Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31986R4056

Regulamentul (CEE) NR. 4056/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 de stabilire a regulilor detaliate de aplicare a dispozițiilor articolelor 85 și 86 din tratat transportului maritim

OJ L 378, 31.12.1986, p. 4–13 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT)
Special edition in Czech: Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Estonian: Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Latvian: Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Lithuanian: Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Hungarian Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Maltese: Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Polish: Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Slovak: Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Slovene: Chapter 07 Volume 001 P. 241 - 250
Special edition in Bulgarian: Chapter 07 Volume 002 P. 3 - 12
Special edition in Romanian: Chapter 07 Volume 002 P. 3 - 12

No longer in force, Date of end of validity: 17/10/2006; abrogat prin 32006R1419

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/1986/4056/oj

07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

3


31986R4056


L 378/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CEE) NR. 4056/86 AL CONSILIULUI

din 22 decembrie 1986

de stabilire a regulilor detaliate de aplicare a dispozițiilor articolelor 85 și 86 din tratat transportului maritim

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2) și articolul 87,

având în vedere propunerea Comisiei,

având in vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât regulile de concurență sunt parte a dispozițiilor generale ale tratatului care se aplică și transportului maritim; întrucât regulile detaliate de aplicare a acelor dispoziții sunt stabilite în capitolul din tratat care tratează regulile privind concurența sau care vor fi determinate de procedurile prevăzute în capitolul respectiv;

întrucât, în conformitate cu Regulamentul nr. 141 al Consiliului (3), Regulamentul nr. 17 al Consiliului (4) nu se aplică transportului; întrucât Regulamentul (CEE) nr. 1017/68 al Consiliului (5) se aplică numai transportului terestru; întrucât, prin urmare, în prezent Comisia nu are mijloacele de a investiga direct cazurile de presupusă încălcare a articolelor 85 și 86 în transportul maritim; întrucât, mai mult, Comisia nu dispune de propriile sale mijloace pentru a lua decizii sau pentru a impune sancțiuni așa cum este necesar pentru a pune capăt încălcărilor constatate de aceasta;

întrucât această situație necesită adoptarea unui regulament care să aplice regulile de concurență transportului maritim; întrucât Regulamentul (CEE) nr. 954/79 al Consiliului din 15 mai 1979 privind ratificarea de către statele membre sau aderarea lor la Convenția Națiunilor Unite privind Codul de conduită pentru cartelul armatorilor navelor de linie (6) va duce la aplicarea Codului de conduită unui număr substanțial de carteluri care deservesc Comunitatea; întrucât regulamentul de aplicare a regulilor de concurență transportului maritim prevăzute în ultimul motiv din Regulamentul (CEE) nr. 954/79 trebuie să țină cont de adoptarea Codului;

întrucât, în ceea ce privește cartelurile reglementate de Codul de conduită, regulamentul trebuie să completeze codul sau să-l facă mai precis;

întrucât ar fi de preferat excluderea serviciilor navelor tramp din domeniul de aplicare a prezentului regulament, tarifele pentru aceste servicii fiind negociate pentru fiecare caz în parte în funcție de condițiile cererii și ofertei;

întrucât prezentul regulament trebuie să țină seama de necesitatea, pe de-o parte, de a prevedea reguli de aplicare care să permită Comisiei să se asigure că regulile de concurență nu sunt denaturate în mod nejustificat în cadrul pieței comune, iar, pe de altă parte, de a evita o reglementare excesivă a sectorului;

întrucât prezentul regulament trebuie să definească domeniul de aplicare a dispozițiilor articolelor 85 și 86 din tratat, ținând seama de particularitățile transportului maritim; întrucât comerțul între statele membre poate fi afectat atunci când practicile restrictive sau abuzurile privesc transportul maritim internațional, inclusiv transportul intracomunitar, dinspre sau spre porturile din Comunitate; întrucât astfel de practici restrictive sau abuzuri pot influența concurența în primul rând între porturile din diferitele state membre prin modificarea zonelor de atragere respective și în al doilea rând între activitățile din acele zone de atragere și perturba practicile comerciale din cadrul pieței comune;

întrucât anumite tipuri de acorduri tehnice, decizii și practici concertate pot fi excluse de la interzicerea practicilor restrictive pe motiv că, de regulă, nu restrâng concurența;

întrucât trebuie să existe dispoziții pentru exceptările pe categorii ale cartelurilor armatorilor navelor de linie; întrucât cartelurile armatorilor navelor de linie au un efect stabilizator asigurând expeditorilor servicii de încredere; întrucât, în general, contribuie la furnizarea de servicii regulate de transport maritim adecvate, eficiente și iau în considerație în mod corect interesele utilizatorilor; întrucât astfel de rezultate nu pot fi obținute fără cooperarea pe care o promovează companiile maritime în cadrul cartelurilor în legătură cu tarifele și, după caz, cu disponibilul de capacitate sau cu alocarea încărcăturii pentru transport și a venitului; întrucât în majoritatea cazurilor cartelurile continuă să facă obiectul unei concurențe reale atât din partea serviciilor regulate din afara cartelului și, în anumite situații, din partea serviciilor navelor tramp, precum și din partea altor mijloace de transport; întrucât mobilitatea flotelor, ce reprezintă o trăsătură caracteristică a structurii disponibilului în domeniul naval, supune cartelurile unei concurențe constante pe care ele, de regulă, nu o pot elimina dintr-o mare parte a serviciilor navale în discuție;

întrucât pentru a împiedica totuși cartelurile să se angajeze în practici incompatibile cu articolul 85 alineatul (3) din tratat, exceptarea trebuie să fie însoțită de anumite condiții și obligații;

întrucât finalitatea condițiilor ar trebui să fie aceea de a împiedica cartelurile să impună restricții de concurență, care nu sunt indispensabile atingerii obiectivelor pe baza cărora se acordă exceptarea; întrucât în acest sens cartelurile nu trebuie să aplice pentru o anumită rută tarife și condiții de transport care se diferențiază numai prin referire la țara de origine sau la destinația bunurilor transportate și astfel să determine în cadrul Comunității devieri ale comerțului care să dăuneze anumitor porturi, expeditori, transportatori sau prestatori de servicii auxiliare transportului; întrucât trebuie permise înțelegeri de loialitate numai în conformitate cu regulamentul care nu restrânge unilateral libertatea utilizatorilor și implicit concurența din industria navală, fără să aducă atingere totuși dreptului unui cartel de a impune sancțiuni utilizatorilor care caută prin mijloace improprii să eludeze obligația de loialitate cerută în schimbul rabaturilor, tarifelor reduse la navlu sau comisioanelor acordate acestora de către carteluri; întrucât utilizatorii trebuie să aibă libertatea de a stabili întreprinderile la care apelează pentru transportul terestru sau pentru serviciile la cheu neacoperite de cheltuielile de transport sau alte costuri convenite cu compania maritimă;

întrucât trebuie ca exceptarea să fie însoțită de anumite obligații; întrucât, în acest sens, utilizatorii trebuie să aibă în orice moment posibilitatea de a afla tarifele și condițiile de transport aplicate de membrii cartelului, deoarece în cazul transporturilor terestre organizate de expeditori acestora din urmă continuă să li se aplice Regulamentul (CEE) nr. 1017/68; întrucât trebuie prevăzut ca hotărârile arbitrale și recomandările făcute de către conciliatori și acceptate de părți să fie imediat aduse la cunoștința Comisiei pentru ca aceasta să poată verifica dacă prin aceasta cartelurile nu sunt exceptate de la condițiile prevăzute în Regulament și astfel nu încalcă dispozițiile articolelor 85 și 86;

întrucât consultările dintre utilizatori sau asociațiile de utilizatori și carteluri pot asigura o funcționare mai eficientă a serviciilor de transport maritim care ține seama mai bine de cerințele utilizatorilor; întrucât prin urmare anumite practici restrictive care pot rezulta din aceste consultări trebuie exceptate;

întrucât nu este posibilă nici o exceptare dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 85 alineatul (3); întrucât, din aceste motive, Comisia trebuie să aibă competența de a adopta măsurile corespunzătoare atunci când, din cauza unor situații deosebite, un acord sau o practică concertată se dovedește că are anumite efecte care contravin dispozițiilor articolului 85 alineatul (3); întrucât având în vedere rolul specific pe care-l joacă cartelurile în sectorul serviciilor maritime reacția Comisiei trebuie să fie progresivă și proporționată; întrucât Comisia trebuie, în consecință, să aibă competența în primul rând să facă recomandări și apoi să ia decizii;

întrucât nulitatea de drept prevăzută la articolul 85 alineatul (3) cu privire la acorduri sau decizii cărora nu li s-a acordat exceptarea în conformitate cu articolul 85 alineatul (3) datorită caracteristicilor discriminatorii sau de altă natură se aplică numai elementelor acordului reglementate de interdicția din articolul 85 alineatul (1) și se aplică întregului acord numai dacă acele elemente nu apar ca fiind separabile de acord; întrucât Comisia trebuie, prin urmare, atunci când constată o încălcare a exceptării pe categorii fie să specifice ce elemente din acord sunt intrezise și, în consecintă, nule de drept, fie să indice motivele pentru care acele elemente nu sunt separabile de restul acordului și, de aceea, întregul acord este nul;

întrucât, având în vedere caracteristicile transportului maritim internațional, trebuie ținut cont de faptul că aplicarea prezentului regulament anumitor practici restrictive sau abuzuri poate intra în conflict cu actele cu putere de lege și normele anumitor țări terțe și să se dovedească dăunător unor interese importante de comerț și transport naval ale Comunității; întrucât consultările și, acolo unde este cazul, negocierile autorizate de către Consiliu trebuie întreprinse de către Comisie cu acele țări conform politicii Comunității privind transportul maritim;

întrucât prezentul regulament trebuie să prevadă procedurile, puterea de decizie și sancțiunile necesare pentru a asigura respectarea interdicțiilor din articolul 85 alineatul (1) și articolul 86, precum și condițiile pentru aplicarea dispozițiilor articolului 85 alineatul (3);

întrucât trebuie ținut cont în această privință de dispozițiile procedurale ale Regulamentului (CEE) nr. 1017/68 aplicabile operațiunilor de transport terestru care are în vedere anumite trăsături distinctive ale operațiunilor de transport văzute în ansamblu;

întrucât, având în vedere în special particularitățile transportului maritim, întreprinderilor le revine în primul rând răspunderea pentru conformitatea acordurilor, deciziilor și practicilor concertate cu regulile de concurență și, prin urmare, notificarea lor la Comisie nu trebuie să fie obligatorie;

întrucât în anumite situații întreprinderile pot totuși să ceară Comisiei confirmarea că acordurile, deciziile și practicile concertate sunt în conformitate cu dispozițiile în vigoare; întrucât trebuie prevăzută o procedură simplificată pentru astfel de cazuri,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

SECȚIUNEA 1

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare a regulamentului

(1)   Prezentul regulament stabilește reguli detaliate de aplicare a dispozițiilor articolelor 85 și 86 din tratat serviciilor de transport maritim.

(2)   Se aplică numai serviciilor de transport maritim internațional dinspre și spre unul sau mai multe porturi din Comunitate, altele decât serviciile navelor tramp.

(3)   În sensul prezentului regulament:

(a)

„servicii ale navelor tramp” înseamnă transportul de bunuri în vrac sau în vrac plasat în ambalaj pe o navă navlosită integral sau parțial unuia sau mai multor expeditori pe baza unui contract de navlosire pe cursă sau timp sau a oricărei forme de contract cu dată de plecare neplanificată în mod regulat sau neanunțată unde navlul este negociat liber, de la caz la caz, în conformitate cu condițiile de cerere și ofertă;

(b)

„cartelul armatorilor navelor de linie” înseamnă un grup de doi sau mai mulți transportatori, operatori de nave, care prestează servicii maritime internaționale pentru transportul încărcăturii pe o rută specială sau pe rute în cadrul unor limite geografice specifice și care au un acord sau o înțelegere de orice natură în cadrul cărora operează în condiții de navlu uniforme sau comune și orice fel de condiții convenite pentru prestarea de servicii maritime de linie;

(c)

„utilizator de transport” înseamnă o întreprindere (ex. expeditori, destinatari, expeditori de tranzit etc.) cu condiția să fi intrat sau să-și demonstreze intenția de a intra într-un contract sau alt tip de înțelegere cu un cartel al armatorilor navelor de linie sau companie maritimă pentru transportul mărfurilor sau orice asociație de expeditori.

Articolul 2

Acorduri tehnice

(1)   Interdicția prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din tratat nu se aplică acordurilor, deciziilor și practicilor concertate ale căror singur obiect și rezultat este de a realiza îmbunătățiri tehnice sau cooperare prin intermediul:

(a)

introducerii sau aplicării uniforme a standardelor sau tipurilor de nave sau alte mijloace de transport, echipamente, furnituri sau instalații fixe;

(b)

schimbului sau asocierii în sensul prestării de servicii de transport a navelor, spațiilor pe vas sau slot-urilor și a altor mijloace de transport, personal, echipament sau instalații fixe;

(c)

organizării sau executării de operațiuni de transport maritim succesive sau suplimentare și stabilirii sau aplicării de tarife totale și de condiții pentru astfel de operațiuni;

(d)

coordonării orarelor de transport pentru conectarea rutelor;

(e)

grupării transporturilor;

(f)

stabilirii sau aplicării de reguli uniforme privind structura și condițiile aplicării tarifelor de transport.

(2)   Dacă este necesar, Comisia înaintează propuneri Consiliului pentru modificarea listei de la alineatul (1).

Articolul 3

Exceptarea acordurilor dintre transportatori privind prestarea de servicii regulate de transport maritim

Acordurile, deciziile și practicile concertate ale tuturor sau ale unora dintre membrii uneia sau ai mai multor carteluri ale armatorilor navelor de linie sunt exceptate de la interdicția prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din tratat, cu respectarea condiției impuse de articolul 4 din prezentul regulament, atunci când au ca obiectiv stabilirea de tarife și condiții de transport și, după caz, unul sau mai multe din următoarele obiective:

(a)

coordonarea orarelor de transport naval, a datelor de plecare sau a celor de escală;

(b)

stabilirea frecvenței datelor de plecare sau de escală;

(c)

coordonarea sau repartizarea datelor de plecare sau de escală între membrii cartelului;

(d)

reglementarea capacității de transport oferite de fiecare membru;

(e)

alocarea încărcăturii sau venitului între membrii.

Articolul 4

Condiție asociată exceptării

Exceptarea prevăzută la articolele 3 și 6 se acordă cu condiția ca acordul, decizia sau practicile concertate din cadrul pieței comune să nu aducă prejudicii anumitor porturi, utilizatori de transport sau transportatori prin aplicarea pentru transportul acelorași mărfuri și în zona menționată în acord, decizie sau practici concertate, a unor tarife și condițiile de transport care diferă în funcție de țara de origine sau destinație ori portul de încărcare sau descărcare, cu excepția cazului în care aceste tarife sau condiții se pot justifica din punct de vedere economic.

Orice acord sau decizie, sau în cazul în care este separabilă, orice parte dintr-un astfel de acord sau decizie care nu se conformează dispozițiilor paragrafului anterior este nulă de drept în conformitate cu dispozițiile articolului 85 alineatul (2) din tratat.

Articolul 5

Obligații asociate exceptării

Următoarele obligații prevăzute la articolul 3 sunt asociate exceptării:

Au loc consultări între utilizatorii de transport, pe de-o parte, și carteluri, pe de altă parte, pentru a găsi soluții la problemele generale de principiu privind tarifele, condițiile și calitatea serviciilor regulate de transport maritim.

Consultările au loc la cererea oricăreia dintre părțile menționate mai sus.

Companiile maritime care fac parte dintr-un cartel sunt îndreptățite să instituie și mențină înțelegeri de loialitate cu utilizatorii de transport, forma și termenii acestor înțelegeri fac obiectul consultării dintre cartel și organizațiile utilizatorilor de transport. Aceste înțelegeri de loialitate oferă garanții care să expliciteze drepturile utilizatorilor de transport și membrilor cartelului. Aceste înțelegeri se bazează pe sistemul contractelor sau pe orice alt sistem legal.

Înțelegerile de loialitate trebuie să respecte următoarele condiții:

(a)

Fiecare cartel oferă utilizatorilor de transport un sistem de rabaturi imediate sau opțiunea între un astfel de sistem și un sistem de rabaturi amânate:

în cadrul sistemului de rabaturi imediate fiecare din părți poate să rezilieze înțelegerea de loialitate în orice moment fără penalizări și cu un preaviz de maximum șase luni; această perioadă este redusă la trei luni atunci când tariful cartelului face obiectul unui litigiu;

în cadrul sistemului de rabaturi amânate nici perioada de loialitate pe baza căreia se calculează rabatul, nici perioada de loialitate următoare cerută înainte de plata rabatului nu pot să depășească șase luni; această perioadă este redusă la trei luni atunci când tariful cartelului face obiectul unui litigiu.

(b)

După consultarea utilizatorilor de transport interesați cartelul stabilește:

(i)

o listă de încărcătură și orice porțiune de încărcătură convenite cu utilizatorii de transport care este în mod specific exclusă din domeniul de aplicare a înțelegerii de loialitate; pot fi oferite înțelegeri de loialitate 100 %, dar nu pot fi impuse în mod unilateral;

(ii)

o listă cu situațiile în care utilizatorii de transport sunt eliberați de obligația lor de loialitate; ele includ:

situații în care transportul se face dinspre sau înspre un port din zona în care acționează cartelul dar neanunțat și unde solicitarea unei derogări poate fi justificată și

acelea în care timpul de așteptare într-un port este mai mare decât perioada stabilită pentru fiecare port și pentru fiecare marfă sau clasă de mărfuri după consultarea cu utilizatorii de transport direct interesați de deservirea corespunzătoare a portului.

Cartelul trebuie totuși informat în avans de către utilizatorul de transport, într-un anumit termen, cu privire la intenția de a trimite transportul dintr-un port neanunțat de către cartel sau sau de a se folosi de o navă care nu face parte din cartel imediat ce acesta a reușit să stabilească, din orarul publicat cu datele de plecare, că perioada maximă de așteptare va fi depășită.

Utilizatorii de transport pot să abordeze întreprinderile în legătură cu opțiunea lor privind operațiunile de transport terestru și serviciile de chei care nu sunt acoperite de navlu sau alte tarife asupra cărora compania maritimă și utilizatorul de transport au căzut de acord.

Tarifele, condițiile conexe, reglementările și orice modificări aduse acestora vor fi puse la dispoziție la cerere utilizatorilor de transport la un cost rezonabil sau spre examinare la birourile companiilor maritime și agenților acestora. Ele stabilesc toate condițiile privind încărcarea și descărcarea, în ce măsură serviciile sunt acoperite de navlu în funcție de transportul maritim și transportul terestru sau de orice alte tarife percepute de compania maritimă și practica uzuală pentru astfel de cazuri.

Sentințele de arbitraj și recomandările făcute de către conciliatori care sunt acceptate de către părți sunt aduse la cunoștința Comisiei atunci când ele soluționează litigii legate de practicile cartelurilor prevăzute în articolul 4 și la punctele 2 și 3 de mai sus.

Articolul 6

Exceptarea acordurilor între utilizatorii de transport și carteluri privind utilizarea serviciilor regulate de transport maritim

Sunt exceptate de la interdicția prevăzută la articolul 85 alineatul (1) din tratat acordurile, deciziile și practicile concertate între utilizatorii de transport pe de-o parte și carteluri pe de altă parte, precum și acordurile dintre utilizatorii de transport care servesc acestui scop, privitoare la tarife, condiții și calitatea serviciilor maritime, dacă sunt prevăzute la articolul 5 alineatele (1) și (2).

Articolul 7

Monitorizarea acordurilor exceptate

În cazul în care persoanele interesate nu respectă obligația prevăzută la articolul 5 coroborată cu exceptarea prevăzută de articolul 3, pentru a pune capăt unei astfel de nerespectări și în conformitate cu condițiile stabilite la secțiunea II, Comisia poate:

să adreseze recomandări persoanelor în cauză;

să adopte o decizie care, în cazul în care aceste persoane nu respectă recomandările și în funcție de gravitatea încălcării respective, fie interzice sau impune anumite acțiuni, fie odată cu retragerea beneficiului exceptării pe categorii de care se bucurau le acordă o exceptare individuală în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (4) sau le retrage beneficiul exceptării pe categorii de care se bucurau.

(a)

În cazul în care, datorită situațiilor speciale descrise mai jos, acordurile, deciziile și practicile concertate care se califică pentru exceptarea prevăzută la articolele 3 și 6 au totuși efecte care sunt incompatibile cu condițiile prevăzute la articolul 85 alineatul (3) din tratat, atunci când primește o plângere sau din oficiu, Comisia, conform condițiilor prevăzute în secțiunea II, ia măsurile descrise la litera (c) de mai jos. Severitatea acestor măsuri trebuie să fie în conformitate cu gravitatea situației.

(b)

Situațiile speciale sunt create, între altele, de:

(i)

acțiuni ale cartelurilor sau o schimbare a condițiilor de piață într-o operațiune comercială dată, care au ca rezultat absența sau eliminarea concurenței prezente sau potențiale cum ar fi practicile restrictive prin care operațiune comercială respectivă nu este disponibilă concurenței sau

(ii)

acțiuni ale cartelului care pot împiedica progresul tehnic sau economic sau participarea utilizatorilor la profit;

(iii)

acțiuni ale terțelor țări care:

împiedică funcționarea unor companii din afara cartelurilor într-o anumită operațiune comercială;

impun tarife incorecte membrilor cartelului;

impun altfel de înțelegeri care creează obstacole în calea progresului tehnic sau economic (repartiția încărcăturii, limitări legate de tipurile de nave).

(c)

(i)

În cazul în care concurența efectivă sau potențială este absentă sau poate fi eliminată ca rezultat al unei acțiuni a unei terțe țări, Comisia va iniția consultări cu autoritățile competente ale țării terțe respective, urmate dacă este necesar de negocieri conform directivelor ce urmează să fie adoptate de Consiliu pentru a remedia situația.

Dacă situațiile speciale au ca rezultat absența sau eliminarea concurenței existente sau potențiale conform articolului 85 alineatul (3) litera (b) din tratat, atunci Comisia va retrage beneficiul exceptării de grup. În același timp va decide dacă, și în ce condiții, precum și cu ce obligații suplimentare trebuie acordată o exceptare individuală respectivului acord cu cartelul, printre altele în vederea obținerii accesului pe piață pentru companii care nu fac parte din cartel.

(ii)

Comisia ia una sau mai multe din măsurile descrise la alineatul (1) în cazul în care, urmare a situațiilor speciale stabilite la litera (b), există efecte diferite de cele prevăzute la punctul (i).

Articolul 8

Efecte incompatibile cu articolul 86 din tratat

(1)   Este interzis abuzul de poziție dominantă în sensul articolului 86 din tratat, în acest sens nefiind necesară nici un fel de decizie prealabilă.

(2)   În cazul în care Comisia, fie din oficiu, fie la cererea unui stat membru ori a unor persoane fizice sau juridice care invocă un interes legitim, constată că într-un anume caz comportamentul cartelurilor care beneficiază de exceptarea prevăzută la articolul 3 are totuși efecte care sunt incompatibile cu articolul 86 din tratat poate să retragă beneficial exceptării pe categorii și să ia în conformitate cu articolul 10 toate măsurile adecvate pentru a pune capăt încălcărilor articolului 86 din tratat.

(3)   Înainte de a lua o decizie conform alineatului (2) Comisia poate face cartelului respectiv recomandări pentru a pune capăt încălcărilor.

Articolul 9

Conflicte de drept internațional

(1)   În cazul în care aplicarea prezentului regulament anumitor practici restrictive sau clauze poate să intre în conflict cu dispozițiile stabilite printr-un act cu putere de lege sau act administrativ al unei anumite țări terțe, ceea ce ar compromite interese importante de comerț și transport naval ale Comunității, cu prima ocazie, Comisia împreună cu autoritățile competente ale țărilor terțe interesate întreprinde consultări cu scopul de a reconcilia pe cât posibil interesul menționat anterior legat de respectarea dreptului Comunității. Comisia informează Comitetul consultativ prevăzut la articolul 15 cu privire la rezultatul acestei consultări.

(2)   În cazul în care trebuie negociate unele acorduri cu țări terțe Comisia face recomandări Consiliului care autorizează Comisia să înceapă negocierile necesare.

Comisia poartă aceste negocieri prin consultare cu comitetul consultativ menționat la articolul 15 și în cadrul unor directive pe care le poate emite Consiliul.

(3)   În exercitarea atribuțiilor conferite prin acest articol, Consiliul acționează în conformitate cu procedura de adoptare a deciziilor prevăzută la articolul 84 alineatul (2) din tratat.

SECȚIUNEA II

REGULI DE PROCEDURĂ

Articolul 10

Proceduri de soluționare a plângerilor sau proceduri inițiate de Comisie din oficiu

La primirea unei plângeri sau din oficiu, Comisia inițiază proceduri menite să pună capăt oricăror încălcări ale dispozițiilor articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 din tratat, sau menite să pună în aplicare articolul 7 din prezentul regulament.

Plângerile pot fi înaintate de:

(a)

statele membre;

(b)

persoanele fizice sau juridice care invocă un interes legitim.

Articolul 11

Rezultatul procedurilor de soluționare a plângerilor sau al celor inițiate din oficiu de Comisie

(1)   În cazul în care Comisia constată că există o încălcare a articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 din tratat, ea poate, printr-o decizie, să ceară întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi respective să pună capăt încălcării.

Comisia poate să adreseze recomandări întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi în cauză să pună capăt încălcarii înainte de a lua o decizie conform paragrafului anterior, fără să aducă atingere celorlalte dispoziții ale prezentului regulament.

(2)   Alineatul (1) se aplică și cazurilor care cad sub incidența articolului 7 din prezentul regulament.

(3)   În cazul în care, acționând în baza unei plângeri primite, Comisia stabilește că, pe baza dovezilor de care dispune, nu există temeiuri pentru a interveni conform articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 din tratat, ori conform articolului 7 din prezentul regulament în legătură cu orice acord, decizie sau practică, Comisia emite o decizie de respingere a plângerii ca fiind nefondată.

(4)   În cazul în care, acționând fie în baza unei plângeri primite, fie din oficiu, Comisia stabilește că un acord, o decizie sau practică concertată este conformă atât cu dispozițiile articolului 85 alineatul (1), cât și cu cele ale articolului 85 alineatul (3) din tratat, Comisia emite o decizie de aplicare a articolului 85 alineatul (3). Decizia respectivă indică data la care urmează să intre în vigoare. Această dată poate fi anterioară datei adoptării deciziei.

Articolul 12

Aplicarea articolului 85 alineatul (3) - obiecții

(1)   Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi care urmăresc aplicarea articolului 85 alineatul (3) din tratat cu privire la acordurile, deciziile și practicile concertate care intră sub incidența dispozițiilor articolului 85 alineatul (1) la care sunt parte trebuie să înainteze cereri Comisiei.

(2)   În cazul în care Comisia consideră o cerere drept admisibilă și deține toate dovezile disponibile și nu s-a întreprins nici o acțiune conform articolului 10 împotriva acordului, deciziei sau practicii concertate respective, atunci Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, cât mai curând posibil, un rezumat al cererii și invită toate părțile terțe interesate și statele membre să înainteze comentarii la Comisie în termen de 30 de zile. Astfel de publicări trebuie să țină cont de interesele legitime ale întreprinderilor de a-și proteja secretele de afaceri.

(3)   Cu excepția cazului în care Comisia notifică solicitanților, în termen de 90 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, că există dubii serioase în legătură cu aplicabilitatea articolului 85 alineatul (3), atunci acordul, decizia sau practica concertată sunt considerate ca fiind exceptate de la interdicție, în măsura în care se conformează descrierii din cerere, pentru timpul deja scurs și pentru o perioadă de maximum șase ani de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Dacă, după expirarea termenului de 90 de zile dar înainte de expirarea perioadei de șase ani, Comisia constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea articolului 85 alineatul (3), atunci aceasta va emite o decizie care declară că este aplicabilă interdicția din articolul 85 alineatul (1). Decizia poate fi retroactivă atunci când părțile implicate au dat informații inexacte sau au abuzat de exceptarea de la dispozițiile articolului 85 alineatul (1).

(4)   Comisia poate să-i înștiințeze pe solicitanți în conformitate cu dispozițiile alineatului (3) primul paragraf și procedează în acest fel dacă un stat membru solicită acest lucru în termen de 45 de zile de la înaintarea cererii către un stat membru, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2). Această solicitare trebuie justificată pe baza considerațiilor legate de regulile de concurență din tratat.

În cazul în care constată că sunt îndeplinite condițiile articolului 85 alineatul (1) și ale articolului 85 alineatul (3), Comisia emite o decizie de aplicare a articolului 85 alineatul (3). Decizia trebuie să indice data de la care urmează să intre în vigoare. Această dată poate să fie anterioară datei cererii.

Articolul 13

Durata de valabilitate și revocarea deciziilor de aplicare a articolului 85 alineatul (3)

(1)   Orice decizie de aplicare a articolului 85 alineatul (3) adoptată conform articolului 11 alineatul (4) sau în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) al doilea paragraf trebuie să indice termenul în care este valabilă; în mod normal acest termen nu este mai mic de șase ani. Decizia poate să implice anumite condiții și obligații.

(2)   Decizia poate fi reînnoită în cazul în care sunt îndeplinite în continuare condițiile pentru aplicarea articolului 85 alineatul (3).

(3)   Comisia poate revoca sau modifica decizia sau poate să interzică anumite acțiuni ale părților:

(a)

atunci când a avut loc o schimbare a unuia din elementele esențiale în adoptarea deciziei;

(b)

atunci când părțile încalcă oricare din obligațiile asociate deciziei;

(c)

atunci când decizia se bazează pe informații inexacte sau a fost indusă prin înșelăciune sau

(d)

atunci când părțile abuzează de exceptarea de la dispozițiile articolului 85 alineatul (1) acordată prin decizie.

În cazurile care cad sub incidența literelor (b), (c) sau (d), decizia poate fi revocată cu efect retroactiv.

Articolul 14

Atribuții

Sub rezerva revizuirii deciziei sale de către Curtea de Justiție, Comisia este singura în măsură:

să impună obligații în conformitate cu articolul 7;

să emită decizii în conformitate cu articolul 85 alineatul (3).

Autoritățile statelor membre își mențin competența de a decide dacă vreun caz cade sub incidența dispozițiilor articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 până în momentul în care Comisia inițiază o procedură pentru formularea unei decizii în cazul în discuție sau trimite o notificare așa cum prevede articolul 12 alineatul (3) primul paragraf.

Articolul 15

Legătura cu autoritățile statelor membre

(1)   Comisia trebuie să îndeplinească procedurile prevăzute de prezentul regulament în legătură strânsă și constantă cu autoritățile competente ale statelor membre; autoritățile au dreptul să-și exprime punctele de vedere cu privire la aceste proceduri.

(2)   Comisia transmite imediat autorităților competente din țările membre copii ale plângerilor și cererilor, precum și ale celor mai importante documente care îi sunt trimise sau pe care le trimite în cursul acestor proceduri.

(3)   Înainte de a se lua o decizie cu privire la o procedură în conformitate cu articolul 10 sau o decizie emisă în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) al doilea paragraf sau în conformitate cu același articol alineatul (4) al doilea paragraf, se solicită avizul unui Comitet consultativ pe probleme de acorduri și poziții dominante în transporturile maritime. De asemenea, trebuie consultat comitetul consultativ înainte de a se adopta punerea în practică a dispozițiilor articolului 26.

(4)   Comitetul consultativ este format din persoane oficiale competente în domeniul transportului maritim și în acorduri și poziții dominante. Fiecare stat membru numește doi reprezentanți, fiecare dintre aceștia putând fi înlocuit de către o altă persoană oficială în cazul în care nu poate să participe.

(5)   Consultarea are loc în cadrul unei ședințe comune convocate de către Comisie; ședința nu poate avea loc la mai puțin de paisprezece zile de la trimiterea înștiințării privind convocarea ei. În fiecare caz în parte, înștiințarea este însoțită de un rezumat al cazului împreună cu menționarea celor mai importante documente, precum și de un proiect preliminar de decizie.

(6)   Comitetul consultativ își poate da avizul chiar dacă unii dintre membrii sau supleanții săi nu sunt prezenți. La proiectul de decizie se anexează un raport privind rezultatul consultărilor. Acest raport nu trebuie făcut public.

Articolul 16

Solicitări de informații

(1)   În îndeplinirea obligațiilor care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate obține toate informațiile necesare de la guvernele și autoritățile competente din statele membre, precum și de la întreprinderi și asociații de întreprinderi.

(2)   Atunci când trimite o solicitare de informații către o întreprindere sau asociație de întreprinderi, Comisia trimite, în același timp, și o copie a cererii autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul întreprinderii sau al asociației de întreprinderi.

(3)   În solicitarea respectivă, Comisia va preciza baza legală și scopul solicitării, precum și penalizările prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) pentru furnizarea de informații incorecte.

(4)   Proprietarii de întreprinderi sau reprezentanții acestora, iar în cazul persoanelor juridice, societăți sau firme, sau al asociațiilor care nu au personalitate juridică, persoana autorizată să le reprezinte conform legii sau statutului lor trebuie să furnizeze informațiile cerute.

(5)   În cazul în care o întreprindere sau asociație de întreprinderi nu furnizează informațiile cerute în termenul stabilit de către Comisie sau în cazul în care furnizează informații incomplete, Comisia va solicita printr-o decizie să îi fie furnizate informațiile. Decizia precizează ce fel de informații sunt solicitate, stabilește un termen corespunzător pentru furnizarea informațiilor și indică penalizările prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (b) și articolul 20 alineatul (1) litera (c), precum și dreptul de a cere ca decizia să fie revizuită de către Curtea de Justiție.

(6)   În același timp, Comisia transmite o copie a deciziei autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia se află sediul întreprinderii sau al asociației de întreprinderi.

Articolul 17

Investigații efectuate de autoritățile din statele membre

(1)   La solicitarea Comisiei, autoritățile competente ale statelor membre întreprind investigațiile pe care Comisia le consideră necesare conform articolului 18 alineatul (1) sau pe care le impune printr-o decizie în conformitate cu articolul 18 alineatul (3). Oficialitățile autorităților competente din statele membre care răspund de realizarea acestor investigații își exercită competențele după ce prezintă o autorizație în scris emisă de autoritatea competentă a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare investigația. O astfel de autorizație trebuie să menționeze obiectul și scopul investigației.

(2)   În cazul în care Comisia sau autoritatea competentă a statului membru pe teritoriu căruia se desfășoară investigația solicită acest lucru, oficiali ai Comisiei îi pot ajuta pe cei ai autorității respective în îndeplinirea îndatoririlor ce le revin.

Articolul 18

Atribuțiile de investigație ale Comisiei

(1)   În îndeplinirea îndatoririlor ce i-au fost atribuite prin prezentul regulament, Comisia poate să întreprindă toate investigațiile necesare cu privire la întreprinderile și asociațiile de întreprinderi.

În acest scop persoanele oficiale autorizate de către Comisie sunt împuternicite:

(a)

să examineze registrele contabile și alte evidențe comerciale;

(b)

să realizeze copii sau să ia extrase din registrele contabile sau evidențele comerciale;

(c)

să ceară explicații verbale la fața locului;

(d)

să intre în orice clădiri, terenuri sau vehicule ale întreprinderilor.

(2)   Reprezentanții oficiali ai Comisiei autorizați să realizeze investigațiile își exercită competențele după prezentarea unei autorizații în scris care să precizeze obiectul și scopul investigației, precum și sancțiunile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c) în cazul în care prezentarea registrelor contabile cerute sau a altor evidențe comerciale este incompletă. În timp util înainte de investigație, Comisia trebuie să informeze autoritatea competentă din statul membru pe teritoriul căruia urmează să se facă investigația cu privire la scopul investigației și la identitatea reprezentanților oficiali autorizați.

(3)   Întreprinderile și asociațiile de întreprinderi se supun investigațiilor ordonate prin decizia Comisiei. Decizia menționează obiectul și scopul investigației, stabilește data la care trebuie să înceapă aceasta și indică sancțiunile prevăzute la articolul 19 alineatul (1) litera (c) și articolul 20 alineatul (1) litera (d), precum și dreptul ca decizia să fie revizuită de Curtea de Justiție.

(4)   Comisia ia deciziile prevăzute la alineatul (3) în urma consultării autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc investigația.

(5)   La cererea autorității sau a Comisiei, reprezentanții oficiali ai autorității competente din statul membru pe teritoriul căruia urmează să aibă loc investigația îi pot ajuta pe reprezentanții oficiali Comisiei să-și îndeplinească îndatoririle.

(6)   În cazul în care o întreprindere se opune unei investigații cerute conform acestui articol, statul membru interesat va acorda asistența necesară oficialilor autorizați de către Comisie pentru a le permite acestora să realizeze investigația. În acest scop statele membre iau măsurile necesare, în urma consultării Comisiei, înainte de 1 ianuarie 1989.

Articolul 19

Amenzi

(1)   Prin decizie, Comisia poate să impună amenzi de la 100 la 5 000 ECU întreprinderilor sau asociațiilor, atunci când acestea, în mod intenționat sau din neglijență:

(a)

furnizează informații inexacte sau denaturate într-o comunicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (5) sau într-o cerere în conformitate cu articolul 12 sau

(b)

furnizează informații inexacte ca răspuns la o solicitare făcută în conformitate cu articolul 16 alineatul (3) sau (5), sau nu furnizează informații în termenul stabilit în decizia adoptată în conformitate cu articolul 16 alineatul (5) sau

(c)

prezintă registrele contabile cerute sau alte evidențe comerciale ale întreprinderii într-o formă incompletă pe parcursul investigațiilor effectuate în conformitate cu articolul 17 sau articolul 18, sau refuză să se supună unei investigații cerute prin decizia emisă în aplicarea articolului 18 alineatul (3).

(2)   Prin decizie, Comisia poate să impună întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi amenzi de la 1 000 la un milion de ECU, sau chiar mai mari dar care să nu depășească 10 % din cifra de afaceri a exercițiului financiar precedent a fiecăreia dintre întreprinderi care în mod intenționat sau din neglijență:

(a)

a încălcat articolul 85 alineatul (1) sau articolul 86 din tratat sau care nu a respectat obligația impusă conform articolului 7 din prezentul regulament;

(b)

a încălcat oricare dintre obligațiile impuse în conformitate cu articolul 5 sau articolul 13 alineatul (1).

La stabilirea amenzii se va ține cont atât de gravitatea cât și de durata încălcării.

(3)   Se aplică articolul 15 alineatele (3) și (4).

(4)   Deciziile luate conform alineatelor (1) și (2) nu au caracter de drept penal.

Amenzile prevăzute la alineatul 2 litera (a) nu se impun cu privire la acțiunile care au loc după înștiințarea Comisiei și înainte de decizia sa de aplicare a articolului 85 alineatul (3) din tratat, cu condiția să se afle în limitele activității descrise în notificare.

Totuși, această dispoziție nu va avea efect în cazul în care Comisia a informat întreprinderile interesate că, după ce a făcut o examinare preliminară, a ajuns la concluzia că se aplică dispozițiile articolului 85 alineatul (1) din tratat și că aplicarea articolului 85 alineatul (3) nu se justifică.

Articolul 20

Daune cominatorii

(1)   Prin decizie, Comisia poate să impună întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi daune cominatorii de la 50 la 1 000 ECU pe zi, calculate de la data stabilită prin decizia respectivă pentru a le obliga pe acestea:

(a)

să înceteze încălcarea articolului 85 alineatul (1) sau articolului 86 din tratat, încetare ordonată conform articolului 11 sau să respecte o obligație impusă conform articolului 7;

(b)

să se abțină de la orice acțiune interzisă de articolul 13 alineatul (3);

(c)

să furnizeze informațiile complete și corecte solicitate prin decizie în conformitate cu articolul 16 alineatul (5);

(d)

să se supună unei investigații ordonate printr-o decizie în conformitate cu articolul 18 alineatul (3).

(2)   În cazul în care întreprinderile sau asociațiile de întreprinderi au îndeplinit obligația pentru executarea căreia au fost aplicate daunele cominatorii, Comisia poate stabili un cuantum total al daunei cominatorii la un nivel inferior celui stabilit prin decizia inițială.

(3)   Se aplică articolul 15 alineatele (3) și (4).

Articolul 21

Controlul exercitat de Curtea de Justiție

Conform articolului 172 din tratat, Curtea de Justiție are competența nelimitată de a revizui deciziile prin care Comisia a stabilit o amendă sau daune cominatorii; ea poate să anuleze, să reducă sau să mărească amenda sau daunele cominatorii impuse.

Articolul 22

Unitatea de cont

În sensul aplicării articolelor 19 și 21, ECU va fi unitatea de cont adoptată la întocmirea bugetului Comunității conform articolelor 207 și 209 din tratat.

Articolul 23

Audierea părților și a persoanelor terțe

(1)   Înainte de a adopta deciziile prevăzute la articolul 11, articolul 12 alineatul (3) al doilea paragraf, precum și la articolul 12 alineatul (4), articolul 13 alineatul (3), articolul 19 și articolul 20, Comisia oferă întreprinderilor sau asociațiilor de întreprinderi în cauză ocazia de a fi audiate cu privire la chestiunile care fac obiectul acțiunilor Comisiei.

(2)   În cazul în care Comisia sau autoritățile competente ale statelor membre consideră că este necesar, ele pot audia și alte persoane fizice sau juridice. Cererile de audiere din partea acestor persoane sunt acceptate în cazul în care dovedesc un interes suficient.

(3)   În cazul în care intenționează să dea o atestare negativă în conformitate cu articolul 85 alineatul (3) din tratat, Comisia publică un rezumat al acordului, deciziei sau practicii concertate respective și invită toate părțile terțe interesate să înainteze observațiile într-un termen stabilit, care nu va fi mai mic de o lună. Publicarea ține seama de interesul legitim al întreprinderilor de protejare a secretelor lor de afaceri.

Articolul 24

Secretul profesional

(1)   Informațiile obținute ca urmare a aplicării articolelor 17 și 18 sunt utilizate exclusiv în scopul solicitării sau investigației relevante.

(2)   Fără să aducă atingere dispozițiilor articolelor 23 și 25, Comisia și autoritățile competente ale statelor membre, oficialii și alți funcționari ai acestora nu dezvăluie informațiile obținute ca rezultat al aplicării prezentului regulament, precum și cele care intră în sfera obligațiilor legate de secretul profesional.

(3)   Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu împiedică publicarea de informații generale sau studii care nu conțin informații legate de anumite întreprinderi sau asociații de întreprinderi.

Articolul 25

Publicarea deciziilor

(1)   Comisia publică deciziile pe care le adoptă în conformitate cu articolele 11, 12 alineatul (3) al doilea paragraf, 12 alineatul (4) și 13 alineatul (3).

(2)   Publicarea menționează numele părților și conținutul principal al deciziei; ține seama de interesele legitime ale întreprinderilor de protejare a secretelor lor de afaceri.

Articolul 26

Dispoziții de aplicare

Comisia are competența de a adopta dispozițiile de aplicare privind domeniul de aplicare a obligației de comunicare în conformitate cu articolul 5 alineatul (5), forma, conținutul și alte detalii ale plângerilor prevăzute la articolul 10, cererile prevăzute la articolul 12, precum și audierile prevăzute la articolul 23 alineatele (1) și (2).

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 1987.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles, 22 decembrie 1986.

Pentru Consiliu

Președintele

G. SHAW


(1)  JO C 172, 2.7.1984, p. 178; JO C 255, 13.10.1986, p. 169.

(2)  JO C 77, 21.3.1983, p. 13; JO C 344, 31.12.1985, p. 31.

(3)  JO 124, 28.11. 1962, p. 2751/62.

(4)  JO 13, 21.2.1962, p. 204/62.

(5)  JO L 175, 23.7.1968, p. 1.

(6)  JO L 121, 17.5.1979, p. 1.


Top