Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31993L0105

Directiva 93/105/CE a Comisiei din 25 noiembrie 1993 pentru adoptarea anexei VII D care conține informațiile necesare pentru dosarul tehnic menționat la articolul 12 din directiva de efectuare a celei de-a șaptea modificări a Directivei 67/548/CEE a Consiliului

OJ L 294, 30.11.1993, p. 21–28 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT)
Special edition in Finnish: Chapter 13 Volume 025 P. 84 - 91
Special edition in Swedish: Chapter 13 Volume 025 P. 84 - 91
Special edition in Czech: Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Estonian: Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Latvian: Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Lithuanian: Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Hungarian Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Maltese: Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Polish: Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Slovak: Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Slovene: Chapter 13 Volume 012 P. 277 - 284
Special edition in Bulgarian: Chapter 13 Volume 013 P. 121 - 128
Special edition in Romanian: Chapter 13 Volume 013 P. 121 - 128

No longer in force, Date of end of validity: 31/05/2008; abrogat prin 32006R1907

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1993/105/oj

13/Volumul 13

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

121


31993L0105


L 294/21

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA 93/105/CE A COMISIEI

din 25 noiembrie 1993

pentru adoptarea anexei VII D care conține informațiile necesare pentru dosarul tehnic menționat la articolul 12 din directiva de efectuare a celei de-a șaptea modificări a Directivei 67/548/CEE a Consiliului

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (1), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 93/72/CEE a Comisiei (2) și, în special, articolul 12 al acesteia,

întrucât, în conformitate cu dispozițiile Directivei 67/548/CEE, introducerea pe piață a oricărei noi substanțe trebuie anunțată autorităților competente din statele membre prin intermediul unei notificări conținând anumite informații, inclusiv un dosar tehnic; întrucât articolul 12 din directiva menționată prevede adoptarea unor dispoziții specifice privind dosarele tehnice pentru polimeri;

întrucât este necesar ca dosarul tehnic să conțină un pachet de teste pentru polimeri care să furnizeze informațiile necesare la evaluarea riscurilor previzibile pentru om și mediu;

întrucât se impune gruparea polimerilor în familii pentru a evita teste suplimentare, fiind astfel necesară doar testarea membrilor reprezentativi ai unei familii; întrucât astfel de teste reprezentative trebuie să asigure un grad ridicat de protecție;

întrucât, pentru anumiți polimeri cu masă moleculară ridicată, se justifică din punct de vedere științific și se impune definirea unui pachet de teste redus (PTR);

întrucât trebuie definite anumite criterii pentru identificarea polimerilor cu masă moleculară ridicată pentru care se consideră că este suficient un pachet de teste redus;

întrucât aceste criterii trebuie să asigure un grad ridicat de protecție pentru om și mediu, garantând în același timp că industria va fi în continuare stimulată să investească în elaborarea de polimeri noi și de calitate mai bună;

întrucât experiența în ceea ce privește notificarea polimerilor este limitată, iar cunoașterea riscurilor asociate acestor substanțe este incompletă, s-ar putea impune, în consecință, revizuirea criteriilor stricte pentru polimeri PTR pe baza experienței acumulate cu ocazia notificărilor efectuate în conformitate cu noile cerințe specifice prevăzute de prezenta directivă;

întrucât măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt în conformitate cu avizul Comitetului instituit în temeiul articolului 29 din Directiva 67/548/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Anexa la prezenta directivă se inserează în anexa VII la Directiva 67/548/CEE sub forma anexei VII D.

Articolul 2

(1)   Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1993. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 3

Prezenta directivă intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Adoptată la Bruxelles, 25 noiembrie 1993.

Pentru Comisie

Yannis PALEOKRASSAS

Membru al Comisiei


(1)  JO 196, 16.8.1967, p. 1.

(2)  JO L 258, 16.10.1993, p. 29.


ANEXĂ

„ANEXA VII D

DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND DOSARELE TEHNICE (NIVEL DE BAZĂ) CONȚINUTE ÎN NOTIFICĂRILE PREVĂZUTE LA ARTICOLUL 12

A.   În sensul prezentei anexe

«homopolimer» reprezintă un polimer constituit dintr-un singur tip de unitate monomer;

«copolimer» reprezintă un polimer constituit din mai multe tipuri de unități monomer;

«polimer care poate fi supus unui pachet de teste redus» («polimer PTR») reprezintă un polimer care îndeplinește criteriile stabilite la punctul C.2;

«familie de polimeri» reprezintă un grup de polimeri (homopolimeri sau copolimeri) cu mase moleculare medii în număr diferite sau compoziții diferite datorită numărului diferit de unități monomer. Diferența de masă moleculară medie în număr sau de compoziție nu este determinată de fluctuațiile accidentale legate de proces, ci de modificările deliberate ale condițiilor procesului, procesul în sine rămânând același;

«Mn» reprezintă masa moleculară medie în număr;

«M» reprezintă masa moleculară.

B.   Abordare pe familie

Pentru a evita testele care nu sunt necesare, polimerii se pot grupa în familii.

Această idee presupune testarea membrilor reprezentativi ai unei familii având:

Mn variabil pentru homopolimeri sau

compoziție variabilă cu Mn aproximativ constant pentru copolimeri sau

pentru Mn > 1 000, Mn variabil cu o compoziție aproximativ constantă pentru copolimeri.

În anumite cazuri în care efectele observate la membrii reprezentativi diferă în funcție de Mn sau de compoziție, este necesară efectuarea de teste suplimentare pe alți membri reprezentativi.

Informații necesare pentru dosarul tehnic prevăzut la articolul 12

În cazul în care furnizarea de informații nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau nu este necesară din punct de vedere științific, se impune prezentarea clară a motivelor și acceptarea lor de către autoritățile competente.

Informațiile pertinente disponibile privind proprietățile unuia sau mai multor monomeri pot fi luate în considerare pentru evaluarea proprietăților polimerului.

Fără să aducă atingere dispozițiilor articolului 3 alineatul (1) din Directiva 67/548/CEE, testele trebuie efectuate în conformitate cu metodele recunoscute și recomandate de organismele internaționale competente, în cazul în care există astfel de recomandări.

Se indică numele organismului sau organismelor responsabile de realizarea studiilor.

C.1.   POLIMERI SUPUȘI UNUI PACHET DE TESTE STANDARD

C.1.1.   Polimeri introduși pe piața Comunității în cantități mai mari sau egale cu o tonă pe an sau în cantități totale mai mari sau egale cu cinci tone

Pe lângă informațiile și testele stabilite la articolul 7 alineatul (1) și prevăzute în anexa VII A, sunt necesare următoarele informații specifice polimerilor:

1.   IDENTITATEA SUBSTANȚEI

1.2.1.   Masa moleculară medie numerică

1.2.2.   Distribuția masei moleculare (DMM)

1.2.3.   Identitatea și concentrația monomerilor și a substanțelor de plecare care se găsesc sub formă legată în polimer

1.2.4.   Indicarea grupelor terminale și identitatea și frecvența grupelor funcționale reactive

1.3.2.1.   Identitatea monomerilor care nu au reacționat

1.3.3.1.   Procentul monomerilor care nu au reacționat

2.   INFORMAȚII PRIVIND SUBSTANȚA

2.1.1.5.   Precizarea, însoțită de informații relevante, dacă polimerul a fost conceput pentru a fi biodegradabil

3.   PROPRIETĂȚILE FIZICO-CHIMICE ALE SUBSTANȚEI

3.6.1.   Capacitatea de extragere în apă

Fără a aduce atingere articolului 16 alineatul (1) din Directiva 67/548/CEE, pot fi necesare teste suplimentare în anumite cazuri, de exemplu:

stabilitate la lumină dacă polimerul nu este special conceput ca stabil la lumină;

capacitatea de extragere pe termen lung (test de lixiviere); în funcție de rezultatele acestui test, se pot solicita teste adecvate ale capacității de lixiviere, de la caz la caz.

C.1.2.   Polimeri introduși pe piața Comunității în cantități mai mici de o tonă pe an sau în cantități totale mai mici de cinci tone, dar mai mari sau egale cu o sută de kilograme pe an sau în cantități totale mai mari sau egale cu cinci sute de kilograme pe an

Pe lângă informațiile și testele menționate la articolul 8 alineatul (1) și prevăzute la anexa VII B, sunt necesare următoarele informații specifice polimerilor:

1.   IDENTITATEA SUBSTANȚEI

1.2.1.   Masa moleculară medie numerică

1.2.2.   Distribuția masei moleculare (DMM)

1.2.3.   Identitatea și concentrația monomerilor și a substanțelor de plecare care se găsesc sub formă legată în polimer

1.2.4.   Indicarea grupelor terminale și identitatea și frecvența grupelor funcționale reactive

1.3.2.1.   Identitatea monomerilor care nu au reacționat

1.3.3.1.   Procentul monomerilor care nu au reacționat

2.   INFORMAȚII PRIVIND SUBSTANȚA

2.1.1.5.   Precizarea, însoțită de informații relevante, dacă polimerul a fost conceput pentru a fi biodegradabil

3.   PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE ALE SUBSTANȚEI

3.6.1.   Capacitatea de extragere în apă

C.1.3.   Polimeri introduși pe piața Comunității în cantități mai mici de 100 kilograme pe an sau în cantități totale mai mici de 500 kilograme

Pe lângă informațiile și testele prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și prevăzute la anexa VII C, sunt necesare următoarele informații specifice polimerilor:

1.   IDENTITATEA SUBSTANȚEI

1.2.1.   Masă moleculară medie numerică

1.2.2.   Distribuția masei moleculare (DMM)

1.2.3.   Identitatea și concentrația monomerilor și a substanțelor de plecare care se găsesc sub formă legată în polimer

1.2.4.   Indicarea grupelor terminale și identitatea și frecvența grupelor funcționale reactive

1.3.2.1.   Identitatea monomerilor care nu reacționează

1.3.3.1.   Procentul monomerilor care nu reacționează

2.   INFORMAȚII PRIVIND SUBSTANȚA

2.1.1.5.   Precizarea, însoțită de informații relevante, dacă polimerul a fost conceput pentru a fi biodegradabil

C.2.   POLIMERI CARE POT FI SUPUȘI UNUI PACHET DE TESTE REDUS

În anumite condiții, nivelul de bază al pachetului de teste pentru polimeri poate fi redus.

Substanțele cu o masă moleculară medie numerică ridicată, un conținut redus de specii cu masă moleculară mică și o solubilitate/capacitate de extragere scăzută sunt considerate nebiodisponibile. În consecință, se utilizează următoarele criterii pentru determinarea polimerilor care pot fi supuși unui pachet de teste redus:

Pentru polimerii care nu sunt ușor degradabili introduși pe piața Comunității în cantități mai mari sau egale cu o tonă pe an sau în cantități totale mai mari sau egale cu cinci tone, următoarele criterii definesc polimerii care pot fi supuși unui pachet de teste redus:

I.

Masa moleculară medie numerică ridicată (Mn) (1);

II.

Capacitatea de extragere în apă (3.6.1)

Mai mică de 10 mg/l, fără a se lua în calcul contribuțiile aditivilor și ale impurităților;

III.

Mai puțin de 1 % au M < 1 000; procentul se referă doar la monomeri și la moleculele (componentele) derivate direct din monomeri, excluzând alte componente, precum aditivii sau impuritățile.

În cazul în care sunt îndeplinite toate aceste criterii, se consideră că polimerul poate fi supus unui pachet de teste redus.

În cazul polimerilor care nu sunt ușor degradabili introduși pe piața comunitară în cantități mai mici de o tonă pe an sau în cantități totale mai mici de cinci tone, este suficientă îndeplinirea criteriilor I și II pentru ca polimerul să poată fi supus unui pachet de teste redus.

În cazul în care nu se poate demonstra îndeplinirea criteriilor cu ajutorul testelor impuse, solicitantul trebuie să demonstreze îndeplinirea lor prin alte mijloace.

În anumite condiții, pot fi necesare teste toxicologice sau ecotoxicologice în acest sens.

C.2.1.   Polimeri introduși pe piața Comunității în cantități mai mari sau egale cu o tonă pe an sau în cantități totale mai mari sau egale cu cinci tone

0.   Identitatea fabricantului și identitatea solicitantului. Localizarea spațiului de producție

Pentru substanțele produse în afara Comunității și pentru care, în scopul notificării, solicitantul a fost desemnat drept reprezentant unic al producătorului, identitatea și adresa importatorilor care introduc substanța în Comunitate.

1.   IDENTITATEA SUBSTANȚEI

1.1.   Denumirea

1.1.1.   Denumirea din nomenclatura IUPAC

1.1.2.   Alte denumiri (denumirea uzuală, denumirea comercială, abreviere)

1.1.3.   Numărul și denumirea CAS (în cazul în care sunt disponibile)

1.2.   Formula moleculară și structurală

1.2.1.   Masa moleculară medie numerică

1.2.2.   Distribuția masei moleculare (DMM)

1.2.3.   Identitatea și concentrația monomerilor și a substanțelor de plecare care se găsesc sub formă legată în polimer

1.2.4.   Indicarea grupelor terminale și identitatea și frecvența grupelor funcționale reactive

1.3.   Compoziția substanței

1.3.1.   Gradul de puritate (%)

Natura impurităților, inclusiv derivați

1.3.2.1.   Identitatea monomerilor care nu reacționează

Procentul impurităților principale (semnificative)

1.3.3.1.   Procentul monomerilor care nu reacționează

1.3.4.   Dacă substanțele conțin un agent stabilizator, un inhibitor sau alți aditivi, trebuie specificate: natura, ordinul de mărime: … ppm, …%

1.3.5.   Date spectrale (UV, IR, RMN sau spectru de masă)

1.3.6.1.   CPG (cromatografie de permeație a gelului)

1.4.   Metode de detectare și determinare

Descrierea completă a metodelor utilizate sau precizarea referințelor bibliografice

Pe lângă precizarea metodelor de detecție și de determinare, solicitantul prezintă metodele de analiză pe care le cunoaște și care permit detectarea substanței și a produșilor ei de transformare după evacuarea lor în mediu și determinarea expunerii umane directe.

2.   INFORMAȚII PRIVIND SUBSTANȚA

2.0.   Producția

Informațiile furnizate în prezenta secțiune ar trebui să fie suficiente pentru a permite evaluarea aproximativă, dar realistă, a riscurilor pe care procesul de producție le poate avea asupra mediului și a oamenilor. Nu se cer detalii precise privind procesul de producție, în special cu privire la aspectul comercial.

2.0.1.   Procese tehnologice utilizate în producție

2.0.2.   Estimarea expunerii în ceea ce privește producția:

mediul de lucru;

mediul înconjurător.

2.1.   Utilizări propuse

Informațiile furnizate în prezenta secțiune ar trebui să fie suficiente pentru a permite evaluarea aproximativă, dar realistă, a riscurilor pe care utilizările propuse/prevăzute le pot avea asupra mediului și a oamenilor.

Tipuri de utilizare: descrierea funcției și a efectelor urmărite

2.1.1.1.   Procesul sau procesele tehnologice legate de utilizarea substanței (dacă se cunosc)

2.1.1.2.   Estimare sau estimări ale expunerii legate de utilizare (dacă se cunosc):

mediul de lucru;

mediul înconjurător.

2.1.1.3.   Forma sub care se introduce pe piață substanța: substanță, preparat, produs

2.1.1.4.   Concentrația de substanță din preparatele sau produsele introduse pe piață (dacă se cunoaște)

2.1.2.   Domenii de aplicare cu o defalcare aproximativă:

industrie;

agricultură și artizanat;

utilizare de către publicul larg.

2.1.3.   Identitatea clienților (dacă este cazul și dacă se cunoaște)

2.1.4.   Cantitatea și compoziția deșeurilor rezultate din utilizările propuse (dacă se cunosc)

2.2.   Producție și importuri prevăzute pentru fiecare dintre utilizările sau domeniile de aplicare preconizate

2.2.1.   Producția și importurile globale în tone pe an:

primul an calendaristic;

anii calendaristici următori.

Pentru substanțele produse în afara Comunității și pentru care, în scopul notificării, solicitantul a fost desemnat drept reprezentant unic al producătorului, această informație trebuie furnizată pentru fiecare dintre importatorii identificați la punctul 0 de mai sus.

2.2.2.   Producție și importuri, clasificate în conformitate cu punctele 2.1.1 și 2.1.2, exprimate în procente:

primul an calendaristic;

anii calendaristici următori.

2.3.   Metode și precauții recomandate în ceea ce privește:

2.3.1.   Manipularea

2.3.2.   Depozitarea

2.3.3.   Transportul

2.3.4.   Incendiul (natura gazelor de combustie sau piroliză, acolo unde utilizările propuse o justifică)

2.3.5.   Alte pericole, în special reacția chimică cu apa

2.3.6.   Dacă este cazul, informații privind riscul ca substanța să explodeze atunci când se prezintă sub formă de praf

2.4.   Măsuri de urgență în cazul scurgerilor accidentale

2.5.   Măsuri de urgență în cazul vătămării persoanelor (de exemplu, otrăvire)

2.6.   Ambalarea

3.   PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE ALE SUBSTANȚEI

3.0.   Starea substanței la 20 °C și 101,3 kPa

3.1.   Punctul de topire (de exemplu, din testul de stabilitate termică)

3.3.   Densitate relativă

3.6.1.   Capacitatea de extragere în apă

3.10.   Inflamabilitate

3.11.   Proprietăți explozive

3.12.   Temperatura de autoaprindere

3.15.   Granulometrie:

Pentru substanțele care pot fi introduse pe piață sub o formă care dă naștere riscului expunerii prin inhalare, se impune realizarea unui test de stabilire a granulometriei substanței în forma în care este introdusă pe piață.

3.16.   Stabilitate termică

3.17   Capacitate de extragere în:

apă la pH 2 și 9 și la 37 °C;

ciclohexan.

4.   STUDII TOXICOLOGICE

De la caz la caz și fără a întârzia acceptarea notificării, autoritățile competente pot solicita realizarea unor anumite teste în funcție de prezența grupelor reactive, caracteristicile structurale/fizice, cunoașterea proprietăților componentelor cu masă moleculară mică ale polimerului sau posibilitățile de expunere. Se pot solicita în special teste de toxicitate prin inhalare (de exemplu, 4.1.2 sau 4.2.1), dacă există posibilitatea expunerii la acest pericol.

5.   STUDII ECOTOXICOLOGICE

De la caz la caz și fără a întârzia acceptarea notificării, autoritățile competente pot solicita realizarea unor anumite teste în funcție de prezența grupelor reactive, caracteristicile structurale/fizice, cunoașterea proprietăților componentelor cu masă moleculară mică ale polimerului sau posibilitățile de expunere. Se pot solicita în special următoarele teste suplimentare:

stabilitate la lumină, dacă polimerul nu este special conceput ca stabil la lumină;

capacitatea de extragere pe termen lung (test de lixiviere).

În funcție de rezultatele acestui test, se pot solicita teste adecvate ale capacității de lixiviere, de la caz la caz.

6.   POSIBILITATEA DE NEUTRALIZARE A SUBSTANȚEI

6.1.   La nivel industrie/artizanat

6.1.1.   Posibilitatea de reciclare

6.1.2.   Posibilitatea de neutralizare a efectelor nefavorabile

6.1.3.   Posibilitatea de distrugere:

evacuare controlată;

incinerare;

stație de epurare a apei;

altele.

6.2.   Pentru publicul larg

6.2.1.   Posibilitatea de reciclare

6.2.2.   Posibilitatea de neutralizare a efectelor nefavorabile

6.2.3.   Posibilitatea de distrugere:

evacuare controlată;

incinerare;

stație de epurare a apei;

altele.

C.2.2.   Polimeri introduși pe piața Comunității în cantități mai mici de o tonă pe an sau în cantități totale mai mici de cinci tone

0.   IDENTITATEA PRODUCĂTORULUI ȘI IDENTITATEA SOLICITANTULUI. LOCALIZAREA SPAȚIULUI DE PRODUCȚIE

Pentru substanțele produse în afara Comunității, pentru care, în scopul notificării, solicitantul a fost desemnat drept reprezentant unic al producătorului, identitatea și adresa importatorilor care introduc substanța în Comunitate.

1.   IDENTITATEA SUBSTANȚEI

1.1.   Denumirea

1.1.1.   Denumirea din nomenclatura IUPAC

1.1.2.   Alte denumiri (denumirea uzuală, denumirea comercială, abreviere)

1.1.3.   Numărul și denumirea CAS (în cazul în care sunt disponibile)

1.2.   Formula moleculară și structurală

1.2.1.   Masa moleculară medie numerică

1.2.2.   Distribuția masei moleculare (DMM)

1.2.3.   Identitatea și concentrația monomerilor și a substanțelor de plecare care se găsesc sub formă legată în polimer

1.2.4.   Indicarea grupelor terminale și identitatea și frecvența grupelor funcționale reactive

1.3.   Compoziția substanței

1.3.1.   Gradul de puritate (%)

Natura impurităților, inclusiv derivați

1.3.2.1.   Identitatea monomerilor care nu reacționează

Procentul impurităților principale (semnificative)

1.3.3.1.   Procentul monomerilor care nu reacționează

1.3.4.   Dacă substanțele conțin un agent stabilizator, un inhibitor sau alți aditivi, trebuie specificate: natura, ordinul de mărime: …ppm, …%

1.3.5.   Date spectrale (UV, IR, RMN sau spectru de masă)

1.3.6.1.   CPG (cromatografie de permeație a gelului)

1.4.   Metode de detectare și determinare

Descrierea completă a metodelor utilizate sau precizarea referințelor bibliografice

Pe lângă precizarea metodelor de detecție și de determinare, solicitantul prezintă metodele de analiză pe care le cunoaște și care permit detectarea substanței și a produșilor ei de transformare după evacuarea lor în mediu și determinarea expunerii umane directe.

2.   INFORMAȚII PRIVIND SUBSTANȚA

2.0.   Producția

Informațiile furnizate în prezenta secțiune ar trebui să fie suficiente pentru a permite evaluarea aproximativă, dar realistă, a riscurilor pe care procesul de producție le poate avea asupra mediului și a oamenilor. Nu se cer detalii precise privind procesul de producție, în special cu privire la aspectul comercial.

2.0.1.   Procesele tehnologice utilizate în producție

2.0.2.   Estimarea expunerii în ceea ce privește producția:

mediu de lucru;

mediu înconjurător.

2.1.   Utilizări propuse

Informațiile furnizate în prezenta secțiune ar trebui să fie suficiente pentru a permite evaluarea aproximativă, dar realistă, a riscurilor pe care utilizările propuse/prevăzute le pot avea asupra mediului și a oamenilor.

Tipuri de utilizare: descrierea funcției și a efectelor urmărite

2.1.1.1.   Procesul sau procesele tehnologice legate de utilizarea substanței (dacă se cunosc)

2.1.1.2.   Estimarea sau estimările expunerii legate de utilizare (dacă se cunosc)

mediul de lucru;

mediul înconjurător.

2.1.1.3.   Forma sub care se introduce pe piață substanța: substanță, preparat, produs

2.1.1.4.   Concentrația de substanță din preparatele sau produsele introduse pe piață (dacă se cunoaște)

2.1.2.   Domenii de aplicare cu o defalcare aproximativă:

industrie;

agricultură și artizanat;

utilizare de către publicul larg.

2.1.3.   Identitatea clienților (dacă este cazul și dacă se cunoaște)

2.1.4.   Cantitatea și compoziția deșeurilor rezultate din utilizările propuse (dacă se cunosc)

2.2.   Producție și importuri prevăzute pentru fiecare dintre utilizările sau domeniile de aplicare preconizate

2.2.1.   Producția și importurile globale în tone pe an:

primul an calendaristic;

anii calendaristici următori.

Pentru substanțele produse în afara Comunității și pentru care, în scopul notificării, solicitantul a fost desemnat drept singurul reprezentant al fabricantului, această informație trebuie furnizată pentru fiecare dintre importatorii identificați la punctul 0 de mai sus.

2.2.2.   Producție și importuri, clasificate în conformitate cu punctul 2.1.2 exprimate în procente:

primul an calendaristic;

anii calendaristici următori.

2.3.   Metode și precauții recomandate în ceea ce privește:

2.3.1.   Manipularea

2.3.2.   Depozitarea

2.3.3.   Transportul

2.3.4.   Incendiul (natura gazelor de combustie sau piroliză, acolo unde utilizările propuse o justifică)

2.3.5.   Alte pericole, în special reacția chimică cu apa

2.3.6.   Dacă este cazul, informații privind riscul ca substanța să explodeze atunci când se prezintă sub formă de praf

2.4.   Măsuri de urgență în cazul scurgerilor accidentale

2.5.   Măsuri de urgență în cazul vătămării persoanelor (de exemplu, otrăvire)

2.6.   Ambalarea

3.   PROPRIETĂȚI FIZICO-CHIMICE ALE SUBSTANȚEI

3.0.   Starea substanței la 20 °C și 101,3 kPa

3.1.   Punctul de topire (de exemplu, din testul de stabilitate termică)

3.6.1.   Capacitatea de extragere în apă

3.10.   Inflamabilitate”


(1)  Autoritățile care primesc notificarea decid pe propria răspundere dacă polimerul îndeplinește sau nu acest criteriu.


Top