03/Volumul 51

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

252

L 325/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Animalele vii și produsele de origine animală sunt incluse pe lista din anexa I la tratat. Creșterea și introducerea pe piață a unor produse de origine animală constituie o importantă sursă de venit pentru populația agricolă. O dezvoltare rațională a acestui sector are loc prin realizarea unor acțiuni veterinare care vizează ridicarea nivelului de sănătate publică și sănătate animală a Comunității.

(2)

Protecția sănătății umane împotriva maladiilor și infecțiilor direct sau indirect transmisibile între animale și om (zoonoze) este de o importanță majoră.

(3)

Zoonozele transmisibile prin alimente pot cauza suferințe umane, precum și pierderi economice atât producției, cât și industriei alimentare.

(4)

Zoonozele transmise de alte surse decât alimentele, în special de populațiile de animale sălbatice și de companie, constituie de asemenea un subiect de îngrijorare.

(5)

Zoonozele care există în faza de producție primară trebuie să facă obiectul unui control corespunzător în vederea garantării realizării obiectivelor prezentului regulament. Totuși, în cazul producției primare la originea aprovizionării directe a consumatorului final sau comerțului local cu cantități mici de produse primare de către operatorul din sectorul alimentar care le produce, este necesar să se protejeze sănătatea publică în cadrul dreptului național. Există într-adevăr în acest caz o relație strânsă între producător și consumator. Această producție nu ar trebui să aibă efecte semnificative asupra prevalenței medii de zoonoze în rândul populațiilor de animale din întreaga Comunitate. Dispozițiile generale în privința eșantionării și analizei se pot dovedi nepractice și necorespunzătoare pentru producătorii care posedă foarte puține animale și care se află în regiuni supuse unor restricții geografice speciale.

(6)

Directiva 92/117/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1992 privind măsurile de protecție împotriva anumitor zoonoze și anumitor agenți zoonotici la animale și în produsele de origine animală, în vederea prevenirii focarelor de infecție și de intoxicare datorate produselor alimentare (4) prevedea sisteme de supraveghere a anumitor zoonoze și măsuri de control al salmonellei în anumite efective de păsări de curte.

(7)

Conform acestei directive, statele membre trebuie să prezinte Comisiei măsurile naționale pe care le-au adoptat pentru a realiza obiectivele directivei și să stabilească planuri de supraveghere a salmonellei la păsările de curte. Directiva 97/22/CE a Consiliului (5), de modificare a Directivei 92/117/CEE, a suspendat totuși această ultimă cerință în așteptarea revizuirii prevăzute în articolul 15a din Directiva 92/117/CEE.

(8)

Mai multe state membre au prezentat deja planuri de supraveghere a salmonellei care au fost aprobate de Comisie. De asemenea, toate statele membre au fost invitate, începând cu 1 ianuarie 1998, să respecte măsurile minime stabilite cu privire la salmonella în anexa III secțiunea I din Directiva 92/117/CEE și să stabilească reguli privind măsurile care urmează a fi luate pentru a se evita introducerea salmonellei în exploatații.

(9)

Aceste măsuri minime se bazau pe supravegherea și controlul salmonellei în efectivele pentru reproducere din specia Gallus gallus. Dacă prezența serotipurilor Salmonella enteritidis sau Salmonella typhimurium era depistată și confirmată în eșantioanele prelevate, Directiva 92/117/CEE stabilea măsuri specifice care urmau să fie luate pentru a se controla infecția.

(10)

Alte texte din legislația comunitară prevăd supravegherea și controlul anumitor zoonoze în rândul populațiilor animale. Astfel, Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (6) se referă la tuberculoza bovină și bruceloza bovină. În ceea ce privește Directiva 91/68/CEE a Consiliului din 28 ianuarie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare de ovine și caprine (7), aceasta se referă la bruceloza ovină și caprină. Prezentul regulament nu trebuie să atragă după sine dublarea acestor exigențe deja existente.

(11)

De asemenea, legislația comunitară care trebuie adoptată cu privire la igiena produselor alimentare ar trebui să cuprindă elemente specifice necesare prevenirii, controlului și supravegherii zoonozelor și agenților zoonotici și să prevadă cerințe specifice pentru calitatea microbiologică a alimentelor.

(12)

Directiva 92/117/CEE prevedea colectarea de date privind apariția unor zoonoze și a unor agenți zoonotici în hrana pentru animale, la animale, în produsele alimentare și la om. Acest sistem de colectare a datelor, deși nearmonizat și, prin urmare, nepotrivit pentru a permite comparații între statele membre, constituie o bază de evaluare a situației actuale în ceea ce privește zoonozele și agenții zoonotici în Comunitate.

(13)

Rezultatele acestui sistem de colectare a datelor arată că anumiți agenți zoonotici, și anume Salmonella spp. și Campylobacter spp., sunt răspunzători de majoritatea cazurilor de zoonoză la om. Se pare că numărul de cazuri de salmonella la om tinde să scadă, în special cele datorate Salmonella enteritidisși Salmonella Typhimurium, ceea ce dovedește succesul măsurilor de control adoptate de Comunitate. Totuși, se consideră că numeroase cazuri nu sunt notificate și că datele astfel colectate nu dau în mod necesar o imagine completă a situației.

(14)

În avizul său privind zoonozele, adoptat la 12 aprilie 2000, Comitetul științific pentru măsuri veterinare referitoare la sănătatea publică a considerat că masurile aplicate in acel moment, destinate combaterii infecțiilor zoonotice de origine alimentară erau insuficiente. El a estimat de asemenea că datele epidemiologice culese atunci de statele membre nu erau nici complete, nici pe deplin comparabile. În consecință, comitetul recomanda ameliorarea modalităților de supraveghere și a identificat opțiunile posibile în domeniul gestionării riscurilor.

(15)

Este, în consecință, necesar să se amelioreze sistemele de control existente pentru anumiți agenți zoonotici. În același timp, regulile definite în Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind supravegherea zoonozelor și a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului (8) vor înlocui sistemele de supraveghere și de colectare a datelor, instituite de Directiva 92/117/CEE.

(16)

În principiu, controalele ar trebui să acopere întreaga rețea alimentară, de la fermă până la consumator.

(17)

Regulile care reglementează aceste controale ar trebui în general să fie cele stabilite de legislația comunitară privind hrana pentru animale, sănătatea animală și igiena produselor alimentare.

(18)

Totuși, pentru anumite zoonoze și anumiți agenți zoonotici, este necesar să se definească cerințele specifice controlului.

(19)

Aceste cerințe specifice ar trebui să se bazeze pe obiective vizând diminuarea prevalenței zoonozelor și a agenților zoonotici.

(20)

Pentru zoonozele și agenții zoonotici care afectează populațiile animale, este necesar să se stabilească obiectivele respective, luând în considerare în special frecvența și evoluția lor epidemiologică în rândul populațiilor animale și umane și în hrana animalelor și a oamenilor, gravitatea lor pentru om, consecințele lor economice potențiale, avizele științifice, precum și existența unor măsuri corespunzătoare în vederea reducerii prevalenței acestora. Dacă este necesar, pot fi stabilite obiective pentru alte părți ale rețelei alimentare.

(21)

În vederea garantării realizării obiectivelor în timpul dorit, este necesar ca statele membre să stabilească programe specifice de control supuse aprobării Comunității.

(22)

Este necesar ca responsabilitatea principală în domeniul securității alimentare să revină proprietarilor de exploatații din domeniile alimentației umane și nutriției animalelor. Statele membre ar trebui, prin urmare, să încurajeze elaborarea unor programe de control la scara întreprinderilor.

(23)

În cadrul propriilor programe de control, statele membre și proprietarii de exploatații din domeniul alimentației umane și nutriției animalelor pot dori să aplice metode de control specifice. Totuși, unele din aceste metode pot să se dovedească inacceptabile, mai ales dacă sunt un obstacol în calea realizării generale a obiectivului urmărit, interferează în mod specific cu sistemele de test necesare sau riscă să pună în pericol sănătatea publică. Este așadar necesar să se stabilească proceduri corespunzătoare care să permită Comunității să excludă anumite metode din programele de control.

(24)

Metode de control care nu sunt reglementate de nici o legislație comunitară specifică, în ceea ce privește aprobarea produselor, dar ar contribui la realizarea obiectivelor de reducere a prevalenței anumitor zoonoze și anumitor agenți zoonotici pot de asemenea exista sau pot fi puse la punct. Ar trebui prin urmare să fie posibilă aprobarea utilizării acestor obiective la nivel comunitar.

(25)

Va fi esențial să se ia măsuri pentru ca animalele de repopulare să provină din șepteluri sau efective care au fost supuse unor controale conforme cu exigențele prezentului regulament. Atunci când un program specific de control este în vigoare, rezultatele testelor efectuate ar trebui comunicate celui care achiziționează animale. În acest scop, este necesar să se adauge cerințe specifice legislației comunitare pertinente privind comerțul intracomunitar și importurile care provin din țări terțe, în special pentru loturile de animale vii și de ouă pentru incubație. Directiva 64/432/CEE, Directiva 72/462/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate și inspecție veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină și porcină, respectiv de carne proaspătă provenind din țări terțe (9) și Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimburile intracomunitare și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (10) care provin din țări terțe ar trebui modificate în consecință.

(26)

Adoptarea prezentului regulament nu ar trebui să aibă incidență asupra garanțiilor suplimentare acordate Finlandei și Suediei cu ocazia aderării lor la Comunitate și confirmate de Deciziile Comisiei 94/968/CE (11), 95/50/CE (12), 95/160/CE (13), 95/161/CE (14), 95/168/CE (15) și Deciziile Consiliului 95/409/CE (16), 95/410/CE (17) și 95/411/CE (18). Prezentul regulament ar trebui să prevadă o procedură pentru acordarea de garanții, pe o perioadă tranzitorie, oricărui stat membru al cărui program național de control aprobat depășește cerințele comunitare minime privind salmonella. Rezultatele testelor efectuate pe animale vii și ouă pentru incubație comercializate într-un astfel de stat membru ar trebui să răspundă criteriilor stabilite în programul său național de control. Legislația comunitară care trebuie adoptată, cu privire la produsele alimentare de origine animală, ar trebui să prevadă o procedură similară în ceea ce privește carnea și ouăle de consum.

(27)

Țările terțe care exportă în Comunitate trebuie să aplice măsuri echivalente pentru controlul zoonozelor, paralel cu măsurile aplicate în Comunitate.

(28)

În ceea ce privește controlul salmonellei, informațiile disponibile tind că demonstreze că produsele din carne de pasăre constituie o sursă majoră de salmonella pentru om. Ar trebui, în consecință, să fie aplicate măsurile de control producției de astfel de produse și extinse astfel măsurile adoptate în conformitate cu Directiva 92/117/CEE. Pentru producția de ouă de consum, este important să se stabilească măsuri specifice pentru introducerea pe piață produselor provenind din șepteluri care, în urma testelor, nu s-au dovedit a fi lipsite de contaminarea cu salmonella respectivă. În ceea ce privește carnea de pasăre, se urmărește introducerea pe piață cărnii cu o garanție rezonabilă în ceea ce privește necontaminarea acesteia cu salmonella respectivă. O perioadă de tranziție este necesară pentru ca proprietarii de exploatații din sectorul alimentar să se adapteze la măsurile prevăzute care se vor putea extinde în special în funcție de evaluarea științifică a riscurilor.

(29)

Este necesar să se desemneze laboratoare naționale și comunitare de referință, însărcinate cu furnizarea de consultanță și asistență în problemele care intră sub incidența prezentului regulament.

(30)

Pentru a se asigura aplicarea uniformă a prezentului regulament, este necesar să se stabilească prevederi în vederea organizării de audituri și inspecții comunitare în conformitate cu celelalte dispoziții legislative comunitare în domeniu.

(31)

Este necesar să se adopte proceduri corespunzătoare în vederea modificării unor dispoziții din prezentul regulament pentru a ține seama de progresul tehnic și științific și pentru a adopta măsuri de execuție și măsuri tranzitorii.

(32)

Pentru a ține seama de progresele tehnice și științifice, trebuie să se asigure o cooperare strânsă și eficientă între Comisie și statele membre în cadrul Comitetului Permanent instituit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 care stabilește principiile generale și dispozițiile generale ale legislației alimentare, instituind Autoritatea europeană pentru siguranța alimentelor și stabilind proceduri referitoare la siguranța produselor alimentare (19).

(33)

Măsurile necesare în vederea punerii în aplicare a prezentului regulament trebuie să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a modalităților de exercitare a competențelor de execuție conferite Comisiei (20),

(a)

adoptarea unor obiective vizând reducerea prevalenței anumitor zoonoze în rândul populațiilor animale:

(b)

aprobarea unor programe specifice de control stabilite de statele membre și de proprietarii de exploatații din sectoarele alimentației umane și nutriției animalelor;

(c)

adoptarea de reguli specifice privind anumite metode de control aplicate în vederea reducerii prevalenței unor zoonoze și agenți zoonotici;

(d)

adoptarea de reguli privind comerțul intracomunitar și importurile unor animale și produse derivate provenind din țări terțe.

(a)

în scopul utilizării private, sau

(b)

la originea aprovizionării directe, de către producător, a consumatorului final sau a comerțului cu amănuntul local furnizând direct consumatorului final mici cantități de produse primare.

1.

definițiile incluse în Regulamentul (CE) nr. 178/2002;

2.

definițiile incluse în Directiva 2003/99/CE și

3.

următoarele definiții:

(a)

acesta indică Comisiei care va fi autoritatea competentă ce va servi drept punct de contact cu Comisia și

(b)

se va asigura că autoritățile competente cooperează pentru a garanta buna aplicare a dispozițiilor prezentului regulament.

(a)

elaborarea programelor prevăzute în articolul 5 alineatul (1) și pregătirea modificărilor care se vor dovedi necesare, în special plecând de la datele culese și rezultatele obținute;

(b)

culegerea datelor necesare evaluării mijloacelor puse în aplicare și rezultatelor obținute în momentul executării programelor de control naționale prevăzute în articolul 5 și prezentarea, în fiecare an, către Comisie, a acestor date și rezultate, inclusiv a rezultatelor oricărei anchete eventual realizate, ținând seama de regulile stabilite în articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2003/99/CE;

(c)

realizarea de controale regulate în localurile întreprinderilor din sectorul produselor alimentare și, dacă este necesar, al furajelor pentru animale, în vederea asigurării respectării prezentului regulament.

(a)

experiența dobândită în cadrul măsurilor naționale

și

(b)

informațiile transmise Comisiei sau Autorității europene pentru siguranța alimentelor în conformitate cu cerințele comunitare existente și, îndeosebi, în cadrul informațiilor obținute în conformitate cu Directiva 2003/99/CE, în special articolul 5.

(a)

expresia numerică:

(b)

termenul maxim în care trebuie atins obiectivul;

(c)

definiția unităților epidemiologice prevăzute la punctul (a);

(d)

definiția programelor de teste necesare pentru verificarea realizării obiectivului și

(e)

definiția, dacă este cazul, a serotipurilor care sunt relevante din punctul de vedere al sănătății publice sau a altor subtipuri de zoonoze sau agenți zoonotici enumerați în anexa I coloana 1, ținând seama de criteriile generale enumerate în alineatul (6) litera (c) și de criteriile specifice stabilite în anexa III.

(4)

Obiectivul comunitar stabilit pentru șeptelurile reproducătoare de Gallus gallus în cursul acestei perioade tranzitorii acoperă cele cinci serotipuri de salmonella cele mai frecvente în salmoneloza umană, care sunt identificate pe baza datelor culese prin intermediul sistemelor comunitare de supraveghere. Obiectivele comunitare stabilite pentru găinile ouătoare, puii de carne și curci în cursul perioadei tranzitorii acoperă Salmonella enteritidis și Salmonella typhimurium. Totuși, aceste obiective pot la nevoie să fie extinse la alte serotipuri pe baza rezultatelor unei analize realizate în conformitate cu alineatul (4).

Perioada tranzitorie se aplică în conformitate cu fiecare obiectiv comunitar privind reducerea prevalenței salmonellei la păsările de curte. Această perioadă este de trei ani în fiecare caz și începe la data indicată în anexa I coloana 5.

(6)

(a)

prevăd depistarea zoonozelor și agenților zoonotici în conformitate cu exigențele și regulile minime de eșantionare stabilite în anexa II;

(b)

definesc responsabilitățile respective ale autorităților competente și ale proprietarilor de exploatații din sectoarele alimentației umane și nutriției animalelor;

(c)

indică măsurile de control care trebuie luate ca urmare a depistării unor zoonoze și agenți zoonotici pentru a proteja în special sănătatea publică, inclusiv punerea în aplicare a măsurilor specifice definite în anexa II;

(d)

permit evaluarea progreselor înregistrate în conformitate cu dispozițiile lor și pot fi revizuite îndeosebi luând în considerare rezultatele obținute în momentul depistării zoonozelor și agenților zoonotici.

(a)

producția hranei pentru animale;

(b)

producția primară de animale;

(c)

prelucrarea și prepararea produselor alimentare de origine animală.

(a)

se poate decide că metode de control specifice pot sau trebuie să fie aplicate pentru a reduce prevalența zoonozelor și a agenților zoonotici în stadiul producției primare a animalelor și în alte stadii ale rețelei alimentare;

(b)

pot fi adoptate reguli privind condițiile de folosire a metodelor prevăzute la litera (a);

(c)

pot fi adoptate norme detaliate care reglementează documentele și procedurile necesare, precum și cerințele minime aplicabile metodelor prevăzute la litera (a)

și

(d)

se poate decide că anumite metode de control specifice sunt excluse din programele de control.

(a)

sunt desemnate de autoritatea competentă și

(b)

aplică un sistem de asigurare a calității conform cu criteriile normei EN/ISO actuale cel târziu douăzeci și patru de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament sau în perioada de douăzeci și patru de luni de la adăugarea de noi zoonoze sau agenți zoonotici în anexa I coloana 1.

(a)

acordurile în vigoare, la nivel comunitar și național, în ceea ce privește finanțarea măsurilor luate pentru controlul zoonozelor și agenților zoonotici

și

(b)

incidența pe care asemenea acorduri o au asupra eficacității acestor măsuri.

(a)

să enunțe obiectivul său, luând în considerare amploarea zoonozei sau agentului zoonotic în cauză;

(b)

să respecte exigențele minime de eșantionare stabilite în partea B;

(c)

dacă este cazul, să respecte cerințele specifice stabilite în părțile A-E și

(d)

să precizeze următoarele puncte:

1.   Generalități

2.   În ceea ce privește întreprinderile din sectorul alimentației umane și nutriției animalelor la care se referă programul:

1.

O dată aprobat programul de control respectiv, prevăzut în articolul 5, proprietarul de exploatație din sectorul alimentar trebuie să preleveze și să analizeze eșantioane în vederea realizării testelor de depistare a zoonozelor și agenților zoonotici enumerați în anexa I coloana 1 cu respectarea cerințelor minime de eșantionare indicate în tabelul de mai jos:

2.

Exigențele stabilite la punctul (1) se aplică fără a aduce atingere cerințelor prevăzute în legislația comunitară privind inspecția ante mortem.

3.

Rezultatele analizei trebuie să fie înregistrate, precum și următoarele informații:

4.

Testele imunologice nu pot fi utilizate atunci când animalele au fost vaccinate, cu excepția cazului în care s-a dovedit că vaccinul folosit nu interferează cu metoda de test aplicată.

1.

Măsurile prevăzute la punctele 3-5 trebuie luate atunci când analiza eșantioanelor, efectuată în conformitate cu partea B, indică prezența Salmonella enteritidis sau Salmonella typhimurium într-un șeptel reproducător de Gallus gallus în circumstanțele prevăzute la punctul 2.

2.

3.

Ouăle neincubate din șeptel trebuie să fie distruse.

Totuși, aceste ouă pot fi utilizate pentru consumul uman dacă sunt tratate în așa fel încât să se garanteze eliminarea Salmonella enteritidisși Salmonella typhimurium, în conformitate cu legislația comunitară privind igiena produselor alimentare.

4.

Toate păsările din șeptel – inclusiv puii de o zi – trebuie sacrificate sau distruse în așa fel încât să se reducă cât mai mult posibil riscul propagării salmonellei. Sacrificarea trebuie să se realizeze în conformitate cu legislația comunitară privind igiena produselor alimentare. Produsele derivate din aceste păsări pot fi introduse pe piață pentru consumul uman în conformitate cu legislația comunitară privind igiena produselor alimentare și, o dată aplicată aceasta, în conformitate cu partea E. Dacă nu sunt destinate consumului uman, aceste produse trebuie să fie utilizate sau eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a regulilor sanitare aplicabile produselor secundare animale care nu sunt destinate consumului uman (2).

5.

Atunci când ouăle pentru incubație provenind din șeptelurile în care Salmonella enteritidis sau Salmonella typhimurium este prezentă sunt încă prezente într-un cuibar, acestea trebuie distruse sau tratate, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

1.

Cu efect șaptezeci și două de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, ouăle nu mai trebuie utilizate pentru consumul uman direct (ca ouă pentru gătit), cu excepția cazului în care acestea provin dintr-un șeptel comercial de găini ouătoare care este supus unui program național stabilit în temeiul articolului 5 și care nu face obiectul unor restricții oficiale.

2.

Ouăle care provin din șepteluri cu statut veterinar necunoscut, care sunt bănuite a fi infectate sau a proveni din șepteluri infectate, nu pot fi utilizate pentru consumul uman decât dacă sunt tratate astfel încât să se garanteze eliminarea tuturor serotipurilor de salmonella relevante din punctul de vedere al sănătății publice, în conformitate cu legislația comunitară privind igiena produselor alimentare.

3.

Atunci când păsările provenind din șepteluri infectate sunt sacrificate sau distruse, trebuie luate măsuri în așa fel încât să se reducă riscul propagării zoonozelor pe cât posibil. Sacrificarea trebuie să se realizeze în conformitate cu legislația comunitară privind igiena produselor alimentare. Produsele derivate din aceste păsări pot fi introduse pe piață pentru consumul uman în conformitate cu legislația comunitară privind igiena produselor alimentare și, o dată aplicată aceasta, în conformitate cu partea E. Dacă nu sunt destinate consumului uman, aceste produse trebuie să fie utilizate sau eliminate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002.

1.

Cu efect optzeci și patru de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, carnea proaspătă de pasăre provenind de la animalele enumerate în anexa I nu va putea fi introdusă pe piață pentru consumul uman dacă nu satisface următorul criteriu:

„Salmonella: absentă în 25 de grame”.

2.

În termen de șaptezeci și două de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament se stabilesc reguli detaliate cu privire la acest criteriu, în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 14 alineatul (2). Aceste reguli precizează îndeosebi schemele de eșantionare și metodele de analiză.

3.

Criteriul prevăzut la punctul 1 nu este aplicabil cărnii proaspete de pasăre, destinată unui tratament termic industrial sau oricărui alt tratament capabil să elimine salmonella, în conformitate cu legislația comunitară privind igiena produselor alimentare.

1.

serotipurile cele mai frecvente de salmonella în salmonelozele umane pe baza datelor culese prin intermediul sistemelor comunitare de supraveghere;

2.

modul de infecție (adică prezența serotipului în populațiile de animale respective și hrana animalelor);

3.

faptul că un serotip prezintă de puțină vreme o capacitate de a se propaga rapid și de a provoca boli la om și animal;

4.

gradul de agravare a virulenței unui serotip sau, altfel spus, faptul că, de exemplu, acesta devine mai invaziv sau mai rezistent la terapii ad hoc utilizate pentru a vindeca infecțiile la om.