15/Volumul 11

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

225

L 156/84

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 96/62/CE stabilește cadrul pentru evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător și prevede stabilirea unor măsuri detaliate de transmitere a informațiilor privind calitatea aerului.

(2)

Directiva 1999/30/CE a Consiliului din 22 aprilie 1999 privind valorile-limită pentru dioxidul de sulf, dioxidul de azot și oxizii de azot, pulberile în suspensie și plumbul din aerul înconjurător (2) stabilește valori-limită care trebuie respectate de la o anumită dată.

(3)

Decizia 2001/839/CE a Comisiei din 8 noiembrie 2001 de stabilire a unui chestionar de utilizat pentru raportarea anuală privind evaluarea calității aerului înconjurător în conformitate cu Directivele 96/62/CE și 1999/30/CE (3) conține un formular pe baza căruia statele membre trebuie să furnizeze informațiile privind calitatea aerului solicitate în directivele în cauză.

(4)

Directiva 2000/69/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2000 privind valorile-limită pentru benzen și monoxidul de carbon din aerul înconjurător (4) stabilește valori-limită care trebuie respectate de la o anumită dată. Directiva 2002/3/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 februarie 2002 privind ozonul din aerul înconjurător (5) stabilește valori-țintă, obiective pe termen lung, praguri de informare și alertă care creează anumite obligații. Raportarea periodică realizată de statele membre constituie, împreună cu Directiva 96/62/CE, un element integrant al directivelor în cauză și indispensabil pentru a verifica respectarea obligațiilor menționate.

(5)

De asemenea, un număr de elemente prevăzute la articolul 11 din Directiva 96/62/CE în ceea ce privește poluanții reglementați de Directivele 1999/30/CE, 2002/69/CE și 2002/3/CE trebuie raportate anual.

(6)

În conformitate cu Directiva 1999/30/CE, dispozițiile privind raportarea prevăzute de Directiva 80/779/CEE a Consiliului din 15 iulie 1980 privind valorile-limită de calitate a aerului și valorile orientative pentru dioxidul de sulf și pulberile în suspensie din atmosferă (6), de Directiva 82/884/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind valoarea-limită pentru plumbul conținut în atmosferă (7) și de Directiva 85/203/CEE a Consiliului din 7 martie 1985 privind normele de calitate a aerului în privința dioxidului de azot (8) se abrogă cu începere de la 19 iulie 2001, deși valorile-limită prevăzute de directivele respective rămân în vigoare până în 2005 pentru Directivele 80/779/CEE și 82/884/CEE și până în 2010 în ceea ce privește Directiva 85/203/CEE iar depășirea acestor valori-limită continuă să fie semnalată în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Directiva 1999/30/CE.

(7)

Pentru a asigura furnizarea informațiilor solicitate în formatul corect, statele membre trebuie să transmită informațiile în cauză pe baza unui chestionar standardizat.

(8)

Chestionarul prevăzut de Decizia 2001/839/CE trebuie completat astfel încât să cuprindă și obligațiile de raportare anuală care rezultă din Directivele 2000/69/CE și 2002/3/CE, introducând în același timp o serie de modificări ce privesc Directiva 1999/30/CE, pentru a aduce clarificări și pentru a asigura o mai bună evaluare a rapoartelor.

(9)

Decizia 2001/839/CE trebuie înlocuită din motive de claritate.

(10)

Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul comitetului instituit în temeiul articolului 12 alineatul (2) din Directiva 96/62/CE,

—

articolul 3 alineatele (1), (3) și (4), articolul 4 alineatul (1), articolul 5 alineatele (1), (2), (4) și (5), articolul 6, articolul 7 alineatele (1), (2) și (3) și articolul 9 alineatul (6) din Directiva 1999/30/CE,

—

articolul 3 alineatul (1), articolul 4 și articolul 5 alineatele (1), (2), (3) și (5) din Directiva 2000/69/CE și

—

articolul 3 alineatele (1) și (2), articolul 4 alineatele (1) și (2), articolul 5, articolul 9 alineatele (1) și (3) și articolul 10 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2) litera (b) din Directiva 2002/3/CE.

(1)

Statul membru trebuie să precizeze nu doar numele zonei, ci și un cod unic al zonei.

(2)

Statul membru trebuie să indice poluantul (poluanții) pentru care se aplică zona, folosind codurile:

„S” pentru SO2, „N” pentru NO2/NOx, „P” pentru PM10, „L” pentru plumb, „B” pentru benzen, „C” pentru monoxid de carbon și „O” pentru ozon, separate de punct și virgulă, sau „A” în cazul în care zona se aplică pentru toți acești poluanți. În cazul în care zonele au fost definite separat pentru protecția sănătății, a ecosistemelor și a vegetației, statul membru trebuie să utilizeze următoarele coduri:

„SH” pentru protecția sănătății împotriva SO2, „SE” pentru protecția ecosistemelor împotriva SO2, „NH” pentru protecția sănătății împotriva NO2 și „NV” pentru protecția vegetației împotriva NOx.

(3)

Trebuie indicat dacă zona este o aglomerare (cod „ag”) sau nu (cod „nonag”).

(4)

Opțional, statele membre pot preciza suprafața și populația zonei, în scopul prelucrării ulterioare a datelor la nivel european.

(5)

Pentru prelucrarea ulterioară, statul membru trebuie să completeze rubricile privind frontierele zonei într-un format standard (poligoane, folosind coordonatele geografice în conformitate cu ISO 6709: longitudine și latitudine geografice). Statul membru trebuie să prezinte separat o hartă a zonelor (sub formă de fișier electronic sau pe hârtie) pentru a facilita interpretarea corectă a datelor privind zona. Statul membru trebuie să furnizeze cel puțin fie frontierele zonei în formularul 2 fie o hartă.

(1)

În formularul 3 și în alte formulare din prezentul chestionar, „codul stației SdI” se referă la codul utilizat pentru schimbul de date în temeiul Deciziei privind schimbul de informații 97/101/CE. „Codul local al stației” este codul utilizat în statul membru sau în regiune.

(2)

Statul membru trebuie să identifice în a treia coloană zona (zonele) care se aplică ozonului în care este amplasată stația. În cazul în care este vorba de mai multe zone, codurile trebuie separate prin punct și virgulă.

(3)

Statul membru trebuie să utilizeze coloanele cu titlul „SO2”, „NO2”, „NOx”, „Plumb”, „Benzen” și „CO” pentru a indica dacă măsurătoarea este utilizată pentru evaluare în temeiul Directivei 1999/30/CE respectiv 2000/69/CE, completând cu „d” în cazul în care măsurătoarea este utilizată și lăsând rubrica goală în cazul în care nu este utilizată. Trebuie remarcat faptul că prin completarea rubricii NOx stația este situată într-un loc în care se aplică valoarea-limită pentru vegetație. În cazul în care stația este în imediata apropiere a unor surse specifice de plumb în sensul anexei IV la Directiva 1999/30/CE, statul membru trebuie să completeze cu „SS” în loc de „d”.

(4)

Statul membru trebuie să utilizeze coloanele cu titlul „PM10” și „PM2,5” pentru a indica dacă măsurătoarea este utilizată pentru evaluare în temeiul Directivei 1999/30/CE și pentru a indica în același timp care este metoda de măsurare utilizată. În cazul în care măsurătoarea este utilizată pentru evaluare în temeiul directivei în cauză, statul membru completează codul metodei de măsurare (a se vedea nota 5); în cazul în care măsurătoarea nu este utilizată pentru evaluare în temeiul directivei în cauză, rubrica rămâne necompletată. Pentru nivelele PM2,5 nu este obligatorie o evaluare formală în conformitate cu articolul 6 din Directiva 96/62/CE.

(5)

Codul metodei de măsurare pentru PM10 și PM2,5 poate fi indicat printr-unul dintre codurile standard furnizate de prezentul chestionar (a se vedea tabelul 1) sau printr-un cod definit de statul membru care face trimitere la o listă separată de metode descrise de către statul membru (a se vedea formularul 7). Descrierea definită de către statul membru poate face, de asemenea, trimitere la un document separat anexat la chestionar. În cazul în care metoda de măsurare a fost schimbată în cursul anului, statul membru trebuie să completeze codurile ambelor metode: mai întâi codul metodei utilizate pentru perioada cea mai lungă din an, urmat de celălalt cod, separate prin punct și virgulă.

(6)

Atunci când metoda de măsurare pentru PM10 și PM2,5 nu este metoda de referință, respectiv metoda de referință provizorie prevăzută la anexa IX la Directiva 1999/30/CE, statul membru trebuie să completeze factorul de corecție cu care au fost înmulțite concentrațiile măsurate pentru a obține concentrațiile raportate în prezentul chestionar sau să completeze ecuația de corecție corespunzătoare. În cazul în care s-a utilizat o ecuație de corecție, se poate folosi un format liber în care concentrația măsurată este notată cu „CM” iar concentrația raportată cu „CR”, de preferat în formatul CR = f(CM). În cazul în care s-a demonstrat că rezultatele metodei sunt echivalente fără aplicarea unei corecții, statul membru trebuie să indice acest lucru, completând rubrica pentru factorul sau ecuația de corecție cu valoarea „1”.

(7)

„Funcția stației” indică dacă stația este situată într-un amplasament unde (a) se aplică valorile-limită pentru sănătate, valoarea-limită a SO2 pentru ecosisteme și valoarea-limită a NOx pentru vegetație (cod „HEV”), (b) se aplică doar valorile-limită pentru sănătate și valoarea-limită a SO2 pentru ecosisteme (cod „HE”), (c) se aplică doar valorile-limită pentru sănătate și valoarea-limită a NOx pentru vegetație (cod „HV”) sau (d) se aplică doar valorile-limită pentru sănătate (cod „H”).

(1)

Statul membru trebuie să identifice în coloana a treia zona în care este amplasată stația.

(2)

Statul membru trebuie să utilizeze coloanele cu titlurile „O3”, „NO2” și „NOx” pentru a indica dacă măsurătoarea este utilizată pentru evaluare în temeiul Directivei 2002/3/CE, completând cu „d” în cazul în care măsurătoarea este utilizată și lăsând rubrica goală în cazul în care nu este utilizată. Coloana cu titlul „NO2” indică măsurătoarea menționată la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2002/3/CE iar coloana cu titlul „NOx” indică măsurătoarea menționată la articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2002/3/CE.

(3)

„Tipul de stație” este definit în conformitate cu anexa IV la Directiva 2002/3/CE. Trebuie utilizate următoarele coduri: „U” pentru urbană, „S” pentru suburbană, „R” pentru rurală și „RF” pentru stație de fond rurală.

(1)

Statul membru indică în formularul 5, pentru fiecare stație și pentru fiecare substanță evaluată în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2002/3/CE metoda de măsurare cu ajutorul unuia dintre codurile standard prevăzute în prezentul chestionar (a se vedea tabelul 1) sau printr-un cod definit de statul membru (formularul 7).

(2)

Deși obligațiile de raportare privind substanțele precursoare ale ozonului trebuie să includă „compușii organici volatili corespunzători”, lista prezentată în formularul 5 este doar o recomandare în conformitate cu anexa VI la Directiva 2002/3/CE.

(1)

Titlurile coloanelor au următoarele semnificații:

> VL + MDT: mai mare decât valoarea-limită plus marja de toleranță;

≤ VL + MDT; > VL: mai mic sau egal cu valoarea-limită plus marja de toleranță, dar mai mare decât valoarea-limită;

≤ VL: mai mic sau egal cu valoarea-limită;

> VL: mai mare decât valoarea-limită;

SS: datorită unor surse specifice, a se vedea nota 7.

Articolul 3 alineatul (2) s-a acordat o perioadă de prelungire, a se vedea nota 8.

(2)

„> VL + MDT” este echivalent cu „> VL” atunci când marja de toleranță a scăzut la 0 %. În acest caz, coloana „≤ VL + MDT; > VL” nu trebuie utilizată.

(3)

În cazul în care titlul coloanei descrie starea zonei completați cu „d”.

(4)

În cazul în care depășirea a fost calculată exclusiv pe baza unui model, completați cu „m” în loc de „d”.

(5)

Pentru pragurile pentru ecosisteme și vegetație, completați doar atunci când depășirea a avut loc în zone în care se aplică aceste valori-limită. Pentru zonele în care nu există locuri în care se aplică aceste valori-limită, completați coloana „VL” cu „n”.

(6)

Media înregistrată pe perioada iernii este definită ca perioada dintre 1 octombrie a anului anterior anului de referință și 31 martie a anului de referință.

(7)

În cazul în care depășirea indicată în formularul 8d se datorează exclusiv unei depășiri într-o zonă din imediata apropiere a unor surse specifice desemnate în conformitate cu anexa IV la Directiva 1999/30/CE, statul membru trebuie să indice acest lucru completând coloana „SS” cu „d”.

(8)

În formularul 8e, „VL” se referă la valoarea-limită precizată în anexa I la Directiva 2000/69/CE. În cazul zonelor pentru care Comisia a acordat o perioadă de prelungire pentru benzen în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2000/69/CE, statele membre trebuie să indice acest lucru completând coloana „Articolul 3 alineatul (2)” cu „d”.

> VȚ

:

mai mare decât valoarea-țintă pentru ozon;

≤ VȚ; > OTL

:

mai mic sau egal cu valoarea-țintă, dar mai mare decât obiectivul pe termen lung pentru ozon;

≤ OTL

:

mai mic sau egal cu obiectivul pe termen lung pentru ozon.

(1)

În cazul în care titlul coloanei descrie starea zonei, completați cu „d”.

(2)

În cazul în care depășirea a fost calculată exclusiv pe baza unui model, completați cu „m” în loc de „d”.

(3)

Starea trebuie evaluată pe o perioadă de 3 ani pentru valoarea-țintă privind sănătatea și pe o perioadă de 5 ani pentru valoarea-țintă privind vegetația.

(1)

Titlurile coloanelor au următoarele semnificații:

(2)

În cazul în care titlul coloanei descrie starea zonei, completați cu „d”.

(3)

În cazul în care depășirea a fost calculată exclusiv pe baza unui model, completați cu „m” în loc de „d”.

(4)

Pentru pragurile pentru ecosisteme, completați doar în cazul în care depășirea a avut loc în zone în care se aplică valorile-limită pentru ecosisteme.

(5)

Depășirea valorilor PES și PEI se stabilește pe baza anului de referință și a celor patru ani anteriori, în conformitate cu specificațiile de la punctul II de la anexa V la Directiva 1999/30/CE, respectiv cu cele de la punctul II de la anexa III la Directiva 2000/69/CE.

(6)

Statul membru trebuie să indice în coloana „ES” dacă informațiile furnizate de stațiile fixe de măsurare au fost completate cu informații din alte surse, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Directiva 1999/30/CE, articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2000/69/CE și articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2002/3/CE.

(1)

Identificarea stației prin completarea codului stației SdI nu este obligatorie, dar recomandată.

(2)

Sintagma „valoarea-limită plus mDt” trebuie interpretată ca „valoare-limită” atunci când marja de toleranță a scăzut la 0 %.

(3)

„Luna” și „Ziua din lună” trebuie indicate prin numărul lor (1-12, respectiv 1-31). „Ora” trebuie indicată cu „1” pentru intervalul de o oră dintre 00:00 și 01:00 etc.

(4)

Toate depășirile valorii-limită plus marja de toleranță de la o stație se raportează în cazul în care numărul total de depășiri este mai mare decât numărul permis. În cazul în care numărul total de depășiri la o stație este mai mic sau egal cu numărul permis, nu se raportează depășiri.

(5)

Motivul depășirii poate fi indicat prin unul sau mai multe coduri standard furnizate de prezentul chestionar (a se vedea tabelul 2) sau printr-un cod definit de către statul membru care face trimitere la o listă separată de motive descrise de către statul membru (formularul 12). În cazul în care se indică mai multe motive, codurile trebuie separate prin punct și virgulă. Descrierea furnizată de statul membru ar putea fi de asemenea o trimitere la un document separat anexat la chestionar.

(6)

Pentru depășirile în zonele pentru care Comisia a acordat o perioadă de prelungire în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2000/69/CE, statul membru trebuie să indice acest lucru completând coloana „Articolul 3 alineatul (2)” cu „d”.

(7)

În cazul în care nu s-au înregistrat depășiri peste numărul de depășiri permise, statul membru trebuie să completeze „Nici o depășire” în celula din stânga de pe primul rând.

(1)

A se vedea nota 5 la formularul 11 pentru coloana „Codul (codurile) motivului (motivelor)”.

(2)

13a și 13b: o perioadă de depășire este o perioadă continuă din cadrul unei singure zile calendaristice pe durata căreia un prag a fost depășit în mod continuu. O perioadă nu poate cuprinde ore din mai multe zile calendaristice. În cazul în care survin mai multe perioade de depășire pe durata unei singure zile calendaristice, fiecare perioadă trebuie raportată separat.

(3)

Obligația de a raporta măsurătorile pentru NO2 este limitată la minim 50 % din punctul de prelevare de probe O3 [articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2002/3/CE].

(1)

Datele trebuie să fie conforme cu cerințele de la punctul II notele de subsol (b) și (c) din anexa I la Directiva 2002/3/CE. În cazul în care mediile pe trei sau cinci ani nu au putut fi determinate pe baza unui set complet de date anuale consecutive, fiecare an luat în considerare în calcul trebuie indicat în coloana cea mai din dreapta, separat prin punct și virgulă de ceilalți ani.

(2)

Formularul 14a: Sunt raportate toate depășirile valorii-țintă la o stație în cazul în care numărul total de depășiri este mai mare decât numărul permis. În cazul în care numărul total de depășiri la o stație este mai mic sau egal cu numărul permis, nu se raportează nici o depășire.

(1)

În primul rând al formularului 16a statul membru trebuie să raporteze codurile stației SdI, iar în rândurile următoare concentrația anuală medie a substanțelor precursoare ale ozonului evaluate în conformitate cu articolului 9 alineatul (3) din Directiva 2002/3/CE.

(2)

Pentru alte substanțe precursoare ale ozonului decât cele descrise la formularul 16a și evaluate în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Directiva 2002/3/CE, statul membru trebuie să completeze formularul 16b conform structurii formularului 16a, indicând aceste alte substanțe în prima coloană.

(3)

Întrucât obligațiile de raportare pentru substanțele precursoare ale ozonului trebuie să includă „compușii organici volatili adecvați”, lista prezentată la formularul 16a este doar o recomandare în conformitate cu anexa VI la Directiva 2002/3/CE.

(4)

Concentrațiile care au fost raportate în temeiul Deciziei 97/101/CE privind schimbul de informații nu trebuie raportate în formularul 16.

(1)

„Metodă” este un cod definit de către statul membru, care se referă la o listă separată de trimiteri (formularul 20) la publicații sau rapoarte în care este descrisă metoda suplimentară. Formularul 20 face parte din raportul către Comisie; publicațiile sau rapoartele menționate nu trebuie trimise Comisiei.

(2)

Formularul 19 poate fi completat cu hărți care să indice distribuția concentrațiilor. Se recomandă ca statul membru să întocmească, în cazul în care este posibil, hărți care să arate distribuția concentrațiilor pentru fiecare zonă și aglomerare. Se recomandă furnizarea izoliniilor pentru concentrațiile parametrilor în care sunt exprimate pragurile de calitate a aerului (a se vedea tabelul 3) folosind izolinii la intervale de 10 % din prag.

(3)

Informațiile trebuie să se refere la perioada adecvată de calcul a mediei pentru obiectivele pe termen lung (1 an), valoarea-țintă pentru sănătate (3 ani) și valoarea-țintă pentru vegetație (5 ani).

(1)

Valoarea numerică a valorii-limită depășite trebuie indicată în a doua coloană.

(2)

Pentru SO2 și particule în suspensie trebuie indicat dacă s-a utilizat metoda negru de fum sau metoda gravimetrică.

(3)

Identificarea stației nu este obligatorie, dar este recomandată.

(4)

Motivul pentru depășire poate fi indicat printr-unul sau mai multe coduri standard furnizate de prezentul chestionar (a se vedea tabelul 5) sau printr-un cod, definit de statul membru, care face trimitere la o listă separată de motive descrise de statul membru (formularul 27). În cazul în care se indică mai multe motive, codurile trebuie separate prin punct și virgulă. Descrierea furnizată de statul membru poate constitui, de asemenea, o trimitere la un document separat anexat la chestionar.