EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32004L0012

Directiva 2004/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile din ambalaje

OJ L 47, 18.2.2004, p. 26–32 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)
Special edition in Czech: Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Estonian: Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Latvian: Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Lithuanian: Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Hungarian Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Maltese: Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Polish: Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Slovak: Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Slovene: Chapter 13 Volume 034 P. 3 - 8
Special edition in Bulgarian: Chapter 13 Volume 043 P. 337 - 342
Special edition in Romanian: Chapter 13 Volume 043 P. 337 - 342
Special edition in Croatian: Chapter 13 Volume 065 P. 39 - 44

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2004/12/oj

13/Volumul 43

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

337


32004L0012


L 047/26

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2004/12/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 11 februarie 2004

de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile din ambalaje

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 95 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3), având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la data de 17 decembrie 2003,

întrucât:

(1)

Directiva 94/62/CE (4) prevede că în termen de șase luni înainte de încheierea unei prime etape de cinci ani începând de la data la care aceasta trebuia transpusă în legislația internă, Consiliul stabilește obiectivele pentru următoarea etapă de cinci ani.

(2)

Definiția termenului „ambalaje” din Directiva 94/62/CE trebuie clarificată în mai mare măsură prin introducerea anumitor criterii și a unei anexe conținând exemple ilustrative. Pentru a atinge obiectivele ambițioase de reciclare trebuie încurajată instituirea unor procedee de reciclare inovatoare, ecologice și viabile. Trebuie evaluate diferitele metode de reciclare în vederea elaborării definițiilor metodelor menționate anterior.

(3)

Obiectivele de reciclare pentru fiecare material specific din deșeuri trebuie să ia în considerare analizele ciclului de viață și analiza costuri-beneficii, care au relevat diferențe clare ale raportului costuri-beneficii la reciclarea diferitelor materiale de ambalaj și care ar trebui să ducă la o îmbunătățire a coerenței pieței interne a reciclării acestor materiale.

(4)

Valorificarea și reciclarea deșeurilor din ambalaje trebuie consolidate pentru a reduce impactul acestora asupra mediului.

(5)

Anumite state membre care au fost autorizate, având în vedere situația lor specială, să amâne data stabilită pentru îndeplinirea obiectivelor privind valorificarea și reciclarea stabilite prin Directiva 94/62/CE trebuie autorizate din nou să amâne termenul, dar pe o durată limitată.

(6)

Parlamentul European, Consiliul și Comisia au convenit că sunt necesare derogări temporare în ceea ce privește obiectivele prezentei directive în favoarea statelor aderente. Derogările trebuie stabilite pe baza solicitărilor de derogare ale statelor aderente și, în principiu, nu trebuie să depășească anul 2012 pentru Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Lituania, Slovacia și Slovenia; anul 2013 pentru Malta; anul 2014 pentru Polonia și 2015 pentru Letonia.

(7)

Acest acord va fi finalizat în conformitate cu procedura juridică adecvată înainte de expirarea termenului de transpunere a prezentei directive.

(8)

Gestionarea ambalajelor și a deșeurilor din ambalaje necesită instituirea de sisteme de returnare, colectare și valorificare în statele membre. Aceste sisteme trebuie să fie deschise participării tuturor părților interesate și trebuie concepute astfel încât să se evite orice discriminare a produselor importate, precum și orice obstacole în calea schimburilor și orice denaturare a concurenței și să se garanteze un randament optim al ambalajelor și al deșeurilor din ambalaje în conformitate cu Tratatul. Trebuie să se evite discriminarea anumitor materiale din cauza greutății acestora. Toți operatorii care se ocupă de ambalaje trebuie să își asume responsabilitatea care le revine pentru a reduce în cea mai mare măsură posibilă impactul asupra mediului al ambalajelor și al deșeurilor din ambalaje pe parcursul întregului ciclu de viață al acestora.

(9)

La nivel comunitar trebuie să existe date anuale privind ambalajele și deșeurile din ambalaje, inclusiv privind deșeurile exportate pentru a fi reciclate sau valorificate în afara Comunității, pentru a putea urmări îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. În acest sens sunt necesare o tehnică armonizată pentru instituirea rapoartelor, precum și linii directoare clare destinate furnizorilor de date.

(10)

Comisia trebuie să examineze punerea în aplicare a prezentei directive și impactul acesteia asupra mediului și asupra pieței interne și trebuie să întocmească un raport în acest sens. Raportul trebuie să includă de asemenea și aspecte privind cerințele esențiale, măsurile de prevenire a acumulării de deșeuri, un eventual indicator în domeniul ambalajelor, planurile de prevenire a acumulării de deșeuri, refolosirea, responsabilitatea producătorilor și metalele grele și trebuie să fie însoțit, după caz, de propuneri de revizuire.

(11)

Statele membre trebuie să faciliteze informarea consumatorilor și campaniile de sensibilizare a publicului în legătură cu aceste teme și să încurajeze și alte instrumente de prevenire.

(12)

Pe lângă obiectivele prezentei directive în domeniul mediului și în ceea ce privește piața internă, reciclarea poate avea de asemenea ca efect crearea de locuri de muncă, al căror număr a scăzut în alte sectoare ale societății, putând deci să contribuie la evitarea excluderii sociale.

(13)

Având în vedere că obiectivele acțiunii preconizate, și anume armonizarea obiectivelor naționale de reciclare a deșeurilor din ambalaje, având în vedere situația specială din fiecare stat membru, și o mai bună clarificare a definițiilor, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre și, de aceea, având în vedere dimensiunile acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității consacrat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității așa cum este enunțat în articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.

(14)

Trebuie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de executare conferite Comisiei (5).

(15)

Directiva 94/62/CE trebuie deci modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Directiva 94/62/CE se modifică după cum urmează:

1.

La articolul 3 punctul 1 se adaugă următoarele paragrafe:

„Definiția noțiunii de «ambalaj» trebuie să se bazeze, printre altele, pe criteriile prezentate în continuare. Articolele enumerate în anexa I sunt exemple care ilustrează aplicarea acestor criterii.

(i)

Un articol este considerat ambalaj în cazul în care respectă definiția menționată anterior, fără să aducă atingere altor funcții pe care le-ar putea de asemenea îndeplini ambalajul, cu excepția cazurilor în care articolul face parte integrantă dintr-un produs și este necesar pentru a conține, susține sau conserva produsul pe toata durata sa de viață, iar toate elementele în cauză sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu acesta.

(ii)

Articolele concepute astfel încât să fie umplute în punctul de vânzare și articolele de unică folosință umplute sau concepute astfel încât să fie umplute în punctul de vânzare sunt considerate ambalaje în măsura în care îndeplinesc funcția de ambalare.

(iii)

Componentele ambalajelor și elementele auxiliare integrate în ambalaje sunt considerate parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agățate direct sau atașate de un produs și care îndeplinesc funcții de ambalaj sunt considerate ambalaje, cu condiția să nu facă parte integrantă dintr-un produs și cu condiția ca nu toate elementele sale să fie destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.

Dacă este necesar, Comisia examinează, în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 și, după caz, modifică exemplele furnizate în anexa I pentru a ilustra definiția ambalajului. Sunt studiate cu prioritate următoarele articole: carcasele de compact discuri și de casete video, ghivecele pentru flori, tuburile și rulourile pe care sunt înfășurate materiale flexibile, suporturile de etichete auto-adezive și hârtia de împachetat.”

2.

Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

Prevenirea

(1)   Pe lângă măsurile destinate prevenirii producerii de deșeuri din ambalaje, adoptate în conformitate cu articolul 9, statele membre se asigură că sunt adoptate și alte măsuri de prevenire.

Astfel de alte măsuri pot consta din programe naționale, din proiecte destinate transferării către producători a responsabilității reducerii la minimum a impactului ambalajelor asupra mediului sau din acțiuni analoge adoptate, după caz, pe baza consultării cu agenții economici, în scopul reunirii și al valorificării multiplelor inițiative adoptate în statele membre în domeniul prevenirii. Aceste măsuri respectă obiectivele prezentei directive, așa cum sunt definite la articolul 1 alineatul (1).

(2)   Comisia contribuie la promovarea prevenirii încurajând elaborarea de norme europene adecvate, în conformitate cu articolul 10. Aceste norme trebuie să urmărească reducerea la minimum a impactului ambalajelor asupra mediului, în conformitate cu articolele 9 și 10.

(3)   După caz, Comisia prezintă propuneri privind măsuri destinate consolidării și completării aplicării cerințelor esențiale, astfel încât noile ambalaje să nu poată fi introduse pe piață decât în cazul în care producătorul a luat toate măsurile necesare pentru a reduce la minimum impactul lor asupra mediului, fără să aducă atingere funcțiilor esențiale ale acestora.”

3.

Articolul 6 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 6

Valorificarea și reciclarea

(1)   În scopul conformării cu obiectul prezentei directive, statele membre iau măsurile necesare pentru a atinge următoarele obiective pe întregul lor teritoriu:

(a)

până la 30 iunie 2001, sunt valorificate sau incinerate în instalațiile de incinerare a deșeurilor cu valoare energetică deșeuri din ambalaje reprezentând între minimum 50 % și maximum 65 % din greutatea acestora;

(b)

până la 31 decembrie 2008, sunt valorificate sau incinerate în instalațiile de incinerare a deșeurilor cu valoare energetică deșeuri din ambalaje reprezentând minimum 60 % din greutatea acestora;

(c)

până la 30 iunie 2001, sunt reciclate între minimum 25 % și maximum 45 % din totalul materialelor de ambalaj care intră în compoziția deșeurilor din ambalaje și minimum 15 % din greutatea fiecărui material de ambalaj;

(d)

până la 31 decembrie 2008, sunt reciclate deșeuri din ambalaje reprezentând între minimum 55 % și maximum 80 % din greutatea acestora;

(e)

până la 31 decembrie 2008, trebuie atinse următoarele obiective minime de reciclare pentru materialele conținute în deșeurile din ambalaje:

(i)

60 % din greutate pentru sticlă;

(ii)

60 % din greutate pentru hârtie și carton;

(iii)

50 % din greutate pentru metale;

(iv)

22,5 % din greutate pentru materialele plastice, luând în considerare exclusiv materialele reciclate sub formă de plastic;

(v)

15 % din greutate pentru lemn.

(2)   Deșeurile din ambalaje exportate din Comunitate în conformitate cu Regulamentele (CEE) nr. 259/93 (6) și (CE) nr. 1420/1999 (7) ale Consiliului și cu Regulamentul (CE) nr. 1547/1999 (8) al Comisiei nu sunt luate în considerare în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor și a obiectivelor stabilite la alineatul (1) decât în cazul în care există dovezi tangibile din care reiese că operațiunile de valorificare și/sau de reciclare s-au derulat în condiții aproximativ echivalente cu cele prevăzute în legislația comunitară în vigoare.

(3)   După caz, statele membre încurajează valorificarea energetică atunci când aceasta se dovedește preferabilă din motive ecologice și oferă un raport costuri-beneficii avantajos. Acest lucru se poate realiza prin stabilirea unei marje suficiente între obiectivele naționale de valorificare și de reciclare.

(4)   Statele membre încurajează, după caz, în ceea ce privește producerea ambalajelor și a altor produse, utilizarea materialelor care provin din deșeuri de ambalaje reciclate,

(a)

îmbunătățind condițiile de pe piață pentru aceste materiale;

(b)

revizuind reglementările existente care împiedică utilizarea acestor materiale.

(5)   Până la 31 decembrie 2007, Parlamentul European și Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabilesc obiectivele pentru al treilea cincinal 2009-2014, pe baza experienței practice acumulate de statele membre în îndeplinirea obiectivelor stabilite la alineatul (1) și a rezultatelor cercetării științifice și a tehnicilor de evaluare cum ar fi analizele ciclului de viață și analiza costuri-beneficii.

Prin urmare, această procedură este repetată la fiecare cinci ani.

(6)   Măsurile și obiectivele menționate la alineatul (1) sunt publicate de statele membre și fac obiectul unei campanii de informare destinate publicului larg și operatorilor economici.

(7)   Datorită situației lor speciale, și anume numărul mare de insule mici, existența unor zone rurale și muntoase și nivelul actual redus al consumului de ambalaje, Grecia, Irlanda și Portugalia pot să decidă:

(a)

să îndeplinească, până la 30 iunie 2001, obiective inferioare celor stabilite la alineatul (1) literele (a) și (c), atingând totuși cel puțin procentul de 25 % pentru valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare a deșeurilor cu valoare energetică;

(b)

să amâne în același timp îndeplinirea obiectivelor stabilite la alineatul (1) literele (a) și (c) pentru o dată ulterioară, care nu trebuie totuși să depășească 31 decembrie 2005;

(c)

să amâne îndeplinirea obiectivelor prevăzute la alineatul (1) literele (b), (d) și (e) pentru o dată aleasă de ele, dată care să nu depășească 31 decembrie 2011.

(8)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, cât mai repede posibil și până la 30 iunie 2005, un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive și impactul acesteia asupra mediului, precum și asupra funcționării pieței interne. Acest raport ține seama de situația caracteristică fiecărui stat membru. Acesta acoperă aspecte cum ar fi:

(a)

evaluarea eficienței, a punerii în aplicare și a respectării cerințelor esențiale;

(b)

măsurile suplimentare de prevenire destinate reducerii impactului ambalajelor asupra mediului în măsura posibilului și fără a aduce atingere funcțiilor esențiale ale acestora;

(c)

posibila dezvoltare a unui indicator ecologic în domeniul ambalajelor care să simplifice și să facă mai eficientă prevenirea deșeurilor din ambalaje;

(d)

planurile din domeniul prevenirii producerii de deșeuri din ambalaje;

(e)

încurajarea refolosirii și, în special, a comparării costurilor și a avantajelor refolosirii cu cele ale reciclării;

(f)

răspunderea producătorului, inclusiv aspectele financiare ale acesteia;

(g)

măsurile care au ca scop reducerea suplimentară și, în cele din urmă, eliminarea progresivă, după caz, până în 2010, a metalelor grele și a altor substanțe periculoase din ambalaje.

Acest raport este însoțit, după caz, de propuneri de modificare a dispozițiilor corespunzătoare din prezenta directivă, cu excepția cazurilor în care au fost deja prezentate astfel de propuneri.

(9)   Acest raport abordează problemele menționate la alineatul (8), precum și alte probleme relevante în cadrul diferitelor aspecte acoperite de al șaselea program de acțiune din domeniul mediului, în special strategia tematică privind reciclarea și strategia tematică privind utilizarea durabilă a resurselor.

Comisia și statele membre încurajează, după caz, studiile și proiectele pilot legate de alineatul (8) literele (b), (c), (d), (e) și (f), precum și alte instrumente de prevenire.

(10)   Statele membre care au instituit sau care vor institui programe care depășesc obiectivele maxime prevăzute la alineatul (1) și care dispun în acest sens de capacități de reciclare și de valorificare adecvate sunt autorizate să urmărească îndeplinirea acestor obiective în interesul unui nivel ridicat de protecție a mediului, cu condiția ca aceste măsuri să nu antreneze perturbarea pieței interne și să nu împiedice celelalte state membre să se conformeze prezentei directive. Statele membre informează Comisia cu privire la aceste măsuri. Comisia confirmă aceste măsuri după ce verifică, în cooperare cu statele membre, că acestea sunt compatibile cu elementele menționate anterior și nu constituie un mijloc arbitrar de discriminare și nici o restricție deghizată impusă schimburilor dintre statele membre.

4.

La articolul 8, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Pentru a facilita colectarea, refolosirea și valorificarea, inclusiv reciclarea, ambalajele trebuie să conțină indicații privind natura materialului sau a materialelor de ambalaj folosite, pentru a permite identificarea și clasificarea în sectorul în cauză pe baza Deciziei 97/129/CE (9) a Comisiei.

5.

La articolul 13 se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre facilitează atât informarea consumatorilor cât și campaniile de sensibilizare a opiniei publice.”

6.

Articolul 19 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 19

Adaptarea la progresul științific și tehnic

Modificările necesare pentru adaptarea la progresul științific și tehnic a sistemului de identificare [menționat la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 10 al doilea paragraf, ultima liniuță], structura tabelelor legate de sistemul de baze de date [menționate la articolul 12 alineatul (3) și în anexa III], precum și exemplele care ilustrează definiția conceptului de ambalaj (menționate în anexa I), se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).”

7.

La articolul 20, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   Comisia stabilește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 21, măsurile tehnice necesare pentru rezolvarea problemelor întâmpinate în aplicarea dispozițiilor prezentei directive, în special în ceea ce privește materialele de ambalaj inerte introduse pe piața Uniunii Europene în cantități foarte mici (adică sub 1 % în medie din greutate), ambalajele primare ale echipamentelor medicale și ale produselor farmaceutice, ambalajele de mici dimensiuni și ambalajele de lux.”

8.

Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE (10), cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din aceeași decizie.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

9.

La articolul 22 se inserează următorul alineat:

„(3a)   statele membre pot transpune dispozițiile articolului 7 prin intermediul acordurilor încheiate între autoritățile competente și sectoarele economice în cauză, cu condiția îndeplinirii obiectivelor menționate la articolul 6.

Aceste acorduri îndeplinesc următoarele cerințe:

(a)

acordurile sunt executorii;

(b)

acordurile precizează obiectivele și termenele de realizare corespunzătoare;

(c)

acordurile sunt publicate în jurnalul oficial al statului membru în cauză sau într-un document oficial la fel de accesibil publicului și sunt transmise Comisiei;

(d)

rezultatele obținute fac obiectul unui control regulat, sunt comunicate autorităților competente și Comisiei și sunt puse la dispoziția publicului în condițiile prevăzute în acord;

(e)

autoritățile competente asigură efectuarea unei examinări a rezultatelor obținute în cadrul acordului;

(f)

în cazul nerespectării acordului, statele membre aplică dispozițiile corespunzătoare din prezenta directivă adoptând măsuri legale, de reglementare și administrative.”

10.

Anexa I se înlocuiește cu anexa I din anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 18 august 2005. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasbourg, 11 februarie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL


(1)  JO C 103 E, 30.4.2002, p. 17.

(2)  JO C 221, 17.9.2002, p. 31.

(3)  Avizul Parlamentului European din 3 septembrie 2002 (JO C 272 E, 13.11.2003, p. 287), Poziția comună a Consiliului din 6 martie 2003 (JO C 107 E, 6.5.2003, p. 17) și Poziția Parlamentului European din 2 iulie 2003 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 ianuarie 2004 și Decizia Consiliului din 26 ianuarie 2004.

(4)  JO L 365, 31.12.1994, p. 10, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(5)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(6)  JO L 30, 6.2.1993, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2557/2001 al Comisiei (JO L 349, 31.12.2001, p. 1).

(7)  JO L 166, 1.7.1999, p. 6, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2118/2003 al Comisiei (JO L 318, 3.12.2003, p. 5).

(8)  JO L 185, 17.7.1999, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2118/2003.”

(9)  JO L 50, 20.2.1997, p. 28.”

(10)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.”


ANEXĂ

„ANEXA I

EXEMPLE PENTRU CRITERIILE MENȚIONATE LA ARTICOLUL 3 ALINEATUL (1)

Exemple pentru criteriul (i)

Constituie ambalaje

Cutiile de dulciuri

Folia care acoperă cutiile de compact discuri

Nu constituie ambalaje

Ghivecele de flori al căror scop este să însoțească planta pe întreaga durată a vieții acesteia

Cutiile de scule

Pliculețele de ceai

Învelitorile de ceară din jurul brânzei

Membranele mezelurilor

Exemple pentru criteriul (ii)

Constituie ambalaje, în cazul în care au fost concepute în vederea umplerii la punctul de vânzare

Pungile de hârtie sau de plastic

Farfuriile și pahare de unică folosință

Foliile pentru alimente

Pungile individuale pentru sandvișuri

Foliile de aluminiu

Nu constituie ambalaje

Paletele de amestecat

Tacâmurile de unică folosință

Exemple pentru criteriul (iii)

Constituie ambalaje

Etichetele agățate direct sau atașate de produs

Constituie părți de ambalaj

Periile de mascara care sunt parte a dispozitivului de închidere

Etichetele adezive atașate altui ambalaj

Capsele metalice

Manșoanele din plastic

Dispozitivul de măsurare-dozare care formează dispozitivul de închidere pentru detergenți.”


Top