EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32002L0099

Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman

JO L 18, 23.1.2003, p. 11–20 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 20/04/2021; abrogat şi înlocuit prin 32016R0429

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2002/99/oj

03/Volumul 46

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

53


32002L0099


L 018/11

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 2002/99/CE A CONSILIULUI

din 16 decembrie 2002

de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât:

(1)

În cadrul pieței unice au fost stabilite norme de sănătate animală specifice pentru a reglementa schimburile intracomunitare în domeniul producției, transformării, distribuției și introducerii din țări terțe a produselor de origine animală destinate consumului uman, care figurează în anexa I la tratat.

(2)

Aceste norme au permis eliminarea obstacolelor din calea comerțului cu produsele respective, contribuind astfel la realizarea pieței interne și asigurând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății animale.

(3)

De asemenea, obiectivul acestor norme este prevenirea introducerii sau a răspândirii bolilor animale prin introducerea pe piață a produselor de origine animală. Normele în cauză conțin, de asemenea, dispoziții comune privind, în special, restricțiile aplicabile introducerii pe piață a produselor care provin dintr-o exploatație sau regiune contaminată de boli epizootice și obligația de a supune produsele care provin din regiunile reglementate unui tratament de eradicare a agentului patogen.

(4)

Dispozițiile comune în cauză trebuie să fie armonizate pentru a se elimina eventualele incoerențe survenite în urma adoptării normelor specifice de sănătate animală. O astfel de armonizare va asigura, de asemenea, o aplicare uniformă a normelor de sănătate animală în întreaga Comunitate și existența unui grad mai mare de transparență în structura legislației comunitare.

(5)

Controalele veterinare ale produselor de origine animală destinate comercializării trebuie să se efectueze în conformitate cu Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (4). Directiva 89/662/CEE prevede măsuri de protecție care pot fi aplicate în cazul unui pericol grav pentru sănătatea animală.

(6)

Produsele importate din țări terțe nu trebuie să prezinte pericole pentru sănătatea șeptelului comunitar.

(7)

În acest scop, este necesar să se instituie proceduri prin care să se împiedice introducerea bolilor epizootice. Aceste proceduri includ o evaluare periodică a situației țărilor terțe în cauză în materie de sănătate animală.

(8)

Trebuie, de asemenea, să se instituie proceduri prin care să se stabilească norme sau criterii generale sau specifice care să se aplice importurilor de produse de origine animală.

(9)

Dispozițiile privind importul de carne de ungulate domestice și de produse pe bază de carne de ungulate sau care conțin o astfel de carne sunt deja formulate în Directiva 72/462/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate și inspecție veterinară care apar cu ocazia importurilor de animale din speciile bovină și porcină, respectiv de carne proaspătă provenind din țări terțe (5).

(10)

Procedurile aplicabile importului de carne și produse din carne pot servi ca model pentru importul altor produse de origine animală.

(11)

Controalele veterinare ale produselor de origine animală provenind din țări terțe importate în Comunitate trebuie să se efectueze în conformitate cu dispozițiile Directivei 97/78/CE a Consiliului din 18 decembrie 1997 de stabilire a principiilor de bază ale organizării controalelor veterinare pentru produsele care provin din țări terțe și sunt introduse în Comunitate (6). Directiva 97/78/CEE prevede măsuri de protecție care pot fi aplicate în cazul unui pericol grav pentru sănătatea animală.

(12)

La stabilirea normelor care se aplică în comerțul internațional trebuie luate în considerare orientările stabilite de Oficiul internațional pentru epizootii (OIE).

(13)

Este necesar să se organizeze audituri și inspecții comunitare pentru a garanta aplicarea uniformă a normelor de sănătate animală.

(14)

Produsele reglementate de prezenta directivă figurează în anexa I la tratat.

(15)

Este recomandabil să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (7),

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Domeniul de aplicare

Prezenta directivă stabilește normele generale de sănătate animală care reglementează toate etapele de producție, transformare și distribuție în cadrul Comunității și de introducere din țări terțe a produselor de origine animală și a produselor derivate din acestea, destinate consumului uman.

Prezentele norme nu aduc atingere dispozițiilor prevăzute de Directivele 89/662/CEE și 97/78/CE și de directivele enumerate în anexa I.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică, după caz, definițiile din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației în domeniul alimentar, de înființare a Autorității europene a siguranței alimentare și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (8) și din Directiva 97/78/CE. De asemenea, se aplică definițiile următoare:

1.

„toate etapele de producție, transformare și distribuție” înseamnă toate etapele, începând cu producția primară, inclusiv, a unui produs de origine animală și până la depozitarea, transportul, comercializarea sau punerea la dispoziția consumatorului final, inclusiv;

2.

„introducere” înseamnă aducerea mărfurilor în unul din teritoriile menționate la anexa I la Directiva 97/78/CE în scopul de a le introduce în conformitate cu regimul vamal menționat la articolul 4 alineatul (16) literele (a)-(f) din Regulamentul (CE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (9);

3.

„medic veterinar oficial” înseamnă medicul veterinar desemnat de autoritatea competentă și abilitat să acționeze în această capacitate;

4.

„produse de origine animală” înseamnă produsele obținute de la animale și produsele derivate din acestea, destinate consumului uman, inclusiv animalele vii care sunt pregătite în vederea acestei utilizări.

CAPITOLUL I

CERINȚE DE SĂNĂTATE ANIMALĂ APLICABILE TUTUROR ETAPELOR DE PRODUCȚIE, TRANSFORMARE ȘI DISTRIBUȚIE A PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ ÎN COMUNITATE

Articolul 3

Cerințe generale de sănătate animală

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, în toate etapele de producție, transformare și distribuție în Comunitate a produselor de origine animală, operatorii din sectorul alimentar nu provoacă răspândirea bolilor transmisibile la animale, în conformitate cu dispozițiile care urmează.

(2)   Produsele de origine animală trebuie să fie obținute de la animale care corespund condițiilor de sănătate animală stabilite de legislația comunitară pertinentă.

(3)   Produsele de origine animală se obțin de la animale:

(a)

care nu provin dintr-o exploatație, dintr-o unitate, dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu care face obiectul unor restricții de sănătate animală aplicabile animalelor sau produselor în cauză, în temeiul dispozițiilor enunțate în anexa I;

(b)

care, în ceea ce privește carnea și produsele din carne, nu au fost sacrificate într-o unitate în care, în momentul sacrificării sau în timpul procesului de producție, existau animale infectate sau suspectate de infectare cu una din bolile reglementate de dispozițiile menționate la litera (a), sau carcase ale acestora sau părți ale carcaselor acestora, decât cu condiția eliminării suspiciunii de infectare;

(c)

care, în cazul animalelor și produselor de acvacultură, sunt în conformitate cu Directiva 91/67/CEE (10).

Articolul 4

Derogări

(1)   Sub rezerva articolului 3 și cu respectarea măsurilor de combatere a bolilor menționate în anexa I, statele membre pot să autorizeze producția, transformarea și distribuția produselor de origine animală care provin dintr-un teritoriu sau dintr-o parte a unui teritoriu care face obiectul unor restricții de sănătate animală, însă nu dintr-o exploatație infectată sau suspectată de infectare, cu condiția ca:

(i)

înainte de aplicarea tratamentului menționat în continuare, produsele să fi fost obținute, manipulate, transportate și antrepozitate separat sau la intervale diferite de produsele care îndeplinesc toate condițiile de sănătate animală și ca autoritatea competentă să fi aprobat condițiile de transport în afara teritoriului care face obiectul restricțiilor de sănătate animală;

(ii)

produsele care urmează să fie supuse unui tratament să fie identificate în mod clar;

(iii)

produsele să fie supuse unui tratament care să permită eliminarea problemei de sănătate animală respective;

(iv)

tratamentul să fie aplicat într-o unitate autorizată în acest sens de către statul membru care se confruntă cu problema de sănătate animală respectivă.

Dispozițiile primului paragraf se aplică în conformitate cu anexele II și III secțiunea 1 sau cu normele care urmează să fie adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

(2)   Producția, transformarea și distribuția de produse de acvacultură care nu corespund condițiilor stabilite la articolul 3 se autorizează sub rezerva condițiilor stabilite în Directiva 91/67/CEE și, după caz, în conformitate cu condițiile suplimentare care urmează să fie adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

(3)   De asemenea, în anumite situații se pot acorda derogări de la articolul 3, dacă situația sanitară permite acest lucru, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2). În acest caz, se ține seama în special:

(a)

de caracteristicile specifice bolii la specia respectivă;

(b)

de eventualele teste sau acțiuni care trebuie aplicate în ceea ce privește animalele.

În cazul în care se acordă asemenea derogări, nu trebuie să se aducă atingere nivelului de protecție împotriva bolilor animale. În consecință, se adoptă toate măsurile necesare pentru asigurarea protecției sănătății animale în cadrul Comunității, în conformitate cu aceeași procedură.

Articolul 5

Certificate veterinare

(1)   Statele membre se asigură că produsele de origine animală destinate consumului uman fac obiectul unei certificări veterinare atunci când:

în conformitate cu dispozițiile adoptate din considerente de sănătate animală în temeiul articolului 9 din Directiva 89/662/CEE, produsele de origine animală care provin dintr-un stat membru trebuie să fie însoțite de un certificat de sănătate sau

a fost acordată o derogare în temeiul articolului 4 alineatul (3).

(2)   În conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), normele de aplicare și, în special, modelul de certificat se pot stabili ținând seama de principiile generale definite în anexa IV. Certificatele pot să menționeze date solicitate prin alte dispoziții legislative comunitare privind sănătatea publică și animală.

Articolul 6

Controale veterinare oficiale

(1)   Până la adoptarea regulamentelor Parlamentului European și ale Consiliului de stabilire a normelor specifice de igienă care se aplică produselor alimentare de origine animală și a normelor privind controalele care se aplică produselor alimentare și produselor pentru hrana animalelor, statele membre se asigură că se efectuează aceste controale sanitare oficiale de către autoritatea competentă pentru a verifica respectarea dispozițiilor prezentei directive, a normelor de aplicare a acesteia și a măsurilor de protecție privind produsele de origine animală adoptate în temeiul prezentei directive. Ca regulă generală, inspecțiile trebuie să fie inopinate și controalele trebuie să se efectueze în conformitate cu dispozițiile Directivei 89/662/CEE.

(2)   Până la adoptarea regulamentelor Parlamentului European și ale Consiliului de stabilire a normelor specifice de igienă care se aplică produselor alimentare de origine animală și a normelor privind controalele care se aplică produselor alimentare și produselor pentru hrana animalelor, statele membre, în cazul în care se constată încălcarea regulilor de sănătate animală, adoptă măsurile necesare pentru a remedia această situație, în conformitate cu dispozițiile Directivei 89/662/CEE.

(3)   În măsura în care aplicarea uniformă a prezentei directive necesită acest lucru, experții Comisiei pot efectua controale la fața locului în cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre, precum și audituri. Statele membre pe al căror teritoriu se efectuează controlul acordă experților tot sprijinul necesar pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Comisia informează autoritatea competentă cu privire la rezultatul controalelor efectuate.

În cazul în care prin auditul sau inspecția Comisiei se constată existența unui risc important pentru sănătatea animală, statul membru respectiv adoptă de îndată toate măsurile care se impun pentru a proteja sănătatea animală. În cazul în care nu se adoptă nici o măsură sau în cazul în care măsurile adoptate se consideră insuficiente, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), măsurile care se impun pentru a proteja sănătatea animală și informează statele membre cu privire la aceasta.

(4)   Normele de aplicare a prezentului articol, în special cele care reglementează cooperarea cu autoritățile naționale, se adoptă conform procedurii menționate la articolul 12 alineatul (2).

CAPITOLUL II

IMPORTURI DIN ȚĂRI TERȚE

Articolul 7

Dispoziții generale

Statele membre iau măsuri pentru a se asigura că produsele de origine animală destinate consumului uman și provenind din țări terțe sunt în conformitate cu cerințele capitolului I care se aplică tuturor etapelor de producție, transformare și distribuție a acestor produse în Comunitate sau prezintă garanții echivalente în materie de sănătate animală.

Articolul 8

Respectarea reglementărilor comunitare

În conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), pentru a garanta respectarea obligației generale menționate la articolul 7, se stabilesc elementele următoare:

1.

Listele țărilor terțe sau ale regiunilor din țările terțe din care sunt autorizate importurile de produse de origine animală. O țară terță figurează pe aceste liste numai cu condiția să fi fost efectuat un audit comunitar în țara respectivă care să demonstreze că autoritatea veterinară competentă prezintă garanții corespunzătoare în ceea ce privește respectarea legislației comunitare.

La întocmirea sau actualizarea listelor se ține seama, în special, de următoarele:

(a)

legislația țării terțe;

(b)

organizarea autorității veterinare competente și a serviciilor de inspecție din țara terță, competențele acestor servicii, controlul la care sunt supuse și posibilitățile de care dispun, inclusiv în ceea ce privește personalul, pentru aplicarea eficientă a legislației lor;

(c)

condițiile reale de sănătate animală aplicate în producerea, fabricarea, manipularea, antrepozitarea și expedierea produselor de origine animală destinate Comunității;

(d)

garanțiile pe care le poate furniza autoritatea veterinară competentă din țara terță cu privire la respectarea condițiilor de sănătate animală corespunzătoare sau la aplicarea unor condiții echivalente;

(e)

experiența dobândită în materie de comercializare a produsului care provine din țara terță și rezultatele controalelor eventuale efectuate la import;

(f)

rezultatele inspecțiilor și/sau ale auditurilor comunitare efectuate în țara terță, în special rezultatele evaluării autorităților competente sau, la solicitarea Comisiei, raportul prezentat de autoritățile competente din țara terță cu privire la inspecțiile pe care le-au efectuat;

(g)

starea de sănătate a șeptelului, a celorlalte animale domestice și a faunei sălbatice din țara terță, acordând o atenție deosebită bolilor animalor exotice și tuturor aspectelor situației sanitare generale a țării, în măsura în care aceasta este susceptibilă de inducerea unui risc pentru sănătatea publică sau animală în Comunitate;

(h)

regularitatea, rapiditatea și fiabilitatea cu care țara terță furnizează informațiile cu privire la prezența bolilor infecțioase sau contagioase la animalele de pe teritoriul său, în special a celor care figurează pe listele bolilor cu declarare obligatorie întocmite de Oficiul internațional pentru epizootii (OIE) sau, în ceea ce privește bolile animalelor de acvacultură, a bolilor cu declarare obligatorie enumerate în Codul sanitar pentru animalele acvatice al OIE;

(i)

normele în vigoare în țara terță și aplicarea acestora în combaterea bolilor infecțioase sau contagioase ale animalelor și prevenirea lor, inclusiv dispozițiile privind importurile din alte țări.

2.

Comisia adoptă dispozițiile necesare pentru ca publicul să aibă acces la versiuni actualizate ale tuturor listelor întocmite sau actualizate în conformitate cu prezentul articol. Listele întocmite în temeiul prezentului articol se pot combina cu alte liste întocmite din considerente de sănătate animală și de sănătate publică și pot să cuprindă, de asemenea, modele de certificate de sănătate.

3.

Reglementările de origine pentru produsele de origine animală și pentru animalele de la care sunt obținute aceste produse se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

4.

Condițiile speciale de import pentru fiecare țară terță sau grup de țări terțe, luând în considerare situația sănătății animale din țara sau țările respective, se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

5.

În cazul în care este necesar, se pot adopta:

normele de aplicare a prezentului articol;

criteriile de clasificare a țărilor terțe și regiunilor din țările terțe în ceea ce privește bolile animalelor;

norme specifice pentru modalități de introducere sau produse speciale, cum ar fi introducerea de către călători sau introducerea unor mostre comerciale,

în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 9

Documente

(1)   La intrarea în Comunitate, loturile de produse de origine animală trebuie însoțite de un certificat veterinar care respectă cerințele prevăzute la anexa IV.

(2)   Certificatul veterinar atestă că produsele respectă:

(a)

cerințele prevăzute pentru produsele în cauză în temeiul prezentei directive și al legislației comunitare care stabilește cerințele în materie de sănătate animală sau dispoziții echivalente acestor cerințe;

(b)

condițiile speciale în materie de importuri, stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2).

(3)   Documentele pot să menționeze date impuse de alte dispoziții legislative comunitare privind sănătatea publică și animală.

(4)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2):

(a)

se poate prevedea utilizarea documentelor electronice;

(b)

se pot întocmi documente-tip;

(c)

se pot stabili reguli și o certificare de tranzit.

Articolul 10

Inspecții și audituri comunitare

(1)   Inspecțiile și/sau auditurile comunitare în toate etapele reglementate de prezenta directivă pot fi efectuate în țările terțe de către experți ai Comisiei cu scopul de a verifica conformitatea sau echivalența cu regulile comunitare de sănătate animală. Experții Comisiei pot fi însoțiți de experți din statele membre autorizați de Comisie pentru a duce la îndeplinire aceste inspecții și/sau audituri.

(2)   Inspecțiile și/sau auditurile în țările terțe menționate la alineatul (1) se efectuează în numele Comunității și Comisia suportă cheltuielile aferente.

(3)   Procedura de efectuare a inspecțiilor și/sau auditurilor în țările terțe menționate la alineatul (1) se poate stabili sau modifica în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2).

(4)   În cazul în care, în urma inspecției sau auditului comunitar, se constată existența unui risc important pentru sănătatea animală, Comisia adoptă de îndată măsurile care se impun pentru protecția sănătății animale, în conformitate cu articolul 22 din Directiva 97/78/CE și informează statele membre cu privire la aceasta.

CAPITOLUL III

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 11

Actualizarea anexelor tehnice

Anexele la prezenta directivă se pot modifica în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2), pentru a ține seama, în special, de:

(i)

avizele științifice și cunoștințele științifice, în special cu privire la noile evaluări ale riscurilor;

(ii)

progresele tehnice;

(iii)

stabilirea obiectivelor de siguranță pentru sănătatea animală.

Articolul 12

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală înființat prin articolul 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 13

Dispoziții tranzitorii

(1)   Începând cu data prevăzută la articolul 14 alineatul (1) încetează să se aplice normele de sănătate animală stabilite prin directivele enumerate în anexa V.

(2)   Normele de aplicare adoptate în temeiul dispozițiilor respective rămân în vigoare până la înlocuirea lor cu norme cu efect echivalent adoptate în temeiul prezentei directive.

(3)   Se pot adopta măsuri tranzitorii în conformitate cu procedura menționată la articolul 12 alineatul (2).

Articolul 14

(1)   Statele membre adoptă și publică actele cu putere de lege și actele administrative pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 16

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 16 decembrie 2002.

Pentru Consiliu

Președintele

M. FISCHER BOEL


(1)  JO C 365 E, 19.12.2000.

(2)  Avizul Parlamentului European, adoptat la 15 mai 2002.

(3)  Avizul Comitetului Economic și Social, adoptat la 28 martie 2001.

(4)  JO L 395, 30.12.1989, p. 13. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 92/118/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).

(5)  JO L 302, 31.12.1972, p. 28. Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1452/2001 (JO L 198, 21.7.2001, p. 11).

(6)  JO L 24, 30.1.1998, p. 9.

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(9)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2700/2000 (JO L 311, 12.12.2000, p. 17).

(10)  JO L 46, 19.2.1991, p. 1.


ANEXA I

Boli care trebuie luate în considerare în ceea ce privește comerțul cu produse de origine animală pentru care au fost introduse măsuri de combatere în temeiul legislației comunitare

BOALA

DIRECTIVA

Pesta porcină clasică

Directiva 2001/89/CE a Consiliului privind măsurile comunitare de combatere a pestei porcine clasice

Pesta porcină africană

Directiva 2002/60/CE a Consiliului de stabilire a dispozițiilor specifice de combatere a pestei porcine africane

Febra aftoasă

Directiva 85/511/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a febrei aftoase

Pesta aviară

Directiva 92/40/CEE a Consiliului de introducere a măsurilor comunitare pentru controlul pestei aviare

Boala Newcastle

Directiva 92/66/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare de combatere a bolii Newcastle

Pesta bovină

Pesta micilor rumegătoare

Boala veziculoasă a porcului

Directiva 92/119/CEE a Consiliului de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului

Bolile peștilor de acvacultură

Directiva 91/67/CEE a Consiliului privind condițiile de sănătate animală care reglementează introducerea pe piață a animalelor și a produselor de acvacultură

Directiva 93/53/CEE a Consiliului de introducere a unor măsuri comunitare minime pentru controlul anumitor boli ale peștilor

Directiva 95/70/CE a Consiliului de introducere a unor măsuri comunitare minime de control al anumitor boli ale moluștelor bivalve


ANEXA II

Marcă de identificare specială pentru carnea care provine dintr-un teritoriu sau o parte a unui teritoriu care nu respectă în totalitate condițiile pertinente de sănătate animală

1.   Marca de sănătate utilizată pentru carnea proaspătă trebuie să prezinte o cruce în diagonală constând din două linii drepte care se încrucișează în centrul ștampilei și care permit ca indicațiile conținute de aceasta să rămână lizibile.

2.   Marca menționată la punctul 1 poate fi aplicată, de asemenea, cu ajutorul unei ștampile unice sub forma unei ștampile ovale de 6,5 cm lungime și 4,5 cm lățime; marca trebuie să conțină indicațiile următoare cu caractere perfect lizibile:

în partea superioară, numele sau codul ISO al statului membru, cu litere majuscule: AT, BE, DE, DK, ES, FI, FR, GR, IE, IT, LU, NL, PT, SE și UK;

în centru, numărul de aprobare veterinară a abatorului;

în partea inferioară, una din următoarele grupe de inițiale: CE, EC, EF, EG, EK sau EY;

două linii drepte care se încrucișează în centrul ștampilei, astfel încât informațiile să rămână foarte vizibile.

Literele trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 0,8 cm și cifrele trebuie să aibă o înălțime de cel puțin 1 cm.

Ștampila trebuie să cuprindă, de asemenea, informații care să permită identificarea medicului veterinar care a efectuat inspecția cărnii.

Marca trebuie aplicată sub supravegherea directă a medicului veterinar oficial care controlează punerea în aplicare a dispozițiilor de sănătate animală.


ANEXA III

1.   Tratamente pentru eliminarea anumitor riscuri pentru sănătatea animală pe care le prezintă carnea și laptele

CARNE

Tratament (*)

Boala

Febra aftoasă

Pesta porcină clasică

Boala veziculoasă a porcului

Pesta porcină africană

Pesta bovină

Boala Newcastle

Pesta aviară

Pesta micilor rumegătoare

(a)

Tratament termic în recipient ermetic (valoarea F0 egală cu sau mai mare de 3,00) (**)

+

+

+

+

+

+

+

+

(b)

Tratament termic la o temperatură minimă de 70 °C care trebuie atinsă uniform în toată carnea tratată

+

+

+

0

+

+

+

+

(c)

Tratament termic la o temperatură minimă de 80 °C care trebuie atinsă uniform în toată carnea tratată

+

+

+

+

+

+

+

+

(d)

Tratament termic în recipient ermetic la o temperatură de cel puțin 60 °C timp de cel puțin 4 ore; temperatura internă trebuie să atingă cel puțin 70 °C timp de 30 de minute

+

+

+

+

+

+

(e)

Fermentare naturală și maturare timp de cel puțin nouă luni pentru carnea dezosată, până la obținerea următoarelor valori caracteristice: Aw mai mică sau egală cu 0,93 sau pH mai mic sau egal cu 6,0

+

+

+

+

+

0

0

0

(f)

Tratament identic cu cel descris la litera (e), însă carnea poate conține și oase (*)

+

+

+

0

0

0

0

0

(g)

Tratamentul salamului în conformitate cu criteriile care urmează să fie stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 12 alineatul (2) după avizul comitetului științific corespunzător

+

+

+

0

+

0

0

0

(h)

Pentru jambon și spinări, tratament prin fermentare și maturare naturale timp de cel puțin 190 de zile pentru jamboane și 140 de zile pentru spinări

0

0

0

+

0

0

0

0

(i)

Tratament termic care garantează o temperatură internă de cel puțin 65 °C în cursul perioadei necesare pentru obținerea unei valori de pasteurizare (vp) mai mare sau egală cu 40

+

0

0

0

0

0

0

+

LAPTE și produse lactate (inclusiv smântână) destinate consumului uman

 

 

 

 

 

 

 

 

(a)   Temperatură ultraînaltă (UHT)

(UHT = tratament minim la 132 °C timp de cel puțin o secundă)

+

0

0

0

0

0

0

0

(b)

În cazul în care laptele are un pH mai mic de 7,0, temperatură înaltă simplă – pasteurizare de scurtă durată (HTST)

+

0

0

0

0

0

0

0

(c)

În cazul în care laptele are un pH mai mare sau egal cu 7,0, dublă pasteurizare HTST

+

0

0

0

0

0

0

0

+: Eficacitate recunoscută.

0: Eficacitate nerecunoscută.


(*)  Trebuie luate toate măsurile necesare pentru a se evita contaminarea încrucișată.

(**)  F0 este efectul letal calculat pentru sporii bacterieni. O valoare F0 de 3,00 înseamnă că punctul cel mai rece din produs a fost tratat suficient pentru a se obține același efect letal ca cel de la o temperatură de 121 °C (250 °F) în 3 minute la o încălzire și o răcire instantanee.


ANEXA IV

Principii generale de certificare

1.

Reprezentantul autorității competente de expediție care eliberează certificatul ce însoțește un lot de produse de origine animală trebuie să semneze certificatul și să se asigure că acesta are aplicată o ștampilă oficială. Această cerință este valabilă pentru fiecare pagină a certificatului, în cazul în care acesta are mai multe pagini.

2.

Certificatele trebuie redactate în limba oficială sau limbile oficiale ale statului membru de destinație și în cele ale statului membru în care a fost efectuată inspecția la frontieră sau trebuie însoțite de o traducere autorizată în limba sau limbile respective. Cu toate acestea, statele membre pot accepta utilizarea unei limbi oficiale a Comunității în locul limbii lor oficiale.

3.

La intrarea în Comunitate, loturile trebuie să fie însoțite de certificatul în original.

4.

Certificatele trebuie să cuprindă:

(a)

o singură foaie de hârtie sau

(b)

două sau mai multe pagini care fac parte dintr-o foaie de hârtie unică și indivizibilă sau

(c)

o succesiune de pagini numerotate astfel încât să se indice că este vorba despre o anumită pagină dintr-o succesiune finită (de exemplu „pagina 2 din 4”).

5.

Certificatele trebuie să aibă un număr de identificare unic. În cazul în care certificatul are mai multe pagini, fiecare pagină trebuie să conțină acest număr.

6.

Certificatul trebuie să fie eliberat înainte de finalizarea controlului efectuat de către autoritatea competentă a țării de expediție asupra lotului pentru care este întocmit.


ANEXA V

1.

Directiva 72/461/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1972 privind problemele de sănătate animală în materie de schimburi intracomunitare de carne proaspătă (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei.

2.

Directiva 80/215/CEE a Consiliului din 22 ianuarie 1980 privind problemele de sănătate animală în materie de schimburi intracomunitare de produse pe bază de carne (2), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei.

3.

Directiva 91/494/CEE a Consiliului din 26 iunie 1991 privind condițiile de sănătate animală care reglementează schimbul intracomunitar și importurile din țări terțe de carne proaspătă de pasăre (3), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/121/CE.

4.

Directiva 91/495/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 privind problemele de sănătate animală și publică referitoare la producția și comercializarea cărnii de iepure și a cărnii de vânat de crescătorie (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei.

5.

Directiva 92/45/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 privind problemele de sănătate publică și de sănătate animală referitoare la sacrificarea vânatului sălbatic și la introducerea pe piață a cărnii de vânat sălbatic (5), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 97/79/CE.

6.

Directiva 92/46/CEE a Consiliului din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor de sănătate pentru producerea și introducerea pe piață a laptelui crud, a laptelui tratat termic și a produselor lactate (6).

7.

Directiva 94/65/CE a Consiliului din 14 decembrie 1994 de stabilire a cerințelor aplicabile producției și introducerii pe piață a cărnii tocate și a preparatelor din carne (7).


(1)  JO L 302, 31.12.1972, p. 24.

(2)  JO L 47, 21.2.1980, p. 4.

(3)  JO L 268, 24.9.1991, p. 35.

(4)  JO L 268, 24.9.1991, p. 41.

(5)  JO L 268, 14.9.1992, p. 35.

(6)  JO L 268, 14.9.1992, p. 1.

(7)  JO L 368, 31.12.1994, p. 10.


Top