderii și nivelului calitativ al sistemelor de educație și de formare, extinderea ofertei de posibilități privind educația și formarea, garantarea unor filiere de instruire flexibile și sporirea posibilităților privind mobilitatea pentru studenți și persoanele aflate în procesul de formare;

—	facilitarea și diversificarea accesului pentru toți la educație și la formare, precum și la cunoaștere, prin organizarea timpului de lucru, prin servicii de ajutor familial, prin servicii de orientare profesională, și, după caz, prin noi forme de repartizare a costurilor,

—

răspunsul la noile necesități pe plan profesional și pe planul competențelor esențiale, precum și la viitoarele necesități referitoare la calificare, prin îmbunătățirea definirii și transparenței calificărilor, prin recunoașterea efectivă a acestora și validarea educării și formării non formale și informale.

Obiective și repere în cadrul strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă

Următoarele obiective și repere au fost stabilite în cadrul strategiei europene pentru ocuparea forței de muncă în 2003:

—

tuturor șomerilor li se oferă o nouă șansă înainte de a șasea lună de șomaj pentru tineri și înainte de a douăsprezecea lună de șomaj pentru adulți sub forma unei formări, a unei reconversii profesionale, a unei experiențe profesionale, a unui loc de muncă sau a oricărei alte măsuri capabile să favorizeze integrarea lor profesională, combinată, după caz, cu o asistență permanentă în ceea ce privește căutarea unui loc de muncă;

—

până în 2010, 25 % din șomerii de lungă durată ar trebui să participe la o măsură activă sub forma unei formări, reconversii, experiențe profesionale sau a oricărei alte măsuri capabile să favorizeze integrarea profesională, având drept obiectiv atingerea mediei înregistrate de cele trei state membre cele mai avansate;

—	în întreaga Uniune Europeană, persoanele care caută un loc de muncă ar trebui să poată consulta toate ofertele de muncă difuzate de către serviciile de forță de muncă din statele membre;

—	creșterea, până în anul 2010, cu cinci ani, la nivel comunitar, a vârstei efective medii de pensionare (estimată la 59,9 ani în 2001);

—	oferirea unor servicii de îngrijire a copiilor care să permită primirea a cel puțin 90 % din copiii între trei ani și vârsta școlarității obligatorii și a cel puțin 33 % din copiii sub trei ani, până în 2010;

—	atingerea unei rate de abandon școlar de maximum 10 % în medie în cadrul Uniunii Europene;

—	proporția persoanelor în vârstă de douăzeci și doi de ani care au încheiat ciclul de învățământ secundar superior ar trebui să atingă cel puțin 85 % în Uniunea Europeană până în anul 2010;

—	rata participării populației adulte apte de muncă (tranșa de vârstă de la 25 la 64 de ani) la educație și la formarea pe tot parcursul vieții ar trebui să ajungă la cel puțin 12,5 % în medie în Uniunea Europeană.

---