31974L0557

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 4 iunie 1974

privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile independente și activitățile intermediarilor din comerțul și distribuția produselor toxice

(74/557/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 54 alineatele (2) și (3) și articolul 63 alineatele (2) și (3),

având în vedere Programul general pentru eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire (1), în special titlurile IV A și C,

având în vedere Programul general pentru eliminarea restricțiilor privind libertatea de a presta servicii (2), în special titlul V C,

având în vedere Directiva 64/223/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile legate de comerțul cu ridicata (3),

având în vedere Directiva 64/224/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile de intermediari din comerț, industrie și artizanat (4),

având în vedere Directiva 68/363/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind realizarea libertății de stabilire și a libertății de a presta servicii pentru activitățile independente legate de comerțul cu amănuntul (5),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Adunării (6),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (7),

întrucât Programele generale prevăd eliminarea oricărui tratament discriminatoriu pe motiv de naționalitate cu privire la stabilirea și prestarea de servicii:

întrucât Directivele 64/223/CEE, 64/224/CEE și 68/363/CEE nu se aplică domeniului produselor toxice care, din cauza problemelor speciale ridicate de protecția sănătății publice, este reglementat de acte cu putere de lege și acte administrative din statele membre;

întrucât Directivele 64/223/CEE și 68/363/CEE nu se aplică nici activităților din comerțul cu ridicata și cu amănuntul, în domeniul agenților patogeni; întrucât, cu toate acestea, în afara agenților patogeni clasificați ca medicamente de uz uman sau veterinar în sensul Directivei 65/65/CEE a Consiliului din 26 ianuarie 1965 de apropiere a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind produsele medicamentoase brevetate (8), modificată de Directiva 66/454/CEE (9), numai agenții patogeni denumiți „pesticide biologice de uz agricol” fac obiectul activităților menționate anterior; întrucât, în consecință, în domeniul agenților patogeni, eliminarea restricțiilor privind libertatea de a presta servicii și libertatea de stabilire poate fi limitată la comerț și la distribuția pesticidelor respective;

întrucât este util și oportun să se adopte măsuri de reglementare pe plan comunitar a domeniilor menționate în cele două motive anterioare, ținând seama de acțiunea periculoasă pe care produsele toxice o pot exercita asupra sănătății omului, speciilor animale și vegetale, direct sau indirect, prin intermediul mediului înconjurător;

întrucât activitățile de intermediari din comerț, industrie și artizanat fac obiectul Directivelor 64/224/CEE și 68/363/CEE; întrucât activitățile intermediarilor din domeniul produselor toxice și agenților patogeni sunt excluse din domeniul de aplicare al acestor directive; întrucât prezenta directivă are ca scop și liberalizarea acestor activități ale intermediarilor; întrucât, prin urmare, este necesar ca, în sensul prezentei directive, prin termenii „comerț și distribuție” să se înțeleagă și activitățile intermediarilor din același domeniu;

întrucât, în conformitate cu Programul general pentru eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire, restricțiile privind posibilitatea de a se afilia la organizații profesionale trebuie eliminate în măsura în care activitățile profesionale ale părții interesate presupun exercitarea acestei posibilități;

întrucât regimul aplicabil lucrătorilor salariați care însoțesc prestatorul de servicii sau care acționează în contul acestuia este reglementat prin dispozițiile adoptate în conformitate cu articolele 48 și 49 din tratat;

întrucât au fost sau vor fi adoptate directive distincte, aplicabile tuturor activităților independente, privind deplasarea și șederea beneficiarilor, precum și, în măsura în care este necesar, directive privind coordonarea garanțiilor pe care statele membre le solicită societăților pentru a proteja interesele asociaților și terților;

întrucât în anumite state membre comerțul, distribuția și utilizarea profesională a produselor toxice sunt reglementate de dispoziții privind inițierea profesiunii, iar alte state membre vor pune în aplicare, după caz, astfel de reglementări; întrucât, din acest motiv, anumite măsuri tranzitorii speciale destinate să faciliteze resortisanților din alte state membre inițierea și exercitarea profesiunilor comerțului cu produse toxice fac obiectul unei directive distincte,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Statele membre elimină, în favoarea persoanelor fizice și a societăților menționate la titlul I din Programele generale pentru eliminarea restricțiilor privind libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii, denumite în continuare beneficiari, restricțiile prevăzute de titlul III din respectivele programe, în ceea ce privește inițierea și exercitarea activităților menționate la articolul 2.

Articolul 2

(1)   Prezenta directivă se aplică activităților independente din comerțul și distribuția de produse toxice (substanțe și preparate) și de pesticide biologice de uz agricol care au fost excluse din domeniul de aplicare al Directivei 64/223/CEE, în temeiul articolului 2 alineatul (1) din această directivă, din domeniul de aplicare al Directivei 64/224/CEE în temeiul articolului 4 alineatul (1) a cincea liniuță din această directivă și din domeniul de aplicare al Directivei 68/363/CEE în temeiul articolului 2 alineatul (1) din această directivă.

(2)   Produsele prevăzute la alineatul (1), datorită acțiunii periculoase pe care o pot exercita asupra sănătății omului, speciilor animale și vegetale, sunt supuse unor dispoziții speciale, în conformitate cu legislațiile statelor membre, produsele menționate fiind enumerate în lista din anexă. Orice modificare a acestei liste de către un stat membru se comunică Comisiei, care o aduce la cunoștința celorlalte state membre.

(3)   Prezenta directivă nu se aplică activităților din comerțul și distribuția de medicamente, astfel cum sunt definite în Directiva 65/65/CEE, și nici activităților comerciale exercitate de vânzători ambulanți și colportori.

Articolul 3

(1)   Restricțiile privind activitățile enumerate la articolul 2 se elimină, indiferent de denumirea persoanelor care exercită vreuna dintre aceste activități.

(2)   Denumirile uzuale folosite în prezent în statele membre pentru a defini persoanele care exercită activitățile de intermediari în comerț sunt cele care figurează la articolul 3 din Directiva 64/224/CEE.

Articolul 4

(1)   Statele membre elimină, în special, restricțiile care:

(2)   Printre restricțiile care urmează a fi eliminate figurează în special cele care fac obiectul dispozițiilor care interzic sau limitează stabilirea beneficiarilor sau prestarea de servicii de către aceștia prin următoarele mijloace:

Articolul 5

(1)   Statele membre se asigură că beneficiarii au dreptul de a se afilia la organizațiile profesionale sau de comerț în aceleași condiții și cu aceleași drepturi și obligații ca și resortisanții din statele respective.

(2)   Dreptul de afiliere atrage, în caz de stabilire, eligibilitatea sau dreptul de a fi numit în posturi de conducere ale organizației profesionale. Cu toate acestea, aceste posturi de conducere pot fi rezervate resortisanților din statele respective, în cazul în care organizația în cauză participă, în temeiul unui act cu putere de lege sau acte administrative, la exercitarea autorității publice.

(3)   În Marele Ducat al Luxemburgului, calitatea de membru al Camerei de comerț și al Camerei de meserii nu conferă beneficiarilor prezentei directive dreptul de a participa la alegerea organelor de conducere.

Articolul 6

Statele membre nu acordă resortisanților proprii care se deplasează într-un alt stat membru în vederea exercitării uneia din activitățile menționate în articolul 2 nici un ajutor de natură să denatureze condițiile de stabilire.

Articolul 7

(1)   În cazul în care un stat membru gazdă impune propriilor resortisanți, pentru inițierea uneia dintre activitățile menționate în articolul 2, o dovadă a bunei reputații și a faptului că nu au înregistrat un faliment anterior sau numai dovada uneia dintre acestea, acest stat acceptă ca dovadă suficientă, pentru resortisanții altor state membre, prezentarea unui extras din cazierul judiciar sau, dacă acest lucru nu este posibil, un document echivalent, emis de către o autoritate judiciară sau administrativă competentă din țara de origine sau de proveniență, care atestă îndeplinirea acestor condiții.

(2)   În cazul în care un stat membru gazdă impune propriilor resortisanți, pentru inițierea uneia dintre activitățile prevăzute la articolul 2, anumite condiții privind buna reputație, a căror dovadă nu poate fi făcută prin documentul prevăzut la alineatul (1), acest stat acceptă ca dovadă suficientă, pentru resortisanții altor state membre, o atestare emisă de o autoritate judiciară sau administrativă competentă din țara de origine sau de proveniență, care certifică îndeplinirea acestor condiții. O astfel de atestare se va referi la faptele precise care au fost luate în considerare în țara gazdă.

(3)   În cazul în care documentul prevăzut la alineatul (1) sau atestarea prevăzută la alineatul (2) nu sunt emise de țara de origine sau de proveniență în ceea ce privește buna reputație sau inexistența unui faliment anterior, acestea pot fi înlocuite de o declarație sub jurământ – sau, în statele în care nu există declarație sub jurământ, printr-o declarație solemnă – dată de persoana în cauză în fața unei autorități judiciare sau administrative competente sau, acolo unde este cazul, în fața unui notar din țara de origine sau de proveniență, care va emite un certificat prin care să se ateste autenticitatea declarației sub jurământ sau a declarației solemne. Declarația privind inexistența unui faliment anterior poate fi, de asemenea, dată în fața unui organism profesional competent al aceleiași țări.

(4)   Documentele emise în conformitate cu alineatele (1) și (2) nu pot fi prezentate la mai mult de trei luni de la data emiterii lor.

(5)   Statele membre desemnează, în termenul prevăzut la articolul 8, autoritățile și organismele competente pentru emiterea documentelor menționate la alineatele (1) și (2) și informează de îndată celelalte state membre și Comisia cu privire la aceasta.

(6)   În cazul în care în statul membru gazdă trebuie dovedită capacitatea financiară, acest stat consideră atestările emise de băncile statului membru de origine sau de proveniență ca fiind echivalente atestărilor emise pe propriul său teritoriu.

Articolul 8

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive în termen de șase luni de la data notificării și informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO 2, 15.1.1962, p. 36/62.

(2)  JO 2, 15.1.1962, p. 32/62.

(3)  JO 56, 4.4.1964, p. 863/64.

(4)  JO 56, 4.4.1964, p. 869/64.

(5)  JO L 260, 22.10.1968, p. 1.

(6)  JO C 63, 28.5.1969, p. 21.

(7)  JO C 10, 27.1.1970, p. 23.

(8)  JO 22, 9.2.1965, p. 369/65.

(9)  JO 144, 5.8.1966, p. 2658/66.

ANEXĂ

Următoarele categorii de produse prevăzute la articolul 2 alineatul (2) fac, la data de 4 iunie 1974, obiectul unui regim special în statele membre: