EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32004D0280

Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto

OJ L 49, 19.2.2004, p. 1–8 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)
Special edition in Czech: Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Estonian: Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Latvian: Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Lithuanian: Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Hungarian Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Maltese: Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Polish: Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Slovak: Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Slovene: Chapter 15 Volume 008 P. 57 - 64
Special edition in Bulgarian: Chapter 15 Volume 010 P. 194 - 201
Special edition in Romanian: Chapter 15 Volume 010 P. 194 - 201
Special edition in Croatian: Chapter 15 Volume 017 P. 98 - 105

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 07/07/2013; abrogat prin 32013R0525

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2004/280(1)/oj

15/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

194


32004D0280


L 049/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA NR. 280/2004/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 11 februarie 2004

privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Decizia 93/389/CEE a Consiliului din 24 iunie 1993 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de CO2 și de alte gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (3) a instituit un mecanism menit să monitorizeze emisiile antropice de gaze cu efect de seră și să evalueze progresele înregistrate în vederea respectării angajamentelor asumate în privința acestor emisii. Din motive de claritate și pentru a lua în considerare evoluțiile la nivel internațional, decizia respectivă trebuie înlocuită.

(2)

Obiectivul final al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC), aprobată prin Decizia 94/69/CE (4) a Consiliului, este de a stabiliza concentrațiile de gaze cu efect de seră din atmosferă la un nivel care să prevină interferențele antropice periculoase pentru sistemul climatic.

(3)

CCONUSC obligă Comunitatea și statele sale membre să elaboreze, să actualizeze periodic, să publice și să comunice conferinței părților inventare naționale de emisii antropice de la surse și eliminarea de către absorbanți a tuturor gazelor cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal privind substanțele care diminuează stratul de ozon (denumite în continuare gaze cu efect de seră), folosind metode comparabile aprobate de conferința părților.

(4)

Este necesar să se monitorizeze îndeaproape și să se evalueze periodic emisiile de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității. De asemenea, trebuie analizate la timp și măsurile luate de Comunitate și de statele sale membre în domeniul politicii de schimbare climatică.

(5)

Comunicarea exactă a informațiilor prevăzute de prezenta decizie ar permite determinarea într-un stadiu incipient a nivelurilor emisiilor în conformitate cu Decizia 2002/358/CE a Consiliului din 25 aprilie 2002 privind aprobarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta (5), și ar permite, prin urmare, stabilirea promptă a condițiilor pentru participarea la mecanismele flexibile ale Protocolului de la Kyoto.

(6)

CCONUSC obligă toate părțile să formuleze, să pună în aplicare, să publice și să actualizeze periodic programe naționale și, după caz, programe regionale care conțin măsuri de reducere a schimbărilor climatice, ținând seama de emisiile antropice de la surse și de eliminarea de către absorbanți a tuturor gazelor cu efect de seră.

(7)

Protocolul de la Kyoto la CCONUSC a fost aprobat prin Decizia 2002/358/CE. Articolul 3 alineatul (2) din Protocolul de la Kyoto solicită părților la protocol incluse în anexa I la CCONUSC să fi făcut, până în 2005, progrese demonstrabile în îndeplinirea obligațiilor ce le revin în temeiul protocolului.

(8)

În conformitate cu partea II secțiunea A din anexa la Decizia 19/CP.7 a conferinței părților, fiecare parte la Protocolul de la Kyoto inclusă în anexa I la CCONUSC are obligația de a crea și de a gestiona un registru național pentru a asigura contabilizarea corectă a operațiunilor de emitere, deținere, transfer, anulare și retragere a unităților de reducere a emisiilor, a reducerilor de emisii care au fost omologate, a părților dintr-o cantitate atribuită și a unităților de absorbție.

(9)

În conformitate cu Decizia 19/CP.7, fiecare unitate de reducere a emisiilor, fiecare reducere de emisii care a fost omologată, fiecare parte dintr-o cantitate atribuită și fiecare unitate de absorbție ar trebui înregistrată doar într-un singur cont la un moment dat.

(10)

Registrul Comunității poate fi folosit pentru a înregistra unitățile de reducere a emisiilor și reducerile de emisii care au fost omologate, obținute prin proiecte finanțate de către Comunitate, stimulând, prin urmare, extinderea activității Comunității cu privire la schimbările climatice din țările terțe, și poate fi gestionat, împreună cu registrele statelor membre, într-un sistem consolidat.

(11)

Achiziția și folosirea de către Comunitate a unităților de reducere a emisiilor și a reducerilor de emisii care au fost omologate ar trebui să facă obiectul unor dispoziții suplimentare care urmează să fie adoptate de Parlamentul European și de Consiliu la propunerea Comisiei.

(12)

Comunitatea și statele membre au obligația, în conformitate cu Decizia 2002/358/CE, de a lua măsurile necesare pentru a respecta nivelurile de emisii determinate în conformitate cu decizia respectivă. Dispozițiile stabilite cu privire la folosirea unităților de reducere a emisiilor și a reducerilor de emisii care au fost omologate, înscrise în registrul Comunității, ar trebui să țină seama de răspunderea statelor membre de a-și îndeplini angajamentele în conformitate cu Decizia 2002/358/CE.

(13)

Comunitatea și statele sale membre au recurs la aplicarea articolului 4 din Protocolul de la Kyoto, care permite părților la protocol să își îndeplinească în comun angajamentele de limitare și de reducere a emisiilor. Este necesar, prin urmare, să se stabilească dispoziții eficace de cooperare și coordonare în ceea ce privește obligațiile care decurg din prezenta decizie, inclusiv elaborarea unui inventar al gazelor cu efect de seră în cadrul Comunității, evaluarea progreselor, pregătirea de rapoarte, precum și procedurile de revizuire și de respectare a angajamentelor care permit Comunității să își îndeplinească obligațiile care îi revin în conformitate cu Protocolul de la Kyoto, astfel cum sunt prevăzute în acordurile politice și în deciziile juridice adoptate în cadrul celei de-a șaptea conferințe a părților la CCONUSC din Marrakech (denumite în continuare acordurile de la Marrakech).

(14)

Comunitatea și statele membre sunt părți la CCONUSC și la Protocolul de la Kyoto și sunt toate responsabile pentru comunicarea, stabilirea și contabilizarea cantităților atribuite, precum și pentru stabilirea și păstrarea dreptului lor de a participa la mecanismele instituite prin Protocolul de la Kyoto.

(15)

În conformitate cu Decizia 19/CP.7, fiecare dintre părțile incluse în anexa I la CCONUSC ar trebui să emită un număr de unități a cantității atribuite, echivalent cu cantitatea atribuită în registrul său național, corespunzând nivelurilor emisiilor sale stabilite în conformitate cu Decizia 2002/358/CE și cu Protocolul de la Kyoto.

(16)

În conformitate cu Decizia 2002/358/CE, Comunitatea nu poate emite unități ale cantității atribuite.

(17)

După caz, Agenția Europeană de Mediu sprijină Comisia în activitățile sale de monitorizare, în special în cadrul sistemului de inventariere în cadrul Comunității, precum și în analiza efectuată de Comisie cu privire la progresele înregistrate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto.

(18)

În lumina rolului exercitat de Agenția Europeană de Mediu în elaborarea inventarului comunitar anual, ar fi necesar ca statele membre să își organizeze propriile lor sisteme naționale, astfel încât să faciliteze activitatea agenției.

(19)

Deoarece obiectivele acțiunii propuse, adică respectarea angajamentelor asumate de Comunitate în temeiul Protocolului de la Kyoto, în special a cerințelor de monitorizare și de comunicare prevăzute de protocol, nu pot, prin însăși natura lor, să fie îndeplinite în totalitate de statele membre și pot, prin urmare, sa fie îndeplinite mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității stabilit prin articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, stabilit prin același articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru a îndeplini aceste obiective.

(20)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (6),

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiectul

Prezenta decizie stabilește un mecanism pentru:

(a)

monitorizarea tuturor emisiilor antropice de la surse și eliminarea de către absorbanți a gazelor cu efect de seră, nereglementate prin Protocolul de la Montreal privind substanțele care diminuează stratul de ozon în statele membre;

(b)

evaluarea progreselor înregistrate în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate în privința acestor emisii de la surse și a eliminării acestora de către absorbanți;

(c)

punerea în aplicare a CCONUSC și a Protocolului de la Kyoto în ceea ce privește programele naționale, inventarele gazelor cu efect de seră, sistemele naționale și registrele Comunității și ale statelor sale membre, precum și procedurile prevăzute de Protocolul de la Kyoto și

(d)

asigurarea faptului că statele membre și Comunitatea comunică în timp util secretariatului CCONUSC informații complete, exacte, coerente, comparabile și transparente.

Articolul 2

Programe naționale și programe comunitare

(1)   Statele membre și Comisia elaborează și pun în aplicare programe naționale și un program comunitar pentru a contribui la:

(a)

îndeplinirea angajamentelor asumate de Comunitate și de statele sale membre, în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto, în ceea ce privește limitarea și/sau reducerea tuturor emisiilor de gaze cu efect de seră și

(b)

monitorizarea transparentă și precisă a progreselor actuale și planificate, înregistrate de statele membre, inclusiv contribuția adusă de măsurile comunitare, în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate de Comunitate și de statele sale membre, în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto, în ceea ce privește limitarea și/sau reducerea tuturor emisiilor de gaze cu efect de seră.

Aceste programe includ informațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2) și sunt actualizate în mod corespunzător.

(2)   În acest sens, folosirea unor instrumente, precum implementarea în comun, mecanismul de dezvoltare nepoluantă și schimbul internațional de drepturi de emisie, completează măsurile luate la nivel național, în conformitate cu dispozițiile Protocolului de la Kyoto și ale acordurilor de la Marrakech.

(3)   Statele membre pun la dispoziția publicului programele naționale și actualizările acestora și informează Comisia în termen de trei luni de la adoptarea lor.

În cadrul reuniunilor ulterioare ale comitetului prevăzut la articolul 9 alineatul (1), Comisia informează statele membre cu privire la programele naționale și la actualizările pe care le-a primit.

Articolul 3

Comunicările efectuate de statele membre

(1)   În scopul evaluării progreselor înregistrate și al pregătirii de către Comunitate a comunicărilor anuale, în conformitate cu obligațiile asumate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto, statele membre determină și comunică până la 15 ianuarie în fiecare an (anul X):

(a)

emisiile lor antropice de gaze cu efect de seră menționate în anexa A la Protocolul de la Kyoto [dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), protoxid de azot (N2O), hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC) și hexafluorură de sulf (SF6)] pe parcursul anului care precede ultimul an încheiat (anul X-2);

(b)

datele provizorii privind emisiile lor de monoxid de carbon (CO), dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx) și compuși organici volatili (COV) pe parcursul anului care precede ultimul an încheiat (anul X-2), precum și datele finale pentru anul care precedă ultimii doi ani încheiați (anul X-3);

(c)

emisiile lor antropice de gaze cu efect de seră de la surse și eliminarea de către absorbanți a dioxidului de carbon provenită din exploatarea terenurilor, din schimbarea intervenită în exploatarea terenurilor și din amenajarea și exploatarea pădurilor pe parcursul anului care precede ultimul an încheiat (anul X-2);

(d)

informații cu privire la contabilizarea emisiilor și a absorbțiilor datorate exploatării terenurilor, schimbării intervenite în exploatarea terenurilor și amenajării și exploatării pădurilor, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) și, în cazul în care un stat membru decide să îl utilizeze, în conformitate cu articolul 3 alineatul (4) din Protocolul de la Kyoto, precum și cu deciziile adoptate în temeiul acestor dispoziții, pentru anii dintre 1990 și anul care precede ultimul an încheiat (anul X-2);

(e)

orice modificări ale informațiilor prevăzute la literele (a)-(d) referitoare la anii dintre 1990 și anul care precede ultimii doi ani încheiați (anul X-3);

(f)

elementele raportului privind inventarul național necesare pentru pregătirea raportului privind inventarul gazelor cu efect de seră în cadrul Comunității, precum informații cu privire la planul statelor membre de asigurare și control al calității, o estimare generală a gradului de incertitudine, o evaluare generală a gradului de realizare, precum și informații cu privire la recalculările efectuate;

(g)

informații provenind din registrul național, după ce acesta a fost stabilit, cu privire la emiterea, achiziția, deținerea, transferul, anularea, retragerea și reportarea părților de cantitate atribuită, a unităților de absorbție, a unităților de reducere a emisiilor și a reducerilor de emisii care au fost omologate în anul precedent (X-1);

(h)

informații privind persoanele juridice autorizate să participe la mecanismele prevăzute la articolele 6, 12 și 17 din Protocolul de la Kyoto, în conformitate cu dispozițiile de drept intern sau comunitare aplicabile;

(i)

măsurile adoptate în scopul îmbunătățirii estimărilor, ca de exemplu în cazurile în care anumite părți ale inventarului au fost supuse unor modificări;

(j)

informații privind indicatorii folosiți pe parcursul anului care precede anul încheiat (anul X-2), precum și

(k)

orice modificări aduse sistemului național de inventariere.

Statele membre prezintă, până la 15 martie în fiecare an (anul X), Comisiei raportul lor complet privind inventarul național.

(2)   În scopul evaluării progreselor planificate, statele membre comunică, până la 15 martie 2005 și la fiecare doi ani după această dată, Comisiei:

(a)

informații privind politicile și măsurile naționale ce au ca scop limitarea și/sau reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră de la surse sau intensificarea eliminării de către absorbanți, prezentate pentru fiecare sector și pentru fiecare gaz de seră, inclusiv:

(i)

obiectivul politicilor și al măsurilor;

(ii)

tipul de instrument folosit pentru fiecare politică;

(iii)

stadiul de punere în aplicare a politicii sau a măsurii;

(iv)

indicatori de monitorizare și de evaluare a progreselor obținute prin politicile și măsurile puse în aplicare de-a lungul timpului, incluzând, inter alia, indicatorii menționați în dispozițiile de punere în aplicare adoptate în conformitate cu alineatul (3);

(v)

estimări cantitative ale efectului politicilor și măsurilor asupra emisiilor de gaze cu efect de seră provenite de la surse și din eliminarea de către absorbanți, între anul de referință și anii următori, în special 2005, 2010 și 2015, incluzând, în măsura posibilului, și impactul lor economic, precum și

(vi)

măsura în care acțiunile întreprinse la nivel național constituie un element important al eforturilor la scară națională, precum și măsura în care folosirea mecanismului de implementare în comun, mecanismul de dezvoltare nepoluantă și schimbul internațional de drepturi de emisie, în temeiul articolelor 6, 12 și 17 din Protocolul de la Kyoto, completează, într-adevăr, acțiunile întreprinse la nivel național, în conformitate cu dispozițiile aplicabile din Protocolul de la Kyoto și din acordurile de la Marrakech;

(b)

proiecții naționale privind emisiile de gaze cu efect de seră de la surse și eliminarea acestora de către absorbanți, cel puțin pentru anii 2005, 2010, 2015 și 2020, pe tipuri de gaz și pe sector, inclusiv:

(i)

proiecții „cu măsuri” și „cu măsuri suplimentare”, astfel cum sunt menționate în orientările din CCONUSC și detaliate în dispozițiile de punere în aplicare adoptate în conformitate cu alineatul (3);

(ii)

o descriere clară a politicilor și a măsurilor incluse în proiecțiile respective;

(iii)

rezultatele analizei de sensibilitate realizate pentru proiecții, precum și

(iv)

descrierea metodelor, modelelor, ipotezelor de bază și a parametrilor principali de intrare și de ieșire;

(c)

informații privind măsurile adoptate sau prevăzute pentru punerea în aplicare a legislației și a politicilor comunitare aplicabile, precum și informații privind etapele juridice și instituționale în vederea punerii în aplicare a angajamentelor asumate în temeiul Protocolului de la Kyoto, precum și informații privind măsurile adoptate și punerea în aplicare la nivel național a procedurilor de aplicare și de respectare a angajamentelor;

(d)

informații privind măsurile instituționale și financiare, precum și procedurile decizionale pentru coordonarea și sprijinirea activităților legate de participarea la mecanismele prevăzute la articolele 6, 12 și 17 din Protocolul de la Kyoto, incluzând participarea persoanelor juridice.

(3)   Dispozițiile de punere în aplicare pentru comunicarea informațiilor prevăzute la alineatele (1) și (2) se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 9 alineatul (2).

După caz, respectivele dispoziții de punere în aplicare pot fi revizuite luându-se în considerare deciziile adoptate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto.

Articolul 4

Sistemul de inventariere în cadrul Comunității

(1)   În cooperare cu statele membre, Comisia redactează anual un inventar al gazelor cu efect de seră în cadrul Comunității, precum și un raport privind inventarul gazelor cu efect de seră în cadrul Comunității, transmite proiectul acestora statelor membre până la 28 februarie, le publică și le prezintă secretariatului CCONUSC până la 15 aprilie în fiecare an. Sunt incluse estimări corespunzând datelor incomplete din inventarele naționale în conformitate cu dispozițiile de punere în aplicare adoptate în temeiul alineatului (2) litera (b), cu excepția cazului în care statele membre trimit datele actualizate până la 15 martie în același an.

(2)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2), ținând seama de sistemele naționale ale statelor membre, Comisia adoptă, până la 30 iunie 2006, un sistem de inventariere în cadrul Comunității pentru a asigura precizia, comparabilitatea, coerența, integralitatea și respectarea termenelor pentru inventarele naționale în raport cu inventarul gazelor cu efect de seră în cadrul Comunității.

Sistemul prevede:

(a)

un program de asigurare și de control al calității, care include stabilirea unor obiective de calitate, precum și un plan de asigurare și de control al calității inventarului. Comisia acordă asistență statelor membre în vederea punerii în aplicare a programelor de asigurare și de control al calității, precum și

(b)

o procedură de estimare a datelor care lipsesc dintr-un inventar național, care include consultarea statului membru în cauză.

(3)   Agenția Europeană de Mediu acordă asistență Comisiei în vederea punerii în aplicare a alineatelor (1) și (2), după caz, inter alia, prin efectuarea de studii și colectarea de date, în conformitate cu programul său de lucru anual.

(4)   Cât de curând posibil și cel târziu până la 31 decembrie 2005, statele membre stabilesc sisteme naționale de inventariere în conformitate cu Protocolul de la Kyoto, în vederea estimării emisiilor antropice de gaze cu efect de seră de la surse și a eliminării de către absorbanți a dioxidului de carbon.

Articolul 5

Evaluarea progreselor și comunicarea informațiilor

(1)   Comisia evaluează anual, prin consultarea statelor membre, progresele înregistrate de Comunitate și de statele sale membre în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto și stabilite prin Decizia 2002/358/CE, pentru a evalua dacă progresele înregistrate sunt suficiente pentru îndeplinirea angajamentelor respective.

Această evaluare ia în considerare progresele înregistrate în privința politicilor și măsurilor comunitare, precum și informațiile prezentate de statele membre în conformitate cu articolul 3 și cu articolul 6 alineatul (2) din prezenta decizie și în conformitate cu articolul 21 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de instituire a unui program de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (7).

La fiecare doi ani, evaluarea cuprinde și progresele planificate ale Comunității și ale statelor sale membre în vederea îndeplinirii angajamentelor asumate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto.

(2)   Pe baza evaluării prevăzute la alineatul (1), Comisia prezintă în fiecare an un raport Parlamentului European și Consiliului.

Acest raport conține cantitățile efective și estimate de emisii provenite de la surse și din eliminare de către absorbanți, politicile și măsurile, precum și informații privind utilizarea mecanismelor în temeiul articolelor 6, 12 și 17 din Protocolul de la Kyoto.

(3)   Comisia pregătește un raport privind demonstrarea progreselor înregistrate de către Comunitate până în 2005, ținând seama de informațiile actualizate cu privire la emisiile estimate, prezentate de statele membre până la 15 iunie 2005, în conformitate cu dispozițiile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 3 alineatul (3) și comunică acest raport secretariatului CCONUSC până la 1 ianuarie 2006.

(4)   Fiecare stat membru pregătește un raport privind demonstrarea progreselor înregistrate de statul membru respectiv până în 2005, ținând seama de informațiile prezentate în conformitate cu dispozițiile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 3 alineatul (3) și comunică acest raport secretariatului CCONUSC până la 1 ianuarie 2006.

(5)   Comunitatea și fiecare stat membru prezintă secretariatului CCONUSC un raport privind perioada suplimentară stabilită prin acordurile de la Marrakech pentru îndeplinirea angajamentelor asumate la expirarea acestui termen.

(6)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2), Comisia poate adopta dispoziții care să conțină criteriile de prezentare a raportului privind demonstrarea progreselor înregistrate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Protocolul de la Kyoto, precum și cele de prezentare a informațiilor referitoare la perioada suplimentară stabilită prin acordurile de la Marrakech pentru îndeplinirea angajamentelor.

(7)   Agenția Europeană de Mediu acordă asistență Comisiei pentru punerea în aplicare a alineatelor (1), (2) și (3), după caz, în conformitate cu programul său de lucru anual.

Articolul 6

Registrele naționale

(1)   Comunitatea și statele sale membre stabilesc și gestionează registre în scopul contabilizării cu precizie a operațiunilor de emitere, deținere, transfer, achiziție, anulare și retragere a părților dintr-o cantitate atribuită, a unităților de absorbție, a unităților de reducere a emisiilor și a reducerilor de emisii care au fost omologate, precum și de reportare a părților dintr-o cantitate atribuită, a unităților de reducere a emisiilor și a reducerilor de emisii care au fost omologate. Aceste registre încorporează registrele constituite în temeiul articolului 19 din Directiva 2003/87/CE, conform dispozițiilor adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2) din prezenta decizie.

Comunitatea și statele membre pot să își gestioneze registrele într-un sistem consolidat, împreună cu unul sau mai multe state membre.

(2)   Elementele prevăzute la alineatul (1) prima teză sunt puse la dispoziția administratorului central desemnat în conformitate cu articolul 20 din Directiva 2003/87/CE.

Articolul 7

Cantitatea atribuită

(1)   Până la 31 decembrie 2006, Comunitatea și fiecare stat membru comunică secretariatului CCONUSC un raport individual care să determine cantitatea atribuită fiecăruia, corespunzând nivelurilor emisiilor respective, stabilite în conformitate cu articolul 3 primul paragraf din Decizia 2002/358/CE și cu Protocolul de la Kyoto. Statele membre și Comunitatea fac eforturi pentru a prezenta rapoartele simultan.

(2)   După revizuirea inventarului lor național în conformitate cu Protocolul de la Kyoto pentru fiecare an al primei perioade de angajare prevăzute prin Protocolul de la Kyoto, inclusiv soluționarea eventualelor întrebări legate de punerea în aplicare, statele membre retrag de îndată părțile dintr-o cantitate atribuită, unitățile de absorbție, unitățile de reducere a emisiilor și reducerile de emisii care au fost omologate, echivalente cu emisiile lor nete pe parcursul anului respectiv.

Pentru ultimul an al perioadei de angajare, retragerea are loc înainte de sfârșitul perioadei suplimentare stabilite prin acordurile de la Marrakech pentru îndeplinirea angajamentelor.

(3)   Statele membre emit unități de cantitate atribuită în registrele lor naționale în funcție de nivelurile emisiilor determinate în conformitate cu Decizia 2002/358/CE și cu Protocolul de la Kyoto.

Articolul 8

Proceduri prevăzute de Protocolul de la Kyoto

(1)   Statele membre și Comunitatea asigură o cooperare și coordonare totale și eficiente între ele în ceea ce privește obligațiile care decurg din prezenta decizie privind:

(a)

elaborarea inventarului comunitar al gazelor cu efect de seră și a raportului privind inventarul gazelor cu efect de seră în cadrul Comunității, în conformitate cu articolul 4 alineatul (1);

(b)

procedurile de revizuire și de respectare a angajamentelor prevăzute de Protocolul de la Kyoto, în conformitate cu deciziile aplicabile;

(c)

orice modificări aduse ca urmare a procesului de revizuire a CCONUSC sau alte modificări ale inventarelor și ale rapoartelor privind inventarele prezentate sau care urmează să fie prezentate secretariatului CCONUSC;

(d)

pregătirea raportului Comunității și a rapoartelor statelor membre privind demonstrarea progreselor înregistrate până în 2005 în conformitate cu articolul 5 alineatele (3) și (4);

(e)

pregătirea și prezentarea raportului prevăzut la articolul 7 alineatul (1) și

(f)

informații referitoare la perioada suplimentară stabilită prin acordurile de la Marrakech pentru îndeplinirea angajamentelor în conformitate cu articolul 5 alineatele (5) și (6).

(2)   Până la 15 aprilie în fiecare an, statele membre prezintă secretariatului CCONUSC inventarele naționale, care cuprind informații identice cu cele prezentate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1), cu excepția cazului în care Comisia primește, până la 15 martie în anul respectiv, informații care rectifică greșeli sau care completează lacune ale inventarelor.

(3)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (2), Comisia poate stabili proceduri și calendare referitoare la această cooperare și coordonare.

Articolul 9

Comitetul

(1)   Comisia este sprijinită de un „Comitet al schimbărilor climatice”.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 al acesteia.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Comitetul schimbărilor climatice își adoptă regulamentul de procedură.

Articolul 10

Măsuri suplimentare

După prezentarea raportului privind demonstrarea progreselor înregistrate până în 2005, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3), Comisia examinează de îndată măsura în care Comunitatea și statele sale membre fac progrese în atingerea nivelurilor emisiilor stabilite în conformitate cu Decizia 2002/358/CE și cu Protocolul de la Kyoto, precum și măsura în care își îndeplinesc angajamentele asumate în temeiul Protocolului de la Kyoto. În lumina acestei evaluări, Comisia poate face propuneri, după caz, Parlamentului European și Consiliului, pentru a se asigura de faptul că statele membre și Comunitatea respectă nivelurile lor de emisii și că îndeplinesc toate angajamentele asumate în temeiul Protocolului de la Kyoto.

Articolul 11

Abrogarea

Decizia 93/389/CEE se abrogă.

Orice trimiteri la decizia abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta decizie și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexă.

Articolul 12

Destinatari

Prezenta decizie se adresează statelor membre.

Adoptată la Strasburg, 11 februarie 2004.

Pentru Parlamentul European

Președintele

P. COX

Pentru Consiliu

Președintele

M. McDOWELL


(1)  JO C 234, 30.9.2003, p. 51.

(2)  Avizul Parlamentului European din 21 octombrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 26 ianuarie 2004.

(3)  JO L 167, 9.7.1993, p. 31, decizie astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(4)  JO L 33, 7.2.1994, p. 11.

(5)  JO L 130, 15.5.2002, p. 1.

(6)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(7)  JO L 275, 25.10.2003, p. 32.


ANEXĂ

Tabel de corespondență

Decizia 93/389/CEE

Prezenta decizie

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (1) și articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (1) și articolul 4 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 4

Articolul 3 alineatul (2), articolul 3 alineatul (3) și articolul 5 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 5 alineatele (1) și (2)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 5 alineatul (4)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3)

Articolul 6

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 7

Articolul 6

Articolul 7

Articolul 8

Articolul 8

Articolul 9

Articolul 10

Articolul 11

Articolul 9

Articolul 12


Top