11/Volumul 29

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

229

---

32002D0762

---

L 256/7

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 19 septembrie 2002

de autorizare a statelor membre, în interesul Comunității Europene, să semneze, să ratifice sau să adere la Convenția internațională din 2001 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (Convenția hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei)

(2002/762/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c), articolul 67 alineatul (1) și articolul 300 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)

Convenția internațională din 2001 privind răspunderea civilă pentru daunele provocate de poluarea cu hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei (denumită în continuare „Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei”) a fost adoptată la 23 martie 2001 în scopul asigurării unei compensații adecvate, prompte și eficiente pentru persoanele care au suferit prejudicii datorită deversărilor de hidrocarburi transportate sub formă de combustibil în buncărele navelor. Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei acoperă o lacună importantă a reglementărilor internaționale privind răspunderea pentru poluarea marină.

(2)

Articolele 9 și 10 din Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei au efecte asupra legislației comunitare secundare privind competența judiciară, precum și recunoașterea și executarea hotărârilor, conform Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (2).

(3)

Comunitatea este, astfel, singura competentă în ceea ce privește articolele 9 și 10 din Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei, în măsura în care aceste articole influențează normele stabilite în Regulamentul (CE) nr. 44/2001. Statele membre rămân competente în ceea ce privește problemele reglementate în convenția respectivă care nu afectează legislația comunitară.

(4)

În conformitate cu Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei, numai statele suverane pot fi parte la convenție; pe termen scurt, nu este prevăzută redeschiderea negocierilor în scopul luării în considerare a competenței Comunității în această problemă. Prin urmare, în prezent, Comunitatea nu are posibilitatea să semneze, să ratifice sau să adere la Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei și nici nu există vreo perspectivă în acest sens în viitorul apropiat.

(5)

Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei prezintă o importanță specială, date fiind interesele Comunității și ale statelor sale membre, deoarece oferă o protecție mai bună a victimelor conform reglementărilor internaționale în materie de răspundere pentru poluarea marină, în conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării.

(6)

Dispozițiile fundamentale ale sistemului instituit de Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei sunt de competența națională a statelor membre și numai dispozițiile privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor sunt de competența exclusivă a Comunității. Date fiind obiectul și scopul Convenției hidrocarburi pentru propulsia navei, acceptarea dispozițiilor convenției menționate anterior care țin de competența Comunității nu poate fi disociată de dispozițiile care intră în competența statelor membre.

(7)	În consecință, este necesar ca Consiliul să autorizeze statele membre să semneze, să ratifice sau să adere la Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei în interesul Comunității, în condițiile stabilite în prezenta decizie.

(8)

Statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a semna Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei înainte de 30 septembrie 2002 și ar trebui să finalizeze, în timp util, procedurile de ratificare sau de aderare la convenția respectivă, în interesul Comunității. Statele membre ar trebui să facă schimb de informații privind situația procedurilor lor de ratificare sau de aderare pentru a pregăti depunerea instrumentelor de ratificare sau de aderare la convenție.

(9)	Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și punerea în aplicare a prezentei decizii.

(10)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu este obligată prin aceasta și nici nu se supune aplicării prezentei decizii,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Fără a aduce atingere competenței actuale a Comunității în materie, Consiliul autorizează statele membre să semneze, să ratifice sau să adere la Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei, în interesul Comunității, sub rezerva condițiilor stabilite în articolele următoare.

(2)   Textul Convenției hidrocarburi pentru propulsia navei se anexează la prezenta decizie.

(3)   În prezenta decizie, termenul „stat membru” înseamnă toate statele membre, cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

La semnarea, ratificarea sau aderarea la Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei, statele membre fac următoarea declarație:

Articolul 3

(1)   Statele membre depun eforturi pentru a semna Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei până la 30 septembrie 2002.

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a depune instrumentele de ratificare sau de aderare la Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei, într-un termen rezonabil, la Secretarul General al Organizației Maritime Internaționale, dacă este posibil, până la 30 iunie 2006.

(3)   Statele membre informează Consiliul și Comisia, până la 30 iunie 2004, cu privire la data prevăzută pentru finalizarea procedurilor de ratificare sau de aderare.

(4)   Statele membre caută să facă schimb de informații cu privire la situația procedurilor lor de ratificare sau de aderare.

Articolul 4

La semnarea, ratificarea sau aderarea la Convenția hidrocarburi pentru propulsia navei, statele membre îl informează în scris pe Secretarul General al Organizației Maritime Internaționale cu privire la faptul că semnarea, ratificarea sau aderarea s-a efectuat conform prezentei decizii.

Articolul 5

Statele membre fac tot posibilul, în cel mai scurt timp, să asigure modificarea Convenției hidrocarburi pentru propulsia navei, astfel încât să permită Comunității să devină parte contractantă la aceasta.

Prezenta decizie se adresează statelor membre în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

---

(1)  JO C 51 E, 26.2.2002, p. 371.

(2)  JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(3)  Toate statele membre cărora li se aplică prezenta decizie, cu excepția statului membru care face declarația și a Danemarcei.

(4)  Statul membru care face declarația.

(5)  În prezent, aceste norme sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 44/2001.”

---

ANEXĂ

ADOPTAREA ACTULUI FINAL ȘI A ORICĂROR ALTOR INSTRUMENTE, RECOMANDĂRI ȘI REZOLUȚII REZULTATE DIN LUCRĂRILE CONFERINȚEI

 

---

19.9.2002

RO

L 256/9

---

CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ DIN 2001 PRIVIND RĂSPUNDEREA CIVILĂ PENTRU PREJUDICII PROVOCATE DE POLUAREA CU HIDROCARBURI UTILIZATE PENTRU PROPULSIA NAVEI

Text aprobat de conferință

STATELE PĂRțI LA PREZENTA CONVENțIE,

REAMINTIND articolul 194 din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării, care prevede ca statele să ia măsurile necesare pentru prevenirea, reducerea și controlul plouării în mediul marin,

REAMINTIND, DE ASEMENEA, articolul 235 din convenția menționată anterior, care prevede că, în vederea asigurării unor despăgubiri prompte și adecvate pentru toate prejudiciile datorate poluării mediului marin, statele cooperează pentru dezvoltarea ulterioară a normelor relevante de drept internațional,

LUÂND ACT DE succesul Convenției internaționale din 1992 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provocate de poluarea cu hidrocarburi și al Convenției internaționale din 1992 privind crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, pentru a asigura despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii datorită poluării cauzate de scurgeri sau evacuări de hidrocarburi transportate în vrac pe mare, la bordul navelor,

LUÂND ACT, DE ASEMENEA, de adoptarea Convenției internaționale din 1996 privind răspunderea și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile legate de transportul pe mare al substanțelor nocive și potențial periculoase în scopul acordării unor despăgubiri adecvate, prompte și eficiente pentru prejudiciile cauzate prin incidente legate de transportul pe mare al substanțelor nocive și potențial periculoase,

RECUNOSCÂND importanța stabilirii unei răspunderi obiective pentru toate formele de poluare cu hidrocarburi corelată cu limitarea corespunzătoare a gradului de răspundere,

LUÂND ÎN CONSIDERARE necesitatea unor măsuri complementare care să asigure plata despăgubirilor adecvate, prompte și eficiente pentru prejudicii datorate poluării cauzate de scurgeri sau evacuări de pe nave a hidrocarburilor utilizate pentru propulsia navei,

DORIND adoptarea unor norme și proceduri internaționale uniforme în vederea determinării problemelor în materie de răspundere și în vederea asigurării unor despăgubiri adecvate în astfel de cazuri,

CONVIN după cum urmează:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentei convenții:

1.	„navă” înseamnă orice navă maritimă și orice ambarcațiune maritimă, de orice tip;

2.	„persoană” înseamnă orice persoană fizică sau orice persoană juridică de drept public sau privat, inclusiv statul sau subdiviziunile sale administrative;

3.	„armator” înseamnă proprietarul, inclusiv proprietarul înregistrat, navlositorul de navă nudă, administratorul sau operatorul de navă;

4.

„proprietar înregistrat” înseamnă persoana sau persoanele în numele căreia sau cărora este înmatriculată nava sau, în absența înmatriculării, persoana sau persoanele în a cărei sau căror proprietate este nava. Cu toate acestea, în cazul unei nave aparținând unui stat și exploatate de către o societate care este înregistrată în statul respectiv ca operator al navei, termenul „proprietar” desemnează această societate;

5.	„hidrocarburi pentru propulsia navei” înseamnă orice hidrocarburi minerale, inclusiv ulei lubrifiant, utilizate sau destinate utilizării pentru operarea sau propulsia navei, precum și reziduurile acestor hidrocarburi;

6.	„Convenția privind răspunderea civilă” înseamnă Convenția internațională din 1992 privind răspunderea civilă pentru prejudicii provoate de poluarea cu hidrocarburi, astfel cum a fost modificată;

7.	„măsuri de salvgardare” înseamnă orice măsuri rezonabile adoptate de orice persoană ca urmare a unui incident pentru a preveni sau a reduce la minimum prejudiciile datorate poluării;

8.	„incident” înseamnă orice fapt sau orice succesiune de fapte având aceeași origine, care cauzează prejudicii datorate poluării sau care generează o amenințare gravă și iminentă de producere a unui astfel de prejudiciu;

9.

„prejudiciu provocat de poluare” înseamnă: (a) pierderea sau prejudiciul produs în exteriorul navei prin contaminare cauzată de scurgerea sau evacuarea de hidrocarburi utilizate pentru propulsia navei, oriunde s-ar produce o astfel de scurgere sau evacuare, cu condiția ca acordarea de despăgubiri pentru deteriorarea mediului, altele decât despăgubirile pentru câștigul nerealizat datorită poluării, să se limiteze la costurile măsurilor rezonabile de reabilitare, care au fost întreprinse efectiv sau urmează să fie întreprinse, și (b) costurile măsurilor de salvgardare și alte pierderi sau prejudicii cauzate de astfel de măsuri;

10.	„statul de înmatriculare a navei” înseamnă, pentru nava înmatriculată, statul în care este înmatriculată nava și, pentru navele neînmatriculate, statul al cărui pavilion nava are dreptul să-l arboreze;

11.	„tonaj brut” înseamnă tonajul brut calculat în conformitate cu reglementările pentru măsurătorile de tonaj din anexa I la Convenția internațională din 1969 privind măsurarea tonajului navelor;

12.	„Organizația” înseamnă Organizația Maritimă Internațională (OMI);

13.	„secretarul general” înseamnă secretarul general al organizației.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

Convenția se aplică în mod exclusiv:

(a)

prejudiciilor cauzate de poluare survenite: (i) pe teritoriul, inclusiv marea teritorială, a unui stat care este parte, și (ii) în zona economică exclusivă a unui stat care este parte, delimitată în conformitate cu legislația internațională, sau, în cazul în care un stat care este parte nu a delimitat o astfel de zonă, într-o zonă care situată dincolo de marea teritorială a statului în cauză și care este adiacentă acesteia, delimitată de acel stat în conformitate cu legislația internațională și care nu depășește 200 de mile marine de la liniile de bază de la care se măsoară lățimea mării teritoriale;

(b)	măsurilor de salvgardare, în toate cazurile în care se adoptă, în scopul prevenirii sau al reducerii la minimum a acestor prejudicii.

Articolul 3

Răspunderea armatorului

(1)   Cu excepția cazurilor prevăzute la alineatele (3) și (4), armatorul din momentul incidentului este răspunzător pentru orice prejudiciu provocate de poluare cauzat de hidrocarburile pentru propulsia navei de la bord sau care provin din navă, cu condiția ca, în cazul în care un incident reprezintă o succesiune de fapte care au aceeași origine, răspunderea să îi revină armatorului din momentul producerii primului fapt din succesiune.

(2)   În cazul în care sunt mai multe persoane răspunzătoare în conformitate cu alineatul (1), răspunderea acestora este comună și solidară.

(3)   Armatorului nu îi revine nici o răspundere pentru prejudiciile provocate de poluare dacă acesta dovedește că:

(a)	prejudiciul a fost cauzat de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și irezistibil sau

(b)	prejudiciul s-a produs în totalitate ca urmare a faptului că un terț, în mod deliberat, a acționat sau a omis să acționeze, cu intenția de a cauza un prejudiciu sau

(c)	prejudiciul s-a produs în totalitate ca urmare a neglijenței sau a unui alte acțiuni prejudiciabile a unui guvern sau a unei alte autorități responsabile cu întreținerea sistemului de semnalizare luminoasă sau a altor mijloace auxiliare de navigație, în exercițiul funcției respective.

(4)   Armatorul poate fi exonerat total sau parțial de răspundere față de persoana prejudiciată, dacă dovedește că prejudiciul provocate de poluare a fost cauzat, total sau parțial, de persoana prejudiciată, care, în mod deliberat, a acționat sau a omis să acționeze cu intenția de a cauza prejudicii sau de neglijența respectivei persoane.

(5)   Nici o plângere de despăgubire pentru prejudicii provocate de poluare nu se formulează împotriva armatorului decât în conformitate cu prezenta convenție.

(6)   Nici o dispoziție a prezentei convenții nu aduce atingere dreptului de recurs al armatorului, drept care există independent de prezenta convenție.

Articolul 4

Excluderi

(1)   Prezenta convenție nu se aplică prejudiciilor provocate de poluare, astfel cum sunt definite în Convenția privind răspunderea civilă, chiar dacă se acordă sau nu despăgubiri pentru aceste prejudicii, potrivit convenției respective.

(2)   Cu excepția cazului prevăzut la alineatul (3), dispozițiile prezentei convenții nu se aplică navelor de război, navelor de război auxiliare sau oricăror altor nave aparținând unui stat sau exploatate de acesta și utilizate, în momentul respectiv, exclusiv în serviciul public necomercial.

(3)   Un stat care este parte poate decide să aplice prezenta convenție pentru navele sale de război sau pentru alte nave descrise la alineatul (2), caz în care notifică această decizie secretarului general, specificând termenii și condițiile de aplicare.

(4)   În ceea ce privește navele aflate în proprietatea unui stat care este parte și utilizate în scop comercial, fiecare stat este pasibil de a fi chemat în judecată în cadrul jurisdicțiilor prevăzute la articolul 9 și renunță la toate mijloacele de apărare de care s-ar putea prevala în calitatea sa de stat suveran.

Articolul 5

Incidente care implică două sau mai multe nave

Atunci când se înregistrează un incident care implică două sau mai multe nave și din care rezultă prejudicii datorate poluării, armatorii tuturor navelor implicate, cu excepția cazului în care sunt exonerați în temeiul articolului 3, răspund în comun și în mod solidar pentru întregul prejudiciu care nu este divizibil în mod rezonabil.

Articolul 6

Limitarea răspunderii

Nici o dispoziție din prezenta convenție nu afectează dreptul armatorilor și al persoanei sau persoanelor care furnizează asigurarea sau orice altă garanție financiară la limitarea răspunderii potrivit oricărui regim național sau internațional aplicabil, ca, de exemplu, Convenția din 1976 privind limitarea răspunderii în domeniul creanțelor maritime, astfel cum a fost modificată.

Articolul 7

Asigurarea obligatorie sau garanția financiară

(1)   Proprietarul înregistrat al unei nave înmatriculate într-un stat care este parte și care are un tonaj brut ce depășește 1 000 de tone este obligat să încheie o asigurare sau altă garanție financiară, cum ar fi o garanție a unei bănci sau a unei instituții financiare similare, pentru acoperirea răspunderii sale pentru prejudiciile datorate poluării, pentru o sumă echivalentă limitelor de răspundere stabilite în conformitate cu regimul național sau internațional aplicabil, care însă nu depășește, în nici un caz, o sumă calculată în conformitate cu Convenția din 1976 privind limitarea răspunderii în domeniul creanțelor maritime, astfel cum a fost modificată.

(2)   După ce autoritatea competentă a unui stat care este parte s-a asigurat de îndeplinirea cerințelor de la alineatul (1), se eliberează fiecărei nave un certificat atestând că o asigurare sau o altă garanție financiară este în vigoare în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat care este parte, acest certificat se eliberează sau se vizează de către autoritatea competentă a statului de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat care este parte, certificatul poate fi eliberat sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat care este parte. Acest certificat respectă modelul prevăzut în anexa la prezenta convenție și cuprinde următoarele informații:

(a)	numele navei, numărul sau literele distinctive și portul de înmatriculare;

(b)	numele și sediul principal al proprietarului înregistrat;

(c)	numărul de identificare OMI al navei;

(d)	tipul și durata garanției;

(e)	numele și sediul principal al asigurătorului sau al oricărei alte persoane care furnizează garanția și, după caz, sediul unde s-a încheiat asigurarea sau garanția;

(f)	perioada de valabilitate a certificatului, care nu depășește perioada de valabilitate a asigurării sau a oricărei alte garanții.

(3)

(a) Un stat care este parte poate autoriza fie o instituție, fie o organismul recunoscut de acesta să elibereze certificatul prevăzut la alineatul (2). Această instituție sau organism informează statul respectiv cu privire la eliberarea fiecărui certificat. În toate cazurile, statul care este parte garantează în totalitate caracterul complet și exact al certificatului astfel eliberat și se obligă să ia măsurile necesare pentru a-și îndeplini această obligație. (b) Un stat care este parte notifică secretarului general următoarele: (i) responsabilitățile și condițiile specifice ale competenței delegate unei instituții sau unui organism recunoscut de statul respectiv; (ii) retragerea acestei competențe și (iii) data de intrare în vigoare a acestei competențe sau a retragerii ei. O competență delegată nu intră în vigoare mai devreme de trei luni de la data la care s-a depus notificarea în acest sens la secretarul general. (c) Instituția sau organismul autorizat să elibereze certificate în conformitate cu prezentul alineat este autorizat cel puțin să retragă aceste certificate dacă condițiile în care au fost eliberate se modifică. În orice caz, instituția sau organizația raportează aceste retrageri statului în numele căruia s-a eliberat certificatul.

(4)   Certificatul se întocmește în limba sau în limbile oficiale ale statului emitent. Dacă limba utilizată este alta decât engleza, franceza sau spaniola, textul va include o traducere într-una dintre aceste limbi și, în cazul în care statul decide acest lucru, limba oficială a statului poate fi omisă.

(5)   Certificatul este păstrat la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autoritatea care păstrează registrul de înmatriculare a navei sau, dacă nava nu este înmatriculată într-un stat care este parte, la autoritățile care eliberează sau vizează certificatul.

(6)   Asigurarea sau altă garanție financiară nu îndeplinește cerințele prezentului articol dacă poate înceta să aibă efect din alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate specificate în certificat conform alineatului (2) din prezentul articol, înainte de expirarea celor trei luni de la data preavizului de încetare dat autorităților menționate la alineatul (5) din prezentul articol, cu excepția cazului în care certificatul a fost predat acestor autorități sau a cazului în care s-a eliberat un nou certificat în perioada menționată anterior. Dispozițiile anterioare se aplică și în cazul oricărei modificări care are ca efect, în ceea ce privește asigurarea sau garanția, nerespectarea dispozițiilor prezentului articol.

(7)   Statul de înmatriculare a navei stabilește, sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, condițiile de eliberare și de valabilitate a certificatului.

(8)   Nici o dispoziție a prezentei convenții nu împiedică în nici un mod un stat care este parte să țină cont de informațiile obținute de la alte state sau de la organizație sau de la alte organizații internaționale, cu privire la situația financiară a asigurătorilor sau a furnizorilor de garanții financiare, în sensul prezentei convenții. În astfel de cazuri, statul care este parte și care ține cont de aceste informații nu este exonerat de răspunderea sa în calitate de stat emitent al certificatului prevăzut la alineatul (2).

(9)   Certificatele eliberate sau vizate sub autoritatea unui stat care este parte sunt acceptate de alte state care sunt părți, în sensul prezentei convenții, și sunt considerate de către acestea ca având aceeași valoare ca și certificatele eliberate sau vizate de ele, chiar dacă au fost eliberate sau vizate pentru o navă neînmatriculată într-un stat care este parte. Un stat care este parte poate solicita, în orice moment, consultarea cu statul care a eliberat sau care a vizat certificatul, în eventualitatea în care estimează că asigurătorul sau garantul numit în certificatul de asigurare nu este capabil, din punct de vedere financiar, să îndeplinească obligațiile impuse de prezenta convenție.

(10)   Orice cerere de despăgubire pentru un prejudiciu provocat de poluare poate fi formulată direct împotriva asigurătorului sau a oricărei alte persoane care furnizează garanția financiară care acoperă răspunderea proprietarului înregistrat pentru prejudicii provocat de poluare. În acest caz, pârâtul se poate preleva de mijloacele de apărare (exceptând falimentul sau lichidarea armatorului) pe care armatorul ar fi avut dreptul să le invoce, inclusiv limitarea răspunderii în temeiul articolului 6. În plus, chiar dacă armatorul nu are dreptul la limitarea răspunderii potrivit articolului 6, pârâtul poate limita răspunderea sa la o sumă egală cu valoarea asigurării sau a altei garanții financiare pe care este obligat să o încheie în conformitate cu alineatul (1). În plus, pârâtul poate invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul datorat poluării a rezultat din conduita necorespunzătoare intenționată a armatorului, dar nu poate invoca nici un alt mijloc de apărare pe care l-ar fi putut invoca într-o acțiune intentată de armator împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul să ceară ca și armatorul să fie introdus în cauză în calitate de pârât.

(11)   Un stat care este parte nu permite unei nave care arborează pavilionul său și căreia i se aplică prezentul articol să funcționeze în orice moment, dacă navei nu i s-a eliberat un certificat potrivit alineatului (2) sau alineatului (14).

(12)   Sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, fiecare stat care este parte se asigură, conform legislației sale naționale, că asigurarea sau altă garanție care îndeplinește cerințele prevăzute la alineatul (1) este în vigoare pentru orice navă cu un tonaj brut mai mare de 1 000, indiferent de locul în care este înmatriculată, care intră sau care iese dintr-un port de pe teritoriul său sau care sosește sau pleacă de la o instalație din larg situată în apele sale teritoriale.

(13)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5), un stat care este parte poate notifica secretarului general faptul că, în sensul alineatului (12), navele nu au obligația de a avea la bord sau de a prezenta certificatul prevăzut la alineatul (2), la intrarea sau la ieșirea din porturi sau la sosirea sau plecarea de la instalațiile marine de pe teritoriul său, cu condiția ca statul care este parte și care eliberează certificatul prevăzut la alineatul (2) să fi notificat secretarului general faptul că păstrează înregistrările în format electronic, accesibile tuturor statelor părți, care atestă existența certificatului și care permit statelor părți să se achite de obligațiile lor în conformitate cu alineatul (12).

(14)   Dacă o navă aflată în proprietatea unui stat care este parte nu este acoperită de o asigurare sau de o altă garanție financiară, dispozițiile prezentului articol în acest sens nu se aplică în cazul navei respective, însă nava deține la bord un certificat eliberat de autoritatea competentă din statul de înmatriculare a navei, care să ateste faptul că nava se află în proprietatea statului respectiv și că răspunderea navei este acoperită în limita prescrisă conform alineatului (1). Acest certificat respectă, cât mai fidel posibil, modelul prevăzut la alineatul (2).

(15)   Un stat poate declara, în momentul ratificării, al acceptării, al aprobării sau al aderării la prezenta convenție sau în orice alt moment ulterior, că prezentul articol nu se aplică navelor exploatate exclusiv în zona statului respectiv prevăzută la articolul 2 litera (a) punctul (i).

Articolul 8

Termene de prescripție

Drepturile la despăgubiri prevăzute de prezenta convenție se sting în lipsa unei acțiuni în justiție declanșată în termen de trei ani de la data la care s-a înregistrat prejudiciul. Cu toate acestea, acțiunea nu poate fi intentată în nici un caz la mai mult de șase ani de la data la care s-a produs incidentul care a provocat prejudiciul. În cazul în care incidentul constă într-o succesiune de fapte, termenul de șase ani curge de la data la care s-a înregistrat primul fapt din succesiune.

Articolul 9

Jurisdicția

(1)   În cazul în care un incident a produs prejudicii provocate de poluare pe un teritoriu, inclusiv la nivelul mării teritoriale, sau într-o zonă prevăzută la articolul 2 litera (a) punctul (ii) unuia sau mai multor state părți sau în cazul în care s-au luat măsuri de salvgardare în scopul prevenirii sau al reducerii la minimum a prejudiciilor datorate poluării pe un astfel de teritoriu, inclusiv la nivelul mării teritoriale, sau într-o zonă de acest tip, acțiunile în vederea acordării de despăgubiri intentate împotriva armatorului, a asigurătorului sau a oricărei alte persoane care furnizează garanția financiară pentru răspunderea armatorului pot fi intentate numai în instanțele din aceste state părți.

(2)   Fiecărui pârât i se dă un preaviz rezonabil pentru orice acțiune intentată în temeiul alineatului (1).

(3)   Fiecare stat care este parte se asigură că instanțele sale au competență pentru a judeca astfel de acțiuni în despăgubire în temeiul prezentei convenții.

Articolul 10

Recunoașterea și executarea hotărârilor

(1)   Orice hotărâre judecătorească pronunțată de o instanță competentă în temeiul articolului 9, care este executorie în statul de origine și unde nu mai poate face obiectul unui recurs ordinar, este recunoscută în orice stat care este parte, cu excepția următoarelor cazuri:

(a)	dacă hotărârea a fost obținută în mod fraudulos sau

(b)	dacă pârâtul nu a fost înștiințat într-un termen rezonabil și nu i s-a acordat o șansă corectă de a-și prezenta apărarea.

(2)   O hotărâre judecătorească recunoscută în temeiul alineatului (1) este executorie în fiecare stat care este parte de îndată ce sunt îndeplinite formalitățile prevăzute în acel stat. Aceste formalități nu permit reluarea fondului solicitării.

Articolul 11

Clauza de înlocuire

Prezenta convenție înlocuiește orice convenție în vigoare sau deschisă pentru semnare, ratificare sau aderare la data la care prezenta convenție este deschisă pentru semnare, însă numai în măsura în care o astfel de convenție ar intra în conflict cu prezenta convenție; cu toate acestea, prezentul articol nu afectează sub nici o formă obligațiile statelor părți, decurgând dintr-o astfel de convenție, față de statele care nu sunt părți la prezenta convenție.

Articolul 12

Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea și aderarea

(1)   Prezenta convenție este deschisă pentru semnare la sediul organizației între 1 octombrie 2001 și 30 septembrie 2002 și rămâne în continuare deschisă pentru aderare.

(2)   Statele își pot exprima acordul de a se obliga prin prezenta convenție prin:

(a)	semnarea fără rezerve cu privire la ratificare, acceptare sau aprobare;

(b)	semnarea sub rezerva ratificării, a acceptării sau a aprobării urmate de ratificare, acceptare sau aprobare; sau

(c)

aderare.

(3)   Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se realizează prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.

(4)   Orice instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, depus după intrarea în vigoare a unei modificări a prezentei convenții pentru toate statele părți existente sau după îndeplinirea tuturor măsurilor prevăzute pentru intrarea în vigoare a modificării pentru statele părți respective, se consideră ca aplicându-se prezentei convenții astfel cum a fost modificată.

Articolul 13

State cu mai mult de un sistem juridic

(1)   Dacă un stat are două sau mai multe unități teritoriale la nivelul cărora se aplică sisteme juridice diferite cu privire la chestiunile tratate de prezenta convenție, acesta poate declara, în momentul semnării, al ratificării, al acceptării, al aprobării sau al aderării, faptul că prezenta convenție se aplică pentru toate unitățile sale teritoriale sau numai pentru una sau mai multe dintre acestea și poate modifica această declarație prezentând o declarație ulterioară în orice moment.

(2)   Orice declarație de acest tip se notifică secretarului general și indică, în mod expres, unitățile teritoriale în care se aplică prezenta convenție.

(3)   Pentru statele părți care au făcut astfel de declarații:

(a)	în definiția „proprietarului înregistrat” din articolul 1 alineatul (4), trimiterile la un stat se interpretează ca trimiteri la o astfel de unitate teritorială;

(b)	trimiterile la statul de înmatriculare a unei nave și, în ceea ce privește certificatul de asigurare obligatorie, la statul care l-a eliberat sau vizat, se interpretează ca trimiteri la unitatea teritorială respectivă în care este înmatriculată nava și care eliberează sau vizează certificatul;

(c)	trimiterile din prezenta convenție la prevederile din legislația națională se interpretează ca trimiteri la prevederile din legislația unității teritoriale relevante și

(d)

trimiterile din articolele 9 și 10 cu privire la instanțele din statele părți și la hotărârile judecătorești care trebuie recunoscute în statele părți se interpretează ca trimiteri la instanțele din unitatea teritorială relevantă și, respectiv, la hotărârile judecătorești care trebuie recunoscute în această unitate teritorială.

Articolul 14

Intrarea în vigoare

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare la un an de la data la care optsprezece state, inclusiv cinci state care dispun fiecare de nave al căror tonaj brut combinat este de minimum 1 milion, fie au semnat fără rezerve cu privire la ratificare, acceptare sau aprobare, fie au depus instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare la secretarul general.

(2)   Pentru orice stat care ratifică, acceptă, aprobă sau aderă la prezenta convenție, după îndeplinirea condițiilor din alineatul (1) privind intrarea în vigoare, prezenta convenție intră în vigoare la trei luni de la data depunerii, de către un astfel de stat, a instrumentului adecvat.

Articolul 15

Denunțarea

(1)   Prezenta convenție poate fi denunțată de către orice stat care este parte, în orice moment, după data la care prezenta convenție intră în vigoare pentru statul respectiv.

(2)   Denunțarea se realizează prin depunerea unui instrument la secretarul general.

(3)   O denunțare intră în vigoare la un an sau după o perioadă mai lungă, specificată în instrumentul de denunțare, de la depunerea acestuia la secretarul general.

Articolul 16

Revizuire sau modificare

(1)   Organizația poate convoca o conferință în scopul revizuirii sau al modificării prezentei convenții.

(2)   Organizația convoacă o conferință a statelor părți pentru revizuirea sau modificarea prezentei convenții, la cererea a cel puțin o treime din statele părți.

Articolul 17

Depozitarul

(1)   Prezenta convenție se depune la secretarul general.

(2)   Secretarul general:

(a)

informează toate statele care au semnat sau au aderat la prezenta convenție cu privire la: (i) fiecare nouă semnare sau depunere a unui nou instrument și cu privire la data acesteia; (ii) data intrării în vigoare a prezentei convenții; (iii) depunerea unui instrument de denunțare a prezentei convenții și cu privire la data de depunere și data de la care denunțarea intră în vigoare și (iv) alte declarații și notificări realizate în temeiul prezentei convenții;

(b)	transmite copii certificate pentru conformitate ale prezentei convenții tuturor statelor semnatare și tuturor statelor care au aderat la prezenta convenție.

Articolul 18

Transmiterea la Organizația Națiunilor Unite

Imediat după intrarea în vigoare a prezentei convenții, secretarul general transmite textul acesteia secretariatului Organizației Națiunilor Unite pentru a fi înregistrat și publicat în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 19

Limbi

Prezenta convenție este redactată într-un singur exemplar original în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, textele fiind deopotrivă autentice.

---

Anexă la anexă