02/Volumul 12

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

76

---

32000R1334

---

L 159/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 1334/2000 AL CONSILIULUI

din 22 iunie 2000

de instituire a unui regim comunitar pentru controlul exporturilor de produse și tehnologii cu dublă utilizare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

întrucât:

(1)	Produsele cu dublă utilizare (inclusiv programele de calculator și tehnologiile) ar trebui să facă obiectul unui control eficient atunci când sunt exportate din Comunitate.

(2)

Este necesar un sistem comun și eficient de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare pentru a asigura respectarea angajamentelor și responsabilităților statelor membre pe plan internațional, în special în ceea ce privește neproliferarea, precum și a angajamentelor și responsabilităților Uniunii Europene.

(3)	Existența unui sistem de control comun și a unor politici armonizate de aplicare și monitorizare în toate statele membre reprezintă o condiție prealabilă pentru instituirea liberei circulații a produselor cu dublă utilizare în cadrul Comunității.

(4)	Regimul actual de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare instituit prin Regulamentul (CE) nr. 3381/94 (2) și Decizia 94/942/PESC (3) trebuie să facă obiectul unei armonizări suplimentare pentru a continua să garanteze aplicarea eficientă a controalelor.

(5)	Listele comune de produse cu dublă utilizare, destinații și orientări sunt elemente esențiale pentru un sistem eficient de control al exporturilor; astfel de liste au fost stabilite prin Decizia 94/942/PESC și prin modificările ulterioare și trebuie incluse în prezentul regulament.

(6)

Responsabilitatea de a decide în legătură cu cererile de autorizații de export revine autorităților naționale. Dispozițiile și deciziile naționale care au incidență asupra exporturilor de produse cu dublă utilizare trebuie adoptate în cadrul unei politici comerciale comune și, în special, al Regulamentului (CEE) nr. 2603/69 al Consiliului din 20 decembrie 1969 de stabilire a normelor comune aplicabile exporturilor (4).

(7)

Deciziile referitoare la actualizarea listelor comune de produse cu dublă utilizare trebuie să fie în deplină conformitate cu obligațiile și angajamentele pe care fiecare stat membru le-a acceptat ca membru al regimurilor internaționale de neproliferare și de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaționale în materie.

(8)	De asemenea, este necesar să se controleze transmiterea de programe de calculator și de tehnologii către destinații din afara Comunității prin mijloace de comunicare electronice, fax sau telefon.

(9)	O atenție deosebită trebuie acordată chestiunilor legate de reexport și de utilizare finală.

(10)

La 22 septembrie 1998, reprezentanți ai statelor membre și ai Comisiei Europene au semnat protocoale adiționale la acordurile de garantare respective, semnate între statele membre, Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică și Agenția Internațională pentru Energie Atomică, în conformitate cu care, pe lângă alte măsuri, statele membre au obligația de a furniza informații despre echipamentele și materialele nenucleare specificate.

(11)

Comunitatea adoptă un corpus de reglementări vamale, inclus în Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 privind instituirea Codului Vamal Comunitar (5) și Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei (6) de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 care, printre altele, stabilește dispoziții legate de exportul și reexportul mărfurilor. Nimic din prezentul regulament nu limitează competențele conferite prin Codul Vamal Comunitar și dispozițiile de punere în aplicare care decurg din acesta.

(12)

În temeiul și în limitele articolului 30 din tratat și în așteptarea unui grad mai mare de armonizare, statele membre își vor menține dreptul de a efectua controale cu privire la transferurile anumitor produse cu dublă utilizare în cadrul Comunității Europene pentru a salvgarda ordinea publică sau siguranța publică. Aceste controale vor fi periodic reexaminate de către Consiliu, atunci când sunt efectuate în legătură cu eficiența controalelor cu privire la exporturile din Comunitate.

(13)	Pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament, fiecare stat membru ar trebui să ia măsuri prin care să confere competențele corespunzătoare autorităților abilitate.

(14)	Fiecare stat membru ar trebui să stabilească sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament.

(15)	Parlamentul European și-a exprimat poziția în Rezoluția din 13 aprilie 1999 (7).

(16)	În conformitate cu cele menționate anterior, Regulamentul (CE) nr. 3381/94 trebuie abrogat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

Obiect și definiții

Articolul 1

Prezentul regulament instituie un regim comunitar de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare.

Articolul 2

În sensul prezentului regulament, se stabilesc următoarele definiții:

(a)	„produse cu dublă utilizare”: produse, inclusiv programe de calculator și tehnologii, care pot avea o utilizare atât civilă, cât și militară și includ toate produsele care pot fi utilizate atât în scopuri neexplozive, cât și la fabricarea armelor nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive;

(b)

„export”: (i) regim de export în sensul articolului 161 din Codul Vamal Comunitar; (ii) reexport în sensul articolului 182 din Cod și (iii) transmiterea de programe de calculator și tehnologii prin mijloace de comunicare electronice, fax sau telefon spre o destinație din afara Comunității; se aplică transmiterii orale a tehnologiei prin telefon, doar atunci când aceasta este cuprinsă într-un document, din care o parte relevantă este citită sau descrisă la telefon, astfel încât să se obțină, în mare parte, același rezultat;

(c)

„exportator”: orice persoană fizică sau juridică pe seama căreia se face o declarație de export, adică persoana care, în momentul când declarația este acceptată, este titularul contractului încheiat cu destinatarul din țara terță și are competența de a decide trimiterea produsului în afara teritoriului vamal comunitar. În cazul în care nu s-a încheiat un contract de export sau dacă titularul contractului nu acționează pe cont propriu, puterea de a decide trimiterea produsului în afara teritoriului vamal comunitar reprezintă factorul determinant; „exportator” reprezintă, de asemenea, o persoană fizică sau juridică care decide să transmită programe de calculator sau tehnologii prin mijloace de comunicare electronice, fax sau telefon spre o destinație din afara Comunității. Atunci când, în temeiul unui contract în baza căruia se face exportul, beneficiul dreptului de a dispune de produsul cu dublă utilizare aparține unei persoane din afara Comunității, se consideră ca exportator partea contractantă stabilită în Comunitate;

(d)	„declarația de export”: actul prin care o persoană își exprimă, sub forma și în modul prescris, voința de a plasa produsele cu dublă utilizare sub un regim de export.

CAPITOLUL II

Domeniul de aplicare

Articolul 3

(1)   Pentru exportul produselor cu dublă utilizare prevăzute în anexa I este necesară o autorizație.

(2)   Poate fi, de asemenea, necesară o autorizație, în conformitate cu articolul 4 sau cu articolul 5, pentru exportul, către toate sau către anumite destinații, al anumitor produse cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I.

(3)   Prezentul regulament nu se aplică prestării de servicii sau transmiterii de tehnologii dacă această prestare sau transmitere implică deplasarea transfrontalieră a persoanelor fizice.

(4)   Prezentul regulament nu se aplică produselor cu dublă utilizare care doar tranzitează teritoriul Comunității, adică celor care nu au primit altă destinație vamală decât regimul de tranzit extern sau care au fost plasate într-o zonă liberă sau într-un antrepozit liber și care nu trebuie înscrise într-o evidență contabilă operativă aprobată.

Articolul 4

(1)   Pentru exportul produselor cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I este necesară o autorizație de export în cazul în care exportatorul a fost informat de către autoritățile competente ale statului membru în care este stabilit că produsele în cauză sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, utilizării la dezvoltarea, producerea, manipularea, funcționarea, întreținerea, depozitarea, detectarea, identificarea sau diseminarea armelor chimice, biologice sau nucleare sau a altor dispozitive nucleare explozive ori la dezvoltarea, producerea, întreținerea sau depozitarea rachetelor care pot fi purtătoare de astfel de arme.

(2)   Pentru exportul produselor cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I este, de asemenea, necesară o autorizație în cazul în care țara cumpărătoare sau de destinație este supusă unui embargo de arme, decis printr-o poziție sau o acțiune comună adoptată de Consiliu sau printr-o decizie a OSCE ori sub un embargo de arme impus printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și în cazul în care exportatorul a fost informat de către autoritățile menționate la alineatul (1) că produsele în cauză sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, unei utilizări finale militare. În sensul prezentului alineat, „utilizare finală militară” reprezintă:

(a)	încorporarea în produsele militare prevăzute în lista militară a statelor membre;

(b)	utilizarea echipamentelor de producere, testare sau analiză și a componentelor aferente în vederea dezvoltării, producerii sau întreținerii produselor militare prevăzute în lista menționată anterior;

(c)	utilizarea într-o fabrică a oricăror produse semifabricate în vederea fabricării produselor militare prevăzute în lista menționată anterior.

(3)   Este necesară, de asemenea, o autorizație pentru exportul produselor cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I în cazul în care exportatorul a fost informat de autoritățile menționate la alineatul (1) că produsele în cauză sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, utilizării ca părți sau componente ale produselor militare prevăzute în lista militară națională și care au fost exportate de pe teritoriul statului membru respectiv fără autorizația prevăzută de legislația internă a statului membru respectiv sau cu încălcarea acestei autorizații.

(4)   În cazul în care un exportator are cunoștință că produsele cu dublă utilizare pe care intenționează să le exporte și care sunt prevăzute în anexa I sunt destinate, integral sau parțial, oricăreia din utilizările menționate la alineatele (1), (2) și (3), este obligat să informeze autoritățile menționate la alineatul (1), care vor decide cu privire la oportunitatea supunerii exportului în cauză autorizării.

(5)   Un stat membru poate adopta sau menține legislația internă care impune obligația obținerii unei autorizații pentru exportul produselor cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I în cazul în care exportatorul are motive să suspecteze că aceste produse sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia din utilizările menționate la alineatul (1).

(6)   Un stat membru care, în aplicarea alineatelor (1)-(5), impune obligația obținerii unei autorizații pentru exportul produselor cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I, informează, după caz, celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta. Celelalte state membre țin seama pe deplin de această informație și o transmit, în măsura în care este posibil, birourilor vamale și altor autorități naționale competente.

(7)   Dispozițiile articolului 9 alineatele (2) și (3) se aplică situațiilor referitoare la produsele cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I.

(8)   Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului statelor membre de a adopta măsuri naționale în conformitate cu articolul 11 din Regulamentul (CEE) nr. 2603/69.

Articolul 5

(1)   Din motive de siguranță publică sau din considerente legate de drepturile omului, un stat membru poate interzice exportul de produse cu dublă utilizare care nu sunt prevăzute în anexa I sau poate impune obligația obținerii unei autorizații pentru exportul acestora.

(2)   Statele membre notifică, imediat după adoptare, Comisiei orice măsuri adoptate în conformitate cu alineatul (1) și precizează motivele pentru care aceste măsuri au fost adoptate.

(3)   De asemenea, statele membre notifică de îndată Comisiei orice modificări aduse măsurilor adoptate în conformitate cu alineatul (1).

(4)   Comisia publică măsurile notificate în conformitate cu alineatele (2) și (3) în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

CAPITOLUL III

Autorizația de export

Articolul 6

(1)   Prin prezentul regulament, pentru anumite exporturi prevăzute în anexa II, se instituie o autorizație generală comunitară de export.

(2)   Pentru toate celelalte exporturi pentru care se solicită autorizație în temeiul prezentului regulament, o astfel de autorizație se acordă de către autoritățile competente ale statelor membre în care este stabilit exportatorul. Sub rezerva restricției menționate la alineatul (3), această autorizație poate fi individuală, globală sau generală.

Autorizația este valabilă în întreaga Comunitate.

Autorizația poate fi supusă, după caz, anumitor cerințe și condiții, cum ar fi obligația de a depune o declarație cu privire la utilizarea finală.

(3)   Într-o autorizație generală nu se includ produsele prevăzute în partea 2 din anexa II.

(4)   Statele membre indică în autorizațiile generale că acestea nu pot fi utilizate în cazul în care exportatorul a fost informat de către autoritățile din țara sa că produsele în cauză sunt sau pot fi destinate, integral sau parțial, oricăreia din utilizările menționate la alineatele (1), (2) și (3) din articolul 4 ori în cazul în care exportatorul are cunoștință de faptul că produsele sunt destinate uneia din utilizările menționate anterior.

(5)   Statele membre mențin sau introduc în legislațiile interne posibilitatea de a acorda o autorizație globală unui anumit exportator cu privire la un tip sau o categorie de produse cu dublă utilizare care poate fi valabilă pentru exporturile către una sau mai multe țări determinate.

(6)   Statele membre prezintă Comisiei o listă a autorităților împuternicite să acorde autorizații de export pentru produsele cu dublă utilizare.

Comisia publică lista acestor autorități în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 7

(1)   În cazul în care produsele cu dublă utilizare, în legătură cu care s-a depus cererea pentru o autorizație individuală de export către o destinație care nu este prevăzută în anexa II sau către orice destinație în cazul produselor cu dublă utilizare prevăzute în anexa IV, se află sau se vor afla în unul sau mai multe state membre, altele decât cele în care a fost depusă cererea, acest fapt este specificat în cerere. Autoritățile competente din statul membru în care a fost depusă cererea de autorizare consultă de îndată autoritățile competente din statul sau statele membre în cauză și furnizează informațiile relevante. Statul sau statele membre consultate fac cunoscute, în termen de 10 zile lucrătoare, eventualele obiecții cu privire la acordarea unei astfel de autorizații și care obligă statul membru în care a fost depusă cererea.

În cazul în care nu se primește nicio obiecție timp de 10 zile lucrătoare, se consideră că statul sau statele membre consultate nu au nicio obiecție.

În cazuri excepționale, oricare din statele membre consultate poate solicita o prelungire a termenului de 10 zile. Cu toate acestea, prelungirea nu poate depăși 30 de zile lucrătoare.

(2)   În cazul în care un export riscă să aducă atingere intereselor esențiale de securitate ale unui stat membru, acesta poate solicita altui stat membru să nu acorde autorizația de export sau, în cazul în care autorizația a fost acordată, să ceară anularea, suspendarea, modificarea sau revocarea acesteia. Statul membru care primește o astfel de cerere inițiază de îndată consultări fără caracter obligatoriu cu statul membru solicitant, care trebuie încheiate în termen de 10 zile lucrătoare.

Articolul 8

Pentru a decide cu privire la acordarea sau neacordarea autorizației de export în temeiul prezentului regulament, statele membre iau în considerare toate aspectele relevante, inclusiv:

(a)	obligațiile și angajamentele pe care fiecare le-a acceptat ca membru al regimurilor internaționale de neproliferare și de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaționale în materie;

(b)	obligațiile acestora care decurg din sancțiunile impuse printr-o poziție comună sau o acțiune comună adoptată de Consiliu ori printr-o decizie a OSCE ori printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite;

(c)	considerente de politică externă și de securitate națională, inclusiv cele reglementate prin Codul de conduită al Uniunii Europene în materie de export de armament;

(d)	considerente privind utilizarea finală prevăzută și riscul de deturnare de la aceasta.

Articolul 9

(1)   Exportatorii pun la dispoziția autorităților competente toate informațiile relevante necesare cu privire la cererile de autorizații de export.

(2)   Autoritățile competente, acționând în conformitate cu prezentul regulament, pot refuza să acorde o autorizație de export și pot anula, suspenda, modifica sau revoca o autorizație de export pe care au acordat-o deja. În cazul în care refuză, anulează, suspendă, limitează considerabil sau revocă o autorizație, acestea informează autoritățile competente din celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta și fac schimb de informații relevante cu celelalte state membre și cu Comisia, respectând în același timp dispozițiile articolului 15 alineatul (3) privind confidențialitatea acestor informații.

(3)   Înainte ca orice stat membru să acorde o autorizație de export care a fost refuzată de alt stat sau de alte state membre pentru o operațiune în mare parte similară în ultimii trei ani, acesta consultă mai întâi statul sau statele membre care au refuzat autorizarea. În cazul în care, după consultări, statul membru decide totuși să acorde autorizația, acesta informează celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta, furnizând toate informațiile relevante care să justifice această decizie.

Articolul 10

(1)   Toate autorizațiile individuale și globale de export se eliberează pe formulare similare cu modelul prevăzut în anexa IIIa.

(2)   La cererea exportatorilor, autorizațiile globale de export care conțin limite cantitative se fracționează.

(3)   Autorizațiile generale de export acordate în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) se publică în conformitate cu legislațiile și practicile naționale. Ele se eliberează în conformitate cu indicațiile prevăzute în anexa IIIb.

CAPITOLUL IV

Actualizarea listei de produse cu dublă utilizare

Articolul 11

Listele de produse cu dublă utilizare prevăzute în anexele I și IV se actualizează în conformitate cu obligațiile și angajamentele relevante și cu modificările acestora, pe care fiecare stat membru le-a acceptat ca membru al regimurilor internaționale de neproliferare și de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaționale în materie.

CAPITOLUL V

Procedurile vamale

Articolul 12

(1)   Atunci când îndeplinesc formalitățile pentru exportul produselor cu dublă utilizare la biroul vamal responsabil pentru prelucrarea declarațiilor de export, exportatorul face dovada că au fost obținute toate autorizațiile de export necesare.

(2)   Exportatorului i se poate solicita traducerea documentelor furnizate ca dovadă, într-o limbă oficială a statului membru în care este prezentată declarația de export.

(3)   Fără a aduce atingere competențelor ce îi sunt conferite în temeiul și în conformitate cu Codul Vamal Comunitar, un stat membru poate, de asemenea, pe parcursul unei perioade care să nu depășească perioadele menționate la alineatul (4) să suspende, procedura de export de pe teritoriul său sau, dacă este necesar, să împiedice într-un alt mod ca produsele cu dublă utilizare prevăzute în anexa I și care fac obiectul unei autorizații de export valabile să părăsească Comunitatea de pe teritoriul său, în cazul în care are motive să suspecteze că:

(a)	la acordarea autorizației nu au fost luate în considerare informații importante sau

(b)	circumstanțele s-au schimbat considerabil de la acordarea autorizației.

(4)   În cazul menționat la alineatul (3), autoritățile competente ale statului membru care a acordat autorizația de export sunt consultate de îndată pentru a putea lua măsuri în conformitate cu articolul 9 alineatul (2). În cazul în care aceste autorități competente decid să mențină autorizația, ele răspund în termen de 10 zile lucrătoare, termen care, la cererea lor, poate fi prelungit până la 30 zile lucrătoare în circumstanțe excepționale. Într-un astfel de caz sau dacă nu se primește nici un răspuns în decurs de 10 sau 30 de zile, după caz, produsele cu dublă utilizare se eliberează imediat. Statul membru care a acordat autorizația informează celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 13

(1)   Statele membre pot prevedea ca formalitățile vamale pentru exportul produselor cu dublă utilizare să fie îndeplinite numai la birourile vamale împuternicite în acest sens.

(2)   Statele membre care optează pentru posibilitatea prevăzută la alineatul (1), informează Comisia cu privire la birourile vamale împuternicite corespunzător. Comisia publică aceste informații în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 14

Dispozițiile articolelor 463-470 și 843 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 se aplică restricțiilor referitoare la exportul, reexportul și ieșirea de pe teritoriul vamal a produselor cu dublă utilizare pentru exportul cărora se solicită autorizație în temeiul prezentului regulament.

CAPITOLUL VI

Cooperarea administrativă

Articolul 15

(1)   Statele membre, în acord cu Comisia, iau toate măsurile corespunzătoare pentru a stabili o cooperare directă și un schimb de informații între autoritățile competente, în special pentru a elimina riscul ca posibilele neconcordanțe în cererea de controale la exportul produselor cu dublă utilizare să poată conduce la o deturnare de comerț, ceea ce ar putea crea dificultăți unuia sau mai multor state membre.

(2)   Statele membre iau toate măsurile corespunzătoare pentru a stabili o cooperare directă și un schimb de informații între autoritățile competente în ceea ce privește utilizatorii finali sensibili, pentru a furniza exportatorilor vizați de prezentul regulament o îndrumare consecventă.

(3)   Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie pentru a asigura aplicarea corectă a legislației vamale și agricole (8) și, în special, dispozițiile privind confidențialitatea informațiilor se aplică mutatis mutandis, fără a aduce atingere articolului 18 din prezentul regulament.

CAPITOLUL VII

Măsuri de control

Articolul 16

(1)   Exportatorii țin registre sau evidențe detaliate ale exporturilor, în conformitate cu practica în vigoare din statul membru respectiv. Astfel de registre sau evidențe includ, în special, documente comerciale cum ar fi facturi, manifeste, documente de transport și alte documente de expediere ce conțin suficiente informații pentru a permite identificarea:

(a)	descrierii produselor cu dublă utilizare;

(b)	cantității de produse cu dublă utilizare;

(c)	numelui și adresei exportatorului și a destinatarului;

(d)	atunci când se cunoaște, utilizării finale și utilizatorului final al produselor cu dublă utilizare.

(2)   Registrele sau evidențele și documentele menționate la alineatul (1) se păstrează cel puțin trei ani consecutivi de la sfârșitul anului calendaristic în care a avut loc exportul. Acestea se prezintă, la cerere, autorităților competente din statul membru în care este stabilit exportatorul.

Articolul 17

Pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament, fiecare stat membru ia toate măsurile necesare pentru a permite autorităților sale competente:

(a)	să adune informații despre orice comandă sau operațiune cu privire la produse cu dublă utilizare;

(b)	să stabilească dacă măsurile de control al exporturilor au fost corect aplicate, ceea ce poate presupune în special dreptul de a pătrunde în sediul persoanelor interesate în operațiuni de export.

CAPITOLUL VIII

Dispoziții generale și finale

Articolul 18

(1)   Se instituie un grup de coordonare, prezidat de către un reprezentant al Comisiei. Fiecare stat membru își desemnează un reprezentant în grupul de coordonare.

Grupul de coordonare examinează orice chestiune privind aplicarea prezentului regulament, care poate fi ridicată fie de președinte, fie de un reprezentant al unui stat membru și, inter alia:

(a)	măsurile care ar trebui luate de către statele membre pentru a informa exportatorii în legătură cu obligațiile ce le revin în temeiul prezentului regulament;

(b)	îndrumare în ceea ce privește formularele autorizațiilor de export.

(2)   Grupul de coordonare poate consulta, oricând consideră că este necesar, organizațiile reprezentative ale exportatorilor vizați de prezentul regulament.

Articolul 19

Fiecare stat membru ia măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea corectă a tuturor dispozițiilor prezentului regulament. Stabilește în special sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament sau a celor adoptate pentru aplicarea acestuia. Sancțiunile trebuie să fie eficiente, proporționale și descurajante.

Articolul 20

Fiecare stat membru informează Comisia cu privire la actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în aplicarea prezentului regulament, inclusiv măsurile menționate la articolul 19. Comisia înaintează informațiile celorlalte state membre. Din trei în trei ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea prezentului regulament. Statele membre pun la dispoziția Comisiei toate informațiile necesare pentru întocmirea raportului.

Articolul 21

(1)   Pentru transferurile intracomunitare de produse cu dublă utilizare prevăzute în anexa IV este necesară o autorizație. Produsele prevăzute în partea 2 din anexa IV nu fac obiectul unei autorizații generale.

(2)

(a) Un stat membru poate impune obligația obținerii unei autorizații pentru transferul altor produse cu dublă utilizare de pe teritoriul său către alt stat membru, în cazul în care la data transferului: — operatorul știe că destinația finală a produselor în cauză se află în afara Comunității; — exportul produselor către această destinație finală face obiectul unei autorizări în statul membru din care produsele urmează să fie transferate în conformitate cu articolele 3, 4 sau 5, iar un astfel de export efectuat direct de pe teritoriul său nu este autorizat printr-o autorizație generală sau globală; — nici o transformare sau prelucrare, astfel cum sunt definite în articolul 24 din Codul Vamal Comunitar, nu se realizează asupra produselor din statul membru în care urmează să fie transferate. (b) Cererea de autorizație de transfer trebuie depusă în statul membru din care urmează să fie transferate produsele cu dublă utilizare. (c) În cazurile în care exportul ulterior al produselor cu dublă utilizare a fost deja acceptat, prin procedurile de consultare stabilite la articolul 7, de către statul membru din care urmează să fie transferate produsele, operatorului i se eliberează de îndată autorizația de transfer, cu condiția ca circumstanțele să nu se fi schimbat în mod considerabil. (d) Un stat membru care adoptă o legislație care prevede o astfel de cerință informează Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile luate. Comisia publică aceste informații în seria C a Jurnalului Oficial al Comunităților Europene.

(3)   Măsurile adoptate în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu implică aplicarea de controale la frontierele interne ale Comunității, ci doar controale efectuate ca parte a procedurilor normale de control aplicate în mod nediscriminatoriu pe întreg teritoriul Comunității.

(4)   Aplicarea măsurilor adoptate în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu poate sub nici o formă avea ca rezultat supunerea transferurilor dintr-un stat membru în altul unor condiții mai restrictive decât cele impuse pentru exporturile acelorași produse către state nemembre.

(5)   Documentele și evidențele transferurilor intracomunitare de produse cu dublă utilizare prevăzute în anexa I se păstrează cel puțin trei ani consecutivi de la sfârșitul anului calendaristic în care a avut loc transferul și se prezintă, la cerere, autorităților competente ale statului membru din care aceste produse au fost transferate.

(6)   Prin legislația internă, un stat membru poate solicita ca, pentru orice transfer intracomunitar din statul membru respectiv de produse prevăzute în anexa I partea 2 categoria 5 și care nu sunt prevăzute în anexa IV, să fie furnizate autorităților sale competente informații suplimentare cu privire la aceste produse.

(7)   În documentele comerciale relevante privind transferurile intracomunitare de produse cu dublă utilizare prevăzute în anexa I, se indică cu claritate faptul că aceste produse sunt supuse controalelor dacă sunt exportate din Comunitate. Documentele comerciale relevante includ, în special, orice contract de vânzare-cumpărare, confirmare de comandă, factură sau aviz de expediție.

Articolul 22

Prezentul regulament nu aduce atingere:

—	aplicării articolului 296 din Tratatul de instituire a Comunității Europene;

—	aplicării Tratatului de instituire a Comunității Europene pentru Energie Atomică.

Articolul 23

Regulamentul (CE) nr. 3381/94 se abrogă.

Cu toate acestea, pentru cererile de autorizații de export depuse înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament, se aplică în continuare dispozițiile relevante ale Regulamentului (CE) nr. 3381/94

Articolul 24

Prezentul regulament intră în vigoare la nouăzeci de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO C 399, 21.12.1998, p. 1.

(2)  JO L 367, 31.12.1994, p. 1, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 837/95 (JO L 90, 21.4.1995, p. 1).

(3)  JO L 367, 31.12.1994, p. 8, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2000/243 PESC (JO L 82, 1.4.2000, p. 1).

(4)  JO L 324, 27.12.1969, p. 25, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 3918/91 (JO L 372, 31.12.1991, p. 31).

(5)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 955/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 119, 7.5.1999, p. 1).

(6)  JO L 253, 11.10.1993, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1662/1999 (JO L 197, 29.7.1999, p. 25).

(7)  JO C 219, 30.7.1999, p. 34.

(8)  JO L 82, 22.3.1997, p. 1.

---

ANEXA I

A se vedea Regulamentul (CE) nr. 394/2006, JO L 74, 13.3.2006, p. 1-227.

---

ANEXA II

A se vedea Regulamentul (CE) nr. 394/2006, JO L 74, 13.3.2006, p. 1-227.

---

ANEXA IIIa

A se vedea Regulamentul (CE) nr. 394/2006, JO L 74, 13.3.2006, p. 1-227.

---

ANEXA IIIb

A se vedea Regulamentul (CE) nr. 394/2006, JO L 74, 13.3.2006, p. 1-227.

---

ANEXA IV

A se vedea Regulamentul (CE) nr. 394/2006, JO L 74, 13.3.2006, p. 1-227.

---