EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 22017A0114(01)

Acord economic și comercial cuprinzător (CETA) între Canada, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte

OJ L 11, 14.1.2017, p. 23–1079 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_internation/2017/37/oj

14.1.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 11/23


ACORD ECONOMIC ȘI COMERCIAL CUPRINZĂTOR (CETA)

între Canada, pe de o parte, și Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte

CANADA,

pe de o parte, și

UNIUNEA EUROPEANĂ,

REGATUL BELGIEI,

REPUBLICA BULGARIA,

REPUBLICA CEHĂ,

REGATUL DANEMARCEI,

REPUBLICA FEDERALĂ GERMANIA,

REPUBLICA ESTONIA,

IRLANDA,

REPUBLICA ELENĂ,

REGATUL SPANIEI,

REPUBLICA FRANCEZĂ,

REPUBLICA CROAȚIA,

REPUBLICA ITALIANĂ,

REPUBLICA CIPRU,

REPUBLICA LETONIA,

REPUBLICA LITUANIA,

MARELE DUCAT AL LUXEMBURGULUI,

UNGARIA,

REPUBLICA MALTA,

REGATUL ȚĂRILOR DE JOS,

REPUBLICA AUSTRIA,

REPUBLICA POLONĂ,

REPUBLICA PORTUGHEZĂ,

ROMÂNIA,

REPUBLICA SLOVENIA,

REPUBLICA SLOVACĂ,

REPUBLICA FINLANDA,

REGATUL SUEDIEI

și

REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

pe de altă parte,

în continuare denumite împreună „părțile”,

hotărăsc:

SĂ CONSOLIDEZE în continuare relația lor economică strânsă și să se bazeze pe drepturile și obligațiile lor respective care decurg din Acordul de la Marrakesh de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994, precum și din alte instrumente multilaterale și bilaterale de cooperare;

SĂ CREEZE o piață extinsă și sigură pentru mărfurile și serviciile lor prin reducerea sau eliminarea barierelor din calea comerțului și a investițiilor;

SĂ STABILEASCĂ reguli clare, transparente, previzibile și reciproc avantajoase care reglementează comerțul și investițiile lor;

ȘI,

REAFIRMÂND atașamentul lor puternic pentru democrație și pentru drepturile fundamentale astfel cum sunt prevăzute în Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată la Paris la 10 decembrie 1948, și împărtășind opinia potrivit căreia proliferarea armelor de distrugere în masă reprezintă o amenințare majoră la adresa securității internaționale;

RECUNOSCÂND importanța securității internaționale, a democrației, a drepturilor omului și a statului de drept pentru dezvoltarea comerțului internațional și a cooperării economice;

RECUNOSCÂND că dispozițiile prezentului acord mențin dreptul părților de reglementare pe teritoriul lor și flexibilitatea părților de a atinge obiective politice legitime, cum ar fi sănătatea publică, siguranța, mediul, morala publică și promovarea și protejarea diversității culturale;

AFIRMÂND angajamentele lor în calitate de părți la Convenția UNESCO privind protecția și promovarea diversității expresiilor culturale, semnată la Paris la 20 octombrie 2005, și recunoscând că statele au dreptul de a menține, a elabora și a pune în aplicare propriile politici culturale, de a sprijini industriile lor culturale pentru consolidarea diversității expresiilor culturale, precum și pentru păstrarea identității lor culturale, inclusiv prin utilizarea unor măsuri de reglementare și a sprijinului financiar;

RECUNOSCÂND că dispozițiile prezentului acord protejează investițiile și investitorii în ceea ce privește investițiile lor și sunt destinate să stimuleze activitatea de afaceri reciproc avantajoasă, fără a submina dreptul părților de reglementare în interesul public pe teritoriul lor;

REAFIRMÂND angajamentul lor de a promova dezvoltarea durabilă și dezvoltarea comerțului internațional, astfel încât să contribuie la dezvoltarea durabilă în dimensiunile sale economice, sociale și de mediu;

ÎNCURAJÂND întreprinderile care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor sau sub jurisdicția lor să respecte orientările și principiile responsabilității sociale a întreprinderilor recunoscute la nivel internațional, inclusiv Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale și să aplice cele mai bune practici de comportament responsabil în afaceri;

PUNÂND ÎN APLICARE prezentul acord într-un mod compatibil cu aplicarea legislației lor în domeniul muncii și al mediului și care îmbunătățește nivelul lor de protecție a muncii și a mediului, precum și bazându-se pe angajamentele lor internaționale în materie de muncă și de mediu;

RECUNOSCÂND corelația puternică între inovare și comerț, precum și importanța inovării pentru creșterea economică viitoare și afirmând angajamentul lor de a încuraja extinderea cooperării în domeniul inovării, precum și în domeniile conexe ale cercetării și dezvoltării și ale științei și tehnologiei și de a promova implicarea entităților relevante din sectorul public și privat;

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

CAPITOLUL UNU

Definiții generale și dispoziții inițiale

Secțiunea A

Definiții generale

Articolul 1.1

Definiții cu aplicabilitate generală

În sensul prezentului acord și în absența unor dispoziții contrare:

 

norme administrative cu aplicabilitate generală înseamnă o hotărâre sau o interpretare administrativă care se aplică tuturor persoanelor și situațiilor de fapt care se încadrează, în general, în domeniul de aplicare a acestora și care stabilesc o normă de conduită, dar nu includ:

(a)

constatarea sau hotărârea pronunțată într-o procedură administrativă sau cvasijudiciară care se aplică unei anumite persoane, unui anumit produs sau unui anumit serviciu al celeilalte părți într-un caz specific; sau

(b)

o hotărâre care se pronunță în ceea ce privește un anumit act sau o anumită practică;

 

Acordul privind agricultura înseamnă Acordul privind agricultura prevăzut în anexa 1A la Acordul OMC;

 

produs agricol înseamnă un produs enumerat în anexa 1 la Acordul privind agricultura;

 

Acordul antidumping înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VI din Acordul general pentru tarife vamale și comerț din 1994, care este inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

 

puncte de contact CETA înseamnă punctele de contact stabilite în temeiul articolului 26.5 (denumite în continuare „puncte de contact CETA”);

 

Comitetul mixt CETA înseamnă Comitetul mixt CETA instituit în temeiul articolului 26.1 (denumit în continuare „Comitetul mixt CETA”);

 

CPC înseamnă Clasificarea centrală provizorie a produselor, astfel cum este stabilită de Oficiul Statistic al Organizației Națiunilor Unite, Statistical Papers, seria M, nr. 77, CPC prov, 1991;

 

industrii culturale înseamnă persoanele implicate în:

(a)

publicarea, distribuirea sau vânzarea de cărți, reviste, periodice sau ziare în formă tipărită sau electronică, cu excepția cazului în care tipărirea sau compoziția tipografică a oricăreia dintre publicațiile de mai sus este singura activitate;

(b)

producerea, distribuirea, vânzarea sau expunerea de filme sau de înregistrări video;

(c)

producerea, distribuirea, vânzarea sau expunerea de înregistrări muzicale audio sau video;

(d)

publicarea, distribuirea sau vânzarea de partituri tipărite sau într-o formă prelucrabilă electronic; sau

(e)

radiocomunicații în care transmisiunile sunt destinate recepționării directe de către publicul larg, precum și toate întreprinderile de radio, televiziune și radiodifuziune prin cablu și toate serviciile de programare prin satelit și de rețele de radiodifuziune;

 

taxă vamală înseamnă o taxă sau impunere de orice tip, instituită pentru importul unei mărfi sau legată de aceasta, care include orice formă de suprataxă sau de impunere suplimentară instituită sau legată de importul respectiv, dar care nu include:

(a)

o impunere echivalentă unei taxe interne aplicată în conformitate cu articolul 2.3 (Tratament național);

(b)

o măsură aplicată în conformitate cu dispozițiile articolului VI sau XIX din GATT 1994, ale Acordului antidumping, ale Acordului SMC, ale Acordului privind măsurile de salvgardare sau ale articolului 22 din MSL; sau

(c)

o taxă sau o altă impunere instituită în conformitate cu articolul VIII din GATT 1994;

 

Acordul privind determinarea valorii în vamă înseamnă Acordul privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

 

zile înseamnă zile calendaristice, inclusiv weekend-uri și sărbători;

 

MSL înseamnă Memorandumul de înțelegere privind regulile și procedurile de soluționare a litigiilor, inclus în anexa 2 la Acordul OMC;

 

întreprindere înseamnă o entitate constituită sau organizată în conformitate cu legislația în vigoare, cu scop lucrativ sau nu, deținută sau controlată la nivel privat sau public, inclusiv o corporație, o societate fiduciară, o societate în nume colectiv, o societate cu asociat unic, o asociație în participațiune sau o altă formă de asociere;

 

existent înseamnă în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului acord;

 

GATS înseamnă Acordul General privind Comerțul cu Servicii, inclus în anexa 1B la Acordul OMC;

 

GATT 1994 înseamnă Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

 

mărfurile unei părți înseamnă produse interne astfel cum sunt înțelese în GATT 1994 sau mărfurile convenite între părți și includ mărfurile originare din partea respectivă;

 

Sistem armonizat (SA) înseamnă Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, inclusiv normele generale de interpretare, notele din secțiuni, notele din capitole și notele din subpoziții;

 

poziție înseamnă un număr de patru cifre sau primele patru cifre ale unui număr utilizat în nomenclatura din SA;

 

măsură include o lege, un regulament, o normă, o procedură, o decizie, o acțiune administrativă, o cerință, o practică sau orice altă formă de măsură adoptată de către o parte;

 

resortisant înseamnă o persoană fizică care este cetățean, astfel cum este definit la articolul 1.2, sau rezident permanent al unei părți;

 

originar înseamnă conform cu regulile de origine prevăzute în Protocolul privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii;

 

Părți înseamnă, pe de o parte, Uniunea Europeană sau statele sale membre sau Uniunea Europeană și statele sale membre, în funcție de domeniile respective de competență ale acestora care decurg din Tratatul privind Uniunea Europeană și din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, (denumită în continuare „partea UE”) și, pe de altă parte, Canada;

 

persoană înseamnă o persoană fizică sau o întreprindere;

 

persoană a unei părți înseamnă un resortisant sau o întreprindere a unei părți;

 

tratament tarifar preferențial înseamnă aplicarea nivelului taxei, în temeiul prezentului acord, pentru o marfă originară în conformitate cu programul de eliminare a tarifelor;

 

Acordul privind măsurile de salvgardare înseamnă Acordul privind măsurile de salvgardare, cuprins în anexa 1A la Acordul OMC;

 

măsură sanitară sau fitosanitară înseamnă o măsură menționată în anexa A, punctul 1 la Acordul SPS;

 

Acordul SMC înseamnă Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

 

prestator de servicii înseamnă o persoană care prestează sau intenționează să presteze un serviciu;

 

Acordul SPS înseamnă Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare și fitosanitare, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

 

întreprindere de stat înseamnă o întreprindere care este deținută sau controlată de către o parte;

 

subpoziție înseamnă un număr de șase cifre sau primele șase cifre ale unui număr utilizat în nomenclatura din SA;

 

clasificare tarifară înseamnă încadrarea unei mărfi sau a unui material la un capitol, poziție sau subpoziție din SA;

 

program de eliminare a tarifelor înseamnă anexa 2-A (Eliminarea tarifelor);

 

Acordul BTC înseamnă Acordul privind barierele tehnice în calea comerțului, inclus în anexa 1A la Acordul OMC;

 

teritoriu înseamnă teritoriul în care se aplică prezentul acord, astfel cum este prevăzut la articolul 1.3;

 

țară terță înseamnă o țară sau teritoriu care se situează în afara domeniului geografic de aplicare a prezentului acord;

 

Acordul TRIPS înseamnă Acordul privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, inclus în anexa 1C la Acordul OMC;

 

Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor înseamnă Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, încheiată la Viena la 23 mai 1969;

 

OMC înseamnă Organizația Mondială a Comerțului; și

 

Acordul OMC înseamnă Acordul de la Marrakesh privind instituirea Organizației Mondiale a Comerțului, încheiat la 15 aprilie 1994.

Articolul 1.2

Definiții specifice părților

În sensul prezentului acord și în lipsa unor dispoziții contrare:

 

cetățean înseamnă:

(a)

pentru Canada, o persoană fizică care este cetățean al Canadei în conformitate cu legislația canadiană;

(b)

pentru partea UE, o persoană fizică care deține cetățenia unui stat membru; și

 

administrație centrală înseamnă:

(a)

pentru Canada, guvernul Canadei; și

(b)

pentru partea UE, Uniunea Europeană sau guvernele naționale ale statelor membre ale acesteia;

Articolul 1.3

Domeniul de aplicare geografic

În absența unor dispoziții contrare, prezentul acord se aplică:

(a)

pentru Canada, în:

(i)

teritoriul terestru, spațiul aerian, apele interioare și apele maritime teritoriale ale Canadei;

(ii)

zona economică exclusivă a Canadei, astfel cum este stabilită în dreptul intern, în conformitate cu partea V din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, încheiată la Montego Bay la 10 decembrie 1982 (denumită în continuare „UNCLOS”); precum și

(iii)

platoul continental al Canadei, astfel cum este stabilit în dreptul intern, în conformitate cu partea VI din UNCLOS;

(b)

pentru Uniunea Europeană, în teritoriile în care se aplică Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în condițiile stabilite în tratatele menționate. În ceea ce privește dispozițiile referitoare la tratamentul tarifar al mărfurilor, prezentul acord se aplică, de asemenea, în zonele de pe teritoriul vamal al Uniunii Europene care nu intră sub incidența primei teze de la prezenta literă.

Secțiunea B

Dispoziții inițiale

Articolul 1.4

Instituirea unei zone de liber schimb

Părțile la prezentul acord instituie o zonă de liber schimb în conformitate cu articolul XXIV din GATT 1994 și cu articolul V din GATS.

Articolul 1.5

Relația cu Acordul OMC și cu alte acorduri

Părțile își afirmă drepturile și obligațiile reciproce în conformitate cu Acordul OMC și cu alte acorduri la care sunt parte.

Articolul 1.6

Trimiteri către alte acorduri

Atunci când prezentul acord se referă la sau încorporează prin trimitere alte acorduri sau instrumente juridice, în întregime sau parțial, trimiterile respective includ:

(a)

anexele, protocoalele, notele de subsol, notele interpretative și notele explicative aferente; și

(b)

acordurile încheiate de părți sau modificările care sunt obligatorii pentru părți, cu excepția cazului în care trimiterea se referă la drepturi existente.

Articolul 1.7

Trimitere la legi

În absența unor dispoziții contrare, atunci când prezentul acord face trimitere la legi, fie în general, fie prin referire la un anumit statut, regulament sau la o anumită directivă, trimiterea este făcută la legile respective astfel cum pot fi modificate.

Articolul 1.8

Amploarea obligațiilor

(1)   Fiecare parte este pe deplin responsabilă pentru respectarea tuturor dispozițiilor prezentului acord.

(2)   Fiecare parte se asigură că se iau toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare dispozițiile prezentului acord, inclusiv respectarea acestora la toate nivelurile de guvernare.

Articolul 1.9

Drepturile și obligațiile referitoare la apă

(1)   Părțile recunosc faptul că apa în starea sa naturală, inclusiv apa din lacuri, râuri, lacuri de acumulare, straturi acvifere și bazine de apă, nu este o marfă sau un produs. Prin urmare, numai capitolele douăzeci și doi (Comerț și dezvoltare durabilă) și douăzeci și patru (Comerț și mediu) se aplică în cazul apei.

(2)   Fiecare parte are dreptul de a-și proteja și de a-și conserva resursele de apă naturale. Nicio dispoziție a prezentului acord nu obligă o parte să permită utilizarea comercială a apei în niciun scop, inclusiv retragerea, extragerea sau devierea acesteia în vederea exportului în vrac.

(3)   În cazul în care o parte permite utilizarea comercială a unei anumite surse de apă, partea în cauză trebuie să facă acest lucru într-un mod compatibil cu prezentul acord.

Articolul 1.10

Persoanele care își exercită autoritatea guvernamentală delegată

Dacă nu se specifică altfel în prezentul acord, fiecare parte se asigură că o persoană căreia i-au fost încredințate competențe de reglementare, administrative sau alte competențe guvernamentale de către o parte, la orice nivel de guvernare, acționează în conformitate cu obligațiile care îi revin în temeiul prezentului acord în exercitarea competenței respective.

CAPITOLUL DOI

Tratamentul național și accesul pe piață al mărfurilor

Articolul 2.1

Obiectiv

Părțile liberalizează în mod progresiv comerțul cu mărfuri în conformitate cu dispozițiile prezentului acord pentru o perioadă de tranziție care începe de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

Articolul 2.2

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică comerțului cu mărfuri al unei părți, astfel cum este definit în capitolul 1 (Definiții generale și dispoziții inițiale), cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord.

Articolul 2.3

Tratamentul național

(1)   Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți în conformitate cu articolul III din GATT 1994. În acest scop, articolul III din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta.

(2)   În ceea ce privește un guvern din Canada, altul decât la nivel federal, sau un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau din acesta, alineatul (1) se referă la un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat de guvernul respectiv pentru mărfuri similare, direct concurente sau substituibile ale Canadei sau respectiv, ale statului membru în cauză.

(3)   Prezentul articol nu se aplică unei măsuri, inclusiv continuarea, reînnoirea promptă sau modificarea unei măsuri, în ceea ce privește accizele canadiene la alcoolul pur, astfel cum este menționat la poziția tarifară 2207 10 90 în lista de concesii tarifare a Canadei (lista V) anexată la Protocolul de la Marrakesh al Acordului General pentru Tarife și Comerț 1994 încheiat la 15 aprilie 1994 (denumit în continuare „Protocolul de la Marrakesh”), utilizat în procesul de fabricație în conformitate cu dispozițiile Excise Act (Legea accizelor), 2001, S.C. 2002, c. 22.

Articolul 2.4

Reducerea și eliminarea taxelor vamale la import

(1)   Fiecare parte reduce sau elimină taxele vamale pentru mărfurile originare de pe teritoriul oricăreia dintre părți, în conformitate cu programele de eliminare a tarifelor din anexa 2-A. În sensul prezentului capitol, „originar” înseamnă originar de pe teritoriul oricăreia dintre părți în conformitate cu regulile de origine prevăzute în Protocolul privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii.

(2)   Pentru fiecare marfă, nivelul de bază al taxelor vamale căruia i se aplică reducerile succesive în temeiul alineatului (1) este cel specificat în anexa 2-A.

(3)   Pentru mărfurile care fac obiectul preferințelor tarifare menționate în programul de eliminare a tarifelor al unei părți din anexa 2-A, fiecare parte aplică mărfurilor originare de pe teritoriul celeilalte părți nivelul cel mai redus al taxelor vamale, care rezultă dintr-o comparație între nivelul calculat în conformitate cu programul părții respective și nivelul taxei sale vamale aplicate în regimul clauzei națiunii celei mai favorizate („MFN”).

(4)   La cererea unei părți, părțile pot să se consulte pentru a analiza accelerarea eliminării taxelor vamale stabilite la importurile între părți și extinderea domeniului de aplicare a eliminării. O decizie a Comitetului mixt CETA privind accelerarea sau eliminarea unei taxe vamale pentru o marfă înlocuiește orice nivel al taxei sau orice categorie în etapa eliminării determinată în conformitate cu listele părților din anexa 2-A pentru marfa în cauză atunci când este aprobată de fiecare parte în conformitate cu propriile proceduri juridice aplicabile.

Articolul 2.5

Restricție privind programele de rambursare (drawback), de amânare și de suspendare a taxei vamale

(1)   Sub rezerva alineatelor (2) și (3), o parte nu poate să restituie, să amâne sau să suspende o taxă vamală plătită sau de plătit pentru o marfă neoriginară importată pe teritoriul său cu condiția expresă ca marfa respectivă sau orice substitut identic, echivalent sau similar să fie utilizat ca material în producerea unei alte mărfi, care este exportat ulterior pe teritoriul celeilalte părți, beneficiind de un tratament tarifar preferențial în conformitate cu prezentul acord.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică regimului unei părți de reducere, suspendare sau remitere a tarifului, permanent sau temporar, în cazul în care reducerea, suspendarea sau remiterea nu este condiționată în mod expres de exportul unei mărfi.

(3)   Alineatul (1) nu se aplică pentru o perioadă de până la trei ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord.

Articolul 2.6

Taxe vamale, taxe sau alte redevențe și impuneri la export

O parte nu poate menține sau institui nicio taxă vamală, altă taxă sau alt comision sau altă impunere care să se aplice sau să fie în legătură cu exportul unei mărfi către cealaltă parte, precum și nicio taxă internă, niciun comision intern sau nicio impunere internă asupra mărfurilor exportate către cealaltă parte care să fie în plus față de cele impuse asupra mărfurilor respective destinate vânzării interne.

Articolul 2.7

Statu-quo

(1)   La intrarea în vigoare a prezentului acord, o parte nu poate să crească o taxă vamală existentă la intrarea în vigoare sau să adopte o nouă taxă vamală pentru o marfă originară din statele părți la acord.

(2)   În pofida alineatului (1), o parte poate:

(a)

să modifice un tarif în afara prezentului acord pentru o marfă în cazul căreia nu se solicită nicio preferință tarifară în temeiul prezentului acord;

(b)

să majoreze o taxă vamală la nivelul stabilit în programul său din anexa 2-A, după o reducere unilaterală; sau

(c)

să mențină sau să majoreze o taxă vamală, autorizată prin prezentul acord sau orice acord în temeiul Acordului OMC.

(3)   În pofida dispozițiilor de la alineatele (1) și (2), numai Canada poate aplica un mecanism de salvgardare special, în conformitate cu articolul 5 din Acordul OMC privind agricultura. Un mecanism de salvgardare special poate fi aplicat numai cu privire la mărfurile clasificate la poziții tarifare cu mențiunea „SSG” în lista Canadei inclusă în anexa 2-A. Utilizarea mecanismului de salvgardare special este limitată la importurile care nu fac obiectul unei preferințe tarifare și, în cazul importurilor care fac obiectul unui contingent tarifar, la importurile care depășesc angajamentul de acces.

Articolul 2.8

Suspendarea temporară a tratamentului tarifar preferențial

(1)   O parte poate suspenda temporar, în conformitate cu alineatele (2)-(5), tratamentul tarifar preferențial în temeiul prezentului acord cu privire la o marfă exportată sau produsă de o persoană a celeilalte părți în cazul în care partea respectivă:

(a)

ca urmare a unei investigații bazate pe informații obiective, convingătoare și verificabile, constată că persoana celeilalte părți a comis încălcări sistematice ale legislației vamale în scopul obținerii unui tratament tarifar preferențial în temeiul prezentului acord; sau

(b)

constată că cealaltă parte refuză în mod sistematic și nejustificat să coopereze în ceea ce privește investigarea încălcărilor legislației vamale în temeiul articolului 6.13 alineatul (4) (Cooperare), iar partea care solicită cooperarea, pe baza unor informații obiective, convingătoare și verificabile, are motive rezonabile pentru a concluziona că persoana celeilalte părți a comis încălcări sistematice ale legislației vamale în scopul obținerii unui tratament tarifar preferențial în temeiul prezentului acord;

(2)   O parte care a făcut o constatare menționată la alineatul (1):

(a)

notifică autoritatea vamală a celeilalte părți și furnizează informațiile și elementele de probă pe care se bazează constatarea;

(b)

inițiază consultări cu autoritățile celeilalte părți, în vederea ajungerii la o rezoluție acceptabilă pentru ambele părți, care să răspundă preocupărilor care fac obiectul constatării; și

(c)

notifică în scris persoana celeilalte părți, furnizând informațiile care stau la baza constatării.

(3)   În cazul în care autoritățile nu au ajuns la o rezoluție reciproc acceptabilă după 30 de zile, partea care a făcut constatarea înaintează chestiunea Comitetului mixt de cooperare vamală.

(4)   În cazul în care Comitetul mixt de cooperare vamală nu a rezolvat chestiunea după 60 de zile, partea care a făcut constatarea poate suspenda temporar tratamentul tarifar preferențial în temeiul prezentului acord pentru marfa aparținând persoanei celeilalte părți. Suspendarea temporară nu se aplică în cazul unei mărfi care se află deja în tranzit între părți la data intrării în vigoare a suspendării temporare.

(5)   Partea care aplică suspendarea temporară în conformitate cu alineatul (1) o aplică numai pentru o perioadă proporțională cu impactul asupra intereselor financiare ale părții care rezultă din situația care a condus la constatarea făcută în conformitate cu alineatul (1), pe o perioadă maximă de 90 de zile. În cazul în care partea are motive rezonabile, bazate pe informații obiective, convingătoare și verificabile, că respectivele condiții care au condus la suspendarea inițială nu s-au schimbat după expirarea perioadei de 90 zile, partea respectivă poate prelungi suspendarea pentru o perioadă suplimentară de cel mult 90 de zile. Suspendarea inițială, precum și orice suspendări prelungite fac obiectul unor consultări periodice în cadrul Comitetului mixt de cooperare vamală.

Articolul 2.9

Redevențe și alte impuneri

(1)   În conformitate cu articolul VIII din GATT 1994, o parte nu poate adopta sau menține o redevență sau o altă impunere care se aplică sau are legătură cu importul sau exportul unei mărfi a unei părți care nu este proporțională cu costul serviciilor prestate sau care reprezintă o protecție indirectă a mărfurilor naționale sau o impozitare a importurilor sau exporturilor în scopuri fiscale.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, alineatul (1) nu împiedică o parte să impună o taxă vamală sau o altă taxă prevăzută la literele (a)-(d) din definiția taxei vamale în temeiul articolului 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală).

Articolul 2.10

Mărfuri reintroduse după reparare sau modificare

(1)   În sensul prezentului articol, repararea sau modificarea înseamnă orice operațiune de prelucrare efectuată asupra unor mărfuri pentru a remedia defecte de funcționare sau defecte materiale care implică restabilirea funcției inițiale a mărfurilor respective sau asigurarea conformității acestora cu cerințele tehnice pentru utilizare, în absența cărora mărfurile nu mai pot fi utilizate în mod normal în scopul pentru care au fost destinate. Repararea sau modificarea mărfurilor include restaurarea și întreținerea, dar nu include o operațiune sau un proces care:

(a)

distruge caracteristicile esențiale ale unei mărfi sau creează o marfă nouă sau diferită din punct de vedere comercial;

(b)

transformă o marfă nefinită într-o marfă finită; sau

(c)

este utilizată pentru a modifica în mod substanțial funcția unei mărfi.

(2)   Cu excepția celor prevăzute la nota de subsol 1, o parte nu poate aplică o taxă vamală pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, care este reintrodusă pe teritoriul său, după ce marfa respectivă a fost exportată temporar de pe teritoriul său pe teritoriul celeilalte părți, pentru reparații sau modificări, indiferent dacă o astfel de reparare sau modificare ar putea fi efectuată pe teritoriul părții de pe care a fost exportată marfa pentru reparații sau modificări (1), (2).

(3)   Alineatul (2) nu se aplică în cazul unei mărfi importate sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar, care este exportată ulterior pentru reparații și nu este reimportată sub control vamal, în zone de liber schimb sau cu un statut similar.

(4)   O parte nu aplică taxa vamală pentru o marfă, indiferent de originea acesteia, importată temporar de pe teritoriul celeilalte părți, pentru reparații sau modificări (3).

Articolul 2.11

Restricții la import și la export

(1)   Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul acord, o parte nu poate adopta sau menține interdicții sau restricții la importul oricărei mărfi a celeilalte părți sau la exportul sau vânzarea în vederea exportului a oricărei mărfi destinate pentru teritoriul celeilalte părți, decât în conformitate cu articolul XI din GATT 1994. În acest scop, articolul XI din GATT 1994 este încorporat în prezentul acord și face parte integrantă din acesta.

(2)   În cazul în care una dintre părți adoptă sau menține o interdicție sau o restricție la importul sau exportul unei mărfi către o țară terță, partea respectivă poate:

(a)

să limiteze sau să interzică importul de pe teritoriul celeilalte părți a unei mărfi a țării terțe respective; sau

(b)

să limiteze sau să interzică exportul unei mărfi către țara terță prin teritoriul celeilalte părți.

(3)   În cazul în care una dintre părți adoptă sau menține o interdicție sau o restricție la importul unei mărfi dintr-o țară terță, părțile, la cererea celeilalte părți, inițiază discuții pentru a evita interferențele nejustificate sau denaturarea prețurilor, a comercializării sau a acordurilor de distribuție ale celeilalte părți.

(4)   Prezentul articol nu se aplică pentru o măsură, inclusiv continuarea, prelungirea promptă sau modificarea acesteia, în ceea ce privește:

(a)

exportul de bușteni de toate speciile. În cazul în care o parte încetează să solicite autorizații de export pentru bușteni destinați expedierii către o țară terță, partea în cauză va înceta definitiv să solicite autorizații de export pentru bușteni destinați expedierii către cealaltă parte;

(b)

pentru o perioadă de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, exportul de pește neprelucrat în conformitate cu legislația în vigoare din provincia Newfoundland și Labrador;

(c)

accizele canadiene la alcoolul pur, astfel cum sunt enumerate la poziția tarifară 2207 10 90 din lista de concesii tarifare a Canadei anexată la Protocolul de la Marrakech (programul V), utilizat în procesul de fabricație în conformitate cu dispozițiile Excise Act (Legea accizelor), 2001, S.C. 2002, c. 22; și

(d)

Importul în Canada de autovehicule rulate care nu respectă cerințele de siguranță și de mediu din Canada.

Articolul 2.12

Alte dispoziții referitoare la comerțul cu mărfuri

Fiecare parte depune toate eforturile pentru a se asigura că o marfă provenind din cealaltă parte, care a fost importată și vândută sau oferită spre vânzare în mod legal în orice loc pe teritoriul părții importatoare poate fi vândută sau oferită spre vânzare, de asemenea, pe întreg teritoriul părții importatoare.

Articolul 2.13

Comitetul pentru comerțul cu mărfuri

(1)   Funcțiile Comitetului pentru comerțul cu mărfuri instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (a) (Comitete specializate) includ:

(a)

promovarea comerțului cu mărfuri între părți, inclusiv prin consultări privind accelerarea eliminării tarifelor în temeiul prezentului acord și alte aspecte, după caz;

(b)

recomandarea către Comitetul mixt CETA a unei modificări sau a unei completări a oricărei dispoziții din prezentul acord legată de Sistemul armonizat; și

(c)

abordarea cu promptitudine a chestiunilor legate de circulația mărfurilor prin porturile de intrare ale părților.

(2)   Comitetul pentru comerțul cu mărfuri poate prezenta Comitetului mixt CETA proiecte de decizii privind accelerarea sau eliminarea unei taxe vamale pentru o marfă.

(3)   Comitetul pentru agricultură instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (a) (Comitete specializate):

(a)

se reunește în termen de 90 de zile de la solicitarea unei părți;

(b)

pune la dispoziție un forum pentru ca părțile să discute chestiuni legate de produse agricole care fac obiectul prezentului acord; și

(c)

înaintează Comitetului pentru comerțul cu mărfuri orice chestiune nesoluționată în conformitate cu litera (b).

(4)   Părțile iau notă de cooperarea și schimbul de informații cu privire la aspecte legate de agricultură în cadrul dialogului anual privind agricultura dintre Uniunea Europeană și Canada, astfel cum este stabilit în scrisorile schimbate la 14 iulie 2008. După caz, dialogul privind agricultura poate fi utilizat în scopul alineatului (3).

CAPITOLUL TREI

Măsuri de apărare comercială

Secțiunea A

Măsuri antidumping și măsuri compensatorii

Articolul 3.1

Dispoziții generale privind măsurile antidumping și măsurile compensatorii

(1)   Părțile reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu articolul VI din GATT 1994, Acordul antidumping și Acordul privind subvențiile și măsurile compensatorii (SMC).

(2)   Protocolul privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii nu se aplică măsurilor antidumping și măsurilor compensatorii.

Articolul 3.2

Transparență

(1)   Fiecare parte aplică măsuri antidumping și măsuri compensatorii în conformitate cu cerințele relevante ale OMC și cu respectarea unui proces echitabil și transparent.

(2)   O parte asigură, după impunerea de măsuri provizorii și, în orice caz, înainte de luarea unei decizii finale, informarea completă și semnificativă cu privire la toate faptele esențiale luate în considerare care stau la baza deciziei privind aplicarea de măsuri definitive. Aceasta nu aduce atingere articolului 6.5 din Acordul antidumping și articolului 12.4 din Acordul SMC.

(3)   Cu condiția ca acest lucru să nu întârzie în mod inutil desfășurarea anchetei, fiecărei părți interesate de o anchetă privind măsurile antidumping sau măsurile compensatorii (4) i se acordă ocazia de a-și apăra interesele.

Articolul 3.3

Examinarea interesului public și a taxei celei mai reduse

(1)   Autoritățile fiecărei părți iau în considerare informațiile furnizate în conformitate cu legislația părții cu privire la faptul dacă impunerea unei taxe antidumping sau compensatorii nu ar fi în interesul public.

(2)   Luând în considerare informațiile menționate la alineatul (1), autoritățile părții pot lua în considerare dacă valoarea taxei antidumping sau compensatorii care urmează să fie impusă va fi marja de dumping sau valoarea subvenției în întregime sau o sumă mai mică, în conformitate cu legislația părții.

Secțiunea B

Măsuri de salvgardare globale

Articolul 3.4

Dispoziții generale privind măsurile de salvgardare globale

(1)   Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile în ceea ce privește măsurile de salvgardare globale în conformitate cu articolul XIX din GATT 1994 și cu Acordul privind măsurile de salvgardare.

(2)   Protocolul privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii nu se aplică măsurilor de salvgardare globale.

Articolul 3.5

Transparență

(1)   La cererea părții exportatoare, partea care inițiază o anchetă de salvgardare sau intenționează să adopte măsuri de salvgardare globale provizorii sau definitive, furnizează imediat:

(a)

informațiile prevăzute la articolul 12.2 din Acordul privind măsurile de salvgardare, în formatul stabilit de Comitetul de salvgardare al OMC;

(b)

versiunea publică a plângerii depuse de industria națională, acolo unde este cazul; și

(c)

un raport public care stabilește constatările și concluziile motivate cu privire la toate chestiunile pertinente, de fapt și de drept, examinate în cadrul anchetei de salvgardare. Raportul public include o analiză care atribuie un prejudiciu factorilor care îl cauzează și stabilește metoda utilizată pentru definirea măsurilor de salvgardare globale.

(2)   Atunci când sunt furnizate informații în temeiul prezentului articol, partea importatoare se oferă să organizeze consultări cu partea exportatoare pentru a revizui informațiile furnizate.

Articolul 3.6

Impunerea de măsuri definitive

(1)   O parte care adoptă măsuri de salvgardare globale depune eforturi pentru a le impune într-un mod care afectează cel mai puțin schimburile comerciale bilaterale.

(2)   Partea importatoare se oferă să organizeze consultări cu partea exportatoare pentru a examina chestiunea menționată la alineatul (1). Partea importatoare nu adoptă măsuri decât după 30 de zile de la data la care s-a prezentat oferta de a organiza consultări.

Secțiunea C

Dispoziții generale

Articolul 3.7

Excluderea din procedurile de soluționare a litigiilor

Prezentul capitol nu face obiectul capitolului douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor).

CAPITOLUL PATRU

Bariere tehnice în calea comerțului

Articolul 4.1

Domeniul de aplicare și definiții

(1)   Prezentul capitol se aplică pentru elaborarea, adoptarea și aplicarea reglementărilor tehnice, a standardelor și a procedurilor de evaluare a conformității care pot afecta schimburile comerciale de mărfuri între părți.

(2)   Prezentul capitol nu se aplică:

(a)

specificațiilor pentru achiziții elaborate de organismele guvernamentale pentru necesitățile de producție sau consum ale acestor organisme; sau

(b)

unei măsuri sanitare sau fitosanitare, astfel cum este definită în anexa A la Acordul SPS.

(3)   Cu excepția cazului în care prezentul acord, inclusiv dispozițiile încorporate din Acordul BTC în conformitate cu articolul 4.2, definește sau dă un sens unui termen, termenii generali pentru procedurile de standardizare și de evaluare a conformității au în mod normal înțelesul dat acestora de definiția adoptată în cadrul sistemului Organizației Națiunilor Unite și de către organismele de standardizare internaționale, luând în considerare contextul lor și având în vedere obiectul și scopul prezentului capitol.

(4)   Trimiterile din prezentul capitol la reglementări tehnice, standarde și proceduri de evaluare a conformității includ modificările la acestea și completări la regulile sau la gama de produse vizate, cu excepția unor modificări și completări de natură nesemnificativă.

(5)   Articolul 1.8 alineatul (2) (Amploarea obligațiilor) nu se aplică articolelor 3, 4, 7, 8 și 9 din Acordul BTC, astfel cum sunt încorporate în prezentul acord.

Articolul 4.2

Încorporarea Acordului BTC

(1)   Următoarele dispoziții ale Acordului BTC sunt încorporate și incluse în prezentul acord:

(a)

articolul 2 (Elaborarea, adoptarea și aplicarea normelor tehnice de către instituții guvernamentale centrale);

(b)

articolul 3 (Elaborarea, adoptarea și aplicarea normelor tehnice de către autorități ale administrației publice locale și organisme neguvernamentale);

(c)

articolul 4 (Elaborarea, adoptarea și aplicarea de standarde);

(d)

articolul 5 (Proceduri de evaluare a conformității de autorități ale administrației publice centrale);

(e)

articolul 6 (Recunoașterea evaluării conformității efectuate de către autorități ale administrației publice centrale), fără a limita drepturile și obligațiile unei părți în temeiul Protocolului privind acceptarea reciprocă a rezultatelor evaluării conformității, precum și al Protocolului privind recunoașterea reciprocă a conformității și a Programului de aplicare privind bunele practici de fabricație pentru produse farmaceutice;

(f)

articolul 7 (Proceduri de evaluare a conformității aplicate de autorități ale administrației publice locale);

(g)

articolul 8 (Proceduri de evaluare a conformității aplicate de organisme neguvernamentale);

(h)

articolul 9 (Sisteme regionale și internaționale);

(i)

anexa 1 (Termeni și definițiile acestora în sensul prezentului acord); și

(j)

anexa 3 (Cod de bune practici pentru elaborarea, adoptarea și aplicarea de standarde).

(2)   Termenul „membri” din dispozițiile încorporate are același înțeles în prezentul acord ca în Acordul BTC.

(3)   În ceea ce privește articolele 3, 4, 7, 8 și 9 din Acordul BTC, capitolul douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor) poate fi invocat în cazurile în care o parte consideră că cealaltă parte nu a obținut rezultate satisfăcătoare în conformitate cu articolele respective și că interesele sale comerciale sunt afectate în mod semnificativ. În această privință, astfel de rezultate trebuie să fie echivalente cu cele care ar fi obținute dacă organismul în cauză ar fi o parte.

Articolul 4.3

Cooperare

Părțile își consolidează cooperarea în domeniul reglementărilor tehnice, standardelor, metrologiei, procedurilor de evaluare a conformității, supravegherii pieței sau activităților de monitorizare și de aplicare, pentru a facilita schimburile comerciale între părți, în conformitate cu capitolul douăzeci și unu (Cooperare în materie de reglementare). Aceasta poate include promovarea și încurajarea cooperării între organizațiile publice sau private respective ale părților care sunt responsabile de metrologie, standardizare, testare, certificare și acreditare, de supravegherea pieței sau de activități de monitorizare și de aplicare; și, în special, încurajarea organismelor de acreditare și de evaluare a conformității ale părților să participe la acorduri de cooperare care promovează acceptarea rezultatelor evaluării conformității.

Articolul 4.4

Reglementări tehnice

(1)   Părțile se angajează să coopereze, în măsura în care este posibil, pentru a se asigura că reglementările tehnice sunt compatibile între ele. În acest scop, atunci când o parte își exprimă interesul în dezvoltarea unei reglementări tehnice echivalente sau similare ca domeniu de aplicare cu o reglementare care există sau este în curs de elaborare de către cealaltă parte, cealaltă parte oferă părții, la cerere, în măsura în care este posibil, informațiile relevante, studiile și datele pe care le-a invocat în elaborarea reglementării tehnice, indiferent dacă aceasta este adoptată sau în curs de elaborare. Părțile recunosc că ar putea fi necesar să se clarifice și să se convină asupra domeniului de aplicare al unei cereri specifice și că se poate refuza accesul la informații confidențiale.

(2)   O parte care a pregătit o reglementare tehnică pe care o consideră a fi echivalentă cu o reglementare tehnică a celeilalte părți, având un obiectiv și un domeniu de aplicare a produsului compatibile poate solicita ca cealaltă parte să recunoască reglementarea tehnică ca fiind echivalentă. Partea face cererea în scris și prezintă motive detaliate pentru care reglementarea tehnică ar trebui să fie considerată echivalentă, inclusiv motive privind domeniul de aplicare a produsului. Partea care nu este de acord că reglementarea tehnică este echivalentă furnizează celeilalte părți, la cerere, motivele deciziei sale.

Articolul 4.5

Evaluarea conformității

Părțile respectă Protocolul privind acceptarea reciprocă a rezultatelor evaluării conformității, precum și Protocolul privind recunoașterea reciprocă a programului de conformitate și de aplicare referitor la bunele practici de fabricație pentru produse farmaceutice.

Articolul 4.6

Transparență

(1)   Fiecare parte se asigură că procedurile de transparență în ceea ce privește elaborarea de reglementări tehnice și de proceduri de evaluare a conformității permit persoanelor interesate ale părților să participe din timp, atunci când mai pot fi introduse modificări și se mai pot lua în considerare observații, cu excepția cazului în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, de sănătate, de protecția mediului sau de securitate națională. În cazul în care un proces de consultare privind elaborarea de reglementări tehnice sau de proceduri de evaluare a conformității este deschis publicului, fiecare parte permite persoanelor celeilalte părți să participe în condiții nu mai puțin favorabile decât cele acordate propriilor persoane.

(2)   Părțile promovează cooperarea mai strânsă între organismele de standardizare aflate pe teritoriile lor respective, pentru a facilita, printre altele, schimbul de informații cu privire la activitățile lor respective, precum și armonizarea standardelor pe baza interesului reciproc și a reciprocității, în conformitate cu modalitățile care urmează să fie convenite de organismele de standardizare în cauză.

(3)   Fiecare parte depune eforturi pentru a permite o perioadă de cel puțin 60 de zile de la data transmiterii de către aceasta la Registrul central de notificări al OMC a reglementărilor tehnice propuse și a procedurilor de evaluare a conformității pentru ca cealaltă parte să prezinte observații scrise, cu excepția cazului în care apar sau riscă să apară probleme urgente de siguranță, de sănătate, de protecția mediului sau de securitate națională. O parte examinează într-un spirit pozitiv o cerere rezonabilă de a prelungi perioada pentru prezentarea de observații.

(4)   Dacă o parte primește de la cealaltă parte observații privind reglementarea tehnică sau procedura de evaluare a conformității propusă, aceasta răspunde în scris la respectivele observații înainte de adoptarea reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității.

(5)   Fiecare parte publică sau pune la dispoziția publicului, în format tipărit sau electronic, răspunsurile sau un rezumat al răspunsurilor sale la observațiile importante pe care le primește, cel târziu la data publicării reglementării tehnice sau a procedurii de evaluare a conformității adoptate.

(6)   Fiecare parte oferă, la cererea celeilalte părți, informații privind obiectivele, temeiul juridic și justificarea pentru o reglementare tehnică sau o procedură de evaluare a conformității pe care partea a adoptat-o sau își propune să o adopte.

(7)   O parte examinează într-un spirit pozitiv o cerere rezonabilă de la cealaltă parte, primită înainte de sfârșitul perioadei de prezentare a observațiilor după transmiterea unei reglementări tehnice propuse, pentru a stabili sau a prelungi perioada de timp între adoptarea reglementării tehnice și ziua de la care se aplică aceasta, cu excepția cazului în care întârzierea ar fi ineficientă în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.

(8)   Fiecare parte se asigură că reglementările tehnice și procedurile de evaluare a conformității adoptate de aceasta sunt puse la dispoziția publicului pe site-uri oficiale.

(9)   Dacă o parte reține într-un port de intrare o marfă importată de pe teritoriul celeilalte părți pe motiv că marfa nu a respectat o reglementare tehnică, aceasta comunică, fără întârziere, importatorului motivele pentru reținerea mărfii.

Articolul 4.7

Gestionarea capitolului

(1)   Părțile cooperează cu privire la aspectele care fac obiectul prezentului capitol. Funcțiile Comitetului pentru comerțul cu mărfuri instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (a) (Comitete) includ:

(a)

gestionează punerea în aplicare a prezentului capitol;

(b)

abordează imediat o chestiune pe care o parte o invocă în legătură cu elaborarea, adoptarea sau aplicarea standardelor, a reglementărilor tehnice sau a procedurilor de evaluare a conformității;

(c)

la cererea unei părți, facilitează discuțiile privind evaluarea riscurilor sau a pericolelor efectuată de către cealaltă parte;

(d)

încurajează cooperarea între organismele de standardizare și organismele de evaluare a conformității ale părților;

(e)

face schimb de informații privind standardele, reglementările tehnice sau procedurile de evaluare a conformității, inclusiv cele ale terților sau ale organismelor internaționale în cazul în care există un interes reciproc în acest sens;

(f)

reexaminează prezentul capitol în funcție de evoluțiile constatate de Comitetul OMC privind barierele tehnice în calea comerțului sau în temeiul Acordului BTC și, dacă este necesar, elaborează recomandări de modificare a prezentului capitol în vederea examinării de către Comitetul mixt CETA;

(g)

ia alte măsuri despre care părțile consideră că le vor sprijini să pună în aplicare prezentul capitol și Acordul BTC și să faciliteze comerțul între părți; și

(h)

raportează Comitetului mixt CETA cu privire la punerea în aplicare a prezentului capitol, după caz.

(2)   În cazul în care părțile nu reușesc să soluționeze o chestiune reglementată de prezentul capitol prin intermediul Comitetului pentru comerțul cu mărfuri, la cererea unei părți, Comitetul mixt CETA poate stabili un grup de lucru tehnic ad-hoc pentru a identifica soluții de facilitare a comerțului. Dacă o parte nu este de acord cu o cerere din partea celeilalte părți pentru instituirea unui grup de lucru tehnic, aceasta explică, la cerere, motivele deciziei sale. Părțile conduc împreună grupul de lucru tehnic.

(3)   Atunci când o parte solicită informații, cealaltă parte furnizează informațiile, în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, în format tipărit sau electronic, într-o perioadă de timp rezonabilă. Partea depune eforturi pentru a răspunde la fiecare cerere de informații în termen de 60 de zile.

CAPITOLUL CINCI

Măsuri sanitare și fitosanitare

Articolul 5.1

Definiții

(1)   În sensul prezentului capitol se aplică următoarele definiții:

(a)

definițiile din anexa A la Acordul SPS;

(b)

definițiile adoptate sub auspiciile Comisiei Codex Alimentarius („Codex”);

(c)

definițiile adoptate sub auspiciile Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor („OIE”);

(d)

definițiile adoptate sub auspiciile Convenției Internaționale pentru Protecția Plantelor („IPPC”);

(e)

„zonă protejată pentru un organism dăunător reglementat specificat” înseamnă o zonă geografică definită în mod oficial din Uniunea Europeană, în care respectivul organism nu este stabilit în pofida condițiilor favorabile pentru stabilirea acestuia și a prezenței sale în alte părți ale Uniunii Europene; și

(f)

„o autoritate competentă a unei părți” înseamnă o autoritate specificată în anexa 5-A.

(2)   În completarea alineatului (1), definițiile prevăzute de Acordul SPS prevalează în măsura în care există o contradicție între definițiile adoptate sub auspiciile Codex, OIE, IPPC și definițiile în temeiul Acordului SPS.

Articolul 5.2

Obiective

Obiectivele prezentului capitol sunt:

(a)

protejarea vieții sau a sănătății oamenilor, animalelor și plantelor, facilitând în același timp schimburile comerciale;

(b)

asigurarea faptului că măsurile sanitare și fitosanitare („SPS”) ale părților nu creează obstacole nejustificate în calea schimburilor comerciale; și

(c)

continuarea punerii în aplicare a Acordului SPS.

Articolul 5.3

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică măsurilor sanitare și fitosanitare care pot să afecteze, direct sau indirect, schimburile comerciale între părți.

Articolul 5.4

Drepturi și obligații

Părțile își reafirmă drepturile și obligațiile asumate în temeiul Acordului SPS.

Articolul 5.5

Adaptarea la condițiile regionale

(1)   În ceea ce privește un animal, un produs de origine animală și un subprodus de origine animală:

(a)

părțile recunosc conceptul de zonare și au decis să aplice acest concept bolilor enumerate în anexa 5-B;

(b)

în cazul în care părțile decid cu privire la principiile și orientările pentru recunoașterea condițiilor regionale, acestea le includ în anexa 5-C;

(c)

în sensul literei (a), partea importatoare își bazează măsura sanitară aplicabilă părții exportatoare al cărei teritoriu este afectat de o boală menționată în anexa 5-B pe decizia de zonare luată de partea exportatoare, cu condiția ca partea importatoare să fie convinsă că decizia de zonare a părții exportatoare este în conformitate cu principiile și orientările prevăzute de părți în anexa 5-C și se bazează pe standarde internaționale, orientări și recomandări relevante. Partea importatoare poate aplica orice măsură suplimentară pentru a atinge nivelul corespunzător de protecție sanitară al acesteia;

(d)

în cazul în care o parte consideră că are un statut special în ceea ce privește o boală care nu este menționată în anexa 5-B, aceasta poate solicita recunoașterea acestui statut. Partea importatoare poate solicita garanții suplimentare pentru importurile de animale vii, de produse de origine animală și de subproduse de origine animală adecvate pentru statutul convenit recunoscut de partea importatoare, inclusiv condițiile speciale identificate în anexa 5-E; și

(e)

părțile recunosc conceptul de compartimentare și sunt de acord să coopereze în acest sens.

(2)   În ceea ce privește o plantă sau un produs vegetal:

(a)

atunci când partea importatoare stabilește sau menține măsura fitosanitară, aceasta ia în considerare, printre altele, statutul unei zone din punct de vedere al dăunătorilor, cum ar fi o zonă indemnă de dăunători, un loc indemn de dăunători, o unitate de producție indemnă de dăunători, o zonă cu prevalență redusă a dăunătorilor și o zonă protejată stabilită de partea exportatoare; și

(b)

în cazul în care părțile decid cu privire la principiile și orientările pentru recunoașterea condițiilor regionale, acestea le includ în anexa 5-C.

Articolul 5.6

Echivalență

(1)   Partea importatoare acceptă măsura sanitară și fitosanitară a părții exportatoare ca fiind echivalentă cu propria măsură dacă partea exportatoare demonstrează în mod obiectiv părții importatoare că măsura sa atinge nivelul adecvat de protecție al părții importatoare.

(2)   Anexa 5-D stabilește principii și orientări pentru determinarea, recunoașterea și menținerea echivalenței.

(3)   Anexa 5-E prevede:

(a)

zona pentru care partea importatoare recunoaște că o măsură sanitară și fitosanitară a părții exportatoare este echivalentă cu propria măsură; și

(b)

zona pentru care partea importatoare recunoaște că îndeplinirea condiției speciale specificate, combinată cu măsurile sanitare și fitosanitare ale părții exportatoare, atinge nivelul adecvat de protecție sanitară și fitosanitară al părții importatoare.

(4)   În sensul prezentului capitol, se aplică articolul 1.7 (Trimitere la legi) în conformitate cu prezentul articol, cu anexa 5-D și cu Notele generale prevăzute în anexa 5-E.

Articolul 5.7

Condiții comerciale

(1)   Partea importatoare pune la dispoziție cerințele sale generale în materie de măsuri sanitare și fitosanitare la import pentru toate produsele. În cazul în care părțile identifică împreună un produs ca o prioritate, partea importatoare stabilește cerințe specifice măsurilor sanitare și fitosanitare la import pentru produsul respectiv, cu excepția cazului în care părțile decid altfel. La identificarea produselor prioritare, părțile cooperează pentru a asigura gestionarea eficientă a resurselor de care dispun. Cerințele specifice de import ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul părții exportatoare.

(2)   În conformitate cu alineatul (1), partea importatoare desfășoară, fără întârzieri nejustificate, procesul necesar pentru a stabili cerințe specifice în materie de măsuri sanitare și fitosanitare la import pentru produsul care este identificat ca fiind o prioritate. Odată ce sunt stabilite cerințele specifice de import, partea importatoare ia măsurile necesare, fără întârziere, pentru a permite schimburile comerciale pe baza respectivelor cerințe de import.

(3)   În scopul stabilirii cerințelor specifice în materie de măsuri sanitare și fitosanitare la import, partea exportatoare, la cererea părții importatoare:

(a)

furnizează toate informațiile relevante solicitate de partea importatoare; și

(b)

oferă acces rezonabil părții importatoare pentru a inspecta, a testa, a efectua misiuni de audit și a desfășura alte proceduri relevante.

(4)   În cazul în care partea importatoare menține o listă a unităților sau a instalațiilor autorizate pentru importul unui produs, aceasta aprobă o unitate sau o instalație situată pe teritoriul părții exportatoare, fără inspecția prealabilă a unității sau a instalației respective, în cazul în care:

(a)

partea exportatoare a solicitat o astfel de aprobare pentru unitatea sau instalația în cauză, solicitare însoțită de garanții adecvate; și

(b)

sunt îndeplinite condițiile și procedurile prevăzute în anexa 5-F.

(5)   În conformitate cu alineatul (4), partea importatoare pune la dispoziția publicului listele sale de unități sau instalații autorizate.

(6)   O parte acceptă în mod normal un lot de marfă reglementată fără vămuirea anticipată a mărfii pe bază de lot, cu excepția cazului în care părțile decid altfel.

(7)   Partea importatoare poate solicita ca autoritatea competentă relevantă a părții exportatoare să demonstreze în mod obiectiv, spre satisfacția părții importatoare, că cerințele de import pot fi îndeplinite sau sunt îndeplinite.

(8)   Părțile ar trebui să urmeze procedura prevăzută în anexa 5-G cu privire la cerințele specifice de import privind sănătatea plantelor.

Articolul 5.8

Audit și verificare

(1)   În scopul de a menține încrederea în punerea în aplicare a prezentului capitol, o parte poate efectua o misiune de audit sau de verificare, sau ambele, cu privire la programul de control al autorității competente a celeilalte părți, în întregime sau parțial. Partea suportă propriile cheltuieli asociate misiunii de audit sau de verificare.

(2)   În cazul în care părțile decid cu privire la principiile și orientările pentru efectuarea unei misiuni de audit sau de verificare, acestea le includ în anexa 5-H. În cazul în care o parte efectuează o misiune de audit sau de verificare, aceasta o desfășoară în conformitate cu principiile și orientările din anexa 5-H.

Articolul 5.9

Certificare la export

(1)   Atunci când este necesar un certificat oficial sanitar pentru a importa un lot de animale vii sau de produse de origine animală, precum și în cazul în care partea importatoare a acceptat măsura sanitară și fitosanitară a părții exportatoare ca fiind echivalentă cu propria sa măsură cu privire la astfel de animale sau produse de origine animală, părțile utilizează modelul de certificat sanitar prevăzut în anexa 5-I pentru un astfel de certificat, cu excepția cazului în care părțile decid altfel. De asemenea, părțile pot utiliza un model de certificat pentru alte produse, în cazul în care decid astfel.

(2)   Anexa 5-I stabilește principii și orientări pentru certificarea la export, inclusiv certificarea electronică, retragerea sau înlocuirea certificatelor, regimurile lingvistice și modelele de certificate.

Articolul 5.10

Controale și taxe la import

(1)   Anexa 5-J prevede principii și orientări pentru controalele și taxele la import, inclusiv rata de frecvență pentru controalele la import.

(2)   În cazul în care controalele la import indică existența unei neconformități cu cerințele relevante referitoare la importuri, măsurile luate de partea importatoare trebuie să se bazeze pe o evaluare a riscurilor implicate și să nu fie mai restrictive asupra schimburilor comerciale decât este necesar pentru a atinge nivelul adecvat de protecție sanitară sau fitosanitară a părții.

(3)   Ori de câte ori este posibil, partea importatoare notifică importatorului unui lot neconform, sau reprezentantului acestuia, motivul pentru neconformitate și le oferă posibilitatea de revizuire a deciziei. Partea importatoare examinează orice informații relevante prezentate pentru a facilita revizuirea.

(4)   O parte poate colecta taxe în scopul de a acoperi costurile suportate pentru a efectua controale la frontieră, fără ca acestea să depășească recuperarea costurilor.

Articolul 5.11

Notificarea și schimbul de informații

(1)   O parte notifică fără întârziere cealaltă parte cu privire la:

(a)

o modificare semnificativă a statutului privind dăunătorii sau bolile, cum ar fi prezența și evoluția unei boli menționate în anexa 5-B;

(b)

o constatare de importanță epidemiologică în ceea ce privește o boală a animalelor, care nu este menționată în anexa 5-B sau care este o boală nouă; și

(c)

o problemă importantă de siguranță alimentară legată de un produs comercializat între părți.

(2)   Părțile depun toate eforturile pentru a face schimb de informații cu privire la alte aspecte relevante, inclusiv:

(a)

o modificare a unei măsuri sanitare și fitosanitare a unei părți;

(b)

orice modificare semnificativă a structurii sau organizării autorității competente a unei părți;

(c)

la cerere, rezultatele controlului oficial al unei părți și un raport privind rezultatele controlului efectuat;

(d)

rezultatele unui control la import în conformitate cu articolul 5.10 în cazul unui lot respins sau neconform; și

(e)

la cerere, o analiză a riscurilor sau un aviz științific emise de una dintre părți și care sunt relevante în sensul prezentului capitol.

(3)   Cu excepția cazului în care Comitetul mixt de gestionare decide altfel, atunci când informațiile menționate la alineatul (1) sau alineatul (2) au fost puse la dispoziție prin intermediul notificării către Registrul central de notificări al OMC sau către organismul internațional de standardizare relevant, în conformitate cu normele sale relevante, cerințele de la alineatele (1) și (2), în măsura în care se aplică informațiilor respective, sunt îndeplinite.

Articolul 5.12

Consultările tehnice

Dacă o parte își exprimă o preocupare considerabilă în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea plantelor, sănătatea animală sau o măsură sanitară și fitosanitară pe care cealaltă parte a propus-o sau a pus-o în aplicare, partea în cauză poate solicita consultări tehnice cu cealaltă parte. Partea vizată de cerere ar trebui să răspundă cererii fără întârziere. Fiecare parte depunere eforturi să furnizeze informațiile necesare pentru a evita o perturbare a schimburilor comerciale și, după caz, pentru a ajunge la o soluție reciproc acceptabilă.

Articolul 5.13

Măsuri sanitare și fitosanitare de urgență

(1)   O parte notifică cealaltă parte cu privire la o măsură sanitară și fitosanitară de urgență în termen de 24 de ore de la decizia sa de a pune în aplicare măsura respectivă. În cazul în care o parte solicită consultări tehnice pentru a aborda măsura sanitară și fitosanitară de urgență, consultările tehnice trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la notificarea măsurii sanitare și fitosanitare de urgență. Părțile vor lua în considerare orice informații furnizate prin intermediul consultărilor tehnice.

(2)   Partea importatoare examinează informațiile care au fost furnizate în timp util de către partea exportatoare atunci când ia decizia cu privire la un lot care, la momentul adoptării măsurii sanitare și fitosanitare de urgență, este transportat între părți.

Articolul 5.14

Comitetul mixt de gestionare pentru măsurile sanitare și fitosanitare

(1)   Comitetul mixt de gestionare pentru măsurile sanitare și fitosanitare („Comitetul mixt de gestionare”), înființat în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (d), este alcătuit din reprezentanți comerciali și în materie de reglementare ai fiecărei părți, responsabili pentru măsurile sanitare și fitosanitare.

(2)   Funcțiile Comitetului mixt de gestionare includ:

(a)

să monitorizeze punerea în aplicare a prezentului capitol, să ia în considerare orice aspect referitor la prezentul capitol și să examineze toate chestiunile care pot să apară în legătură cu punerea sa în aplicare;

(b)

să ofere indicații pentru identificarea, prioritizarea, gestionarea și soluționarea problemelor;

(c)

să abordeze orice cerere formulată de o parte pentru modificarea unui control la import;

(d)

cel puțin o dată pe an, să revizuiască anexele la prezentul capitol, în special în funcție de progresele realizate în cadrul consultărilor prevăzute de prezentul acord. În urma revizuirii, Comitetul mixt de gestionare poate decide să modifice anexele la prezentul capitol. Părțile pot aproba decizia Comitetului mixt de gestionare, în conformitate cu procedurile lor respective necesare pentru intrarea în vigoare a modificării. Decizia intră în vigoare la o dată convenită de către părți;

(e)

să monitorizeze punerea în aplicare a unei decizii menționate la litera (d) de mai sus, precum și aplicarea măsurilor prevăzute la litera (d) de mai sus;

(f)

să asigure un for cu caracter regulat pentru a face schimb de informații legate de sistemul de reglementare al fiecărei părți, inclusiv baza de evaluare științifică și a riscurilor pentru o măsură sanitară și fitosanitară; și

(g)

să pregătească și să mențină un document care detaliază stadiul dezbaterilor între părți cu privire la activitatea acestora privind recunoașterea echivalenței măsurilor sanitare și fitosanitare specifice.

(3)   Comitetul mixt de gestionare poate, printre altele:

(a)

să identifice oportunități pentru un angajament bilateral mai profund, inclusiv relații îmbunătățite, care poate include un schimb de funcționari;

(b)

să discute, într-un stadiu timpuriu, o modificare sau o modificare propusă a unei măsuri sanitare și fitosanitare luate în considerare;

(c)

să faciliteze o mai bună înțelegere între părți cu privire la punerea în aplicare a Acordului SPS și să promoveze cooperarea între părți cu privire la chestiunile sanitare și fitosanitare în discuție în cadrul forurilor multilaterale, inclusiv Comitetul OMC privind măsurile sanitare și fitosanitare și organismele care stabilesc standarde internaționale, după caz; sau

(d)

să identifice și să discute, într-un stadiu timpuriu, inițiative care au o componentă sanitară și fitosanitară și care ar putea beneficia de cooperare.

(4)   Comitetul mixt de gestionare poate stabili grupuri de lucru alcătuite din reprezentanți la nivel de experți ai părților, pentru a aborda chestiuni sanitare și fitosanitare specifice.

(5)   O parte poate sesiza orice chestiune sanitară și fitosanitară Comitetului mixt de gestionare. Comitetul mixt de gestionare ar trebui să examineze chestiunea cât mai repede posibil.

(6)   În cazul în care Comitetul mixt de gestionare nu este în măsură să soluționeze o chestiune cu promptitudine, la cererea unei părți, acesta raportează imediat Comitetului mixt CETA.

(7)   Cu excepția cazului în care părțile decid altfel, Comitetul mixt de gestionare se întrunește și stabilește programul său de lucru în termen de cel mult 180 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului acord și stabilește normele sale de procedură în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord.

(8)   În urma reuniunii sale inițiale, Comitetul mixt de gestionare se întrunește în funcție de necesități, în mod normal o dată pe an. Comitetul mixt de gestionare poate decide să se întrunească prin videoconferință sau teleconferință și poate aborda, de asemenea, chestiuni în afara sesiunii, prin corespondență.

(9)   Comitetul mixt de gestionare prezintă Comitetului mixt CETA un raport anual cu privire la activitățile și programul său de lucru.

(10)   La intrarea în vigoare a prezentului acord, fiecare parte desemnează și informează cealaltă parte, în scris, cu privire la un punct de contact pentru a coordona ordinea de zi a Comitetului mixt de gestionare și pentru a facilita comunicarea în materie sanitară și fitosanitară.

CAPITOLUL ȘASE

Regimul vamal și facilitarea comerțului

Articolul 6.1

Obiective și principii

(1)   Părțile recunosc importanța aspectelor vamale și de facilitare a comerțului în contextul mediului comercial global aflat în evoluție.

(2)   În măsura în care este posibil, părțile cooperează și fac schimb de informații, inclusiv informații cu privire la cele mai bune practici, pentru a promova aplicarea și respectarea măsurilor de facilitare a comerțului prevăzute în prezentul acord.

(3)   Măsurile de facilitare a comerțului nu împiedică mecanismele de protejare a unei persoane prin aplicarea efectivă a legislației unei părți și conformitatea cu aceasta.

(4)   Cerințele și procedurile în materie de import, export și tranzit nu constituie o povară administrativă mai mare, nici nu sunt mai restrictive din punct de vedere comercial decât este absolut necesar pentru realizarea obiectivelor legitime.

(5)   Instrumentele și standardele internaționale existente în domeniul comercial și vamal constituie baza cerințelor și a procedurilor în materie de import, export și tranzit, cu excepția cazurilor în care astfel de instrumente și standarde ar constitui un mijloc ineficace și necorespunzător pentru îndeplinirea obiectivelor legitime urmărite.

Articolul 6.2

Transparență

(1)   Fiecare parte publică sau pune la dispoziție, inclusiv prin mijloace electronice, legislația, reglementările, deciziile judiciare și politicile administrative privind cerințele pentru importul sau exportul de mărfuri.

(2)   Fiecare parte depune eforturi să publice, inclusiv pe internet, reglementările și politicile administrative propuse referitoare la chestiunile vamale și să ofere persoanelor interesate posibilitatea de a prezenta observații înainte de adoptarea acestora.

(3)   Fiecare parte desemnează sau menține unul sau mai multe puncte de contact pentru a răspunde cererilor de informații adresate de persoanele interesate în ceea ce privește aspectele vamale și publică pe internet informațiile cu privire la procedurile pentru formularea de astfel de întrebări.

Articolul 6.3

Acordarea liberului de vamă pentru mărfuri

(1)   Fiecare parte adoptă sau menține proceduri vamale simplificate pentru acordarea efectivă a liberului de vamă pentru mărfuri în scopul de a facilita schimburile comerciale între părți și a reduce costurile pentru importatori și exportatori.

(2)   Fiecare parte se asigură că procedurile simplificate:

(a)

permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri într-o perioadă de timp nu mai mare decât cea necesară pentru a asigura conformitatea cu legislația sa;

(b)

permit acordarea liberului de vamă pentru mărfuri și, în măsura în care este posibil, pentru mărfuri controlate sau reglementate, la primul punct de sosire;

(c)

depun eforturi pentru a permite acordarea rapidă a liberului de vamă pentru mărfuri care necesită vămuire de urgență;

(d)

permit unui importator sau agentului acestuia să scoată mărfuri de sub controlul vamal înainte de stabilirea finală și plata taxelor vamale, a impozitelor și a taxelor. Înainte de acordarea liberului de vamă pentru mărfuri, o parte poate solicita ca un importator să ofere garanții suficiente în formă de garanție, arvună sau un alt instrument adecvat; și

(e)

prevăd, în conformitate cu legislația sa, cerințe de documentație simplificate pentru introducerea de mărfuri cu valoare redusă, prevăzute de fiecare parte.

(3)   Fiecare parte, în procedurile sale simplificate, poate solicita prezentarea de informații mai ample prin înscrierea ulterioară în evidențele contabile și verificări, după caz.

(4)   Fiecare parte permite acordarea accelerată a liberului de vamă pentru mărfuri și, în măsura în care este posibil și dacă este cazul, aceasta:

(a)

prevede prezentarea electronică anticipată și prelucrarea informației înainte de sosirea fizică a mărfurilor pentru a permite acordarea liberului de vamă la sosirea acestora, dacă nu a fost identificat niciun risc sau dacă nu trebuie efectuate controale aleatorii; și

(b)

prevede vămuirea anumitor mărfuri cu o documentație minimă.

(5)   În măsura în care este posibil, fiecare parte se asigură că autoritățile și agențiile sale implicate în controalele la frontieră și alte controale la import și export cooperează și se coordonează pentru a facilita schimburile comerciale, printre altele, prin convergența datelor de import și de export și a cerințelor de documentație și prin stabilirea unei singure locații pentru verificarea documentară și fizică unică a transporturilor.

(6)   Fiecare parte se asigură, în măsura în care este posibil, că cerințele sale de import și de export pentru mărfuri sunt coordonate pentru a facilita schimburile comerciale, indiferent dacă cerințele respective sunt administrate de o agenție sau în numele agenției respective de către administrația vamală.

Articolul 6.4

Valoarea în vamă

(1)   Acordul privind valoarea în vamă reglementează evaluarea în vamă aplicată schimburilor comerciale reciproce dintre părți.

(2)   Părțile cooperează în vederea adoptării unei abordări comune privind aspectele legate de determinarea valorii în vamă.

Articolul 6.5

Clasificarea mărfurilor

Clasificarea mărfurilor în comerțul dintre părți în temeiul prezentului acord este cea stabilită în nomenclatura tarifară respectivă a fiecărei părți în conformitate cu Sistemul armonizat.

Articolul 6.6

Taxe și redevențe

Fiecare parte publică sau pune la dispoziție informații cu privire la taxele și redevențele impuse de o administrație vamală a părții respective, inclusiv prin mijloace electronice. Astfel de informații includ taxele și redevențele aplicabile, motivul specific pentru acestea, autoritatea responsabilă, precum și data și modul în care se efectuează plata. O parte nu impune taxe și redevențe noi sau modificate până când nu publică sau pune la dispoziție în alt mod informațiile în acest sens.

Articolul 6.7

Gestionarea riscurilor

(1)   Fiecare parte își bazează procedurile de examinare, de acordare a liberului de vamă și de verificare după intrare pe principii de evaluare a riscurilor mai degrabă decât pe cerința ca fiecare transport prezentat pentru intrare să fie examinat în mod exhaustiv pentru conformitatea cu cerințele de import.

(2)   Fiecare parte adoptă și aplică cerințele și procedurile de import, export și tranzit pentru mărfuri pe baza unor principii de gestionare a riscurilor și își concentrează măsurile de conformare pe tranzacțiile care necesită atenție.

(3)   Alineatele (1) și (2) nu împiedică o parte de la efectuarea controlului calității și a controalelor de conformitate care pot necesita verificări mai ample.

Articolul 6.8

Automatizare

(1)   Fiecare parte utilizează tehnologii informaționale care accelerează procedurile de acordare a liberului de vamă pentru mărfuri, pentru a facilita schimburile comerciale, inclusiv schimburile comerciale dintre părți.

(2)   Fiecare parte:

(a)

depune eforturi pentru a publica prin mijloace electronice formularele vamale care sunt necesare pentru importul sau exportul de mărfuri;

(b)

permite, sub rezerva dreptului său, depunerea formularelor vamale în cauză în format electronic; și

(c)

dacă este posibil, prin intermediul administrației sale vamale, prevede schimbul electronic de informații cu comunitatea sa de tranzacționare.

(3)   Fiecare parte depune eforturi pentru a:

(a)

dezvolta sau menține sisteme complet interconectate de ghișeu unic pentru a facilita o singură transmitere electronică unică a informațiilor cerute de legislația vamală și nevamală pentru circulația transfrontalieră a mărfurilor; și

(b)

dezvolta un set de elemente și procese de date, în conformitate cu Modelul de date al Organizației Mondiale a Vămilor („OMV”) și recomandările și orientările OMV conexe.

(4)   Părțile se angajează să coopereze cu privire la dezvoltarea de sisteme electronice interoperabile, inclusiv ținând cont de activitatea OMV, pentru a facilita schimburile comerciale între părți.

Articolul 6.9

Decizii anticipate

(1)   Fiecare parte emite, la cerere scrisă, decizii anticipate privind clasificarea tarifară în conformitate cu legislația sa.

(2)   Sub rezerva cerințelor de confidențialitate, fiecare parte publică, de exemplu pe internet, informații cu privire la deciziile anticipate privind clasificarea tarifară care sunt relevante pentru a înțelege și a aplica normele de clasificare tarifară.

(3)   În vederea facilitării comerțului, părțile includ în dialogurile lor bilaterale actualizări periodice privind modificările aduse legislației și măsurilor de punere în aplicare respective ale acestora referitoare la aspectele menționate la alineatele (1) și (2).

Articolul 6.10

Reexaminare și căi de atac

(1)   Fiecare parte se asigură că o acțiune administrativă sau o decizie oficială adoptată în ceea ce privește importul de mărfuri este revizuită prompt de tribunale judiciare, arbitrale sau administrative sau prin proceduri administrative.

(2)   Tribunalul sau funcționarul care acționează în temeiul acestor proceduri administrative este independent de funcționarul sau organismul care emite decizia și are competența de a menține, a modifica sau a inversa hotărârea, în conformitate cu legea națională a părții.

(3)   Înainte de a îndruma o persoană să solicite măsuri reparatorii la un nivel mai formal sau judiciar, fiecare parte prevede o cale de atac la nivel administrativ sau o revizuire care este independentă de funcționarul sau organismul responsabil de acțiunea sau decizia originală.

(4)   Fiecare parte acordă în mod substanțial același drept de revizuire și de a înainta o cale de atac împotriva concluziilor deciziilor anticipate luate de administrația vamală aferentă pe care îl oferă importatorilor de pe teritoriul său unei persoane care a primit o decizie anticipată în conformitate cu articolul 6.9.

Articolul 6.11

Sancțiuni

Fiecare parte se asigură că legislația sa vamală prevede ca sancțiunile aplicate pentru încălcări să fie proporționale și nediscriminatorii și că aplicarea unor astfel de sancțiuni nu conduce la întârzieri nejustificate.

Articolul 6.12

Confidențialitate

(1)   Fiecare parte, în conformitate cu legislația sa, tratează ca strict confidențiale toate informațiile obținute în temeiul prezentului capitol care sunt de natură confidențială sau care sunt furnizate cu titlu confidențial și protejează informațiile respective de o divulgare care ar putea aduce atingere poziției concurențiale a persoanei care furnizează informațiile.

(2)   În cazul în care partea care primește sau obține informațiile menționate la alineatul (1) este obligată prin legea națională să divulge informațiile, acea parte va notifica partea sau persoana care a furnizat informațiile.

(3)   Fiecare parte se asigură că informațiile confidențiale colectate în temeiul prezentului capitol nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele de administrare și aplicare în domeniul vamal, decât cu permisiunea părții sau a persoanei care a furnizat informațiile confidențiale respective.

(4)   O parte poate permite utilizarea informațiilor colectate în temeiul prezentului capitol în cadrul procedurilor administrative, judiciare sau cvasi-judiciare inițiate pentru nerespectarea legilor în domeniul vamal de punere în aplicare a prezentului capitol. O parte notifică partea sau persoana care a furnizat informațiile înainte de o astfel de utilizare.

Articolul 6.13

Cooperare

(1)   Părțile continuă să coopereze în cadrul forurilor internaționale, cum ar fi OMV, pentru a atinge obiective reciproc recunoscute, inclusiv cele prevăzute în Cadrul OMV de standarde privind securitatea și facilitarea comerțului mondial.

(2)   Părțile reexaminează în mod regulat inițiativele internaționale relevante privind facilitarea schimburilor comerciale, inclusiv Culegerea de recomandări privind facilitarea schimburilor comerciale elaborate de Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare și Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite, pentru a identifica domeniile în care mai multe acțiuni comune ar facilita schimburile comerciale dintre părți și ar promova obiective multilaterale comune.

(3)   Părțile cooperează, în conformitate cu Acordul între Comunitatea Europeană și Canada privind cooperarea vamală și asistența reciprocă în probleme vamale, încheiat la Ottawa la 4 decembrie 1997 („Acordul de cooperare vamală Canada-UE”).

(4)   Părțile își oferă asistență reciprocă în domeniul vamal, în conformitate cu Acordul de cooperare vamală Canada-UE, inclusiv în chestiuni legate de o suspiciune de încălcare a legislației vamale a unei părți, astfel cum este definită în acordul respectiv, precum și de punerea în aplicare a prezentului acord.

Articolul 6.14

Comitetul mixt de cooperare vamală

(1)   Comitetul mixt de cooperare vamală, căruia i se acordă autoritatea de a acționa sub auspiciile Comitetului mixt CETA ca o comisie specializată în conformitate cu articolul 26.2 alineatul (1) litera (c) (Comitete specializate), asigură buna funcționare a prezentului capitol și a Protocolului privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii, precum și a articolului 20.43 (Domeniul de aplicare a măsurilor la frontieră) și a articolului 2.8 (Suspendarea temporară a tratamentului tarifar preferențial). Comitetul mixt de cooperare vamală examinează chestiunile care rezultă din aplicarea acestora în conformitate cu obiectivele prezentului acord.

(2)   Pentru chestiunile reglementate de prezentul acord, Comitetul mixt de cooperare vamală este compus din reprezentanți ai autorităților vamale, comerciale sau ai altor autorități competente, după cum consideră adecvat fiecare parte.

(3)   Fiecare parte se asigură că reprezentanții săi în cadrul reuniunilor Comitetului mixt de cooperare vamală au o expertiză care corespunde punctelor de pe ordinea de zi. Comitetul mixt de cooperare vamală se poate întruni într-o configurație specifică de expertiză pentru a aborda chestiunile legate de regulile de origine sau procedurile de determinare a originii fie în configurația „Comitet mixt de cooperare vamală-reguli de origine” sau în cea de „Comitet mixt de cooperare vamală-proceduri de determinare a originii”).

(4)   Comitetul mixt de cooperare vamală poate formula rezoluții, recomandări sau avize și poate prezenta Comitetului mixt CETA proiecte de decizii pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea obiectivelor comune și buna funcționare a mecanismelor stabilite în prezentul capitol și a Protocolului privind regulile de origine și procedurile de determinare a originii, precum și a articolului 20.43 (Domeniul de aplicare a măsurilor la frontieră) și a articolului 2.8 (Suspendarea temporară a tratamentului tarifar preferențial).

CAPITOLUL ȘAPTE

Subvenții

Articolul 7.1

Definiția unei subvenții

(1)   În sensul prezentului acord, o subvenție reprezintă o măsură referitoare la comerțul cu mărfuri care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 1.1 din Acordul SMC.

(2)   O subvenție face obiectul prezentului capitol numai dacă este specifică în sensul articolului 2 din Acordul SMC.

Articolul 7.2

Transparență

(1)   La fiecare doi ani, fiecare parte notifică celeilalte părți următoarele informații cu privire la orice subvenție acordată sau menținută pe teritoriul său:

(a)

temeiul juridic al subvenției;

(b)

forma subvenției; și

(c)

valoarea subvenției sau suma înscrisă în buget pentru subvenții.

(2)   Notificările transmise la OMC în temeiul articolului 25.1 din Acordul SMC sunt considerate ca îndeplinind cerința de la alineatul (1).

(3)   La cererea celeilalte părți, o parte furnizează prompt informații și răspunde la întrebări referitoare la anumite cazuri de sprijin guvernamental acordat pentru comerțul cu servicii prestate pe teritoriul său.

Articolul 7.3

Consultări privind subvențiile și sprijinul guvernamental în sectoare altele decât agricultura și pescuitul

(1)   În cazul în care o parte consideră că o subvenție sau un caz particular de sprijin guvernamental pentru comerțul cu servicii acordat de către cealaltă parte afectează negativ sau poate afecta negativ interesele sale, aceasta poate comunica preocupările sale celeilalte părți și poate solicita consultări în această privință. Partea solicitată acordă atenție deplină și examinează cu înțelegere o astfel de cerere.

(2)   În timpul consultărilor, o parte poate solicita informații suplimentare despre o subvenție sau un caz special de sprijin guvernamental pentru comerțul cu servicii acordat de cealaltă parte, inclusiv obiectivul de politică, valoarea sa, precum și orice măsuri luate pentru a limita posibilul efect de denaturare asupra comerțului.

(3)   Pe baza consultărilor, partea solicitată depune eforturi pentru a elimina sau a reduce la minimum orice efecte adverse ale subvenției sau ale cazului special de sprijin guvernamental pentru comerțul cu servicii asupra intereselor părții solicitante.

(4)   Prezentul articol nu se aplică subvențiilor pentru mărfuri agricole și produse pescărești și nu aduce atingere articolelor 7.4 și 7.5.

Articolul 7.4

Consultări privind subvențiile pentru produse agricole și produse pescărești

(1)   Părțile împărtășesc obiectivul de a lucra împreună pentru a ajunge la un acord:

(a)

pentru a consolida în continuare disciplinele multilaterale și normele privind comerțul agricol în cadrul OMC; și

(b)

pentru a contribui la dezvoltarea unei rezoluții multilaterale globale privind subvențiile în domeniul pescuitului.

(2)   În cazul în care o parte consideră că o subvenție sau furnizarea de sprijin guvernamental acordat de către cealaltă parte afectează negativ sau poate afecta negativ interesele sale în ceea ce privește produsele agricole sau produsele pescărești, aceasta poate comunica preocupările sale celeilalte părți și poate solicita consultări în această privință.

(3)   Partea solicitată acordă atenție deplină și examinează cu înțelegere o astfel de cerere și depune toate eforturile pentru a elimina sau a reduce la minimum efectele adverse ale subvenției sau ale furnizării de sprijin guvernamental asupra intereselor părții solicitante în ceea ce privește produsele agricole și produsele pescărești.

Articolul 7.5

Subvențiile la export în domeniul agriculturii

(1)   În sensul prezentului articol:

(a)

subvenție la export înseamnă o subvenție la export în sensul articolului 1 litera (e) din Acordul privind agricultura; și

(b)

eliminarea totală a unui tarif se referă, în cazul în care există contingente tarifare, la eliminarea fie a tarifului aplicabil în cadrul contingentului, fie a tarifului peste contingent.

(2)   O parte nu adoptă sau nu menține o subvenție la export pentru un produs agricol care este exportat sau încorporat într-un produs care este exportat către teritoriul celeilalte părți după ce cealaltă parte a eliminat complet tariful, imediat sau după perioada de tranziție, pentru produsul în cauză, în conformitate cu anexa 2-A (Eliminarea tarifelor), inclusiv listele sale tarifare.

Articolul 7.6

Confidențialitate

Atunci când furnizează informații în temeiul prezentului capitol, o parte nu este obligată să divulge informații confidențiale.

Articolul 7.7

Excluderea subvențiilor și a sprijinului guvernamental pentru serviciile audiovizuale și industriile culturale

Nicio dispoziție a prezentului acord nu se aplică filialelor sau sprijinului guvernamental pentru serviciile audiovizuale în cazul Uniunii Europene și pentru industriile culturale în cazul Canadei.

Articolul 7.8

Relația cu Acordul OMC

Părțile reafirmă drepturile și obligațiile care le revin în conformitate cu articolul VI din GATT 1994, Acordul SMC și Acordul privind agricultura.

Articolul 7.9

Soluționarea litigiilor

Articolele 7.3 și 7.4 din prezentul capitol nu sunt supuse dispozițiilor în materie de soluționare a litigiilor din prezentul acord.

CAPITOLUL OPT

Investiții

Secțiunea A

Definiții și domeniu de aplicare

Articolul 8.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă activitățile care nu sunt desfășurate pe bază comercială și nici în concurență cu unul sau mai mulți operatori economici;

 

servicii de reparații și întreținere a aeronavelor înseamnă activități care sunt efectuate asupra unei aeronave sau unei părți dintr-o aeronavă retrasă din serviciu și nu includ așa-numita întreținere „în linie”.

 

servicii de exploatare a aeroporturilor înseamnă exploatarea sau gestionarea, pe bază de comision sau contract, a infrastructurii aeroportuare, inclusiv terminale, piste, căi de rulare și platforme, spații de parcare și sisteme de transport în interiorul aeroportului. Pentru o mai mare certitudine, serviciile de exploatare a aeroporturilor nu includ drepturile de proprietate sau investițiile în aeroporturi sau terenuri ale aeroportului sau oricare dintre funcțiile îndeplinite de un consiliu de administrație. Serviciile de exploatare a aeroporturilor nu includ serviciile de navigație aeriană;

 

sechestru înseamnă confiscarea bunurilor unei părți la litigiu, pentru a asigura sau a garanta executarea unei hotărâri;

 

servicii privind sistemele informatizate de rezervare înseamnă serviciile furnizate de sistemele informatizate care conțin informații despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarifele și regulile de stabilire a prețurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

 

informații confidențiale sau protejate înseamnă:

(a)

informații comerciale confidențiale; sau

(b)

informații care sunt protejate împotriva divulgării către public;

(i)

în cazul informațiilor privind pârâtul, în conformitate cu legislația pârâtului;

(ii)

în cazul altor informații, în conformitate cu o lege sau cu norme declarate de tribunal ca fiind aplicabile pentru dezvăluirea unor astfel de informații;

 

investiție reglementată înseamnă, cu privire la o parte, o investiție:

(a)

de pe teritoriul său;

(b)

efectuată în conformitate cu legea aplicabilă la data efectuării investiției;

(c)

deținută în mod direct sau indirect sau controlată de un investitor al celeilalte părți; și

(d)

existentă la data intrării în vigoare a prezentului acord sau efectuată sau dobândită ulterior;

 

parte la litigiu înseamnă investitorul care inițiază o procedură în temeiul secțiunii F sau pârâtul. În sensul secțiunii F și fără a aduce atingere articolului 8.14, un investitor nu include o parte;

 

părți la litigiu înseamnă atât investitorul, cât și pârâtul;

 

ordin de încetare înseamnă un ordin de interzicere sau de limitare a unei acțiuni;

 

întreprindere înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la articolul 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală) și o sucursală sau o reprezentanță a unei întreprinderi;

 

servicii de handling la sol înseamnă furnizarea unui serviciu pe bază de comision sau de contract pentru: administrare și supraveghere la sol, inclusiv controlul factorului de ocupare și comunicare; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; handlingul mărfurilor și al corespondenței; handlingul rampei și servicii la bordul aeronavei; handlingul combustibilului și al uleiului; întreținerea de linie a aeronavelor, operațiuni de zbor și administrarea echipajului; transport de suprafață; sau servicii de catering. Serviciile de handling la sol nu includ serviciile de pază sau exploatarea sau gestionarea infrastructurii aeroportuare centralizate precum sistemele de handling al bagajelor, instalațiile pentru degivrare, sistemele de distribuție a combustibilului sau sistemele de transport în interiorul aeroportului;

 

ICSID înseamnă Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții;

 

Norme privind instrumentul suplimentar ICSID înseamnă Normele privind Facilitatea suplimentară pentru administrarea procedurilor de către Secretariatul Centrului Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții;

 

Convenția ICSID înseamnă Convenția pentru reglementarea diferendelor relative la investiții între state și resortisanți ai altor state, adoptată la 18 martie 1965 la Washington;

 

drepturi de proprietate intelectuală înseamnă drepturile de autor și drepturile conexe, drepturile de marcă, drepturile asupra indicațiilor geografice, drepturile asupra desenelor și modelelor industriale, drepturile de brevet, drepturile asupra topografiilor de circuite integrate, drepturile legate de protecția informațiilor confidențiale și drepturile cultivatorilor de plante; și, în cazul în care astfel de drepturi sunt prevăzute de legislația unei părți, drepturile asupra modelelor de utilitate. Prin decizia Comitetului mixt CETA, se pot adăuga alte categorii de proprietate intelectuală la această definiție;

 

investiție înseamnă toate tipurile de active pe care un investitor le deține sau le controlează, în mod direct sau indirect, care prezintă caracteristicile unei investiții, inclusiv o anumită durată și alte caracteristici precum angajarea de capital sau de alte resurse, așteptarea obținerii unui câștig sau a unui profit sau asumarea riscurilor. Formele pe care le poate lua o investiție includ:

(a)

o întreprindere;

(b)

părți sociale, acțiuni și alte forme de participare la capital în cadrul unei întreprinderi;

(c)

obligațiuni, obligațiuni negarantate și alte titluri de creanță ale unei întreprinderi;

(d)

un împrumut acordat unei întreprinderi;

(e)

orice alt tip de interes într-o întreprindere;

(f)

un interes care decurge din:

(i)

o concesiune acordată în conformitate cu legislația unei părți sau în temeiul unui contract, inclusiv pentru a căuta, a cultiva, a extrage sau a exploata resurse naturale,

(ii)

un contract la cheie, de construcții, de producție sau de partajare a veniturilor; sau

(iii)

alte contracte similare;

(g)

drepturi de proprietate intelectuală;

(h)

alte drepturi asupra bunurilor mobile, corporale sau necorporale, sau asupra bunurilor imobile și drepturi conexe;

(i)

creanțe în numerar sau pretenții de îndeplinire a obligațiilor în temeiul unui contract;

 

Pentru o mai mare certitudine, creanțele în numerar nu includ:

(a)

creanțele în numerar care decurg exclusiv din contracte comerciale pentru vânzarea de mărfuri sau servicii de către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul unei părți către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul celeilalte părți.

(b)

finanțarea internă a unor astfel de contracte; sau

(c)

orice ordin, hotărâre sau hotărâre arbitrală legată de literele (a) sau (b).

Profiturile investite sunt tratate ca investiții. Orice modificare a formei în care sunt investite sau reinvestite activele nu afectează clasificarea lor ca investiții;

 

investitor înseamnă o parte, o persoană fizică sau o întreprindere a unei părți, alta decât o sucursală sau o reprezentanță, care intenționează să efectueze, efectuează sau a efectuat o investiție pe teritoriul celeilalte părți;

În sensul prezentei definiții, o întreprindere a unei părți este:

(a)

o întreprindere care este constituită sau organizată în conformitate cu legile acelei părți și desfășoară activități comerciale substanțiale pe teritoriul părții respective; sau

(b)

o întreprindere care este constituită sau organizată în conformitate cu legile acelei părți și este deținută sau controlată în mod direct sau indirect de o persoană fizică a părții respective sau de o întreprindere menționată la litera (a);

 

întreprindere stabilită pe plan local înseamnă o persoană juridică care este constituită sau organizată în conformitate cu legile aplicabile pe teritoriul pârâtului și pe care un investitor al celeilalte părți o deține sau o controlează în mod direct sau indirect;

 

persoană fizică înseamnă:

(a)

în cazul Canadei, o persoană fizică care este cetățean sau rezident permanent al Canadei; și

(b)

în cazul părții UE, o persoană fizică care are cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene în conformitate cu legislația acestuia, iar pentru Letonia, de asemenea, o persoană fizică având reședința permanentă în Republica Letonia, care nu este cetățean al Republicii Letonia sau al altui stat, dar care are dreptul, în conformitate cu legile și reglementările din Republica Letonia, să i se elibereze un pașaport pentru non-cetățeni;

O persoană fizică care este cetățean al Canadei și are cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene este considerată a fi în mod exclusiv o persoană fizică a părții a cărei cetățenie dominantă și efectivă o deține;

O persoană fizică care are cetățenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene sau care este cetățean al Canadei și este, de asemenea, rezident permanent al celeilalte părți, este considerată a fi în mod exclusiv o persoană fizică a părții a cărei cetățenie o deține, după caz;

 

Convenția de la New York înseamnă Convenția Organizației Națiunilor Unite pentru recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, încheiată la New York la 10 iunie 1958;

 

parte necontestatară înseamnă Canada, în cazul în care Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene este pârâtul, sau Uniunea Europeană, în cazul în care Canada este pârâtul;

 

pârât înseamnă Canada sau, în cazul Uniunii Europene, oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene sau Uniunea Europeană în temeiul articolului 8.21;

 

randament înseamnă toate sumele generate de o investiție sau o reinvestiție, inclusiv profit, redevențe și dobânzi sau alte comisioane și plăți în natură;

 

vânzarea și promovarea serviciilor de transport aerian înseamnă posibilitatea pentru transportatorul aerian în cauză de a vinde și de a-și promova liber serviciile de transport aerian, inclusiv toate aspectele legate de comercializare, cum ar fi studii de piață, publicitate și distribuție, dar excluzând stabilirea prețurilor serviciilor de transport aerian sau condițiile aplicabile;

 

finanțare de către o terță parte înseamnă orice finanțare asigurată de o persoană fizică sau juridică care nu este parte la litigiu dar care încheie un acord cu una dintre părțile la litigiu în scopul de a finanța parțial sau integral costul procedurilor fie sub forma unei donații sau a unui grant, fie în schimbul unei remunerații a cărei sumă este în funcție de rezultatul litigiului.

 

tribunal înseamnă instanța de arbitraj instituită în temeiul articolului 8.27;

 

reguli de arbitraj UNCITRAL înseamnă regulile de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru dreptul comercial internațional; și

 

reguli de transparență UNCITRAL înseamnă Regulile UNCITRAL privind transparența în arbitrajul dintre investitor și stat inițiat în baza tratatelor;

Articolul 8.2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte pe teritoriul propriu (5) referitoare la:

(a)

un investitor al celeilalte părți;

(b)

o investiție reglementată; și

(c)

cu privire la articolul 8.5, orice investiții de pe teritoriul său.

(2)   În ceea ce privește stabilirea sau achiziționarea unei investiții reglementate (6), secțiunile B și C nu se aplică unei măsuri referitoare la:

(a)

servicii aeriene sau servicii conexe în sprijinul serviciilor aeriene și servicii furnizate prin mijloace de transport aeriene (7), altele decât:

(i)

serviciile de reparații și întreținere a aeronavelor;

(ii)

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii)

serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);

(iv)

serviciile de asistență la sol;

(v)

serviciile de exploatare a aeroporturilor; sau

(b)

activități desfășurate în exercitarea autorității guvernamentale.

(3)   Pentru partea UE, secțiunile B și C nu se aplică unei măsuri în ceea ce privește serviciile audio-vizuale. Pentru Canada, secțiunile B și C nu se aplică unei măsuri în ceea ce privește industriile culturale.

(4)   Cererile pot fi depuse de către un investitor în temeiul prezentului capitol numai în conformitate cu articolul 8.18 și cu respectarea procedurilor stabilite de altfel în secțiunea F. Cererile cu privire la o obligație prevăzută în secțiunea B sunt excluse din domeniul de aplicare a secțiunii F. Cererile în temeiul secțiunii C, cu privire la stabilirea sau achiziționarea unei investiții reglementate, sunt excluse din domeniul de aplicare a secțiunii F. Secțiunea D se aplică numai pentru o investiție reglementată și pentru un investitor în ceea ce privește investiția reglementată a acestuia.

(5)   Prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților în temeiul Acordului privind transportul aerian dintre Canada și Comunitatea Europeană și statele sale membre, încheiat la Bruxelles la 17 decembrie 2009 și la Ottawa la 18 decembrie 2009.

Articolul 8.3

Relația cu alte capitole

(1)   Prezentul capitol nu se aplică măsurilor adoptate sau menținute de către o parte în cazul în care măsurile se aplică investitorilor sau investițiilor acestora care intră sub incidența capitolului treisprezece (Servicii financiare).

(2)   O cerință a unei părți ca un prestator de servicii al celeilalte părți să constituie o obligațiune sau o altă formă de garanție financiară, ca o condiție pentru prestarea unui serviciu pe teritoriul său, nu este suficientă pentru ca prezentul capitol să se aplice măsurilor adoptate sau menținute de către partea respectivă cu privire la prestarea transfrontalieră a serviciului în cauză. Prezentul capitol se aplică măsurilor adoptate sau menținute de partea respectivă cu privire la obligațiunea sau garanția financiară constituită, în cazul în care o astfel de obligațiune sau garanție financiară este o investiție reglementată.

Secțiunea B

Stabilirea investițiilor

Articolul 8.4

Accesul pe piață

(1)   O parte nu adoptă sau nu menține, în ceea ce privește accesul pe piață prin stabilirea de către un investitor al celeilalte părți, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza teritoriului la nivel național, provincial, teritorial, regional sau local de guvernare, o măsură care:

(a)

impune limitări cu privire la:

(i)

numărul de întreprinderi care pot desfășura o activitate economică specifică, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi sau cerința de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

(ii)

valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

(iii)

numărul total de operațiuni sau cantitatea totală a producției exprimată în unități numerice determinate sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice (8);

(iv)

participarea capitalului străin exprimat sub forma unei limite procentuale maxime de participație străină sau valoarea totală a investițiilor străine individuale sau cumulate; sau

(v)

numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector sau pe care le poate angaja o întreprindere și care sunt necesare și direct legate de desfășurarea unei activități economice sub forma contingentelor numerice sau a unui test privind necesitățile economice; sau

(b)

restrânge sau impune anumite tipuri de entități juridice sau de asocieri în participație prin care o întreprindere poate desfășura o activitate economică.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, următoarele dispoziții sunt în conformitate cu alineatul (1):

(a)

o măsură privind reglementările referitoare la zonare și planificare urbană, care afectează dezvoltarea sau utilizarea terenurilor sau o altă măsură similară;

(b)

o măsură care impune separarea proprietății asupra infrastructurii de proprietatea asupra produselor sau serviciilor furnizate prin intermediul infrastructurii respective, pentru a asigura o concurență loială, de exemplu, în domeniul energiei, al transporturilor și al telecomunicațiilor;

(c)

o măsură care restricționează concentrarea proprietății pentru a asigura o concurență loială;

(d)

o măsură care vizează să asigure conservarea și protejarea resurselor naturale și a mediului, inclusiv o limitare a disponibilității, a numărului și a domeniului de aplicare a concesiilor acordate, precum și impunerea unui moratoriu sau a unei interdicții;

(e)

o măsură care să limiteze numărul autorizațiilor acordate pe fondul constrângerilor tehnice sau fizice, de exemplu, spectrul și frecvențele de telecomunicații; sau

(f)

o măsură care impune ca un anumit procent din acționarii, proprietarii, asociații sau directorii unei întreprinderi să fie calificați sau să practice o anumită profesie, cum ar fi avocați sau contabili.

Articolul 8.5

Cerințe de performanță

(1)   O parte nu impune sau nu aplică următoarele cerințe sau nu aplică un angajament sau o obligație în legătură cu stabilirea, achiziționarea, extinderea, desfășurarea, exploatarea și gestionarea oricăror investiții pe teritoriul său pentru:

(a)

a exporta un anumit nivel sau procent al unei mărfi sau al unui serviciu;

(b)

a atinge un anumit nivel sau procent de conținut intern;

(c)

a cumpăra, a utiliza sau a acorda o preferință pentru o marfă produsă sau un serviciu prestat pe teritoriul său sau pentru a achiziționa o marfă sau un serviciu de la persoane fizice sau întreprinderi de pe teritoriul său;

(d)

a raporta volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea fluxurilor de intrări de valută străină aferente investiției respective;

(e)

a restricționa vânzările pe teritoriul său pentru un produs sau serviciu produs sau furnizat ca urmare a investiției, prin raportarea vânzărilor la volumul sau la valoarea propriilor exporturi sau a câștigurilor din schimb valutar;

(f)

a transfera tehnologie, un proces de producție sau alte cunoștințe care fac obiectul unui drept de proprietate către o persoană fizică sau o întreprindere de pe teritoriul său; sau

(g)

a furniza exclusiv de pe teritoriul părții un produs sau un serviciu prestat prin investiția într-o anumită piață regională sau mondială.

(2)   O parte nu condiționează primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu stabilirea, achiziționarea, extinderea, gestionarea, desfășurarea sau exploatarea oricăror investiții de pe teritoriul său, de respectarea oricăreia dintre următoarele cerințe:

(a)

de a atinge un anumit nivel sau procent de conținut intern;

(b)

de a achiziționa, a utiliza sau a acorda o preferință pentru o marfă produsă pe teritoriul său sau de a achiziționa o marfă de la un producător pe teritoriul său;

(c)

de a raporta volumul sau valoarea importurilor la volumul sau valoarea exporturilor sau la valoarea fluxurilor de intrări de valută străină aferente investiției respective; sau

(d)

de a restricționa vânzările pe teritoriul său pentru un produs sau serviciu produs sau furnizat ca urmare a investiției, prin raportarea vânzărilor la volumul sau la valoarea propriilor exporturi sau a câștigurilor din schimb valutar.

(3)   Alineatul (2) nu împiedică o parte să condiționeze primirea sau primirea în continuare a unui avantaj, în legătură cu o investiție de pe teritoriul său, de respectarea unei cerințe de a localiza producția, de a presta un serviciu, de a forma sau de a angaja lucrători, de a construi sau de a extinde anumite instalații sau de a desfășura activități de cercetare și dezvoltare pe teritoriul său.

(4)   Alineatul (1) litera (f) nu se aplică în cazul în care cerința este impusă sau angajamentul sau obligația este aplicată de către o instanță, un tribunal administrativ sau o autoritate de concurență pentru a remedia o încălcare a legislației în domeniul concurenței.

(5)   Dispozițiile de la:

(a)

alineatul (1) literele (a), (b) și (c) și alineatul 2 literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor de calificare pentru o marfă sau un serviciu în ceea ce privește participarea la promovarea exportului și programele de ajutor extern;

(b)

prezentul articol nu se aplică achizițiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziționat în scopuri guvernamentale și nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziția respectivă este o „achiziție reglementată” în sensul articolului 19.2 (Obiectul și domeniul de aplicare).

(6)   Pentru o mai mare certitudine, alineatul (2) literele (a) și (b) nu se aplică cerințelor impuse de o parte importatoare cu privire la conținutul unei mărfi necesare pentru a beneficia de tarife preferențiale sau de contingente preferențiale.

(7)   Prezentul articol nu aduce atingere angajamentelor unei părți în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului.

Secțiunea C

Tratament nediscriminatoriu

Articolul 8.6

Tratamentul național

(1)   Fiecare parte acordă unui investitor al celeilalte părți și unei investiții reglementate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat în situații similare propriilor investitori și investițiilor acestora în ceea ce privește stabilirea, achiziția, extinderea, desfășurarea, exploatarea, gestionarea, menținerea, utilizarea, beneficierea de și vânzarea sau o altă formă de înstrăinare a investițiilor pe care le dețin pe teritoriul său.

(2)   Tratamentul acordat de o parte în conformitate cu alineatul (1) înseamnă, cu privire la un guvern canadian altul decât la nivel federal, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel mai favorabil tratament acordat în situații similare de către guvernul respectiv investitorilor din Canada pe teritoriul său și investițiilor unor astfel de investitori.

(3)   Tratamentul acordat de o parte în conformitate cu alineatul (1) înseamnă, cu privire la un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel mai favorabil tratament acordat în situații similare de către guvernul respectiv investitorilor din UE pe teritoriul său și investițiilor unor astfel de investitori.

Articolul 8.7

Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate

(1)   Fiecare parte acordă unui investitor al celeilalte părți și unei investiții reglementate un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat în situații similare investitorilor unei țări terțe și investițiilor acestora în ceea ce privește stabilirea, achiziția, extinderea, desfășurarea, exploatarea, gestionarea, menținerea, utilizarea, beneficierea de și vânzarea sau o altă formă de înstrăinare a investițiilor pe care le dețin pe teritoriul său.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, tratamentul acordat de o parte în temeiul alineatului (1) înseamnă, cu privire la un guvern canadian altul decât la nivel federal sau cu privire la un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, tratamentul acordat în situații similare de guvernul respectiv investitorilor de pe teritoriul său și investițiilor unor astfel de investitori aparținând unei țări terțe.

(3)   Alineatul (1) nu se aplică tratamentului acordat de o parte care prevede recunoașterea, inclusiv printr-o înțelegere sau un acord cu o țară terță care recunoaște acreditarea serviciilor de testare și analiză și a furnizorilor de astfel de servicii, acreditarea serviciilor de reparație și întreținere și a furnizorilor de astfel de servicii, precum și certificarea calificărilor sau a rezultatelor sau a activității desfășurate de serviciile acreditate și furnizorii de servicii în cauză.

(4)   Pentru o mai mare certitudine, „tratamentul” la care se face referire la alineatele (1) și (2) nu include procedurile de soluționare a litigiilor legate de investiții între investitori și stat prevăzute în alte tratate internaționale de investiții și în alte acorduri comerciale. Obligațiile de fond din alte tratate internaționale de investiții și din alte acorduri comerciale nu constituie în sine „tratament” și, prin urmare, nu pot conduce la o încălcare a prezentului articol, la lipsa măsurilor adoptate sau menținute de către o parte în conformitate cu obligațiile respective.

Articolul 8.8

Membrii echipei de conducere și consiliile de administrație

O parte nu impune obligația ca o întreprindere de pe teritoriul său, care constituie, de asemenea, o investiție reglementată, să numească în funcții de conducere sau în consiliul de administrație persoane fizice de o anumită cetățenie.

Secțiunea D

Protecția investițiilor

Articolul 8.9

Investiții și măsuri de reglementare

(1)   În sensul prezentului capitol, părțile îți reafirmă dreptul de a reglementa pe teritoriile lor, pentru a atinge obiective politice legitime, cum ar fi protecția sănătății publice, a siguranței, a mediului sau a moralei publice, protecția socială sau a consumatorilor sau promovarea și protejarea diversității culturale.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, simplul fapt că o parte reglementează, inclusiv printr-o modificare a legislației sale, într-un mod care afectează în mod negativ o investiție sau interferează cu așteptările investitorului, inclusiv așteptările sale de profit, nu constituie o încălcare a unei obligații în temeiul prezentei secțiuni.

(3)   Pentru o mai mare certitudine, decizia unei părți de a emite, reînnoi sau menține o subvenție:

(a)

în absența oricărui angajament specific în temeiul legii sau a unui contract de a emite, reînnoi sau menține subvenția respectivă; sau

(b)

în conformitate cu eventualele condiții sau termeni asociați emiterii, reînnoirii sau menținerii subvenției;

nu constituie o încălcare a dispozițiilor prezentei secțiuni.

(4)   Pentru o mai mare certitudine, nimic în această secțiune nu va fi interpretat ca împiedicând o parte de la întreruperea acordării unei subvenții (9) sau solicitând rambursarea acesteia în cazul în care măsura este necesară pentru a se conforma obligațiilor internaționale între părți sau a fost dispusă de către o instanță competentă, tribunal administrativ sau de altă autoritate competentă (10), sau ca reprezentând o obligație a unei părți de a compensa investitorul.

Articolul 8.10

Tratamentul investitorilor și al investițiilor reglementate

(1)   Fiecare parte acordă pe teritoriul său investițiilor reglementate ale celeilalte părți și investitorilor, în ceea ce privește investițiile reglementate ale acestora, un tratament corect și echitabil, precum și protecție și securitate depline, în conformitate cu alineatele (2)-(7).

(2)   O parte încalcă obligația de tratament corect și echitabil la care se face referire la alineatul (1) în cazul în care o măsură sau o serie de măsuri constituie:

(a)

denegarea de justiție în cadrul procedurilor penale, civile sau administrative;

(b)

încălcarea fundamentală a dreptului la un proces echitabil, inclusiv o încălcare fundamentală a transparenței, în cadrul procedurilor judiciare și administrative;

(c)

arbitraritate manifestă;

(d)

discriminare specifică pe motive vădit abuzive, cum ar fi sexul, rasa sau credința religioasă;

(e)

tratamentul abuziv al investitorilor, cum ar fi constrângere, violență și hărțuire; sau

(f)

o încălcare a oricăror elemente suplimentare ale obligației de a asigura un tratament corect și echitabil, asumată de părți în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol.

(3)   Periodic sau la cererea unei părți, părțile revizuiesc conținutul obligației de a asigura un tratament corect și echitabil. Comitetul pentru servicii și investiții, instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (b) (Comitete specializate), poate să elaboreze recomandări în acest sens și să le înainteze Comitetului mixt CETA în vederea luării unei decizii.

(4)   Atunci când se aplică obligația de a asigura un tratament corect și echitabil de mai sus, tribunalul poate lua în considerare dacă o parte a adresat o solicitare specifică unui investitor de a induce o investiție reglementată, care a creat o încredere legitimă și pe care investitorul s-a bazat în luarea deciziei de a efectua sau de a menține investiția reglementată, dar pe care partea și-a retras-o ulterior.

(5)   Pentru o mai mare certitudine, „protecția și securitatea depline” se referă la obligațiile părții referitoare la securitatea fizică a investitorilor și a investițiilor reglementate.

(6)   Pentru o mai mare certitudine, o încălcare a unei alte dispoziții a prezentului acord sau a unui acord internațional separat nu constituie o încălcare a prezentului articol.

(7)   Pentru o mai mare certitudine, faptul că o măsură încalcă dreptul intern nu constituie în sine, o încălcare a prezentului articol. Pentru a constata dacă măsura încalcă prezentul articol, tribunalul trebuie să ia în considerare dacă o parte nu a acționat în mod inconsecvent cu obligațiile prevăzute la alineatul (1).

Articolul 8.11

Compensarea pierderilor

În pofida articolului 8.15 alineatul (5) litera (b), fiecare parte acordă investitorilor celeilalte părți, ale căror investiții reglementate suferă pierderi cauzate de un conflict armat, un conflict civil, o stare de urgență sau dezastre naturale pe teritoriul său, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat propriilor investitori sau investitorilor unei țări terțe, oricare dintre acestea este mai favorabil pentru investitorul în cauză, în ceea ce privește restituirea, despăgubirea, compensarea sau o altă măsură reparatorie.

Articolul 8.12

Exproprierea

(1)   O parte nu naționalizează sau nu expropriază o investiție reglementată fie direct, fie indirect prin intermediul unor măsuri cu efect echivalent naționalizării sau exproprierii („expropriere”), cu excepția:

(a)

celor care deservesc un scop public,

(b)

celor în temeiul unei proceduri de drept;

(c)

celor efectuate în mod nediscriminatoriu; și

(d)

celor efectuate în schimbul plății unei compensații prompte, adecvate și efective.

Pentru o mai mare certitudine, prezentul alineat se interpretează în conformitate cu anexa 8-A.

(2)   Compensația menționată la alineatul (1) se ridică la valoarea de piață justă a investiției la momentul imediat anterior celui în care exproprierea sau anunțarea exproprierii au fost făcute publice, oricare dintre acestea este mai recentă. Criteriile de evaluare includ valoarea bazată pe continuitatea activității, valoarea activelor, inclusiv valoarea fiscală declarată a activelor corporale, precum și alte criterii, după caz, pentru determinarea valorii de piață juste.

(3)   Compensația include, de asemenea, dobânda la o rată comercială normală de la data exproprierii până la data efectuării plății și, în vederea asigurării eficacității pentru investitor, este plătită și devine transferabilă, fără întârziere, în țara desemnată de investitor și în moneda țării a cărei naționalitate o deține investitorul sau în orice valută liber convertibilă acceptată de investitor.

(4)   Investitorul afectat are dreptul, în temeiul legislației părții expropriante, la o examinare promptă a pretenției sale și a evaluării investiției sale, de către o autoritate judiciară sau o altă autoritate independentă a părții respective, în conformitate cu principiile prevăzute la prezentul articol.

(5)   Prezentul articol nu se aplică eliberării de licențe obligatorii acordate în legătură cu drepturile de proprietate intelectuală, în măsura în care o astfel de eliberare este compatibilă cu Acordul TRIPS.

(6)   Pentru o mai mare certitudine, revocarea, limitarea sau crearea drepturilor de proprietate intelectuală, în cazul în care măsurile respective sunt compatibile cu Acordul TRIPS și capitolul douăzeci (Proprietate intelectuală), nu constituie expropriere. Pe de altă parte, o decizie conform căreia măsurile respective sunt incompatibile cu Acordul TRIPS sau capitolul douăzeci (Proprietate intelectuală) nu justifică o expropriere.

Articolul 8.13

Transferuri

(1)   Fiecare parte permite toate transferurile referitoare la o investiție reglementată, care urmează să fie efectuate fără restricții sau întârziere și într-o monedă liber convertibilă. Aceste transferuri includ:

(a)

aporturi de capital, cum ar fi fondurile principale și suplimentare pentru menținerea, dezvoltarea sau majorarea investiției;

(b)

profituri, dividende, dobânzi, câștiguri de capital, plăți de redevențe, taxe de administrare, asistență tehnică și alte taxe sau alte forme de venituri sau sume provenite din investiția reglementată;

(c)

venituri din vânzarea sau lichidarea integrală sau a unei părți a investiției reglementate;

(d)

plăți efectuate în cadrul unui contract încheiat de către investitor sau al investiției reglementate, inclusiv plățile efectuate în temeiul unui acord de împrumut;

(e)

plățile efectuate în temeiul articolelor 8.11 și 8.12;

(f)

câștigurile și alte remunerații ale personalului străin care lucrează în legătură cu o investiție; și

(g)

plățile de despăgubire, în temeiul unei sentințe pronunțate în conformitate cu secțiunea F.

(2)   O parte nu solicită propriilor investitori să transfere sau nu își sancționează investitorii pentru faptul că nu au transferat venitul, câștigurile, profitul sau alte sume provenite din sau care pot fi atribuite investițiilor pe teritoriul celeilalte părți.

(3)   Nicio dispoziție din prezentul articol nu se interpretează ca interzicând unei părți să aplice, în mod echitabil și nediscriminatoriu și nu într-un mod care ar constitui o restricție disimulată privind transferurile, propriile legi referitoare la:

(a)

faliment, insolvabilitate sau protejarea drepturilor creditorilor;

(b)

emiterea, tranzacționarea sau comercializarea de titluri de valoare;

(c)

infracțiuni sau acte cu caracter penal;

(d)

raportarea financiară sau înregistrarea contabilă a transferurilor atunci când acest lucru este necesar pentru a veni în sprijinul autorităților de aplicare a legii sau al autorităților de reglementare financiară; și

(e)

punerea în aplicare a hotărârilor în cadrul procedurilor judecătorești.

Articolul 8.14

Subrogarea

În cazul în care o parte sau o agenție a unei părți efectuează o plată în cadrul unei indemnizații, al unei garanții sau al unui contract de asigurare, pe care le-a încheiat în ceea ce privește o investiție realizată de către unul dintre investitorii săi pe teritoriul celeilalte părți, cealaltă parte recunoaște faptul că părții sau agenției acesteia îi revin, în orice situație, aceleași drepturi ca cele ale investitorului în ceea ce privește investiția. Drepturile respective pot fi exercitate de parte sau de o agenție a părții sau de investitor, în cazul în care partea sau o agenție a părții autorizează acest lucru.

Secțiunea E

Rezerve și excepții

Articolul 8.15

Rezerve și excepții

(1)   Articolele 8.4-8.8 nu se aplică:

(a)

unei măsuri neconforme existente care este menținută de o parte la nivelul:

(i)

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;

(ii)

unui guvern național, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I;

(iii)

unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I; sau

(iv)

unei administrații locale;

(b)

continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau

(c)

unei modificări a unei măsuri neconforme menționate la litera (a), în cazul în care modificarea nu reduce conformitatea măsurii, în forma existentă imediat înainte de modificare, în conformitate cu articolele 8.4-8.8.

(2)   Articolele 8.4-8.8 nu se aplică unei măsuri pe care o parte o adoptă sau o menține cu privire la un sector, un subsector sau o activitate, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa II.

(3)   Fără a aduce atingere articolelor 8.10 și 8.12, o parte nu adoptă o măsură sau o serie de măsuri ulterioare datei de intrare în vigoare a prezentului acord care face obiectul listei proprii din anexa II și care impune, în mod direct sau indirect, unui investitor al celeilalte părți, pe motiv de cetățenie, să vândă sau să înstrăineze în alt mod o investiție existentă la momentul în care măsura sau seria de măsuri intră în vigoare.

(4)   În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, o parte poate acorda o derogare de la articolul 8.5 alineatul (1) litera (f), articolul 8.6 și articolul 8.7, dacă este permis de Acordul TRIPS, inclusiv orice modificare a Acordului TRIPS în vigoare pentru ambele părți, și derogări de la Acordul TRIPS adoptate în conformitate cu articolul IX din Acordul OMC.

(5)   Articolele 8.4, 8.6, 8.7 și 8.8 nu se aplică:

(a)

achizițiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziționat în scopuri guvernamentale și nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziția respectivă este o „achiziție reglementată” în sensul articolului 19.2 (Obiectul și domeniul de aplicare). sau

(b)

subvențiilor sau sprijinului guvernamental pentru comerțul cu servicii furnizat de o parte.

Articolul 8.16

Refuzul acordării de avantaje

O parte poate refuza acordarea beneficiilor prevăzute în prezentul capitol unui investitor al celeilalte părți, care este o întreprindere a părții respective, și investițiilor aparținând investitorului în cauză, în cazul în care:

(a)

un investitor al unei țări terțe deține sau controlează întreprinderea; și

(b)

partea care refuză acordarea de beneficii adoptă sau menține o măsură în ceea ce privește țara terță care:

(i)

vizează menținerea păcii și securității internaționale; și

(ii)

interzice tranzacțiile cu întreprinderea sau ar fi încălcată sau eludată în cazul în care beneficiile prezentului capitol ar fi acordate întreprinderii sau investițiilor acesteia.

Articolul 8.17

Cerințe de formă

În pofida articolelor 8.6 și 8.7, o parte poate solicita unui investitor al celeilalte părți sau cu privire la investiția vizată a acestuia să furnizeze informații de rutină în ceea ce privește investiția respectivă, exclusiv în scopuri informative sau statistice, cu condiția ca solicitările să fie rezonabile și să nu fie exagerat de complicate. Partea protejează informațiile confidențiale sau protejate împotriva oricărei divulgări care ar aduce prejudicii poziției competitive a investitorului sau investiției reglementate. Prezentul alineat nu împiedică o parte să obțină sau să dezvăluie în alt mod informații legate de aplicarea echitabilă și cu bună credință a propriilor legi.

Secțiunea F

Procedurile de soluționare a litigiilor legate de investiții între investitori și state

Articolul 8.18

Domeniul de aplicare

(1)   Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților prevăzute în capitolul douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor), un investitor al unei părți poate introduce o cerere de arbitraj, în temeiul prezentei secțiuni, pentru soluționarea încălcării unei obligații de către cealaltă parte în temeiul:

(a)

secțiunii C, în ceea ce privește extinderea, desfășurarea, exploatarea, gestionarea, menținerea, utilizarea, beneficierea de și vânzarea sau înstrăinarea investiției reglementate sau

(b)

secțiunii D,

în cazul în care investitorul susține că a suferit pierderi sau daune ca urmare a presupusei încălcări.

(2)   Cererile în temeiul alineatului (1) litera (a) cu privire la extinderea unei investiții reglementate pot fi depuse numai în cazul în care măsura se referă la operațiunile comerciale existente ale unei investiții reglementate și, prin urmare, investitorul a suportat pierderi sau daune în ceea ce privește investiția reglementată.

(3)   Pentru o mai mare certitudine, un investitor nu poate prezenta o cerere în temeiul prezentei secțiuni dacă investiția a fost efectuată prin falsificare, ascundere, corupție sau comportament fraudulos care constituie un abuz de procedură.

(4)   O cerere de restructurare a datoriilor emisă de o parte poate fi prezentată spre arbitraj în temeiul prezentei secțiuni în conformitate cu anexa 8-B.

(5)   Tribunalul constituit în temeiul prezentei secțiuni nu ia hotărâri cu privire la cererile care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului articol.

Articolul 8.19

Consultări

(1)   În măsura în care este posibil, un litigiu este soluționat pe cale amiabilă. O astfel de soluționare poate fi convenită în orice moment, inclusiv după depunerea cererii în conformitate cu articolul 8.23. Dacă părțile la litigiu nu convin o perioadă mai lungă, vor avea loc consultări în termen de 60 de zile de la data depunerii cererii de consultări în conformitate cu alineatul (4).

(2)   Dacă părțile la litigiu nu convin altfel, locul de consultare este:

(a)

Ottawa, în cazul în care măsurile contestate sunt măsuri puse în aplicare de Canada;

(b)

Bruxelles, în cazul în care măsurile contestate includ o măsură pusă în aplicare de Uniunea Europeană; sau

(c)

capitala statului membru al Uniunii Europene, în cazul în care măsurile contestate sunt exclusiv măsuri adoptate de statul membru respectiv.

(3)   Părțile în litigiu pot organiza consultări prin intermediul unei conferințe video sau alte mijloace după caz, cum ar fi în cazul în care investitorul este o întreprindere mică sau mijlocie.

(4)   Investitorul va prezenta celeilalte părți o cerere de consultări care conține:

(a)

numele și adresa investitorului și, în cazul în care cererea este depusă în numele unei întreprinderi stabilite pe plan local, numele, adresa și locul de constituire a întreprinderii stabilite pe plan local;

(b)

în cazul în care există mai mult de un investitor, numele și adresa fiecărui investitor și, în cazul în care există mai mult de o întreprindere stabilită pe plan local, numele, adresa și locul de constituire a fiecărei întreprinderi stabilite pe plan local;

(c)

dispozițiile prezentului acord care se presupune că au fost încălcate;

(d)

temeiul juridic și factual al cererii, inclusiv măsurile în cauză; și

(e)

măsura solicitată și valoarea estimată a daunelor pretinse.

Cererea de consultări conține elemente de probă care stabilesc faptul că investitorul este un investitor al celeilalte părți și că acesta deține sau controlează investiția, inclusiv, dacă este cazul, că acesta deține sau controlează întreprinderea stabilită pe plan local în numele căreia este depusă cererea.

(5)   Cerințele privind cererea de consultare prevăzute la alineatul (4) sunt îndeplinite cu o specificitate suficientă pentru a permite pârâtului să procedeze în mod eficient la consultări sau să își pregătească apărarea.

(6)   O cerere de consultări trebuie depusă în termen de:

(a)

trei ani de la data la care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local a aflat sau ar fi trebuit să afle despre presupusa încălcare și despre faptul că investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local a suportat astfel pierderi sau daune; sau

(b)

la doi ani după ce investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local încetează revendicarea unor drepturi sau o acțiune în fața unui tribunal sau a unei instanțe în conformitate cu legislația unei părți, sau la încheierea procedurilor judiciare și în orice caz, nu mai târziu de 10 ani de la data la care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local, a aflat sau ar fi trebuie să afle pentru prima dată despre presupusa încălcare și despre faptul că investitorul a suportat astfel pierderi sau daune.

(7)   O cerere de consultări privind o presupusă încălcare de către Uniunea Europeană sau de un stat membru al Uniunii Europene se trimite Uniunii Europene.

(8)   În cazul în care investitorul nu a introdus o cerere în temeiul articolului 8.23 în termen de 18 luni de la prezentarea cererii de consultări, se consideră că investitorul și-a retras cererea de consultări și, dacă este cazul, notificarea sa solicitând stabilirea pârâtului și nu poate prezenta o cerere în temeiul prezentei secțiuni cu privire la aceleași măsuri. Termenul poate fi extins cu acordul părților la litigiu.

Articolul 8.20

Mediere

(1)   Părțile la litigiu pot conveni, în orice moment, să recurgă la mediere.

(2)   Recurgerea la mediere nu aduce atingere poziției juridice sau drepturilor oricărei părți în conformitate cu prezentul capitol și este reglementată de normele convenite de părțile la litigiu, inclusiv, dacă există, normele de mediere adoptate de Comitetul pentru servicii și investiții în temeiul articolului 8.44 alineatul (3) litera (c).

(3)   Mediatorul este numit prin acordul părților la litigiu. Părțile la litigiu pot solicita de asemenea ca numirea mediatorului să fie efectuată de către secretarul general al ICSID.

(4)   Părțile la litigiu depun eforturi pentru a soluționa litigiul în termen de 60 de zile de la numirea mediatorului.

(5)   În cazul în care părțile la litigiu sunt de acord să recurgă la mediere, articolul 8.19 alineatele (6) și (8) nu se aplică de la data la care părțile la litigiu au convenit să recurgă la mediere până la data la care oricare dintre părțile la litigiu decide să încheie procedura de mediere. Decizia uneia dintre părțile la litigiu de a încheia procedura de mediere este transmisă prin intermediul unei comunicări în scris mediatorului și celeilalte părți la litigiu.

Articolul 8.21

Stabilirea pârâtului pentru litigiile cu Uniunea Europeană sau statele sale membre

(1)   În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat în termen de 90 de zile de la data depunerii cererii de consultări, cererea se referă la o presupusă încălcare a prezentului acord de către Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene și investitorul intenționează să depună o cerere de arbitraj în temeiul articolului 8.23, investitorul transmite Uniunii Europene o comunicare prin care solicită stabilirea pârâtului.

(2)   Comunicarea la alineatul (1) identifică măsurile cu privire la care investitorul intenționează să depună o cerere.

(3)   După ce a luat o decizie, Uniunea Europeană informează investitorul cu privire la identitatea pârâtului, și anume Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene.

(4)   În cazul în care investitorul nu a fost informat cu privire la hotărârea luată în termen de 50 de zile de la transmiterea notificării prin care a solicitat stabilirea pârâtului:

(a)

dacă măsurile identificate în notificare sunt exclusiv măsuri ale unui stat membru al Uniunii Europene, statul membru în cauză este pârâtul;

(b)

dacă măsurile identificate în notificare includ măsuri ale Uniunii Europene, Uniunea Europeană este pârâtul.

(5)   Investitorul poate depune o cerere în conformitate cu articolul 8.23 pe baza hotărârii luate în temeiul alineatului (3) și, în cazul în care o astfel de hotărâre nu a fost comunicată investitorului, pe baza aplicării alineatului (4).

(6)   În cazul în care Uniunea Europeană sau un stat membru al Uniunii Europene este pârâtul, în temeiul alineatului (3) sau al alineatului (4), nici Uniunea Europeană, nici statul membru al Uniunii Europene nu pot să afirme inadmisibilitatea cererii, lipsa de competență a tribunalului sau să se opună în alt mod cererii sau hotărârii pe motiv că pârâtul nu a fost stabilit în mod corespunzător în temeiul alineatului (3) sau identificat în mod corespunzător pe baza aplicării alineatului (4).

(7)   Tribunalul este obligat de hotărârea luată în temeiul alineatului (3) și, în cazul în care o astfel de hotărâre nu a fost comunicată investitorului, de aplicarea alineatului (4).

Articolul 8.22

Cerințe procedurale și de altă natură pentru depunerea unei cereri către Tribunal

(1)   Un investitor poate introduce o cerere în temeiul articolului 8.23 numai în cazul în care investitorul:

(a)

transmite pârâtului, odată cu prezentarea unei cereri, acordul său cu privire la soluționarea litigiului de către Tribunal, în conformitate cu procedurile stabilite în prezenta secțiune;

(b)

permite trecerea unui interval de cel puțin 180 de zile de la data prezentării cererii de consultări și, dacă este cazul, a unui interval de cel puțin 90 de zile de la data depunerii notificării prin care solicită stabilirea pârâtului;

(c)

a îndeplinit cerințele notificării prin care se solicită stabilirea pârâtului;

(d)

a îndeplinit cerințele referitoare la cererea de consultări;

(e)

nu identifică o măsură în cererea sa care nu a fost identificată în cererea sa de consultări;

(f)

retrage sau întrerupe orice procedură existentă în fața unui tribunal sau a unei instanțe în temeiul dreptului intern sau internațional, cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menționată în cererea sa; și

(g)

renunță la dreptul de a prezenta orice cerere sau de a iniția orice acțiune în fața unui tribunal sau a unei instanțe în temeiul dreptului intern sau internațional, cu privire la o măsură presupusă a constitui o încălcare menționată în cererea sa.

(2)   În cazul în care cererea depusă în temeiul articolului 8.23 vizează pierderea sau daunele suferite de o întreprindere stabilită pe plan local sau un interes într-o întreprindere stabilită pe plan local, pe care investitorul o deține sau o controlează în mod direct sau indirect, cerințele de la alineatul (1) litera (f) și (g) se aplică atât investitorului cât și întreprinderii stabilite pe plan local.

(3)   Cerințele de la alineatul (1) literele (f) și (g) și alineatul (2) nu se aplică în ceea ce privește o întreprindere stabilită pe plan local în cazul în care pârâtul sau statul gazdă al investitorului a privat investitorul de controlul asupra întreprinderii stabilite pe plan local sau a împiedicat altfel întreprinderea stabilită pe plan local să îndeplinească cerințele respective.

(4)   La cererea pârâtului, tribunalul își declină competența în cazul în care investitorul sau, după caz, întreprinderea stabilită pe plan local nu îndeplinește oricare dintre cerințele prevăzute la alineatele (1) și (2).

(5)   Renunțarea prevăzută la alineatul (1) litera (g) sau la alineatul (2), după caz, încetează să se aplice:

(a)

în cazul în care tribunalul respinge cererea pe fondul neîndeplinirii cerințelor de la alineatul (1) sau (2) sau din orice alte motive procedurale sau jurisdicționale;

(b)

în cazul în care tribunalul respinge cererea în temeiul articolului 8.32 sau al articolului 8.33; sau

(c)

în cazul în care investitorul își retrage cererea, în conformitate cu normele aplicabile în temeiul articolului 8.23 alineatul (2), în termen de 12 luni de la constituirea formării tribunalului.

Articolul 8.23

Introducerea unei cereri către Tribunal

(1)   În cazul în care un litigiu nu a fost soluționat prin consultări, poate fi introdusă o cerere în temeiul prezentei secțiuni de:

(a)

un investitor al unei părți în nume propriu; sau

(b)

un investitor al unei părți, în numele unei întreprinderi stabilite pe plan local pe care o deține sau o controlează în mod direct sau indirect.

(2)   O cerere poate fi depusă în conformitate cu următoarele reguli:

(a)

Convenția ICSID și Regulamentul de procedură pentru arbitraj;

(b)

Regulile privind instrumentul suplimentar ICSID în cazul în care nu se aplică condițiile de procedură prevăzute la litera (a);

(c)

Regulile de arbitraj UNCITRAL; sau

(d)

orice alte reguli privind acordul părților la litigiu.

(3)   În cazul în care investitorul propune reguli în conformitate cu punctul 2 litera (d), pârâtul trebuie să răspundă în termen de 20 de zile de la primirea propunerii. În cazul în care părțile la litigiu nu au convenit asupra unor astfel de reguli în termen de 30 de zile de la primire, investitorul poate introduce o cerere în conformitate cu regulile de arbitraj stabilite la alineatul (2) literele (a), (b) sau (c).

(4)   Pentru o mai mare certitudine, cererea introdusă în temeiul alineatului (1) litera (b) trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la articolul 25 alineatul (1) din Convenția ICSID.

(5)   În momentul introducerii cererii, investitorul poate propune ca cererea să fie instrumentată de un singur membru al Tribunalului. Pârâtul analizează cu atenție solicitarea, în special în cazul în care investitorul este o întreprindere mică sau mijlocie sau compensația ori despăgubirea pretinsă este relativ scăzută.

(6)   Regulile de arbitraj aplicabile în temeiul alineatului (2), care sunt în vigoare la data introducerii cererii sau cererilor către instanță în temeiul prezentei secțiuni, sub rezerva regulilor specifice prevăzute în prezenta secțiune și completate de regulile adoptate în conformitate cu articolul 8.44 alineatul (3) litera (b).

(7)   O cerere de arbitraj este introdusă pentru soluționarea litigiului în temeiul prezentei secțiuni atunci când:

(a)

cererea de arbitraj în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Convenția ICSID este primită de secretarul general al ICSID;

(b)

cererea de arbitraj în temeiul articolului 2 din anexa C la Regulamentul privind mecanismul suplimentar al ICSID este primită de secretariatul ICSID;

(c)

notificarea în temeiul articolului 3 din regulile de arbitraj UNCITRAL este primită de pârât; sau

(d)

cererea sau notificarea de inițiere a procedurilor de arbitraj este primită de pârât, în conformitate cu regulile de arbitraj convenite în temeiul alineatului (2) litera (d).

(8)   Fiecare parte trimite celeilalte părți o notificare privind locul de transmitere a notificărilor și a altor documente de către investitori în temeiul prezentei secțiuni. Fiecare parte se asigură că informațiile respective sunt disponibile public.

Articolul 8.24

Proceduri în temeiul altui acord internațional

În cazul în care o cerere este introdusă în temeiul prezentei secțiuni și al unui alt acord internațional și:

(a)

există un potențial de suprapunere a compensațiilor; sau

(b)

cealaltă cerere internațională ar putea avea un impact semnificativ asupra soluționării cererii introduse în temeiul prezentei secțiuni,

de îndată ce este posibil după audierea părților la litigiu, tribunalul suspendă judecata sau se asigură în alt mod că acțiunea introdusă în temeiul altui acord internațional este luată în considerare în hotărârea, ordinul sau sentința sa.

Articolul 8.25

Acordul cu privire la soluționarea litigiului de către tribunal

(1)   Pârâtul își dă acordul său cu privire la soluționarea litigiului de către Tribunal, în conformitate cu procedurile stabilite în prezenta secțiune;

(2)   Consimțământul în temeiul alineatului (1) și depunerea unei cereri de arbitraj la tribunal în temeiul prezentei secțiuni îndeplinesc cerințele prevăzute la:

(a)

articolul 25 din Convenția ICSID și secțiunea C capitolul II din Regulamentul privind mecanismul suplimentar al ICSID în ceea ce privește acordul scris al părților la litigiu; precum și

(b)

articolul II din Convenția de la New York, pentru un acord în scris.

Articolul 8.26

Finanțare de către o terță parte

(1)   În cazul în care există o finanțare de către o terță parte, partea la litigiu care beneficiază de finanțare comunică celeilalte părți în litigiu și Tribunalului numele și adresa finanțatorului parte terță.

(2)   Comunicarea se face la momentul depunerii unei cereri, sau, în cazul în care acordul de finanțare este încheiat sau în cazul în care donația sau subvenția este acordată după depunerea unei cereri, fără întârziere, de îndată ce acordul este încheiat sau imediat după acordarea donației sau subvenției.

Articolul 8.27

Constituirea tribunalului

(1)   Tribunalul instituit în temeiul prezentei secțiuni se pronunță cu privire la cererile depuse în temeiul articolului 8.23.

(2)   Comitetul mixt CETA numește cincisprezece membri ai tribunalului, la data intrării în vigoare a prezentului acord. Un număr de cinci membri ai tribunalului trebuie să fie resortisanți ai unui stat membru al Uniunii Europene, cinci membri trebuie să fie resortisanți ai Canadei (11) iar cinci membri trebuie să fie resortisanți ai țărilor terțe.

(3)   Comitetul mixt CETA poate decide sporirea sau reducerea numărului de membri ai tribunalului cu un multiplu de trei. Numiri suplimentare trebuie să fie făcute pe aceeași bază prevăzută la alineatul (2).

(4)   Membrii Tribunalului trebuie să posede calificările necesare în țările lor respective pentru exercitarea funcțiilor judiciare, sau să fie juriști de competență recunoscută. Aceștia posedă o expertiză confirmată în drept public internațional. Este de dorit ca aceștia să dețină competențe în special în dreptul internațional în materie de investiții, în dreptul comercial internațional și în soluționarea litigiilor care decurg din investiții internaționale sau din acordurile comerciale internaționale.

(5)   Membrii tribunalului desemnați în conformitate cu prezenta secțiune sunt numiți pentru un mandat de cinci ani, reînnoibil o singură dată. Cu toate acestea, mandatul a șapte dintre cele 15 persoane desemnate imediat după intrarea în vigoare a prezentului acord, care urmează să fie hotărât prin tragere la sorți, se extinde la șase ani. De îndată ce devin vacante, locurile vor fi reocupate. O persoană desemnată pentru a înlocui un membru al tribunalului al cărui mandat nu a expirat va ocupa postul pe durata rămasă din mandatul predecesorului său. În principiu, la expirarea mandatului său, un membru al Tribunalului care își exercită funcția într-o diviziune a Tribunalului poate continua să servească în diviziune până la emiterea unei numiri finale.

(6)   Tribunalul judecă cazurile în diviziuni formate din trei membri ai Tribunalului, dintre care unul trebuie să fie resortisant al unui stat membru al Uniunii Europene, unul resortisant al Canadei și unul resortisant al unei țări terțe. Diviziunea este prezidată de membrul Tribunalului care este resortisant al unei țări terțe.

(7)   În termen de 90 de zile de la prezentarea unei cereri în temeiul articolului 8.23, președintele Tribunalului numește membrii Tribunalului care compun diviziunea însărcinată să instrumenteze cazul după un sistem de rotație, pentru a garanta că alcătuirea diviziunii este aleatorie și imprevizibilă, oferind în același timp șanse egale tuturor membrilor Tribunalului de a-și exercita mandatul.

(8)   Președintele și vicepreședintele tribunalului sunt responsabili cu aspectele organizatorice și sunt numiți pentru un mandat de doi ani prin tragere la sorți dintre membrii tribunalului care sunt cetățeni din țări terțe. Aceștia își exercită funcțiile pe bază de rotație și sunt trași la sorți de către Președintele Comitetului mixt CETA. Vicepreședintele îl înlocuiește pe președinte atunci când acesta din urmă nu este disponibil.

(9)   În pofida alineatului (6), părțile litigante pot cădea de acord ca un caz să fie audiat de către un singur membru al tribunalului care urmează să fie numit în mod aleatoriu dintre resortisanții țărilor terțe. Pârâtul trebuie să acorde o atenție cuvenită cererii din partea reclamantului de a instrumenta cazul de către o instanță cu un singur membru, în special în cazul în care reclamantul este o întreprindere mică sau mijlocie sau când compensațiile sau despăgubirile revendicate sunt relativ reduse. Astfel de cereri se efectuează înaintea constituirii diviziunii tribunalului.

(10)   Tribunalul poate elabora propriile sale proceduri de lucru.

(11)   Membrii tribunalului garantează disponibilitatea lor și capacitatea de a exercita funcțiile stabilite în prezenta secțiune.

(12)   Pentru a garanta disponibilitatea lor, membrilor tribunalului li se va plăti un onorariu lunar care urmează să fie determinat de Comitetul mixt CETA.

(13)   Onorariul menționat la alineatul (12) este plătit în mod egal de ambele părți într-un cont gestionat de secretariatul ICSID. În cazul în care una dintre părți omite să plătească onorariul, cealaltă parte poate alege să plătească. Orice astfel de plată restantă rămâne datorată, împreună cu dobânda corespunzătoare acesteia.

(14)   Cu excepția cazului în Comitetul mixt CETA adoptă o decizie în conformitate cu alineatul (15), cuantumul costurilor și cheltuielilor membrilor Tribunalului dintr-o divizie constituită pentru a instrumenta un caz, altele decât onorariile menționate la alineatul (12), este determinat în conformitate cu reglementarea 14(1) din regulamentele administrative și financiare ale convenției ICSID în vigoare la data depunerii cererii și atribuite de către tribunal între părțile litigante în conformitate cu articolul 8.39 alineatul (5).

(15)   Comitetul mixt CETA poate să adopte o decizie, pentru a transforma onorariul și alte costuri și cheltuieli într-un salariu normal, și să decidă modalitățile și condițiile aplicabile.

(16)   Secretariatul ICSID asigură secretariatul tribunalului și îi furnizează un sprijin adecvat.

(17)   În cazul în care Comitetul mixt CETA nu a făcut numirile în conformitate cu alineatul (2) în termen de 90 de zile de la data introducerii unei cereri de soluționare a litigiului, secretarul general al ICSID va numi, la cererea uneia dintre părțile litigante o diviziune alcătuită din trei membri ai Tribunalului, cu excepția cazului în care părțile au convenit ca un singur membru al Tribunalului să instrumenteze cazul. Secretarul general al ICSID efectuează numirea prin selecție aleatorie dintre numirile existente. Secretarul general al ICSID nu poate numi în calitate de președinte un resortisant al Canadei sau al unui stat membru al Uniunii Europene, cu excepția cazului în care părțile la litigiu convin altfel.

Articolul 8.28

Tribunalul de apel

(1)   Se instituie un tribunal de apel pentru revizuirea sentințelor emise în temeiul prezentei secțiuni.

(2)   Tribunalul de apel poate confirma, modifica sau respinge sentința dată de tribunal pe baza:

(a)

erorilor în aplicarea sau interpretarea dreptului aplicabil;

(b)

erorilor vădite în aprecierea faptelor, inclusiv aprecierea dreptului intern aplicabil;

(c)

motivele prevăzute la articolul 52 alineatul (1) literele (a) – (e) din Convenția ICSID, în măsura în care acestea nu intră sub incidența literelor (a) și (b).

(3)   Membrii Tribunalului de apel sunt numiți printr-o decizie a Comitetului mixt CETA în același timp cu adoptarea deciziei menționate la alineatul 7.

(4)   Membrii tribunalului de apel îndeplinesc cerințele articolului 8.27 alineatul (4) și respectă dispozițiile articolului 8.30.

(5)   Diviziunea tribunalului de apel constituită pentru a instrumenta recursul este compusă din trei membri ai tribunalului de apel numiți în mod aleatoriu.

(6)   Articolele 8.36 și 8.38 se aplică procedurilor în fața Tribunalului de apel.

(7)   Comitetul mixt CETA adoptă fără întârziere o decizie pentru a stabili următoarele aspecte administrative și organizatorice în ceea ce privește funcționarea Tribunalului de Apel:

(a)

sprijin administrativ;

(b)

procedurile pentru inițierea și desfășurarea apelurilor, precum și procedurile pentru retrimiterea chestiunilor către tribunal pentru modificarea sentințelor, după caz;

(c)

procedurile pentru ocuparea unui post vacant în cadrul tribunalului de apel și în cadrul unei diviziuni a tribunalului de apel constituită pentru a soluționa o cauză;

(d)

remunerarea membrilor tribunalului de apel;

(e)

dispoziții referitoare la costurile procedurii de apel;

(f)

numărul membrilor tribunalului de apel; și

(g)

orice alte elemente pe care le stabilește ca fiind necesare pentru buna funcționare a tribunalului de apel.

(8)   Comitetul pentru servicii și investiții revizuiește periodic funcționarea Tribunalului de Apel și poate formula recomandări Comitetului mixt CETA. Comitetul mixt CETA poate revizui, dacă este necesar, decizia menționată la alineatul (7).

(9)   La adoptarea deciziei menționate la alineatul (7):

(a)

o parte în litigiu poate contesta o hotărâre pronunțată în temeiul prezentei secțiuni la tribunalul de apel în termen de 90 de zile de la data emiterii acesteia;

(b)

o parte în litigiu se abține să conteste o hotărâre emisă în temeiul prezentei secțiuni, sau să solicite reexaminarea, anularea, modificarea sau inițierea oricărei alte proceduri similare;

(c)

o hotărâre emisă în conformitate cu articolul 8.39 nu este considerată definitivă și nicio acțiune de executare a hotărârii nu poate fi introdusă până la îndeplinirea uneia dintre următoarele condiții:

(i)

au trecut 90 de zile de la emiterea hotărârii de către tribunal și nu a fost inițiat niciun recurs;

(ii)

un apel introdus a fost respins sau retras; sau

(iii)

au trecut 90 de zile de la hotărârea dată de tribunalul de apel fără ca acesta din urmă să retrimită cauza spre rejudecare tribunalului;

(d)

o hotărâre definitivă a tribunalului de apel este considerată sentință definitivă în sensul articolului 8.41. și

(e)

nu se aplică articolul 8.41 alineatul (3).

Articolul 8.29

Instituirea unui tribunal multilateral pentru investiții și a unui instrument de apel

Părțile vor urmări împreună cu alți parteneri comerciali instituirea unui tribunal multilateral pentru investiții și a unui mecanism de apel pentru soluționarea litigiilor legate de investiții. La instituirea unui astfel de instrument multilateral, Comitetul mixt CETA adoptă o decizie care prevede că litigiile legate de investiții în temeiul prezentei secțiuni vor fi soluționate prin intermediul instrumentului multilateral și adoptă măsurile tranzitorii adecvate.

Articolul 8.30

Norme etice

(1)   Membrii tribunalului trebuie să fie independenți. Ei nu au legătură cu niciun guvern. (12) Ei nu acceptă instrucțiuni de la nicio organizație, guvern cu privire la aspecte legate de litigiu. Ei nu participă la soluționarea unor litigii care ar putea crea un conflict de interese direct sau indirect. Ei respectă Orientările Uniunii internaționale a barourilor cu privire la conflictele de interese în arbitrajul internațional sau orice norme suplimentare adoptate în conformitate cu articolul 8.44 alineatul (2). În plus, de la numirea lor, ei se abțin să acționeze în calitate de avocat sau de expert numit de o parte sau de martor în orice litigiu legat de investiții nou sau aflat pe rol în temeiul prezentului acord sau al oricărui acord internațional.

(2)   În cazul în care o parte litigantă consideră că un membru al tribunalului are un conflict de interese, aceasta poate invita președintele Curții Internaționale de Justiție să pronunțe o decizie privind contestarea numirii membrului în cauză. Orice aviz de contestare trebuie să fie trimis președintelui Curții Internaționale de Justiție în termen de 15 zile de la data la care componența formării tribunalului a fost comunicată părții la litigiu sau în termen de 15 zile de la data la faptele relevante au fost aduse la cunoștința acesteia, în cazul în care aceste fapte nu ar fi putut în mod rezonabil să fie cunoscute în momentul constituirii diviziunii. Notificarea de contestare indică motivele care stau la baza contestării.

(3)   În cazul în care, în termen de 15 zile de la data avizului de contestare, membrul tribunalului contestat a ales să nu se retragă din diviziune, președintele Curții Internaționale de Justiție poate pronunța o decizie privind contestarea după primirea opiniilor din partea părților la litigiu și după ce a acordat membrului tribunalului posibilitatea de a prezenta observații. Președintele Curții Internaționale de Justiție ia măsurile necesare pentru a pronunța decizia și a notifica părțile la litigiu și ceilalți membri ai diviziunii în termen de 45 de zile de la primirea avizului de contestare. Un post vacant în urma descalificării sau demisiei unui membru al tribunalului se ocupă fără întârziere.

(4)   La recomandarea motivată a președintelui tribunalului sau la inițiativa lor comună, părțile, printr-o decizie a Comitetului mixt CETA, pot revoca un membru al tribunalului în cazul în care comportamentul său este incompatibil cu obligațiile prevăzute la alineatul (1) și îl fac inapt să mențină în continuare statutul de membru al tribunalului.

Articolul 8.31

Dreptul aplicabil și interpretare

(1)   La pronunțarea hotărârii sale, un tribunal instituit în temeiul prezentei secțiuni aplică prezentul acord astfel cum este interpretat în conformitate cu Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor precum și cu celelalte norme și principii de drept internațional aplicabile între părți.

(2)   Tribunalul nu are competența de a determina legalitatea unei măsuri, presupusă a constitui o încălcare a prezentului acord, în conformitate cu dreptul intern al unei părți. Pentru o mai mare certitudine în determinarea consecvenței unei măsuri cu prezentul acord, tribunalul poate lua în considerare, după caz, dreptul intern al părții la litigiu ca o chestiune de fapt. În acest scop, tribunalul trebuie să urmărească interpretarea obișnuită acordată dreptului intern de către instanțele sau autoritățile părții respective și orice sens dat dreptul intern de către tribunal nu este obligatoriu pentru instanțele judecătorești sau autoritățile părții respective.

(3)   În cazul în care apar preocupări serioase cu privire la chestiuni de interpretare care pot afecta investițiile, Comitetul pentru servicii și investiții poate, în temeiul articolului 8.44 alineatul (3) litera (a), să recomande Comitetului mixt CETA adoptarea unor interpretări ale prezentului acord. O interpretare adoptată de Comitetul mixt CETA este obligatorie pentru tribunalul stabilit în temeiul prezentei secțiuni. Comitetul mixt CETA poate decide că o interpretare are efect obligatoriu de la o anumită dată.

Articolul 8.32

Cererile vădit neîntemeiate

(1)   Pârâtul poate, în cel mult 30 de zile de la constituirea diviziunii tribunalului și, în orice caz, înainte de prima sa reuniune, să prezinte o obiecție susținând că cererea este vădit neîntemeiată.

(2)   O obiecție nu se prezintă în temeiul alineatului (1) în cazul în care pârâtul a prezentat o obiecție în temeiul articolului 8.33.

(3)   Pârâtul precizează cât mai exact posibil motivele care stau la baza obiecției.

(4)   La primirea unei obiecții în temeiul prezentului articol, tribunalul suspendă procedura pe fond și stabilește un calendar pentru a examina obiecția în concordanță cu programul său pentru analizarea oricărei alte chestiuni preliminare.

(5)   După ce a dat părților la litigiu posibilitatea de a prezenta observații, la prima sa reuniune sau imediat după aceea, tribunalul pronunță o hotărâre sau o sentință, pe care o motivează. În acest sens, tribunalul pleacă de la premisa că faptele invocate sunt adevărate.

(6)   Prezentul articol nu aduce atingere autorității tribunalului de a aborda alte obiecții cu titlu preliminar sau dreptului pârâtului de a prezenta obiecții, în cursul procedurii, susținând că o cerere este lipsită de temei juridic.

Articolul 8.33

Cereri neîntemeiate de drept

(1)   Fără a aduce atingere competenței tribunalului de a aborda alte obiecții cu titlu preliminar sau dreptului unui pârât de a prezenta astfel de obiecții la momentul oportun, tribunalul instrumentează și soluționează cu titlu preliminar orice obiecție prezentată de pârât care susține, de drept, că o cerere sau orice parte a acesteia, prezentată în temeiul articolului 8.23, nu este o cerere pentru care poate fi pronunțată o sentință în favoarea reclamantului în temeiul prezentei secțiuni, chiar dacă s-a plecat de la premisa că faptele invocate sunt adevărate.

(2)   O obiecție în temeiul alineatului (1) se depune la tribunal nu mai târziu de termenul stabilit de tribunal pentru ca pârâtul să-și prezinte cererea reconvențională.

(3)   În cazul în care o obiecție a fost prezentată în temeiul articolului 8.32, tribunalul poate, ținând cont de circumstanțele obiecției respective, să refuze, în conformitate cu procedurile stabilite la prezentul articol, instrumentarea unei obiecții prezentate în temeiul alineatului (1).

(4)   La primirea unei obiecții în temeiul alineatului (1) și, dacă este cazul, după pronunțarea unei hotărâri în temeiul alineatului (3), tribunalul suspendă orice acțiune pe fond, stabilește un calendar pentru examinarea obiecției în concordanță cu programul stabilit pentru a examina orice altă chestiune preliminară și pronunță o hotărâre sau o sentință privind obiecția, pe care o motivează.

Articolul 8.34

Măsuri de protecție provizorii

Tribunalul poate dispune o măsură de protecție provizorie pentru a proteja drepturile unei părți la litigiu sau pentru a se asigura de competența deplină a tribunalului, inclusiv un ordin de a păstra elementele de probă aflate în posesia sau sub controlul unei părți la litigiu sau de a proteja competența tribunalului. Tribunalul nu dispune sechestrul sau interdicția aplicării măsurii susținute a constitui o încălcare menționată la articolul 8.23. În sensul prezentului articol, un ordin include o recomandare.

Articolul 8.35

Suspendarea acțiunii

În cazul în care, în urma introducerii unei cereri de arbitraj în temeiul prezentei secțiuni, investitorul nu ia nicio măsură în cadrul acțiunii în cursul unei perioade de 180 de zile consecutive sau al unei perioade convenite de părțile la litigiu, se consideră că investitorul și-a retras cererea și a suspendat acțiunea. Tribunalul, la cererea pârâtului și după notificarea părților la litigiu, ia act, prin intermediul unui ordin, de suspendarea acțiunii. După pronunțarea ordinului, tribunalul nu mai are competență.

Articolul 8.36

Transparența acțiunii

(1)   Normele de transparență UNCITRAL, astfel cum au fost modificate prin prezentul capitol, se aplică în legătură cu o acțiune inițiată în temeiul prezentei secțiuni.

(2)   Cererea de consultări, notificarea prin care se solicită stabilirea pârâtului, notificarea prin care se stabilește pârâtul, acordul de mediere, notificarea privind intenția de a contesta un membru al tribunalului, decizia privind contestarea unui membru al tribunalului și cererea de conexare sunt incluse în lista documentelor care urmează să fie puse la dispoziția publicului în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Normele de transparență UNCITRAL.

(3)   Elementele de probă sunt incluse în lista de documente care urmează să fie puse la dispoziția publicului în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Normele de transparență UNCITRAL.

(4)   În pofida articolului 2 din Normele de transparență UNCITRAL, înainte de constituirea tribunalului, Canada sau Uniunea Europeană, după caz, pune la dispoziția publicului în timp util documentele relevante în temeiul alineatului (2), sub rezerva redactării informațiilor confidențiale sau protejate. Astfel de documente pot fi puse la dispoziția publicului prin comunicarea lor către arhivă.

(5)   Audierile sunt deschise publicului. Tribunalul stabilește, în consultare cu părțile la litigiu, măsurile logistice adecvate pentru a facilita accesul publicului la astfel de audieri. În cazul în care tribunalul constată că este necesar să protejeze informațiile confidențiale sau protejate, acesta ia măsurile necesare pentru a organiza cu ușile închise acea parte a audierii care necesită o astfel de protecție.

(6)   Nicio dispoziție din prezentul capitol nu implică obligația pârâtului de a nu pune la dispoziția publicului informațiile a căror divulgare este impusă prin legile aplicabile. Pârâtul ar trebui să aplice legile respective într-un mod care să permită protejarea de dezvăluire a informațiilor care au fost desemnate drept informații confidențiale sau protejate.

Articolul 8.37

Schimbul de informații

(1)   O parte la litigiu poate dezvălui altor persoane care au legătură cu acțiunea, inclusiv martori și experți, astfel de documente neredactate, după cum consideră a fi necesar în cursul unei acțiuni introduse în temeiul prezentei secțiuni. Cu toate acestea, partea la litigiu se asigură că persoanele respective protejează informațiile confidențiale sau protejate conținute în documente.

(2)   Prezentul acord nu împiedică un pârât să dezvăluie funcționarilor, după caz, ai Uniunii Europene, ai statelor membre ale Uniunii Europene și ai guvernelor subnaționale astfel de documente neredactate, după cum consideră a fi necesar în cursul unei acțiuni introduse în temeiul prezentei secțiuni. Cu toate acestea, pârâtul se asigură că funcționarii respectivi protejează informațiile confidențiale sau protejate conținute în documente.

Articolul 8.38

Partea necontestatară

(1)   În termen de 30 de zile de la primire sau imediat după soluționarea unui litigiu având ca obiect informații confidențiale sau protejate, pârâtul furnizează părții necontestatare:

(a)

o cerere de consultări, o notificare prin care se solicită stabilirea pârâtului, o notificare prin care se stabilește pârâtul, o cerere depusă în conformitate cu articolul 8.23, o cerere de conexare și orice alte documente anexate unor astfel de documente;

(b)

la cerere:

(i)

memorii, memoriale, note informative, cereri și alte documente prezentate tribunalului de o parte la litigiu;

(ii)

documentele scrise prezentate tribunalului în temeiul articolului 4 din Normele de transparență UNCITRAL;

(iii)

procese-verbale sau transcrieri ale audierilor tribunalului, în cazul în care sunt disponibile; și

(iv)

ordine, sentințe și hotărâri ale tribunalului; și

(c)

la cerere și pe cheltuiala părții necontestatare, toate sau o parte din elementele de probă care au fost prezentate tribunalului, cu excepția cazului în care elementele de probă solicitate sunt disponibile public.

(2)   Tribunalul acceptă sau, în urma consultării cu părțile la litigiu, poate solicita observații orale sau scrise de la partea necontestatară cu privire la interpretarea prezentului acord. Partea necontestatară poate asista la o audiere care are loc în temeiul prezentei secțiuni.

(3)   Tribunalul nu stabilește nicio prezumție pe baza neprezentării de observații în temeiul alineatului (2).

(4)   Tribunalul se asigură că părțile la litigiu au o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta observațiile cu privire la argumentele înaintate de partea necontestatară la prezentul acord.

Articolul 8.39

Hotărârea definitivă

(1)   În cazul în care tribunalul pronunță o hotărâre definitivă împotriva pârâtului, tribunalul poate dispune, separat sau în solidar:

(a)

daune-interese și orice dobânzi aplicabile;

(b)

restituirea proprietății, caz în care hotărârea prevede faptul că pârâtul poate plăti daune-interese reprezentând valoarea de piață justă a proprietății la momentul imediat anterior exproprierii sau la momentul în care exproprierea iminentă a devenit cunoscută, oricare dintre date este prima, și orice dobândă aplicabilă în locul restituirii, determinată într-un mod compatibil cu articolul 8.12.

(2)   Sub rezerva alineatelor (1) și (5), în cazul în care o cerere este introdusă în temeiul articolului 8.23 alineatul (1) litera (b):

(a)

o hotărâre prin care se dispune acordarea de daune-interese și a oricărei dobânzi aplicabile prevede ca suma să fie plătită întreprinderii stabilite pe plan local;

(b)

o hotărâre prin care se dispune restituirea proprietății prevede că restituirea să se facă către întreprinderea stabilită pe plan local;

(c)

o hotărâre prin care se dispune restituirea costurilor în favoarea investitorului prevede că restituirea are loc către investitor; și

(d)

hotărârea prevede că dispozițiile sale nu aduc atingere unui eventual drept al unei persoane, alta decât o persoană care a prezentat o cerere de renunțare în temeiul articolului 8.22, la daune-interese sau la restituirea proprietății în conformitate cu legislația unei părți.

(3)   Daunele-interese nu depășesc cuantumul pierderii suferite de investitor sau, după caz, de întreprinderea stabilită pe plan local, din care se scad orice daune anterioare sau compensații deja plătite. La calcularea daunelor-interese, tribunalul reduce, de asemenea, daunele pentru a lua în considerare orice restituire a proprietății sau abrogarea ori modificarea măsurii.

(4)   Tribunalul nu dispune acordarea de daune-interese punitive.

(5)   Tribunalul dispune ca partea care a căzut în pretenții să suporte cheltuielile de judecată. În situații excepționale, un tribunal poate să repartizeze costurile între părțile la litigiu în cazul în care stabilește că repartizarea este adecvată în împrejurările speței. Alte costuri rezonabile, inclusiv costurile de reprezentare și asistență juridică, sunt suportate de partea căzută în pretenții, cu excepția cazului în care tribunalul stabilește că repartizarea nu este rezonabilă în împrejurările speței. În cazul în care s-a obținut câștig de cauză doar pentru anumite capete de cerere, costurile se ajustează proporțional cu numărul sau amploarea capetelor de cerere pentru care s-a obținut câștig de cauză.

(6)   Comitetul mixt al CETA va lua în considerare norme suplimentare care vizează reducerea sarcinii financiare asupra reclamanților care sunt persoane fizice sau întreprinderi mici și mijlocii. Astfel de norme suplimentare pot, în special, să țină seama de resursele financiare ale acestor reclamanți, precum și de cuantumul despăgubirilor solicitate.

(7)   Tribunalul și părțile în litigiu depun toate eforturile pentru a asigura că procesul de soluționare a litigiilor se desfășoară în timp util. Tribunalul pronunță hotărârea sa definitivă în termen de 24 de luni de la data la care cererea este depusă în conformitate cu articolul 8.23. În cazul în care tribunalul are nevoie de timp suplimentar pentru a pronunța hotărârea definitivă, acesta furnizează părților contestatare motivele întârzierii.

Articolul 8.40

Despăgubiri sau alte compensații

Pârâtul nu pretinde și tribunalul nu acceptă o întâmpinare, o cerere reconvențională, dreptul de a compensa sau o revendicare similară potrivit căreia un investitor sau, după caz, o întreprindere stabilită pe plan local a primit sau va primi despăgubiri sau alte compensații în baza unui contract de asigurare sau de garanție în ceea ce privește întreaga sau o parte din compensația solicitată într-un litigiu inițiat în temeiul prezentei secțiuni.

Articolul 8.41

Executarea hotărârilor

(1)   O hotărâre pronunțată în temeiul prezentei secțiuni este obligatorie pentru părțile la litigiu și în speță.

(2)   Sub rezerva dispozițiilor de la alineatul (3), o parte la litigiu trebuie să recunoască și să respecte o hotărâre fără întârziere.

(3)   O parte la litigiu nu solicită executarea unei hotărâri definitive până la:

(a)

în cazul pronunțării unei hotărâri definitive în temeiul convenției ICSID:

(i)

trecerea unei perioade de 120 de zile de la data pronunțării hotărârii, în care nicio parte la litigiu nu a solicitat revizuirea sau anularea hotărârii; sau

(ii)

suspendarea executării hotărârii și finalizarea procedurii de revizuire sau anulare;

(b)

în cazul pronunțării unei hotărâri definitive în temeiul Regulamentului privind mecanismul suplimentar al ICSID sau al regulilor de arbitraj UNCITRAL sau al oricăror alte norme aplicabile în temeiul articolului 8. 23.2 litera (d):

(i)

trecerea unei perioade de 90 de zile de la data pronunțării unei hotărâri, în care niciuna dintre părțile la litigiu nu a inițiat o procedură de revizuire, retragere sau anulare a hotărârii; sau

(ii)

momentul în care executarea hotărârii a fost suspendată și o instanță a respins sau a aprobat o cerere de revizuire, suspendare sau anulare a hotărârii și nu mai există nicio cale de atac disponibilă.

(4)   Executarea hotărârii este reglementată de legile privind executarea hotărârilor sau sentințelor în vigoare în țara în care se solicită executarea.

(5)   În sensul articolului I din Convenția de la New York o sentință definitivă emisă în temeiul prezentei secțiuni este considerată o sentință arbitrală legată de cereri care decurg dintr-o relație sau o tranzacție comercială.

(6)   Pentru o mai mare certitudine, în cazul în care o cerere de despăgubire a fost depusă în conformitate cu articolul 8.23 alineatul (2) litera (a ), o hotărâre definitivă emisă în temeiul prezentei secțiuni echivalează cu o sentință în sensul dispozițiilor capitolului IV secțiunea 6 din Convenția ICSID.

Articolul 8.42

Rolul părților

(1)   O parte nu intentează o procedură la nivel internațional cu privire la o cerere în temeiul articolului 8.23, decât dacă cealaltă parte nu se conformează hotărârii pronunțate în litigiul respectiv.

(2)   Alineatul (1) nu exclude posibilitatea soluționării litigiilor în temeiul capitolului douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor) cu privire la o măsură cu aplicabilitate generală, chiar dacă se presupune că măsura respectivă a încălcat prezentul acord în ceea ce privește o anumită investiție în legătură cu care a fost prezentată o cerere în temeiul articolului 8.23 și nu aduce atingere articolului 8.38.

(3)   Alineatul (1) nu exclude schimburile informale cu scopul unic de a facilita soluționarea litigiului.

Articolul 8.43

Conexare

(1)   Atunci când două sau mai multe cereri care au fost prezentate separat în temeiul articolului 8.23 au în comun o chestiune de drept sau de fapt și derivă din aceleași evenimente sau circumstanțe, o parte la litigiu sau părțile la litigiu, în solidar, pot să solicite constituirea unei diviziuni separate a tribunalului în temeiul prezentului articol și ca diviziunea respectivă să dispună un ordin de conexare (numită în continuare „cerere de conexare”).

(2)   Partea la litigiu care solicită conexarea emite mai întâi o notificare către părțile la litigiu care vor intra sub incidența ordinului.

(3)   În cazul în care părțile la litigiu notificate în temeiul alineatului (2) au ajuns la un acord cu privire la ordinul de conexare care urmează să fie solicitat, acestea pot prezenta o cerere comună pentru constituirea unei diviziuni separate a tribunalului și dispunerea unui ordin de conexare în temeiul prezentului articol. În cazul în care părțile la litigiu notificate în temeiul alineatului (2) nu au ajuns la un acord cu privire la ordinul de conexare care urmează să fie solicitat în termen de 30 de zile de la notificare, o parte la litigiu poate prezenta o cerere pentru constituirea unei diviziuni separate a tribunalului și dispunerea unui ordin de conexare în temeiul prezentului articol.

(4)   Cererea este înaintată, în scris, președintelui tribunalului și tuturor părților la litigiu care vor intra sub incidența ordinului și specifică:

(a)

numele și adresele părților la litigiu care se doresc a intra sub incidența ordinului;

(b)

cererile sau capetele de cerere care se doresc a intra sub incidența ordinului; și

(c)

motivele pentru care s-a solicitat dispunerea ordinului.

(5)   O cerere de conexare care implică mai mult de un pârât necesită acordul tuturor pârâților.

(6)   Regulile aplicabile procedurii prevăzute la prezentul articol sunt stabilite după cum urmează:

(a)

în cazul în care toate cererile pentru care se solicită un ordin de conexare au fost prezentate în scopul soluționării litigiului în conformitate cu aceleași reguli în temeiul articolului 8.23, se aplică aceste reguli;

(b)

în cazul în care cererile pentru care se solicită ordinul de conexare nu au fost introduse pentru soluționarea litigiului în conformitate cu aceleași reguli:

(i)

investitorii pot conveni în mod colectiv asupra regulilor în temeiul articolului 8.23 alineatul (2); sau

(ii)

în cazul în care investitorii nu pot conveni asupra regulilor aplicabile în termen de 30 de zile de la data la care președintele tribunalului a primit cererea de conexare, se aplică regulile de arbitraj UNCITRAL.

(7)   Președintele Tribunalului, după primirea unei cereri de conexare și în conformitate cu cerințele articolului 8.27 alineatul (7) constituie o nouă diviziune („diviziunea pentru conexare”) a Tribunalului care are competență asupra totalității sau asupra unora dintre cereri, integral sau parțial, care fac obiectul cererii comune de conexare.

(8)   În cazul în care, după audierea părților la litigiu, o diviziune pentru conexare consideră că cererile de arbitraj introduse în temeiul articolului 8.23 au în comun o chestiune de drept sau de fapt și derivă din aceleași evenimente sau circumstanțe, iar conexarea ar fi soluția cea mai bună pentru a deservi obiectivele de soluționare echitabilă și eficientă a cererilor, inclusiv obiectivul de coerență a hotărârilor, diviziunea de conexare poate, printr-un ordin, să își exercite competența asupra unora sau tuturor cererilor, integral sau parțial.

(9)   În cazul în care o diviziune pentru conexare și-a exercitat competența în temeiul alineatului (8), un investitor care a introdus o cerere în temeiul articolului 8.23 și a cărui cerere nu a fost conexată poate prezenta tribunalului o cerere scrisă prin care să solicite includerea într-un astfel de ordin, cu condiția ca cererea să fie în conformitate cu cerințele stabilite la alineatul (4). Diviziunea pentru conexare a tribunalului dispune un astfel de ordin în cazul în care consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (8) și că aprobarea unei astfel de cereri nu ar împovăra în mod necorespunzător sau nu ar prejudicia în mod nedrept părțile la litigiu sau nu ar perturba în mod nejustificat procedura. Înainte de a emite ordinul, diviziunea pentru conexare a tribunalului se consultă cu părțile la litigiu.

(10)   La cererea unei părți la litigiu, diviziunea pentru conexare a tribunalului constituită în temeiul prezentului articol, în așteptarea unei hotărâri în conformitate cu alineatul (8), poate dispune ca procedura diviziunii tribunalului numit în temeiul articolului 8.27 alineatul (7) să fie suspendată, cu excepția cazului în care tribunalul din urmă nu și-a suspendat deja procedura.

(11)   Diviziunea tribunalului numită în temeiul articolului 8.27 alineatul (7) cedează competența de instrumentare a cererilor introduse sau a unor părți ale acestora asupra cărora își exercită competența o diviziune însărcinată cu conexarea a tribunalului constituită în temeiul prezentului articol.

(12)   Hotărârea diviziunii însărcinată cu conexarea a tribunalului constituită în temeiul prezentului articol cu privire la cererile sau capetele de cerere respective pentru care și-a exercitat competența este obligatorie pentru diviziunea tribunalului numită în temeiul articolului 8.27 alineatul (7) în ceea ce privește cererile sau capetele de cerere în cauză.

(13)   Un investitor poate retrage o cerere în temeiul prezentei secțiuni, care face obiectul conexării, și o astfel de cerere nu poate fi introdusă din nou în temeiul articolului 8.23. Dacă face acest lucru în termen de 15 zile de la primirea notificării de conexare, introducerea anterioară a cererii la arbitraj nu împiedică investitorul să recurgă la soluționarea litigiului pe alte căi decât cele prevăzute la prezenta secțiune.

(14)   La solicitarea unui investitor, o diviziune pentru conexare a tribunalului poate lua măsurile pe care le consideră oportune pentru a proteja informațiile confidențiale sau protejate ale investitorului în cauză în raport cu alți investitori. Astfel de măsuri pot cuprinde prezentarea de versiuni redactate ale documentelor care conțin informații confidențiale sau protejate către alți investitori sau măsuri de organizare a anumitor părți ale audierilor cu ușile închise.

Articolul 8.44

Comitetul pentru servicii și investiții

(1)   Comitetul pentru servicii și investiții oferă părților un forum pentru a se consulta cu privire la aspectele legate de prezentul capitol, inclusiv:

(a)

dificultățile care ar putea apărea în punerea în aplicare a prezentului capitol;

(b)

posibile îmbunătățiri ale prezentului capitol, în special având în vedere experiența și evoluțiile din cadrul altor instanțe internaționale și din cadrul celorlalte acorduri încheiate de părți.

(2)   Cu acordul părților și după finalizarea propriilor cerințe și proceduri interne, Comitetul pentru servicii și investiții adoptă un cod de conduită pentru membrii tribunalului care urmează să fie aplicat în cazul litigiilor care decurg din prezentul capitol, care poate înlocui sau completa normele în vigoare și poate aborda subiecte precum:

(a)

obligațiile de comunicare a informațiilor;

(b)

independența și imparțialitatea membrilor tribunalului; și

(c)

confidențialitatea.

Părțile depun toate eforturile pentru a se asigura că codul de conduită este adoptat, după caz, cel târziu în prima zi de aplicare cu titlu provizoriu sau de intrare în vigoare a prezentului acord și, în orice caz, în termen de cel mult doi ani de la data respectivă.

(3)   Cu acordul părților și după finalizarea propriilor cerințe și proceduri interne, Comitetul pentru servicii și investiții poate:

(a)

să recomande Comitetului mixt CETA adoptarea unor interpretări ale prezentului acord în temeiul articolului 8.31 alineatul (3);

(b)

să adopte și să modifice normele de completare a regulilor de arbitraj aplicabile și să modifice normele aplicabile privind transparența. Aceste norme și modificări sunt obligatorii pentru tribunalul constituit în temeiul prezentei secțiuni;

(c)

să adopte norme de mediere destinate utilizării de către părțile la litigiu, în conformitate cu articolul 8.20;

(d)

să recomande Comitetului mixt CETA adoptarea unor elemente suplimentare ale obligației de a asigura un tratament echitabil și corect în temeiul articolului 8.10 alineatul (3). și

(e)

să formuleze recomandări către Comitetul mixt CETA privind funcționarea tribunalului de apel în conformitate cu articolul 8.28 alineatul (8).

Articolul 8.45

Excludere

Dispozițiile privind soluționarea litigiilor din prezenta secțiune și din capitolul douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor) nu se aplică aspectelor menționate în anexa 8-C.

CAPITOLUL NOUĂ

Comerțul transfrontalier cu servicii

Articolul 9.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

servicii de reparații și întreținere a aeronavelor înseamnă activități care sunt efectuate asupra unei aeronave sau unei părți dintr-o aeronavă retrasă din serviciu și nu includ așa-numita întreținere „în linie”;

 

servicii de exploatare a aeroporturilor înseamnă exploatarea sau gestionarea, pe bază de comision sau contract, a infrastructurii aeroportuare, inclusiv terminale, piste, căi de rulare și platforme, spații de parcare și sisteme de transport în interiorul aeroportului. Pentru o mai mare certitudine, serviciile de exploatare a aeroporturilor nu includ drepturile de proprietate sau investițiile în aeroporturi sau terenuri ale aeroportului sau oricare dintre funcțiile îndeplinite de un consiliu de administrație. Serviciile de exploatare a aeroporturilor nu includ serviciile de navigație aeriană;

 

servicii privind sistemele informatizate de rezervare înseamnă serviciile furnizate de sistemele informatizate care conțin informații despre orarele transportatorilor aerieni, locurile disponibile, tarifele și regulile de stabilire a prețurilor, prin intermediul cărora pot fi făcute rezervări sau pot fi eliberate bilete;

 

comerț transfrontalier cu servicii sau prestare transfrontalieră de servicii înseamnă prestarea unui serviciu:

(a)

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; sau

(b)

pe teritoriul unei părți către un consumator de servicii al celeilalte părți;

dar nu include prestarea unui serviciu pe teritoriul unei părți de către o persoană a celeilalte părți;

 

servicii de handling la sol înseamnă furnizarea unui serviciu pe bază de comision sau de contract pentru: administrare și supraveghere la sol, inclusiv controlul factorului de ocupare și comunicare; handlingul pasagerilor; handlingul bagajelor; handlingul mărfurilor și al corespondenței; handlingul rampei și servicii la bordul aeronavei; handlingul combustibilului și al uleiului; întreținerea de linie a aeronavelor, operațiuni de zbor și administrarea echipajului; transport de suprafață; sau servicii de catering. Serviciile de handling la sol nu includ serviciile de pază sau exploatarea sau gestionarea infrastructurii aeroportuare centralizate precum sistemele de handling al bagajelor, instalațiile pentru degivrare, sistemele de distribuție a combustibilului sau sistemele de transport în interiorul aeroportului;

 

vânzarea și promovarea serviciilor de transport aerian înseamnă posibilitățile pentru transportatorul aerian în cauză de a vinde și de a-și promova liber serviciile de transport aerian, inclusiv toate aspectele legate de comercializare, cum ar fi studii de piață, publicitate și distribuție, dar excluzând stabilirea prețurilor serviciilor de transport aerian sau condițiile aplicabile; și

 

servicii prestate în exercitarea autorității guvernamentale înseamnă orice serviciu care nu este prestat nici pe bază comercială, nici în concurență cu unul sau mai mulți prestatori de servicii;

Articolul 9.2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte care afectează activitățile de comerț transfrontalier cu servicii desfășurate de un prestator de servicii al celeilalte părți, inclusiv o măsură care afectează:

(a)

producerea, distribuția, comercializarea, vânzarea și furnizarea unui serviciu;

(b)

achiziționarea, utilizarea sau plata unui serviciu; precum și

(c)

accesul la și utilizarea de servicii care sunt solicitate a fi oferite publicului, în general, în legătură cu furnizarea unui serviciu;

(2)   Prezentul capitol nu se aplică unei măsuri care afectează:

(a)

serviciile furnizate în exercitarea autorității guvernamentale;

(b)

pentru Uniunea Europeană, serviciile audio-vizuale;

(c)

pentru Canada, industriile culturale;

(d)

serviciile financiare, astfel cum sunt definite la articolul 13.1 (Definiții);

(e)

serviciile aeriene, serviciile conexe în sprijinul serviciilor aeriene și alte servicii prestate prin mijloace de transport aerian (13), altele decât:

(i)

serviciile de reparații și întreținere a aeronavelor;

(ii)

vânzarea și comercializarea serviciilor de transport aerian;

(iii)

serviciile privind sistemele informatizate de rezervare (SIR);

(iv)

serviciile de asistență la sol;

(v)

serviciile de exploatare a aeroporturilor;

(f)

achizițiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziționat în scopuri guvernamentale și nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziția respectivă este o „achiziție reglementată” în sensul articolului 19.2 alineatul (2) (Obiectul și domeniul de aplicare); sau

(g)

o subvenție sau un alt tip de sprijin guvernamental pentru comerțul transfrontalier cu servicii prestate de o parte.

(3)   Prezentul capitol nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților în temeiul Acordului privind transportul aerian dintre Canada și Comunitatea Europeană și statele sale membre, încheiat la Bruxelles la 17 decembrie 2009 și la Ottawa la 18 decembrie 2009.

(4)   Prezentul capitol nu impune obligația unei părți cu privire la un resortisant al celeilalte părți care solicită acces la piața forței de muncă a acesteia sau angajarea pe bază de contract încheiat pentru o perioadă nedeterminată pe teritoriul său și nu conferă niciun drept resortisantului respectiv în ceea ce privește accesul la piața muncii sau angajarea.

Articolul 9.3

Tratamentul național

(1)   Fiecare parte acordă prestatorilor de servicii ai celeilalte părți și serviciilor acestora un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, propriilor prestatori de servicii și serviciilor acestora.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, tratamentul acordat de o parte în conformitate cu alineatul (1) înseamnă, cu privire la un guvern canadian altul decât la nivel federal sau cu privire la un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel mai favorabil tratament acordat în situații similare de către guvernul respectiv propriilor prestatori de servicii și serviciilor acestora.

Articolul 9.4

Cerințe de formă

Articolul 9.3 nu împiedică o parte să adopte sau să mențină o măsură care stabilește cerințele de formă în legătură cu prestarea unui serviciu, cu condiția ca astfel de cerințe să nu fie aplicate într-un mod care să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată. Astfel de măsuri includ cerințe:

(a)

pentru a obține o licență, o înregistrare, o certificare sau o autorizație în vederea prestării unui serviciu sau ca o cerință pentru apartenența la o anumită profesie, cum ar fi obligația de a deține calitatea de membru al unei organizații profesionale sau participarea la fonduri de compensare colective pentru membrii organizațiilor profesionale;

(b)

pentru un prestator de servicii, de a avea un agent local pentru prestarea serviciilor sau de a menține o adresă locală;

(c)

de a vorbi o limbă națională sau de a deține un permis de conducere; sau

(d)

ca un prestator de servicii:

(i)

să constituie o obligațiune sau o altă formă de garanție financiară;

(ii)

să deschidă sau să contribuie la un cont fiduciar;

(iii)

să mențină un anumit tip și o anumită valoare de asigurare;

(iv)

să ofere alte garanții similare; sau

(v)

să ofere acces la înregistrări.

Articolul 9.5

Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate

(1)   Fiecare parte acordă prestatorilor de servicii ai celeilalte părți și serviciilor acestora un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă, în situații similare, prestatorilor de servicii și serviciilor unei țări terțe.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, tratamentul acordat de o parte în temeiul alineatului (1) înseamnă, cu privire la un guvern canadian, altul decât la nivel federal, sau cu privire la un guvern al unui stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un stat membru al Uniunii Europene, tratamentul acordat în situații similare de guvernul respectiv pe teritoriul său serviciilor sau prestatorilor de servicii ai unei țări terțe.

(3)   Alineatul (1) nu se aplică tratamentului acordat de o parte în cadrul unei măsuri existente sau viitoare care prevede recunoașterea, inclusiv printr-o înțelegere sau un acord cu o țară terță care recunoaște acreditarea serviciilor de testare și de analiză și a furnizorilor de astfel de servicii, acreditarea serviciilor de reparație și întreținere și a furnizorilor de astfel de servicii, precum și certificarea calificărilor sau a rezultatelor sau a activității desfășurate de serviciile acreditate și furnizorii de servicii în cauză.

Articolul 9.6

Accesul pe piață

O parte nu adoptă sau nu menține, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza teritoriului la nivel național, provincial, teritorial, regional sau local de guvernare, o măsură care impune restricții cu privire la:

(a)

numărul de prestatori de servicii, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi de servicii sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

(b)

valoarea totală a tranzacțiilor cu servicii sau a activelor sub forma contingentelor numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau

(c)

numărul total de operațiuni cu servicii sau cantitatea totală de servicii produse, exprimată în unități numerice determinate, sub forma contingentelor sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice.

Articolul 9.7

Rezerve

(1)   Articolele 9.3, 9.5 și 9.6 nu se aplică:

(a)

unei măsuri neconforme existente care este menținută de o parte la nivelul:

(i)

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;

(ii)

unui guvern național, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I;

(iii)

unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I; sau

(iv)

unei administrații locale.

(b)

continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau

(c)

unei modificări a unei măsuri neconforme menționate la litera (a), în cazul în care modificarea nu reduce conformitatea măsurii, în forma existentă imediat înainte de modificare, în conformitate cu articolele 9.3, 9.5 și 9.6.

(2)   Articolele 9.3, 9.5 și 9.6 nu se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte cu privire la un sector, un subsector sau o activitate, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa II.

Articolul 9.8

Refuzul acordării de avantaje

O parte poate refuza acordarea beneficiilor prevăzute în prezentul capitol unui prestator de servicii al celeilalte părți, care este o întreprindere a părții respective, și serviciilor prestatorului respectiv, în cazul în care:

(a)

un prestator de servicii al unei țări terțe deține sau controlează întreprinderea; și

(b)

partea care refuză acordarea de beneficii adoptă sau menține o măsură în ceea ce privește țara terță care:

(i)

vizează menținerea păcii și securității internaționale; și

(ii)

interzice tranzacțiile cu întreprinderea sau ar fi încălcată sau eludată în cazul în care beneficiile prezentului capitol ar fi acordate întreprinderii.

CAPITOLUL ZECE

Intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice în scopuri profesionale

Articolul 10.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

prestatori de servicii contractuale înseamnă persoanele fizice angajate de o întreprindere a unei părți care nu deține nicio entitate stabilită pe teritoriul celeilalte părți și care a încheiat un contract de bună-credință (altul decât printr-o agenție definită în CPC 872) în vederea prestării de servicii către un consumator din cealaltă parte, contract care necesită prezența temporară a angajaților săi pe teritoriul părții respective pentru a executa contractul de prestare de servicii;

 

întreprindere înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la articolul 8.1 (Definiții);

 

profesioniști independenți înseamnă persoane fizice care asigură prestarea unui serviciu și care sunt stabilite ca persoane care desfășoară activități independente pe teritoriul unei părți, care nu dețin nicio entitate stabilită pe teritoriul celeilalte părți și care au încheiat un contract de bună-credință (altul decât printr-o agenție definită în CPC 872) în vederea prestării de servicii către un consumator din cealaltă parte, contract care necesită prezența temporară a persoanei fizice pe teritoriul părții respective pentru a executa contractul de prestare de servicii;

 

personal-cheie înseamnă vizitatori de afaceri în scopuri de investiții, investitori sau persoane transferate în cadrul aceleiași companii:

(a)

persoane aflate în vizită de afaceri în scopuri de investiții înseamnă persoane fizice care lucrează într-o poziție de conducere sau de specialitate, care sunt responsabile pentru înființarea unei întreprinderi, dar care nu se angajează în tranzacții directe cu publicul larg și nu primesc remunerație dintr-o sursă situată pe teritoriul părții-gazdă;

(b)

investitori înseamnă persoane fizice care stabilesc, dezvoltă sau administrează funcționarea unei investiții într-o capacitate de supraveghere sau executivă și la care persoanele respective sau întreprinderea care angajează persoanele respective a angajat sau este în curs de a angaja o sumă substanțială de capital; și

(c)

persoane transferate în cadrul aceleiași companii înseamnă persoanele fizice care au fost angajate de o întreprindere a unei părți sau au fost parteneri ai acesteia pe durata a cel puțin un an și care sunt transferate temporar într-o întreprindere (care poate fi o filială, o sucursală sau societatea-mamă a întreprinderii unei părți) situată pe teritoriul celeilalte părți. Persoana fizică în cauză trebuie să aparțină uneia dintre următoarele categorii:

(i)

personal de conducere înseamnă persoanele fizice care lucrează într-o poziție de conducere în cadrul unei întreprinderi și care:

(A)

conduce în primul rând gestionarea întreprinderii sau conduce întreprinderea sau un departament sau o sub-diviziune a întreprinderii; și

(B)

exercită o latitudine largă în luarea deciziilor, care poate include autoritatea de a recruta personal și de a concedia sau a lua alte acțiuni legate de personal (cum ar fi autorizații de promovare sau concediu), și

(I)

beneficiază doar de supraveghere generală sau îndrumare în principal de la directori de nivel superior, consiliul de administrație sau acționari ai întreprinderii sau echivalentul acestora; sau

(II)

supraveghează și controlează activitatea altor angajați cu activitate de supraveghere, profesională sau de conducere și exercită autoritate discreționară asupra operațiunilor de zi cu zi; sau

(ii)

specialiști înseamnă persoane fizice care lucrează într-o întreprindere și care posedă:

(A)

cunoștințe neobișnuite despre produsele sau serviciile întreprinderii și aplicarea acestora pe piețele internaționale; sau

(B)

un nivel avansat de expertiză sau cunoștințe despre procesele și procedurile întreprinderii, cum ar fi producția, echipamentele de cercetare, tehnici sau gestionare.

La evaluarea expertizei sau a cunoștințelor, părțile vor lua în considerare abilitățile care sunt neobișnuite și diferite de cele care se regăsesc în general într-o anumită industrie și care nu pot fi transferate în termen scurt cu ușurință către o altă persoană fizică. Aceste abilități pot să fi fost obținute prin calificări academice specifice sau o vastă experiență în cadrul întreprinderii; sau

(iii)

stagiari cu studii superioare înseamnă persoanele fizice care:

(A)

au o diplomă universitară; și

(B)

sunt transferate temporar într-o întreprindere de pe teritoriul celeilalte părți pentru evoluția carierei sau pentru a-și forma deprinderi în tehnici sau metode de afaceri; și

 

persoane fizice în scopuri profesionale înseamnă personalul-cheie, furnizori de servicii contractuale, profesioniști independenți sau persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt care sunt cetățeni ai unei părți.

Articolul 10.2

Obiective și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul capitol reflectă relația comercială preferențială dintre părți, precum și obiectivul comun de a facilita comerțul cu servicii și investițiile permițând intrarea și șederea temporară a persoanelor fizice în scopuri de afaceri și garantând transparența procesului.

(2)   Prezentul capitol se aplică măsurilor adoptate sau menținute de o parte cu privire la intrarea și șederea temporară pe teritoriul său a personalului-cheie, a furnizorilor de servicii contractuale, a profesioniștilor independenți și a persoanelor aflate în scopuri de afaceri pe termen scurt. Prezentul capitol nu se aplică măsurilor care vizează persoanele fizice care doresc să intre pe piața forței de muncă a uneia dintre părți, nici măsurilor privind cetățenia, rezidența și angajarea pe bază de contract cu durată nelimitată.

(3)   Nicio dispoziție a prezentului capitol nu împiedică părțile să aplice măsuri pentru reglementarea admiterii sau a șederii temporare a persoanelor fizice pe teritoriul său, inclusiv măsurile necesare pentru a proteja integritatea frontierelor sale și pentru a asigura trecerea ordonată a frontierelor sale de către persoanele fizice, cu condiția ca aceste măsuri să nu fie aplicate astfel încât să anuleze sau să compromită avantajele de care beneficiază orice parte în temeiul prezentului capitol. Simpla solicitare a unei vize pentru resortisanții persoane fizice ai unei țări, fără a solicita același lucru și pentru resortisanții altor țări nu se consideră ca fiind o anulare sau o compromitere a avantajelor care decurg din prezentul acord.

(4)   În măsura în care nu sunt luate angajamente în prezentul capitol, toate celelalte cerințe ale legislației părților în ceea ce privește intrarea și șederea continuă să se aplice, inclusiv cele privind perioada de ședere.

(5)   În pofida dispozițiilor prezentului capitol, toate cerințele actelor cu putere de lege ale părților privind ocuparea forței de muncă și măsurile de securitate socială se aplică în continuare, inclusiv reglementările privind salariile minime, precum și acordurile salariale colective.

(6)   Prezentul capitol nu se aplică în cazurile în care intenția sau efectul intrării și al șederii temporare este de a interfera cu sau de a afecta în alt fel rezultatul unui litigiu sau al unei negocieri cu sindicatele sau cu patronatul sau angajarea de persoane fizice care sunt implicate într-un astfel de litigiu sau o astfel de negociere.

Articolul 10.3

Obligații generale

(1)   Fiecare parte va permite intrarea temporară în scopuri comerciale a persoanelor fizice ale celeilalte părți care altfel respectă măsurile de imigrare ale părții aplicabile pentru intrarea temporară, în conformitate cu prezentul capitol.

(2)   Fiecare parte aplică măsurile referitoare la dispozițiile prezentului capitol în conformitate cu articolul 10.2 alineatul (1) și, în special, aplică măsurile astfel încât să evite afectarea sau întârzierea în mod nejustificat a schimburilor comerciale cu mărfuri sau servicii sau a efectuării activităților de investiții în temeiul prezentului acord.

(3)   Fiecare parte se asigură că toate taxele pentru prelucrarea cererilor de intrare temporară sunt rezonabile și proporționale cu costurile suportate.

Articolul 10.4

Furnizarea de informații

(1)   În conformitate cu capitolul douăzeci și șapte (Transparență) și recunoscând importanța pentru părți a transparenței informațiilor privind intrarea temporară, fiecare parte, nu mai târziu de 180 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului acord, pune la dispoziția celeilalte părți materiale explicative cu privire la condițiile de intrare temporară în temeiul prezentului capitol, care permit oamenilor de afaceri ai celorlalte părți să se familiarizeze cu aceste cerințe.

(2)   În cazul în care o parte colectează și păstrează date privind intrarea temporară pe categorii de oameni de afaceri în conformitate cu prezentul capitol, partea va pune datele respective la dispoziția celeilalte părți, la cerere, în conformitate cu legislația sa referitoare la protecția vieții private și a datelor.

Articolul 10.5

Puncte de contact

(1)   Părțile stabilesc următoarele puncte de contact:

(a)

în cazul Canadei:

Director

Politica privind rezidența temporară

Secția imigrație

Cetățenie și imigrație Canada

(b)

în cazul Uniunii Europene:

Director General

Direcția Generală Comerț

Comisia Europeană

(c)

în cazul statelor membre ale Uniunii Europene, punctele de contact menționate în anexa 10-A sau punctele succesoare ale acestora.

(2)   Punctele de contact pentru Canada și Uniunea Europeană și, după caz, punctele de contact pentru statele membre ale Uniunii Europene fac schimb de informații în conformitate cu articolul 10.4 și se întrunesc în funcție de necesități pentru a examina chestiuni legate de prezentul capitol, cum ar fi:

(a)

punerea în aplicare și administrarea prezentului capitol, inclusiv practica părților pentru permiterea intrării temporare;

(b)

elaborarea și adoptarea unor criterii comune, precum și interpretări pentru punerea în aplicare a prezentului capitol;

(c)

dezvoltarea de măsuri pentru a facilita în continuare intrarea temporară a oamenilor de afaceri; și

(d)

recomandări adresate Comitetului mixt CETA cu privire la prezentul capitol.

Articolul 10.6

Obligații din alte capitole

(1)   Prezentul acord nu impune obligații unei părți cu privire la măsurile sale în domeniul imigrației, cu excepția celor identificate în mod specific în prezentul capitol și în capitolul douăzeci și șapte (Transparență).

(2)   Fără a aduce atingere oricărei decizii pentru a permite intrarea temporară a persoanelor fizice ale celeilalte părți în condițiile prezentului capitol, inclusiv durata șederii admisibilă în temeiul unei astfel de permisiuni:

(a)

articolul 9.3 (Tratamentul național) și articolul 9.6 (Accesul pe piață), sub rezerva articolului 9.4 (Cerințe de formă) și a articolului 9.2 (Domeniu de aplicare), dar nu a articolului 9.2 alineatul (2) litera (d), sunt încorporate și incluse în prezentul capitol și se aplică tratamentului persoanelor fizice în scopuri comerciale prezente pe teritoriul celeilalte părți în categoriile de:

(i)

personal-cheie; și

(ii)

furnizori de servicii contractuale și profesioniști independenți, pentru toate sectoarele enumerate în anexa 10-E; și

(b)

articolul 9.5 (Tratamentul bazat pe clauza națiunii celei mai favorizate), sub rezerva articolului 9.4 (Cerințe de formă) și a articolului 9.2 (Domeniul de aplicare), dar nu a articolului 9.2 alineatul (2) litera (d), este încorporat și inclus în prezentul capitol și se aplică tratamentului persoanelor fizice în scopuri de afaceri prezente pe teritoriul celeilalte părți în categoriile de:

(i)

personal-cheie, furnizorii de servicii contractuale și profesioniști independenți; și

(ii)

persoane aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, astfel cum se prevede la articolul 10.9.

(3)   Pentru o mai mare certitudine, alineatul (2) se aplică tratamentului persoanelor fizice în scopuri comerciale prezente pe teritoriul celeilalte părți care se încadrează în categoriile relevante și care oferă servicii financiare, astfel cum sunt definite la articolul 13.1 (Definiții) din capitolul treisprezece (Servicii financiare). Alineatul (2) nu se aplică măsurilor referitoare la acordarea de intrare temporară persoanelor fizice ale unei părți sau ale unei țări terțe.

(4)   În cazul în care o parte a stabilit o rezervă în lista sa la anexa I, II sau III, rezerva constituie, de asemenea, o rezervă la alineatul (2), în măsura în care măsura prevăzută în rezervă sau permisă de aceasta afectează tratamentul persoanelor fizice în scopuri de afaceri prezente pe teritoriul celeilalte părți.

Articolul 10.7

Personalul-cheie

(1)   Fiecare parte permite intrarea și șederea temporară a personalului cheie al celeilalte părți, ținând seama de rezervele și excepțiile enumerate în anexa 10-B.

(2)   Nicio parte nu adoptă sau menține limitări privind numărul total de membri ai personalului-cheie al celeilalte părți cărora li se permite intrarea temporară, sub forma unei restricții numerice sau a unui test privind necesitățile economice.

(3)   Fiecare parte permite intrarea temporară a vizitatorilor de afaceri în scopuri de investiții, fără a necesita un permis de muncă sau o altă procedură prealabilă de aprobare cu intenție similară.

(4)   Fiecare parte va permite angajarea temporară pe teritoriul său a persoanelor transferate în cadrul aceleiași companii și a investitorilor celeilalte părți.

(5)   Durata admisibilă de ședere a personalului-cheie este după cum urmează:

(a)

persoanele transferate în cadrul aceleiași companii (specialiști și personal de conducere): durata mai mică dintre trei ani sau durata contractului, cu o posibilă prelungire de până la 18 luni, la latitudinea părții care acordă intrarea și șederea temporară (14);

(b)

persoane transferate în cadrul aceleiași întreprinderi, (stagiari absolvenți de studii superioare): durata mai mică dintre un an sau durata contractului;

(c)

investitori: un an, cu prelungiri posibile la latitudinea părții care acordă intrarea și șederea temporară;

(d)

persoane aflate în vizită de afaceri în scopuri de investiții: 90 de zile în orice perioadă de șase luni (15).

Articolul 10.8

Prestatori de servicii pe bază de contract și liber-profesioniști

(1)   În conformitate cu anexa 10-E, fiecare parte va permite intrarea și șederea temporară a furnizorilor de servicii contractuale ai celeilalte părți, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

persoanele fizice trebuie să fie implicate în prestarea unui serviciu temporar în calitate de angajați ai unei întreprinderi care a obținut un contract de servicii pentru o perioadă de cel mult 12 luni. În cazul în care contractul de servicii depășește 12 luni, angajamentele din prezentul capitol se aplică numai pentru primele 12 luni ale contractului;

(b)

persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părți trebuie să ofere serviciile în calitate de angajați ai întreprinderii furnizoare de servicii cel puțin în anul imediat anterior datei de depunere a unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părți și trebuie să aibă, la data depunerii, cel puțin trei ani de experiență profesională (16) în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

(c)

persoanele fizice care intră pe teritoriul unei alte părți trebuie să dețină:

(i)

o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent (17); și

(ii)

calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activități în conformitate cu legislația sau cerințele părții în care se prestează serviciul;

(d)

pentru prestarea de servicii, persoanele fizice nu trebuie să primească altă remunerație decât cea plătită de întreprinderea care angajează furnizorii de servicii contractuale în timpul șederii lor pe teritoriul celeilalte părți;

(e)

intrarea și șederea temporară oferite în temeiul prezentului articol se referă numai la furnizarea unui serviciu care face obiectul contractului. Dreptul de a utiliza titlul profesional al părții unde este prestat serviciul poate fi acordat, după caz, de către autoritatea competentă astfel cum este definită la articolul 11.1 (Definiții), printr-un acord de recunoaștere reciprocă („ARR”) sau altfel; și

(f)

contractul de servicii trebuie să respecte actele cu putere de lege și cerințele legale ale părții în care se execută contractul (18).

(2)   În conformitate cu anexa 10-E, fiecare parte va permite intrarea și șederea temporară a profesioniștilor independenți ai celeilalte părți, sub rezerva următoarelor condiții:

(a)

persoanele fizice trebuie să fie angajate pentru prestarea unui serviciu temporar în calitate de persoane care desfășoară activități independente stabilite pe teritoriul celeilalte părți și să fi obținut un contract de prestare de servicii pentru o perioadă de cel mult 12 luni. În cazul în care contractul de servicii este mai mare de 12 luni, angajamentele din acest capitol se aplică numai pentru primele 12 luni ale contractului;

(b)

persoanele fizice care intră pe teritoriul celeilalte părți trebuie să dețină, la data depunerii unei cereri de intrare pe teritoriul celeilalte părți, cel puțin șase ani de experiență profesională în sectorul de activitate care face obiectul contractului;

(c)

persoanele fizice care intră pe teritoriul unei alte părți trebuie să dețină:

(i)

o diplomă universitară sau o calificare care atestă cunoștințe de un nivel echivalent (19); și

(ii)

calificări profesionale, atunci când acestea sunt necesare pentru exercitarea unei activități în conformitate cu actele cu putere de lege, normele administrative sau cerințele părții în care se prestează serviciul;

(d)

intrarea și șederea temporară oferite în conformitate cu dispozițiile prezentului articol se referă numai la furnizarea unui serviciu care face obiectul contractului. Dreptul de a utiliza titlul profesional al părții unde este prestat serviciul poate fi acordat, după caz, de către autoritatea competentă astfel cum este definit la articolul 11.1 (Definiții), printr-un acord de recunoaștere reciprocă sau altfel; și

(e)

contractul de servicii trebuie să respecte actele cu putere de lege și cerințele legale ale părții în care se execută contractul.

(3)   Cu excepția cazului în care se specifică altfel în anexa 10-E, o parte nu va adopta sau menține o limitare a numărului total de furnizori de servicii contractuale și de profesioniști independenți ai celeilalte părți cărora li s-a permis intrarea temporară, sub formă de restricții numerice sau a unui test privind necesitățile economice.

(4)   Durata de ședere a furnizorului de servicii contractuale sau a profesioniștilor independenți este o perioadă cumulată de cel mult 12 luni, cu extinderi posibile la discreția părții, în orice perioadă de 24 luni sau pe durata contractului, oricare dintre aceste perioade este mai mică.

Articolul 10.9

Persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt

(1)   În conformitate cu anexa 10-B, o parte permite intrarea și șederea temporară a persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt ai celeilalte părți în scopul desfășurării activităților menționate în anexa 10-D, cu condiția ca persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt:

(a)

să nu fie angajate în vânzarea unei mărfi sau a unui serviciu la dispoziția publicului larg;

(b)

să nu primească în nume propriu o remunerație dintr-o sursă situată pe teritoriul părții unde persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt se află în situație de ședere temporară; și

(c)

să nu fie angajate în prestarea unui serviciu în cadrul unui contract încheiat între o întreprindere fără prezență comercială pe teritoriul părții unde persoanele aflate în vizită de afaceri pe termen scurt se află în situație de ședere temporară și un consumator din teritoriul respectiv, cu excepția celor prevăzute în anexa 10-D.

(2)   Fiecare parte permite intrarea temporară a persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt, fără cerința deținerii unui permis de muncă sau a altor proceduri de acord prealabil cu intenție similară.

(3)   Durata maximă de ședere a persoanelor aflate în vizită de afaceri pe termen scurt este de 90 de zile în orice perioadă de șase luni (20).

Articolul 10.10

Revizuirea angajamentelor

În termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile iau în considerare actualizarea angajamentele lor respective în conformitate cu articolele 10.7-10.9.

CAPITOLUL UNSPREZECE

Recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale

Articolul 11.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

jurisdicție înseamnă teritoriul Canadei și fiecare dintre provinciile și teritoriile sale sau teritoriul fiecăruia dintre statele membre ale Uniunii Europene, în măsura în care prezentul acord se aplică în teritoriile respective în conformitate cu articolul 1.3 (Domeniul geografic de aplicare);

 

entitate negociatoare înseamnă o persoană sau un organism al unei părți care are dreptul sau competența de a negocia un acord privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale („ARR”);

 

experiență profesională înseamnă practicarea efectivă și legală a unui serviciu;

 

calificări profesionale înseamnă calificările atestate prin titluri oficiale de calificare și/sau experiență profesională;

 

autoritate relevantă înseamnă o autoritate sau organism, desemnat în conformitate cu dispozițiile legislative, de reglementare sau administrative pentru a recunoaște calificările și pentru a autoriza practicarea unei profesii într-o jurisdicție; și

 

profesie reglementată înseamnă un serviciu a cărui exercitare, inclusiv utilizarea unui titlu sau a unei denumiri, este condiționată de deținerea calificărilor specifice în temeiul unor dispoziții legislative, de reglementare sau administrative.

Articolul 11.2

Obiective și domeniu de aplicare

(1)   Prezentul capitol stabilește un cadru pentru facilitarea unui regim echitabil, transparent și consecvent pentru recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale de către părți și stabilește condițiile generale pentru negocierea unor acorduri de recunoaștere reciprocă.

(2)   Prezentul capitol se aplică în cazul profesiilor care sunt reglementate în fiecare parte, inclusiv în toate sau în unele dintre statele membre ale Uniunii Europene și în toate sau în unele provincii și teritorii din Canada.

(3)   O parte nu acordă recunoașterea într-o manieră care ar constitui un mijloc de discriminare în aplicarea criteriilor sale privind eliberarea de autorizații, de licențe sau de certificate pentru furnizorii de servicii sau o restricție disimulată în calea comerțului cu servicii.

(4)   Un acord de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale adoptat în temeiul prezentului capitol se aplică în toate teritoriile Uniunii Europene și ale Canadei.

Articolul 11.3

Negocierea unui acord de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale

(1)   Fiecare parte își încurajează autoritățile competente sau organismele profesionale, după caz, să dezvolte și să furnizeze Comitetului mixt privind recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale („Comitetul ARR”), instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (b), recomandări comune privind acordurile de recunoaștere reciprocă propuse.

(2)   O recomandare furnizează o evaluare a valorii potențiale a unui acord de recunoaștere reciprocă, pe baza unor criterii precum nivelul existent de deschidere a pieței, nevoile industriei și oportunitățile de afaceri, de exemplu, numărul de profesioniști care ar putea beneficia de acord, existența altor acorduri de recunoaștere reciprocă în sector și câștigurile preconizate în ceea ce privește dezvoltarea economică și a întreprinderilor. În plus, acesta trebuie să furnizeze o evaluare cu privire la compatibilitatea regimurilor de licențiere sau de calificare ale părților și abordarea preconizată pentru negocierea unui acord de recunoaștere reciprocă.

(3)   Comitetul ARR, într-o perioadă rezonabilă de timp, revizuiește recomandarea pentru a asigura coerența cu cerințele prezentului capitol. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, Comitetul ARR stabilește măsurile necesare pentru a negocia și fiecare parte își informează autoritățile relevante cu privire la aceste etape.

(4)   În continuare, entitățile negociatoare desfășoară negocierea și prezintă un proiect de text al acordului de recunoaștere reciprocă Comitetului ARR.

(5)   Comitetul ARR revizuiește ulterior proiectul de acord de recunoaștere reciprocă pentru a asigura coerența acestuia cu prezentul acord

(6)   Dacă, din punctul de vedere al Comitetului ARR, acordul de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale este în conformitate cu prezentul acord, Comitetul ARR adoptă acordul respectiv printr-o decizie, care este condiționată de notificarea ulterioară a Comitetului ARR de către fiecare parte cu privire la îndeplinirea cerințelor interne respective. Decizia devine obligatorie pentru părți la notificarea Comitetului ARR de către fiecare parte.

Articolul 11.4

Recunoaștere

(1)   Recunoașterea calificărilor profesionale oferită de un acord de recunoaștere reciprocă permite furnizorului de servicii practicarea de activități profesionale în jurisdicția gazdă, în conformitate cu termenii și condițiile specificate în acordul respectiv.

(2)   În cazul în care calificările profesionale ale unui prestator de servicii al unei părți sunt recunoscute de către cealaltă parte în conformitate cu un acord de recunoaștere reciprocă, autoritățile competente din jurisdicția gazdă acordă furnizorului de servicii un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat în situații similare unui prestator de servicii similar ale cărui calificări profesionale au fost certificate sau atestate în propria jurisdicție a părții.

(3)   Recunoașterea calificărilor profesionale în cadrul unui acord de recunoaștere reciprocă nu poate fi condiționată de:

(a)

îndeplinirea de către un prestator de servicii a obligației de cetățenie sau a oricărei alte forme de reședință; sau

(b)

educația, experiența sau formarea unui prestator de servicii care au fost dobândite în propria jurisdicție a părții.

Articolul 11.5

Comitetul mixt pentru recunoașterea reciprocă a calificărilor profesionale

Comitetul ARR responsabil pentru punerea în aplicare a articolului 11.3:

(a)

este compus din și co-prezidat de reprezentanți din Canada și Uniunea Europeană, care trebuie să fie diferiți de autoritățile competente sau organismele profesionale prevăzute la articolul 11.3 alineatul (1). O listă a reprezentanților este confirmată printr-un schimb de scrisori;

(b)

se întrunește în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentului acord și, ulterior, după cum este necesar sau astfel cum s-a decis;

(c)

își stabilește regulamentul de procedură;

(d)

facilitează schimbul de informații cu privire la legi, regulamente, politici și practici referitoare la standarde sau criterii pentru autorizarea, licențierea sau certificarea profesiilor reglementate;

(e)

pune la dispoziția publicului informații cu privire la negocierea și punerea în aplicare a acordurilor de recunoaștere reciprocă;

(f)

raportează Comitetului mixt CETA cu privire la progresul negocierilor și punerea în aplicare a acordurilor de recunoaștere reciprocă; și

(g)

după caz, furnizează informații și completează orientările prevăzute în anexa 11-A.

Articolul 11.6

Orientări pentru negocierea și încheierea acordurilor de recunoaștere reciprocă a calificărilor profesionale

Ca parte a cadrului pentru obținerea recunoașterii reciproce a calificărilor profesionale, părțile stabilesc în anexa 11-A orientări fără caracter obligatoriu cu privire la negocierea și încheierea de acorduri de recunoaștere reciprocă.

Articolul 11.7

Puncte de contact

Fiecare parte stabilește unul sau mai multe puncte de contact pentru administrarea prezentului capitol.

CAPITOLUL DOISPREZECE

Reglementare internă

Articolul 12.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

autorizație înseamnă acordarea permisiunii unei persoane de a presta un serviciu sau de a exercita orice altă activitate economică;

 

autoritate competentă înseamnă orice guvern al unei părți sau un organism neguvernamental în exercitarea competențelor delegate de către orice guvern al unei părți care acordă o autorizație;

 

proceduri de autorizare înseamnă norme administrative sau procedurale, inclusiv pentru modificarea sau reînnoirea unei licențe, care trebuie să fie respectate pentru a demonstra conformitatea cu cerințele de autorizare;

 

cerințe de autorizare înseamnă cerințele de fond, altele decât cerințele de calificare, care trebuie să fie respectate în vederea obținerii, a modificării sau a reînnoirii unei autorizații;

 

proceduri de calificare înseamnă norme administrative sau procedurale care trebuie să fie respectate pentru a demonstra conformitatea cu cerințele de calificare; și

 

cerințe de calificare înseamnă cerințele de fond referitoare la competențe, care trebuie să fie respectate în vederea obținerii, a modificării sau a reînnoirii unei autorizații.

Articolul 12.2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte în ceea ce privește cerințele de autorizare, procedurile de autorizare, cerințele de calificare sau procedurile de calificare care afectează:

(a)

prestarea transfrontalieră de servicii, astfel cum este definită la articolul 9.1 (Definiții);

(b)

prestarea unui serviciu sau exercitarea oricărei alte activități economice, prin prezența comercială pe teritoriul celeilalte părți, inclusiv instituirea unei astfel de prezențe comerciale; și

(c)

prestarea unui serviciu prin prezența unei persoane fizice a celeilalte părți pe teritoriul părții în cauză, în conformitate cu articolul 10.6 alineatul (2) (Obligații din alte capitole).

(2)   Prezentul capitol nu se aplică cerințelor de autorizare, procedurilor de autorizare, cerințelor de calificare sau procedurilor de calificare:

(a)

în temeiul unei măsuri neconforme existente menținută de o parte, astfel cum este prevăzut în lista sa la anexa I; sau

(b)

care au legătură cu oricare dintre următoarele sectoare sau activități:

(i)

pentru Canada, industriile culturale și, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa II, serviciile sociale, afacerile interne, situația minorităților, serviciile de jocuri de noroc și pariuri, precum și colectarea, tratarea și distribuirea apei; și

(ii)

pentru partea UE, serviciile audio-vizuale și, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa II, serviciile de sănătate, educație și sociale, serviciile de jocuri de noroc și pariuri (21), precum și colectarea, tratarea și distribuirea apei.

Articolul 12.3

Cerințe și proceduri de autorizare și calificare

(1)   Fiecare parte se asigură că cerințele de autorizare, cerințele de calificare, procedurile de autorizare sau procedurile de calificare pe care le adoptă sau le menține se bazează pe criterii care împiedică autoritatea competentă să își exercite puterea de apreciere în mod arbitrar.

(2)   Criteriile menționate la alineatul (1) sunt:

(a)

clare și transparente;

(b)

obiective; și

(c)

stabilite în prealabil și puse la dispoziția publicului.

(3)   Părțile recunosc că exercitarea puterii de apreciere statutare conferite unui ministru cu privire la o decizie referitoare la acordarea unei autorizații de interes public nu este în contradicție cu alineatul (2) litera (c), cu condiția să fie exercitată în mod consecvent cu obiectul statutului aplicabil și nu într-un mod arbitrar și ca exercitarea acesteia să nu fie altfel incompatibilă cu prezentul acord.

(4)   Alineatul (3) nu se aplică în cazul cerințelor de autorizare sau al cerințelor de calificare pentru un serviciu profesional.

(5)   Fiecare parte se asigură că o autorizație se acordă de îndată ce autoritatea competentă stabilește că au fost îndeplinite condițiile de autorizare și, odată acordată, că autorizația intră în vigoare fără întârziere, în conformitate cu termenii și condițiile specificate în aceasta.

(6)   Fiecare parte menține sau instituie tribunale sau proceduri judiciare, arbitrale sau administrative care asigură, la cererea unui investitor, astfel cum este definit la articolul 8.1 (Definiții), sau prestator de servicii afectat, astfel cum este definit la articolul 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală), o examinare promptă și, în cazul în care se justifică, acțiuni corective corespunzătoare pentru deciziile administrative care aduc atingere prestării unui serviciu sau exercitării oricărei alte activități economice. În cazul în care astfel de proceduri nu sunt independente față de organismul însărcinat să adopte decizia administrativă respectivă, fiecare parte se asigură că procedurile sunt aplicate astfel încât să permită o revizuire obiectivă și imparțială.

(7)   Fiecare parte se asigură că procedurile de autorizare sau procedurile de calificare pe care le adoptă sau menține sunt cât mai simple posibil și nu complică în mod nejustificat sau nu întârzie prestarea unui serviciu sau desfășurarea oricărei alte activități economice.

(8)   Taxa de autorizare pe care un solicitant o poate suporta în legătură cu cererea de autorizare prezentată este rezonabilă și proporțională cu respectivele costuri suportate și nu limitează în sine prestarea unui serviciu sau desfășurarea oricărei alte activități economice.

(9)   Taxele de autorizare nu includ plățile pentru licitații, taxele pentru utilizarea resurselor naturale, redevențe, proceduri de ofertare sau alte mijloace nediscriminatorii de atribuire a concesiunilor sau contribuțiile obligatorii la prestarea unui serviciu universal.

(10)   Fiecare parte se asigură că procedurile de autorizare sau procedurile de calificare aplicate de autoritatea competentă și deciziile autorității competente în cadrul procesului de autorizare sunt imparțiale față de toți solicitanții. Autoritatea competentă ar trebui să ia decizii în mod independent și, în special, nu ar trebui să răspundă față de nicio persoană care prestează un serviciu sau care desfășoară orice altă activitate economică pentru care se solicită autorizarea.

(11)   În cazul în care există anumite termene pentru prezentarea cererilor de autorizare, solicitantului i se acordă un termen rezonabil pentru prezentarea cererii. Autoritatea competentă inițiază soluționarea unei cereri fără întârzieri nejustificate. În cazul în care este posibil, cererile ar trebui să fie acceptate în format electronic în aceleași condiții de autenticitate ca documentele prezentate pe suport de hârtie.

(12)   În cazul în care se consideră a fi adecvat, în locul documentelor originale ar trebui să fie acceptate copii legalizate.

(13)   Fiecare parte se asigură că soluționarea unei cereri de autorizare, inclusiv luarea unei decizii finale, se încheie într-un termen rezonabil de la prezentarea unei cereri complete. Fiecare parte ar trebui să stabilească un termen normal de soluționare a unei cereri.

(14)   La cererea solicitantului, autoritatea competentă a unei părți furnizează, fără întârziere nejustificată, informații referitoare la stadiul cererii.

(15)   În cazul în care o cerere este considerată incompletă, autoritatea competentă a unei părți, într-o perioadă rezonabilă de timp, informează solicitantul, identifică informațiile suplimentare necesare pentru finalizarea cererii și oferă solicitantului posibilitatea de a corecta deficiențele.

(16)   În cazul în care autoritatea competentă a unei părți respinge cererea, acesta informează solicitantul în scris și fără întârziere nejustificată. La cererea solicitantului, autoritatea competentă a părții informează, de asemenea, solicitantul cu privire la motivele pentru care a fost respinsă cererea și termenul de revizuire sau de introducere a unei căi de atac împotriva deciziei respective. Solicitantului ar trebui să i se permită, în termene rezonabile, să prezinte din nou cererea.

CAPITOLUL TREISPREZECE

Servicii financiare

Articolul 13.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

prestator de servicii financiare transfrontaliere al unei părți înseamnă o persoană a unei părți care este angajată în activitatea de prestare a unui serviciu financiar pe teritoriul părții și care dorește să presteze sau prestează un serviciu financiar prin prestarea transfrontalieră a serviciului respectiv;

 

prestare transfrontalieră de servicii financiare sau comerț transfrontalier cu servicii financiare înseamnă prestarea unui serviciu financiar:

(a)

de pe teritoriul unei părți pe teritoriul celeilalte părți; sau

(b)

pe teritoriul unei părți, de o persoană a părții respective, către o persoană a celeilalte părți;

dar nu include prestarea unui serviciu pe teritoriul unei părți prin intermediul unei investiții pe teritoriul respectiv.

 

instituție financiară înseamnă un prestator care desfășoară una sau mai multe dintre operațiunile definite ca fiind servicii financiare în prezentul articol, în cazul în care prestatorul este reglementat sau supravegheat în ceea ce privește prestarea serviciilor respective ca o instituție financiară în conformitate cu legislația părții pe al cărei teritoriu se află, inclusiv o sucursală pe teritoriul părții aparținând prestatorului de servicii financiare, al cărei sediu se află pe teritoriul celeilalte părți;

 

instituție financiară a celeilalte părți înseamnă o instituție financiară, inclusiv o sucursală, situată pe teritoriul unei părți, care este controlată de o persoană a celeilalte părți;

 

serviciu financiar înseamnă un serviciu de natură financiară, inclusiv serviciile de asigurare și serviciile conexe, serviciile bancare și alte servicii financiare (cu excepția asigurărilor), precum și serviciile conexe sau auxiliare unui serviciu de natură financiară. Serviciile financiare includ următoarele activități:

(a)

servicii de asigurări și servicii conexe asigurărilor

(i)

asigurare directă (inclusiv coasigurare):

(A)

de viață; sau

(B)

asigurări generale;

(ii)

reasigurare și retrocesiune;

(iii)

activități de intermediere a asigurărilor precum brokeraj și agenție; sau

(iv)

servicii auxiliare de asigurări precum servicii de consultanță, de actuariat, de evaluare a riscurilor și de soluționare a revendicărilor; și

(b)

servicii bancare și alte servicii financiare (cu excepția asigurărilor):

(i)

acceptarea depozitelor și a altor fonduri rambursabile de la populație;

(ii)

împrumuturi de orice tip, inclusiv credit de consum, credit ipotecar, factoring și finanțarea tranzacțiilor comerciale;

(iii)

leasing financiar;

(iv)

toate serviciile de plăți și de transferuri monetare, inclusiv cărțile de credit și de debit, cecurile de călătorie și cecurile bancare;

(v)

garanții și angajamente;

(vi)

tranzacționarea, în nume propriu sau în numele clienților, pe piața bursieră, pe piața extrabursieră sau pe alte piețe, a următoarelor:

(A)

instrumente ale pieței monetare (inclusiv cecuri, efecte de comerț, certificate de depozit);

(B)

schimb valutar;

(C)

produse derivate, inclusiv futures și opțiuni;

(D)

instrumente ale cursului de schimb și ale ratei dobânzilor, inclusiv produse cum ar fi swapurile și contractele forward pe rata dobânzii;

(E)

titluri de valoare transferabile; sau

(F)

alte instrumente și active financiare negociabile, inclusiv lingouri;

(vii)

participarea la emisiunile de valori mobiliare de orice natură, inclusiv garanțiile, plasamentele (private sau publice) în calitate de agent și prestarea de servicii conexe;

(viii)

brokeraj monetar;

(ix)

gestionarea activelor, ca de exemplu gestionarea numerarului sau a portofoliului, toate formele de gestionare a plasamentelor colective, gestionarea fondurilor de pensii, servicii de custodie, de depozitare și fiduciare;

(x)

servicii de decontare și compensare pentru activele financiare, inclusiv titluri de valoare, produse derivate și alte instrumente negociabile;

(xi)

comunicarea și transferul de informații financiare, prelucrarea datelor financiare și software-ul aferent; sau

(xii)

servicii de consultanță, de intermediere și alte servicii financiare auxiliare privind toate activitățile enumerate la punctele (i)-(xi), inclusiv furnizarea de informații privind creditele și evaluarea dosarelor de credit, cercetări și consultanță privind investițiile și portofoliile de investiții, consultanță privind achizițiile, restructurările și strategiile societăților comerciale;

 

prestator de servicii financiare înseamnă o persoană a unei părți care este angajată în activitatea de prestare a unui serviciu financiar pe teritoriul acelei părți, dar nu include o entitate publică;

 

investiție înseamnă „investiție”, astfel cum este definită la articolul 8.1 (Definiții), cu excepția celei în sensul prezentului capitol, în ceea ce privește „împrumuturile” și „titlurile de creanță” menționate la articolul respectiv:

(a)

un împrumut acordat unei instituții financiare sau un titlu de creanță emis de o instituție financiară este o investiție în instituția financiară respectivă numai în cazul în care este tratat drept capital reglementat de partea pe teritoriul căreia se află instituția financiară; și

(b)

un împrumut acordat de o instituție financiară sau un titlu de creanță deținut de o instituție financiară, altul decât un împrumut acordat unei instituții financiare sau un titlu de creanță emis de o instituție financiară menționat la litera (a), nu este o investiție;

pentru o mai mare certitudine,

(c)

capitolul opt (Investiții) se aplică unui împrumut sau unui titlu de creanță, în măsura în care acesta nu intră sub incidența prezentului capitol; și

(d)

un împrumut acordat de un prestator transfrontalier de servicii financiare sau un titlu de creanță deținut de acesta, altul decât un împrumut acordat unei instituții financiare sau un titlu de creanță emis de aceasta, este o investiție în sensul capitolului opt (Investiții) în cazul în care împrumutul sau titlul de creanță îndeplinește criteriile pentru investiții stabilite la articolul 8.1 (Definiții);

 

investitor înseamnă „investitor” astfel cum este definit la articolul 8.1 (Definiții);

 

serviciu financiar nou înseamnă un serviciu financiar care nu este prestat pe teritoriul unei părți, dar care este prestat pe teritoriul celeilalte părți și care include orice formă nouă de prestare a unui serviciu financiar sau vânzarea unui produs financiar care nu este vândut pe teritoriul părții;

 

persoană a unei părți înseamnă „persoană a unei părți” astfel cum este definită la articolul 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală) și, pentru o mai mare siguranță, nu include o sucursală a unei întreprinderi aparținând unei țări terțe;

 

entitate publică înseamnă:

(a)

un guvern, o bancă centrală sau o autoritate monetară a unei părți sau orice entitate deținută sau controlată de către o parte, care este însărcinată în principal cu exercitarea unor funcții publice sau activități de serviciu public, dar care nu include o entitate însărcinată în principal cu prestarea unor servicii financiare în condiții comerciale; sau

(b)

o entitate privată care îndeplinește funcții ce revin în mod normal unei bănci centrale sau unei autorități monetare, atunci când exercită astfel de funcții; și

 

organism de autoreglementare înseamnă un organism neguvernamental, inclusiv orice bursă sau piață de valori mobiliare sau futures, agenție de compensare sau orice altă organizație sau asociație care exercită, în nume propriu sau cu delegație, autoritatea de reglementare sau de supraveghere asupra prestatorilor de servicii financiare sau a instituțiilor financiare.

Articolul 13.2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte cu privire la:

(a)

instituțiile financiare ale celeilalte părți;

(b)

un investitor al celeilalte părți, precum și o investiție a investitorului respectiv într-o instituție financiară de pe teritoriul părții; și

(c)

comerțul transfrontalier cu servicii financiare.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, dispozițiile capitolului opt (Investiție) se aplică:

(a)

unei măsuri legate de un investitor al unei părți și o investiție a acestuia într-un prestator de servicii financiare care nu este o instituție financiară; și

(b)

unei măsuri, alta decât o măsură legată de prestarea de servicii financiare, legată de un investitor al unei părți sau de o investiție a acestuia într-o instituție financiară.

(3)   Articolele 8.10 (Tratamentul investitorilor și al investițiilor reglementate), 8.11 (Compensarea pierderilor), 8.12 (Expropriere), 8.13 (Transferuri), 8.14 (Subrogare), 8.16 (Refuzul acordării de avantaje) și 8.17 (Cerințe de formă) sunt încorporate în prezentul capitol și fac parte din acesta.

(4)   Secțiunea F din capitolul opt (Soluționarea litigiilor legate de investiții dintre investitori și stat) este încorporată în prezentul capitol și face parte din acesta numai pentru cererile de arbitraj în care se susține că o parte a încălcat articolul 13.3 sau 13.4 în ceea ce privește extinderea, desfășurarea, exploatarea, gestionarea, menținerea, utilizarea, beneficierea de și vânzarea sau înstrăinarea unei instituții financiare sau a unei investiții într-o instituție financiară, sau articolul 8.10 (Tratamentul investitorilor și al investițiilor reglementate), 8.11 (Compensații pentru pierderi), 8.12 (Expropriere), 8.13 (Transferuri) sau 8.16 (Refuzul acordării de avantaje).

(5)   Prezentul capitol nu se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte cu privire la:

(a)

activități sau servicii care fac parte dintr-un plan public de pensii sau un sistem legal de asigurări sociale; sau

(b)

activități sau servicii realizate în contul părții, cu garanția sau folosind resursele financiare ale părții respective, inclusiv entitățile sale publice,

cu excepția faptului că prezentul capitol se aplică în măsura în care o parte permite ca activitățile sau serviciile menționate la literele (a) sau (b) să fie realizate de instituțiile sale financiare în concurență cu o entitate publică sau o instituție financiară.

(6)   Capitolul doisprezece (Reglementare internă) este încorporat în prezentul capitol și face parte din acesta. Pentru o mai mare certitudine, articolul 12.3 (Cerințe și proceduri de autorizare și calificare) se aplică exercitării puterii de apreciere statutare de către autoritățile de reglementare financiară ale părților.

(7)   Dispozițiile capitolului doisprezece (Reglementare internă) încorporate în prezentul capitol la alineatul (6) nu se aplică cerințelor de autorizare, procedurilor de autorizare, cerințelor de calificare sau procedurilor de calificare:

(a)

în temeiul unei măsuri neconforme menținute de Canada, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa III-A;

(b)

în temeiul unei măsuri neconforme menținute de Uniunea Europeană, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I, în cazul în care o astfel de măsură se referă la servicii financiare; și

(c)

astfel cum este prevăzut la articolul 12.2 alineatul (2) litera (b) (Domeniul de aplicare), în cazul în care o astfel de măsură se referă la servicii financiare.

Articolul 13.3

Tratamentul național

(1)   Articolul 8.6 (Tratamentul național) este încorporat în prezentul capitol și face parte din acesta și se aplică tratamentului aplicat instituțiilor financiare și investitorilor celeilalte părți și investițiilor acestora în instituțiile financiare.

(2)   Tratamentul acordat de o parte propriilor investitori și investițiilor propriilor investitori în temeiul articolului 8.6 (Tratamentul național) înseamnă tratamentul acordat propriilor instituții financiare și investițiilor propriilor investitori în instituțiile financiare.

Articolul 13.4

Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate

(1)   Articolul 8.7 (Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate) este încorporat în prezentul capitol și face parte din acesta și se aplică tratamentului aplicat instituțiilor financiare și investitorilor celeilalte părți și investițiilor acestora în instituțiile financiare.

(2)   Tratamentul acordat de o parte investitorilor unei țări terțe și investițiilor investitorilor unei țări terțe în temeiul articolului 8.7 alineatele (1) și (2) (Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate) înseamnă tratamentul acordat instituțiilor financiare ale unei țări terțe și investițiilor efectuate de investitorii unei țări terțe în instituțiile financiare.

Articolul 13.5

Recunoașterea măsurilor prudențiale

(1)   O parte poate recunoaște o măsură prudențială a unei țări terțe în aplicarea unei măsuri care intră sub incidența prezentului capitol. Recunoașterea poate fi:

(a)

acordată în mod unilateral;

(b)

realizată prin armonizare sau prin alte mijloace; sau

(c)

bazată pe un acord sau pe o înțelegere cu țara terță.

(2)   O parte care recunoaște o măsură prudențială asigură celeilalte părți posibilități adecvate pentru a demonstra că există circumstanțe în care sunt sau vor fi reglementări echivalente, supraveghere, punerea în aplicare a reglementărilor și, dacă este cazul, proceduri privind schimbul de informații între părți.

(3)   În cazul în care o parte recunoaște o măsură prudențială în temeiul alineatului (1) litera (c) și există circumstanțele descrise la alineatul (2), partea asigură posibilități adecvate celeilalte părți pentru a negocia aderarea la acord sau la înțelegere sau pentru a negocia un acord sau o înțelegere.

Articolul 13.6

Accesul pe piață

(1)   O parte nu adoptă sau nu menține, în ceea ce privește o instituție financiară a celeilalte părți sau în ceea ce privește accesul pe piață prin constituirea unei instituții financiare de către un investitor al celeilalte părți, pe baza întregului său teritoriu sau pe baza teritoriului la nivel național, provincial, teritorial, regional sau local de guvernare, o măsură care:

(a)

impune limitări cu privire la:

(i)

numărul de instituții financiare, sub formă de contingente numerice, monopoluri, prestatori exclusivi de servicii sau sub forma cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

(ii)

restricții privind valoarea totală a tranzacțiilor sau a activelor în raport cu serviciile financiare, sub forma unor contingente numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

(iii)

numărul total de operațiuni cu servicii financiare sau cantitatea totală de servicii financiare produse, exprimate în unități numerice determinate sub forma unor contingente sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice;

(iv)

participarea capitalului străin, exprimat sub forma unei limite procentuale maxime de participație străină în instituții financiare sau valoarea totală a investițiilor străine individuale sau cumulate în instituții financiare; sau

(v)

restricții privind numărul total de persoane fizice care pot fi angajate într-un anumit sector de servicii financiare sau pe care un furnizor de servicii financiare le poate angaja și care sunt necesare pentru prestarea unui anumit serviciu financiar și care se ocupă direct de furnizarea acestuia, sub unor contingente numerice sau a cerinței de efectuare a unui test privind necesitățile economice; sau

(b)

restrânge sau impune anumite tipuri de entități juridice sau de asocieri în participațiune prin care o instituție financiară poate efectua o activitate economică.

(2)   Articolul 8.4.2 (Accesul pe piață) este încorporat în prezentul articol și face parte din acesta.

(3)   Pentru mai multă certitudine:

(a)

o parte poate impune termeni, condiții și proceduri pentru autorizarea stabilirii și extinderii unei prezențe comerciale, cu condiția ca aceasta să nu contravină obligației părții în temeiul alineatului (1) și să fie compatibilă cu celelalte dispoziții din prezentul capitol; și

(b)

prezentul articol nu împiedică o parte să solicite unei instituții financiare să presteze anumite servicii financiare prin intermediul unor entități juridice distincte dacă, în conformitate cu legea părții, gama de servicii financiare prestate de instituția financiară respectivă nu poate fi prestată prin intermediul unei singure entități.

Articolul 13.7

Prestare transfrontalieră de servicii financiare

(1)   Articolele 9.3 (Tratamentul național), 9.4 (Cerințe de formă) și 9.6 (Accesul pe piață) sunt încorporate în prezentul capitol și fac parte din acesta și se aplică tratamentului prestatorilor de servicii financiare transfrontaliere care prestează serviciile financiare menționate în anexa 13-A.

(2)   Tratamentul acordat de o parte prestatorilor de servicii și serviciilor proprii în temeiul articolului 9.3.2 (Tratamentul național) înseamnă tratamentul acordat furnizorilor de servicii financiare și serviciilor financiare proprii.

(3)   Măsurile pe care o parte nu le adoptă sau nu le menține cu privire la prestatorii de servicii și serviciile celeilalte părți în temeiul articolului 9.6 (Accesul la piață) înseamnă măsurile referitoare la prestatorii de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părți care furnizează servicii financiare.

(4)   Articolul 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate) este încorporat în prezentul capitol și face parte din acesta și se aplică tratamentului prestatorilor de servicii financiare transfrontaliere ai celeilalte părți.

(5)   Tratamentul acordat de o parte prestatorilor de servicii și serviciilor unei țări terțe în temeiul articolului 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate) înseamnă tratamentul acordat prestatorilor de servicii financiare ai unei țări terțe și serviciilor financiare ale unei țări terțe.

(6)   Fiecare parte permite unei persoane situate pe teritoriul său, precum și unui resortisant, indiferent de locul unde se află, să achiziționeze un serviciu financiar de la un prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părți situat pe teritoriul celeilalte părți. Această obligație nu impune unei părți să permită prestatorilor respectivi să facă afaceri sau să își ofere serviciile pe teritoriul său. Fiecare parte poate defini sintagmele „a face afaceri” și „a-și oferi serviciile” în sensul prezentului articol, în conformitate cu alineatul (1).

(7)   Pentru serviciile financiare prevăzute în anexa 13-A, fiecare parte permite unui prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părți, la cerere sau la notificarea autorității de reglementare competente, dacă este cazul, să furnizeze un serviciu financiar prin orice nouă formă de livrare sau să vândă un produs financiar care nu este vândut pe teritoriul părții, în cazul în care prima parte permite propriilor prestatori de servicii financiare să furnizeze un astfel de serviciu sau să vândă un astfel de produs în conformitate cu legislația națională, în situații similare.

Articolul 13.8

Membrii echipei de conducere și consiliile de administrație

O parte nu impune obligația ca o instituție financiară a celeilalte părți să numească în funcții superioare de conducere sau în consiliul de administrație persoane fizice de o anumită cetățenie.

Articolul 13.9

Cerințe de performanță

(1)   Părțile negociază dispoziții privind cerințele de performanță, cum ar fi cele prevăzute la articolul 8.5 (Cerințe de performanță) cu privire la investițiile în instituțiile financiare.

(2)   În cazul în care, după trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului acord, părțile nu au convenit astfel de dispoziții, la cererea unei părți, articolul 8.5 (Cerințe de performanță) este încorporat în prezentul capitol și devine parte din acesta și se aplică investițiilor în instituții financiare. În acest scop, „investiție” în sensul articolului 8.5 (Cerințe de performanță) înseamnă „investiție într-o instituție financiară de pe teritoriul său”.

(3)   În termen de 180 de zile de la negocierea cu succes de către părți a dispozițiilor aplicabile cerințelor de performanță în temeiul alineatului (1) sau ca urmare a cererii unei părți de încorporare a articolului 8.5 (Cerințe de performanță) în prezentul capitol în temeiul alineatului (2), după caz, fiecare parte își poate modifica lista conform cerințelor. Orice modificare trebuie să fie limitată la enumerarea rezervelor pentru măsurile existente care nu sunt conforme cu obligația privind cerințele de performanță în temeiul prezentului capitol, pentru Canada în secțiunea A din lista sa la anexa III și pentru Uniunea Europeană în lista sa la anexa I. Articolul 13.10 alineatul (1) se aplică unor astfel de măsuri în ceea ce privește dispozițiile referitoare la cerința de performanță negociate în temeiul alineatului (1) sau al articolului 8.5 (Cerințe de performanță), astfel cum sunt încorporate în prezentul capitol în temeiul alineatului (2), după caz.

Articolul 13.10

Rezerve și excepții

(1)   Articolele 13.3, 13.4, 13.6 și 13.8 nu se aplică:

(a)

unei măsuri neconforme existente care este menținută de o parte la nivelul:

(i)

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;

(ii)

unui guvern național, astfel cum este prevăzut de Canada în secțiunea A din lista sa la anexa III sau de Uniunea Europeană în lista sa la anexa I;

(iii)

unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de Canada în secțiunea A din lista sa la anexa III sau de Uniunea Europeană în lista sa la anexa I; sau

(iv)

unei administrații locale;

(b)

continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau

(c)

a unei modificări la o măsură neconformă menționate la litera (a) în măsura în care această modificare nu diminuează conformitatea măsurii, astfel cum exista aceasta imediat înainte de modificare, cu articolele 13.3, 13.4, 13.6 sau 13.8.

(2)   Articolul 13.7 nu se aplică:

(a)

unei măsuri neconforme existente care este menținută de o parte la nivelul:

(i)

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;

(ii)

unui guvern național, astfel cum este prevăzut de Canada în secțiunea A din lista sa la anexa III sau de Uniunea Europeană în lista sa la anexa I;

(iii)

unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de Canada în secțiunea A din lista sa la anexa III sau de Uniunea Europeană în lista sa la anexa I; sau

(iv)

unei administrații locale;

(b)

continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau

(c)

unei modificări a unei măsuri neconforme menționate la litera (a), în cazul în care modificarea nu reduce conformitatea măsurii, în forma existentă la intrarea în vigoare a prezentului acord, cu articolul 13.7.

(3)   Articolele 13.3, 13.4, 13.6, 13.7 și 13.8 nu se aplică unei măsuri pe care Canada o adoptă sau o menține cu privire la serviciile financiare, astfel cum este prevăzut în secțiunea B a listei sale din anexa III, sau unei măsuri pe care Uniunea Europeană o adoptă sau o menține cu privire la serviciile financiare prevăzute în lista sa din anexa II.

(4)   În cazul în care o parte a stabilit o rezervă cu privire la articolele 8.4 (Accesul pe piață), 8.5 (Cerințe de performanță), 8.6 (Tratamentul național), 8.7 (Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate), 8.8 (Membrii echipei de conducere și consiliile de administrație), 9.3 (Tratamentul național), 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate) sau 9.6 (Accesul pe piață) în lista sa din anexa I sau II, rezerva constituie, de asemenea, o rezervă cu privire la articolele 13.3, 13.4, 13.6, 13.7 sau 13.8, sau la orice dispoziție privind cerințele de performanță negociate în temeiul articolului 13.9 alineatul (1) sau încorporate în prezentul capitol în temeiul articolului 13.9 alineatul (2), după caz, în cazul în care măsura, sectorul, subsectorul sau activitatea care face obiectul rezervei intră sub incidența prezentului capitol.

(5)   O parte nu adoptă o măsură sau o serie de măsuri ulterior datei de intrare în vigoare a prezentului acord, care intră sub incidența listei Canadei la anexa II, secțiunea B sau a listei Uniunii Europene la anexa II și care impune, în mod direct sau indirect, unui investitor al celeilalte părți, pe motiv de cetățenie, să vândă sau să înstrăineze în alt mod o investiție existentă în momentul în care măsura sau seria de măsuri a devenit efectivă.

(6)   În ceea ce privește drepturile de proprietate intelectuală, o parte poate acorda o derogare de la articolele 13.3 și 13.4, precum și de la orice dispoziție referitoare la transferul de tehnologie în ceea ce privește cerințele de performanță negociate în temeiul articolului 13.9 alineatul (1) sau încorporate în prezentul capitol în temeiul articolului 13.9 alineatul (2), după caz, dacă derogarea este permisă de Acordul TRIPS, inclusiv derogări la Acordul TRIPS adoptate în temeiul articolului IX din Acordul OMC.

(7)   Articolele 13.3, 13.4, 13.6, 13.7, 13.8 și 13.9 nu se aplică:

(a)

achizițiilor efectuate de o parte ale unei mărfi sau ale unui serviciu achiziționat în scopuri guvernamentale și nu în vederea revânzării sau a utilizării în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu destinat vânzării, indiferent dacă achiziția respectivă este o „achiziție reglementată” în sensul articolului 19.2 (Obiectul și domeniul de aplicare); sau

(b)

subvențiilor sau sprijinului guvernamental pentru comerțul cu servicii furnizat de o parte.

Articolul 13.11

Reglementare eficientă și transparentă

(1)   Fiecare parte se asigură că toate măsurile cu aplicabilitate generală care intră sub incidența prezentului capitol sunt administrate în mod rezonabil, obiectiv și imparțial.

(2)   Fiecare parte se asigură că legile, reglementările, procedurile și hotărârile administrative cu aplicabilitate generală referitoare la orice chestiune reglementată de prezentul capitol sunt publicate fără întârziere sau puse la dispoziție astfel încât să permită unei persoane interesate și celeilalte părți să se familiarizeze cu acestea. În măsura în care este posibil, fiecare parte:

(a)

publică în prealabil orice astfel de măsuri pe care își propune să le adopte;

(b)

asigură persoanei interesate și celeilalte părți o posibilitate rezonabilă de a prezenta observații cu privire la măsurile propuse; și

(c)

permite un timp rezonabil între publicarea finală a măsurilor și data la care acestea devin efective.

În sensul prezentului capitol, prezentele cerințe le înlocuiesc pe cele prevăzute la articolul 27.1 (Publicare).

(3)   Fiecare parte menține sau instituie mecanisme adecvate pentru a răspunde într-un interval de timp rezonabil unei solicitări adresate de o persoană interesată în ceea ce privește măsurile cu aplicabilitate generală care intră sub incidența prezentului capitol.

(4)   O autoritate de reglementare ia o decizie administrativă privind o cerere finalizată a unui investitor într-o instituție financiară, a unui prestator de servicii financiare transfrontaliere sau a unei instituții financiare a celeilalte părți cu privire la furnizarea unui serviciu financiar într-o perioadă rezonabilă de timp, care este justificată de complexitatea cererii și de perioada de timp normală stabilită pentru soluționarea cererii. Pentru Canada, o astfel de perioadă de timp rezonabilă este de 120 de zile. Autoritatea de reglementare notifică fără întârziere solicitantul deciziei. În cazul în care nu este posibil ca o decizie să fie adoptată într-o perioadă rezonabilă de timp, autoritatea de reglementare notifică fără întârziere solicitantul și depune eforturi pentru a adopta decizia cât mai curând posibil. Pentru o mai mare certitudine, o cerere nu este considerată completă până când nu au fost organizate toate audierile relevante și autoritatea de reglementare nu a primit toate informațiile necesare.

Articolul 13.12

Organisme de autoreglementare

În cazul în care o parte impune unei instituții financiare sau unui prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părți obligația de a fi membru, de a participa sau de a avea acces la un organism de autoreglementare pentru a furniza un serviciu financiar pe teritoriul părții respective sau acordă un privilegiu sau avantaj la furnizarea unui serviciu financiar prin intermediul unui organism de autoreglementare, partea solicitantă se asigură că organismul de autoreglementare respectă obligațiile din prezentul capitol.

Articolul 13.13

Sisteme de plată și compensare

În termenii și condițiile de acordare a tratamentului național, fiecare parte acordă unui prestator de servicii financiare al celeilalte părți stabilit pe teritoriul său acces la sistemele de plată și compensare exploatate de o parte sau de o entitate în exercitarea autorității guvernamentale care i-a fost delegată de o parte, precum și acces la facilități oficiale de finanțare și refinanțare disponibile în cursul normal al activităților comerciale obișnuite. Prezentul articol nu acordă acces la facilitățile de creditor de ultimă instanță ale unei părți.

Articolul 13.14

Servicii financiare noi

(1)   Fiecare parte permite unei instituții financiare a celeilalte părți să furnizeze orice serviciu financiar nou pe care prima parte l-ar permite instituțiilor sale financiare în situații similare, în temeiul legislației naționale, la cerere sau la notificarea autorității de reglementare competente, dacă este cazul.

(2)   O parte poate stabili forma instituțională și juridică prin care serviciul financiar nou poate fi prestat și poate solicita o autorizație pentru prestarea serviciului respectiv. Atunci când se solicită o astfel de autorizație, se ia o decizie într-un termen rezonabil, iar autorizația poate fi refuzată numai din motive prudențiale.

(3)   Prezentul articol nu împiedică o instituție financiară a unei părți să solicite celeilalte părți să analizeze posibilitatea autorizării prestării unui serviciu financiar care nu este prestat pe teritoriul niciunei părți. Cererea respectă dispozițiile legii aplicabile pe teritoriul părții care primește cererea și nu este supusă obligațiilor din prezentul articol.

Articolul 13.15

Transferul și prelucrarea informațiilor

(1)   Fiecare parte permite unei instituții financiare sau unui prestator de servicii financiare transfrontaliere al celeilalte părți să transfere informații în formă electronică sau în altă formă, către și dinspre teritoriul său, pentru prelucrarea datelor, atunci când prelucrarea este necesară pentru activitățile obișnuite ale instituției financiare sau ale prestatorului de servicii financiare transfrontaliere.

(2)   Fiecare parte menține garanții adecvate pentru a proteja viața privată, în special în ceea ce privește transferul de informații cu caracter personal. În cazul în care transferul de informații financiare implică informații cu caracter personal, astfel de transferuri trebuie să fie în conformitate cu legislația care reglementează protecția informațiilor cu caracter personal pe teritoriul părții unde își are originea transferul.

Articolul 13.16

Excepția prudențială

(1)   Prezentul acord nu împiedică o parte să adopte sau să mențină măsuri rezonabile din motive prudențiale, inclusiv:

(a)

protecția investitorilor, a deponenților, a titularilor de polițe sau a persoanelor față de care o instituție financiară, un prestator de servicii financiare transfrontaliere sau un prestator de servicii financiare are o obligație fiduciară;

(b)

menținerea siguranței, solidității, integrității sau responsabilității financiare a unei instituții financiare, a unui prestator de servicii financiare transfrontaliere sau a unui prestator de servicii financiare; sau

(c)

asigurarea integrității și stabilității sistemului financiar al unei părți.

(2)   Fără a aduce atingere altor mijloace de reglementare prudențială a comerțului transfrontalier cu servicii financiare, una dintre părți poate solicita înregistrarea prestatorilor de servicii financiare ai celeilalte părți și a instrumentelor financiare.

(3)   Sub rezerva articolelor 13.3 și 13.4, o parte poate, din motive prudențiale, să interzică un anumit serviciu financiar sau o anumită activitate financiară. O astfel de interdicție nu se aplică tuturor serviciilor financiare sau unui întreg subsector al serviciilor financiare precum subsectorul bancar.

Articolul 13.17

Excepții specifice

(1)   Prezentul acord nu se aplică măsurilor luate de o entitate publică în cadrul politicilor monetare sau de schimb. Prezentul alineat nu afectează obligațiile unei părți în temeiul articolelor 8.5 (Cerințe de performanță), 8.13 (Transferuri) sau 13.9.

(2)   Prezentul acord nu impune unei părți să furnizeze sau să permită accesul la informațiile referitoare la activitățile comerciale și conturile clienților individuali, ale prestatorilor de servicii financiare transfrontaliere, ale instituțiilor financiare sau la orice informații confidențiale care, dacă sunt dezvăluite, ar interfera cu anumite chestiuni de reglementare, de supraveghere sau de aplicare a legii sau ar fi contrare în alt mod interesului public sau ar aduce atingere intereselor comerciale legitime ale anumitor întreprinderi.

Articolul 13.18

Comitetul pentru servicii financiare

(1)   Comitetul pentru servicii financiare instituit în temeiul articolului 26.2 alineatul (1) litera (f) (Comitete specializate) include reprezentanți ai autorităților responsabile de politica în domeniul serviciilor financiare cu experiență în domeniul reglementat de prezentul capitol. Pentru Canada, reprezentantul comitetului este un funcționar al Ministerului de Finanțe canadian sau succesorul acestuia.

(2)   Comitetul de servicii financiare ia decizii de comun acord.

(3)   Comitetul de servicii financiare se întrunește anual sau cu o altă frecvență și:

(a)

supraveghează punerea în aplicare a prezentului capitol;

(b)

organizează un dialog cu privire la reglementarea sectorului serviciilor financiare, cu scopul de a îmbunătăți cunoașterea reciprocă a sistemelor de reglementare respective ale părților și de a coopera pentru dezvoltarea standardelor internaționale, astfel cum este ilustrat în Memorandumul privind dialogul pentru reglementarea sectorului serviciilor financiare din anexa 13-C; și

(c)

pune în aplicare articolul 13.21.

Articolul 13.19

Consultări

(1)   O parte poate solicita consultări cu cealaltă parte cu privire la orice aspect care decurge din prezentul acord și afectează serviciile financiare. Cealaltă parte examinează cererea cu atenție.

(2)   Fiecare parte se asigură că, atunci când există consultări în temeiul alineatului (1), delegația sa include funcționari cu experiență relevantă în domeniul reglementat de prezentul capitol. Pentru Canada, aceasta înseamnă funcționari ai Ministerului de Finanțe canadian sau ai succesorului acestuia.

Articolul 13.20

Soluționarea litigiilor

(1)   Capitolul douăzeci și nouă (Soluționarea litigiilor) se aplică, astfel cum este modificat de prezentul articol, soluționării litigiilor care decurg din prezentul capitol.

(2)   În cazul în care părțile nu reușesc să ajungă la un acord asupra componenței comisiei de arbitraj instituite în scopul unui litigiu care decurge din prezentul capitol, se aplică articolul 29.7 (Componența comisiei de arbitraj). Cu toate acestea, se consideră că toate trimiterile la lista arbitrilor stabilită în temeiul articolului 29.8 (Lista arbitrilor) se referă la lista arbitrilor stabilită în temeiul prezentului articol.

(3)   Comitetul mixt CETA poate stabili o listă de cel puțin 15 persoane, alese pe baza unor criterii de obiectivitate, fiabilitate și bun discernământ, care sunt dispuse și capabile să fie arbitri. Lista se compune din trei subliste: o sub-listă pentru fiecare parte și o sub-listă a persoanelor care nu sunt resortisanți ai niciunei părți pentru a acționa în calitate de președinți. Fiecare sublistă cuprinde cel puțin cinci persoane. Comitetul mixt CETA poate revizui lista în orice moment și se asigură că lista este în conformitate cu prezentul articol.

(4)   Arbitrii incluși în listă trebuie să aibă competențe sau experiență în dreptul sau reglementarea serviciilor financiare sau în practica acestora, ceea ce poate include reglementarea prestatorilor de servicii financiare. De asemenea, arbitrii care îndeplinesc funcția de președinte trebuie să aibă experiență ca membru al comisiei, consilier sau arbitru în cadrul procedurilor de soluționare a litigiilor. Arbitrii sunt independenți, își exercită funcția în nume propriu și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunei organizații sau a niciunui guvern. Arbitrii respectă codul de conduită din anexa 29-B (Codul de conduită).

(5)   În cazul în care o comisie de arbitraj consideră că o măsură este incompatibilă cu prezentul acord și măsura afectează:

(a)

sectorul serviciilor financiare și orice alt sector, partea reclamantă poate suspenda beneficiile din sectorul serviciilor financiare care au un efect echivalent cu efectul măsurii în sectorul serviciilor financiare al părții; sau

(b)

doar un sector, altul decât sectorul serviciilor financiare, partea reclamantă nu suspendă beneficiile în sectorul serviciilor financiare.

Articolul 13.21

Litigiile relative la investiții în sectorul serviciilor financiare

(1)   Secțiunea F din capitolul opt (Soluționarea litigiilor legate de investiții dintre investitori și stat) se aplică, astfel cum este modificată prin prezentul articol și anexa 13-B:

(a)

litigiilor legate de investiții referitoare la măsurile cărora li se aplică prezentul capitol și în cadrul cărora un investitor susține că o parte a încălcat articolele 8.10 (Tratamentul investitorilor și al investițiilor reglementate), 8.11 (Compensarea pierderilor), 8.12 (Expropriere), 8.13 (Transferuri), 8.16 (Refuzul acordării de avantaje), 13.3 sau 13.4; sau

(b)

litigiilor relative la investiții inițiate în temeiul secțiunii F din capitolul opt (Soluționarea litigiilor legate de investiții dintre investitori și stat) în care a fost invocat articolul 13.16 alineatul (1).

(2)   În cazul unui litigiu legat de investiții în temeiul alineatului (1) litera (a) sau dacă pârâtul invocă articolul 13.16 alineatul (1) în termen de 60 de zile de la introducerea unei acțiuni la tribunal în temeiul articolului 8.23 (Introducerea unei acțiuni la tribunal), se constituie o diviziune a tribunalului în conformitate cu articolul 8.27 alineatul (7) din lista stabilită în temeiul articolului 13.20 alineatul (3). În cazul în care pârâtul invocă articolul 13.16 alineatul (1) în termen de 60 zile de la introducerea unei cereri având ca obiect un litigiu relativ la investiții, alta decât în temeiul alineatului (1) litera (a), perioada de timp aplicabilă pentru alcătuirea unei diviziuni a tribunalului în temeiul articolului 8.27 alineatul (7) (Constituirea tribunalului) începe la data la care pârâtul invocă articolul 13.16 alineatul (1). În cazul în care Comitetul mixt CETA nu a făcut numirile în temeiul articolului 8.27 alineatul (2) (Constituirea tribunalului) în perioada prevăzută la articolul 8.27 alineatul (17) (Constituirea tribunalului), oricare dintre părțile la litigiu poate solicita ca secretarul general al Centrului Internațional pentru Reglementarea relative la Investiții („ICSID”) să aleagă membrii tribunalului din lista stabilită în temeiul articolului 13.20. În cazul în care lista nu a fost instituită în temeiul articolul 13.20 la data depunerii cererii în conformitate cu articolul 8.23 (Introducerea unei acțiuni la tribunal), Secretarului General al ICSID selectează membrii tribunalului dintre persoanele propuse de una sau de ambele părți în conformitate cu articolul 13.20.

(3)   Pârâtul poate sesiza în scris Comitetul pentru servicii financiare să ia o decizie dacă și, în caz afirmativ, în ce măsură excepția prevăzută la articolul 13.16 alineatul (1) este un mijloc de apărare valabil pentru cererea introdusă. Această sesizare nu se poate face mai târziu de termenul stabilit de tribunal pentru prezentarea de către pârât a cererii sale reconvenționale. În cazul în care pârâtul sesizează chestiunea Comitetului pentru servicii financiare în temeiul prezentului alineat perioadele de timp menționate la secțiunea F din capitolul opt (Soluționarea litigiilor dintre investitori și stat) sunt suspendate.

(4)   Într-o sesizare în temeiul alineatului (3), Comitetul pentru servicii financiare sau Comitetul mixt CETA, după caz, poate decide în comun dacă și în ce măsură articolul 13.16 alineatul (1) este un mijloc de apărare valabil pentru cererea introdusă. Comitetul pentru servicii financiare sau Comitetul mixt CETA, după caz, transmite o copie a deciziei comune către investitor și tribunal, dacă este constituit. În cazul în care decizia comună concluzionează că articolul 13.16 alineatul (1) este o apărare valabilă pentru toate capetele de cerere în integralitatea lor, se consideră că investitorul și-a retras cererea și că procedura a fost întreruptă în conformitate cu articolul 8.35 (Suspendarea acțiunii). În cazul în care decizia comună concluzionează că articolul 13.16 alineatul (1) este o apărare valabilă doar pentru anumite capete de cerere, decizia comună este obligatorie pentru tribunal în ceea ce privește capetele de cerere respective. Suspendarea perioadelor de timp sau a procedurilor descrise la alineatul (3) nu se mai aplică și investitorul poate continua acțiunea cu celelalte capete de cerere.

(5)   În cazul în care comitetul mixt CETA nu a adoptat o decizie comună în termen de trei luni de la sesizarea Comitetului pentru servicii financiare, suspendarea perioadelor de timp sau a procedurilor prevăzute la alineatul (3) nu se mai aplică și investitorul își poate continua acțiunea.

(6)   La cererea pârâtului, tribunalul decide cu titlu preliminar dacă și în ce măsură articolul 13.16 alineatul (1) este un mijloc de apărare valabil pentru cererea introdusă. Nedepunerea de către pârât a cererii respective nu aduce atingere dreptului pârâtului de a invoca articolul 13.16 alineatul (1) ca mijloc de apărare într-o fază ulterioară a procedurii. Tribunalul nu deduce nicio constatare nefavorabilă din refuzul Comitetului pentru servicii financiare sau al Comitetului mixt CETA de a adopta o decizie comună în conformitate cu anexa 13-B.

CAPITOLUL PAISPREZECE

Servicii de transport maritim internațional

Articolul 14.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

servicii de vămuire sau servicii de brokeraj vamal înseamnă realizarea, pe bază de comision sau de contract, a formalităților vamale privind importul, exportul sau tranzitul de mărfuri, indiferent dacă astfel de servicii sunt activitatea principală sau secundară a prestatorului de servicii;

 

stație pentru containere și servicii de depozitare înseamnă depozitarea, umplerea, demontarea sau repararea containerelor și punerea acestora la dispoziție pentru transport, fie în porturi, fie pe apele interioare;

 

operațiune de transport multimodal sau din ușă în ușă (door-to-door) înseamnă transportul de mărfuri pe baza unui singur document de transport, care utilizează mai mult de un mijloc de transport și implică un parcurs maritim internațional;

 

servicii de transport maritim de tip feeder înseamnă transportul prealabil și ulterior pe mare al mărfurilor internaționale, inclusiv al mărfurilor containerizate, al mărfurilor în vrac plasate în ambalaj sau al mărfurilor uscate sau lichide în vrac, între porturile situate pe teritoriul uneia dintre părți. Pentru o mai mare certitudine, în ceea ce privește Canada, serviciile de transport de tip feeder pot include transportul între mare și apele interioare, în cazul în care apele interioare înseamnă apele definite în Customs Act (Legea vamală), R.S.C. 1985, c.1 (2nd Supp.);

 

mărfuri internaționale înseamnă mărfurile transportate cu nave maritime între un port al unei părți și un port al celeilalte părți sau al unei țări terțe sau între un port al unui stat membru al Uniunii Europene și un port al unui alt stat membru al Uniunii Europene;

 

servicii de transport maritim internațional înseamnă transportul de pasageri sau de mărfuri cu o navă maritimă între un port al unei părți și un port al celeilalte părți sau al unei țări terțe sau între un port al unui stat membru al Uniunii Europene și un port al unui alt stat membru al Uniunii Europene, precum și contractarea directă cu prestatorii a altor servicii de transport pentru a asigura operațiuni de transport din ușă în ușă sau multimodal, dar nu și prestarea unor astfel de servicii de transport;

 

prestatori de servicii de transport maritim internațional înseamnă

(a)

o întreprindere unei părți, astfel cum este definită la articolul 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală) și o sucursală a unei astfel de entități; sau

(b)

o întreprindere, astfel cum este definită la articolul 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală), a unei țări terțe deținută sau controlată de resortisanții unei părți, în cazul în care navele sale sunt înregistrate în conformitate cu legislația acelei părți și arborează pavilionul părții respective; sau

(c)

o sucursală a unei întreprinderi a unei țări terțe care desfășoară operațiuni comerciale substanțiale pe teritoriul unei părți, care este implicată în prestarea de servicii de transport maritim internațional. Pentru o mai mare certitudine, capitolul opt (Investiții) nu se aplică unei astfel de sucursale;

 

servicii de agenții maritime înseamnă reprezentarea, într-o zonă geografică dată, în calitate de agent, a intereselor comerciale ale uneia sau mai multor linii de navigație sau companii maritime, în următoarele scopuri:

(a)

comercializarea și vânzarea serviciilor de transport maritim și a serviciilor conexe, de la ofertare până la facturare, emiterea de conosamente în numele societăților, achiziționarea și revânzarea serviciilor conexe necesare, întocmirea documentelor și furnizarea de informații comerciale; și

(b)

reprezentarea societăților care organizează escala navei sau preluarea controlului asupra mărfurilor, atunci când este necesar;

 

servicii auxiliare maritime înseamnă serviciile de manipulare a mărfurilor transportate pe mare, servicii de vămuire, stație pentru containere și servicii de depozitare, servicii de agenții maritime, servicii de expediere de mărfuri pe mare și servicii de depozitare și de antrepozitare;

 

servicii de manipulare a mărfurilor transportate pe mare înseamnă realizarea, organizarea și supravegherea:

(a)

încărcarea sau descărcarea mărfurilor pe sau de pe o navă,

(b)

amararea/dezamararea mărfurilor și

(c)

recepționarea sau livrarea și depozitarea în siguranță a mărfurilor înainte de expediere sau după descărcare,

de către operatorii portuari sau societățile care oferă servicii de terminal, dar nu include activitatea de andocare, atunci când forța de muncă care desfășoară această activitate este organizată independent de operatorii portuari sau societățile care oferă servicii de terminal;

 

servicii maritime de expediere de mărfuri înseamnă organizarea și monitorizarea expedierilor în numele expeditorilor, prin prestarea unor servicii precum organizarea transportului și servicii conexe, consolidarea și ambalarea mărfurilor, pregătirea documentației și furnizarea de informații comerciale;

 

servicii de depozitare și de antrepozitare înseamnă servicii de depozitare a produselor congelate sau refrigerate, servicii de depozitare în vrac a lichidelor sau a gazelor și alte servicii de depozitare sau de antrepozitare.

Articolul 14.2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul capitol se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte cu privire la prestarea de servicii de transport maritim internațional (22). Pentru o mai mare certitudine, o astfel de măsură face, de asemenea, obiectul capitolului opt (Investiții) și al capitolului nouă (Comerțul transfrontalier cu servicii), după caz.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, în conformitate cu articolele 8.6 (Tratamentul național), 8.7 (Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate), 9.3 (Tratamentul național) și 9.5 (Tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate), o parte nu adoptă sau menține o măsură cu privire la:

(a)

o navă care prestează un serviciu de transport maritim internațional și care arborează pavilionul celeilalte părți (23); sau

(b)

un prestatori de servicii de transport maritim internațional al celeilalte părți,

care acordă un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat de partea respectivă în situații similare pentru propriile nave sau proprii prestatori de servicii de transport maritim internațional sau pentru navele sau prestatorii de servicii de transport maritim internațional ai unei țări terțe în ceea ce privește:

(a)

accesul la porturi;

(b)

utilizarea infrastructurii și a serviciilor din porturi, cum ar fi remorcarea și pilotajul;

(c)

utilizarea serviciilor auxiliare maritime, precum și impunerea taxelor și tarifelor aferente;

(d)

accesul la facilitățile vamale; sau

(e)

alocarea posturilor de acostare și a instalațiilor de încărcare și descărcare (24).

Articolul 14.3

Obligații

(1)   Fiecare parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să reamplaseze containerele goale proprii sau închiriate, care nu sunt transportate în vederea obținerii de venituri între porturile părții respective.

(2)   O parte permite prestatorilor de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să furnizeze servicii de transport maritim de tip feeder între porturile părții respective.

(3)   O parte nu adoptă sau nu menține un acord de partajare a încărcăturilor cu o țară terță în ceea ce privește orice servicii de transport maritim internațional, inclusiv transportul de mărfuri în vrac uscate și transportul de linie.

(4)   O parte nu adoptă sau nu menține o măsură care necesită ca o încărcătură internațională să fie transportată, integral sau parțial, exclusiv de nave înregistrate pe teritoriul părții sau deținute ori controlate de resortisanți ai părții.

(5)   O parte nu adoptă sau nu menține o măsură care împiedică prestatorii de servicii de transport maritim internațional ai celeilalte părți să încheie direct contracte cu alți prestatori de servicii de transport pentru operațiuni de transport din ușă în ușă sau multimodal.

Articolul 14.4

Rezerve

(1)   Articolul 14.3 nu se aplică:

(a)

unei măsuri neconforme existente care este menținută de o parte la nivelul:

(i)

Uniunii Europene, astfel cum este prevăzut în lista sa din anexa I;

(ii)

unui guvern național, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I;

(iii)

unui guvern provincial, teritorial sau regional, astfel cum este prevăzut de partea în cauză în lista sa din anexa I; sau

(iv)

unei administrații locale;

(b)

continuării sau reînnoirii imediate a unei măsuri neconforme menționate la litera (a); sau

(c)

unei modificări a unei măsuri neconforme menționate la litera (a), în cazul în care modificarea nu reduce conformitatea măsurii, în forma existentă imediat înainte de modificare, cu articolul 14.3 (Obligații).

(2)   Articolul 14.3 (Obligații) nu se aplică unei măsuri adoptate sau menținute de o parte cu privire la sectoare, subsectoare sau activități prevăzute în lista sa la anexa II.

CAPITOLUL CINCISPREZECE

Telecomunicații

Articolul 15.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

legătură de contribuție înseamnă o legătură pentru transmiterea semnalelor de sunet sau de televiziune către un centru de producție de program;

 

în funcție de costuri înseamnă pe bază de costuri și poate implica diferite metodologii de costuri pentru diferite instalații sau servicii;

 

întreprindere înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la articolul 8.1 (Definiții);

 

instalații esențiale înseamnă instalațiile unei rețele și ale unui serviciu public de transport în domeniul telecomunicațiilor care:

(a)

sunt furnizate exclusiv sau predominant de un singur furnizor sau de un număr limitat de furnizori; și

(b)

nu pot fi practic înlocuite din punct de vedere economic sau tehnic pentru a furniza un serviciu;

 

interconectare înseamnă legătura cu prestatori care furnizează rețele de transport sau servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor pentru a permite utilizatorilor unui prestator să comunice cu utilizatorii unui alt prestator și să aibă acces la serviciile oferite de un alt prestator;

 

comunicații în cadrul aceleiași companii înseamnă telecomunicații prin care o întreprindere comunică în cadrul întreprinderii sau cu sau între filialele, sucursalele sale și, în funcție de legislația părții, întreprinderile afiliate, dar nu include servicii comerciale sau necomerciale, care sunt furnizate întreprinderilor care nu sunt filiale, sucursale sau întreprinderi neafiliate sau care sunt oferite clienților sau potențialilor clienți. În sensul prezentei definiții, „filiale”, „sucursale” și, după caz, „întreprinderi afiliate” sunt astfel cum sunt definite de fiecare parte;

 

circuite închiriate înseamnă mijloace de telecomunicații între două sau mai multe puncte desemnate, care sunt rezervate pentru utilizare dedicată sau disponibilitate pentru un anumit client sau alți utilizatori la alegerea clientului;

 

furnizor major înseamnă un furnizor care are capacitatea să afecteze material condițiile de participare în ceea ce privește prețul și oferta pe piața în cauză pentru rețelele și serviciile publice de transport în domeniul telecomunicațiilor, ca urmare a:

(a)

controlului asupra instalațiilor esențiale; sau

(b)

utilizării poziției sale pe piață.

 

punctul terminal al rețelei înseamnă punctul fizic prin care un utilizator obține accesul la o rețea publică de transport în domeniul telecomunicațiilor;

 

transferabilitatea numerelor înseamnă capacitatea utilizatorilor finali de servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor de a păstra, în același loc geografic, aceleași numere de telefon fără a pierde din calitate, fiabilitate sau comoditate în caz de transfer de la un furnizor de servicii publice similare de transport în domeniul telecomunicațiilor;

 

rețea publică de transport în domeniul telecomunicațiilor reprezintă infrastructura publică de telecomunicații care permite telecomunicațiile între două sau mai multe puncte terminale definite ale rețelei;

 

serviciu public de transport în domeniul telecomunicațiilor înseamnă un serviciu de transport în domeniul telecomunicațiilor pe care o parte îl solicită, în mod explicit sau în fapt, să fie oferit publicului în general care implică transmiterea în timp real a informațiilor furnizate de client între două sau mai multe puncte, fără nicio modificare cap la cap a formei sau a conținutului de informații ale clientului. Acest serviciu poate include, printre altele, servicii de telefonie vocală, servicii de transmitere a datelor prin pachete comutate, servicii de transmitere a datelor cu comutarea circuitelor, servicii de telex, servicii de telegraf, servicii de fax, servicii de circuite private închiriate, precum și servicii și sisteme de comunicații mobile și personale.

 

autoritatea de reglementare înseamnă organismul însărcinat cu reglementarea telecomunicațiilor;

 

servicii de telecomunicații înseamnă toate serviciile care constau în transmiterea și recepționarea de semnale prin mijloace electromagnetice, dar nu includ activitatea economică care constă în furnizarea de conținut prin mijloace de telecomunicații; și

 

utilizator înseamnă o întreprindere sau o persoană fizică care folosește sau solicită un serviciu de telecomunicații accesibil publicului.

Articolul 15.2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezentul capitol se aplică în cazul unei măsuri adoptate sau menținute de către o parte cu privire la rețele sau servicii de telecomunicații, sub rezerva dreptului unei părți de a limita furnizarea unui serviciu în conformitate cu rezervele sale, astfel cum este prevăzut în lista sa la anexa I sau II.

(2)   Prezentul capitol nu se aplică unei măsuri a unei părți care afectează transmiterea prin orice mijloace de telecomunicații, inclusiv difuzarea și distribuția prin cablu, de programe de radio sau de televiziune destinate recepționării de către public. Pentru o mai mare certitudine, prezentul capitol se aplică unei legături de contribuție.

(3)   Prezentul capitol:

(a)

nu solicită unei părți să autorizeze un prestator de servicii al celeilalte părți să stabilească, să construiască, să achiziționeze, să închirieze, să opereze sau să furnizeze rețele sau servicii de telecomunicații, altele decât cele prevăzute în mod expres în prezentul acord; sau

(b)

nu solicită unei părți, nici nu solicită unei părți să oblige un prestator de servicii, să stabilească, să construiască, să achiziționeze, să închirieze, să opereze sau să furnizeze rețele sau servicii de telecomunicații care nu sunt oferite publicului în general.

Articolul 15.3

Accesul la rețelele și serviciile publice de transport în domeniul telecomunicațiilor și utilizarea acestora

(1)   O parte se asigură că întreprinderilor celeilalte părți li se acordă acces la rețelele sau serviciile publice de transport în domeniul telecomunicațiilor și drept de utilizare a acestora în condiții rezonabile și nediscriminatorii, inclusiv cu privire la calitate, standarde și specificații tehnice (25). Părțile îndeplinesc această obligație, printre altele, conform dispozițiilor de la alineatele (2)-(6).

(2)   Fiecare parte se asigură că întreprinderile celeilalte părți au acces la și drept de utilizare a oricărei rețelei sau serviciu public de transport în domeniul telecomunicațiilor oferite în interiorul sau în afara granițelor sale, inclusiv circuite private închiriate și în acest scop se asigură, conform alineatelor (5) și (6), că întreprinderilor respective li se permite:

(a)

să achiziționeze sau să închirieze și să atașeze echipamente terminale sau alte echipamente care se află în interfață cu rețeaua publică de transport în domeniul telecomunicațiilor;

(b)

să conecteze circuitele închiriate sau deținute de sectorul privat cu rețelele și serviciile publice de transport în domeniul telecomunicațiilor sau cu circuitele închiriate sau deținute de o altă întreprindere;

(c)

să utilizeze protocoale de operare la alegere; și

(d)

să execute funcții de comutare, semnalizare și prelucrare.

(3)   Fiecare parte se asigură că întreprinderile celeilalte părți pot utiliza rețelele și serviciile publice de transport în domeniul telecomunicațiilor pentru transferul informațiilor în interiorul granițelor sau peste graniță, inclusiv pentru comunicațiile interne ale întreprinderilor respective și pentru accesul la informațiile cuprinse în bazele de date sau stocate sub altă formă exploatabilă automat pe teritoriul oricărei părți.

(4)   În conformitate cu articolul 28.3 (Excepții generale) și în pofida alineatului (3), o parte ia măsuri corespunzătoare pentru a proteja:

(a)

securitatea și confidențialitatea serviciilor publice de transport în domeniul telecomunicațiilor; și

(b)

viața privată a utilizatorilor de servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor,

sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată sau o restricție disimulată în calea schimburilor comerciale.

(5)   Fiecare parte se asigură că accesul la rețelele și serviciile publice de transport în domeniul telecomunicațiilor și utilizarea acestora nu sunt supuse niciunei condiții alta decât cele care sunt necesare:

(a)

pentru a ocroti responsabilitățile furnizorilor de rețele și servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor, în special capacitatea acestora de a pune rețelele sau serviciile lor la dispoziția publicului în general;

(b)

pentru a proteja integritatea tehnică a rețelelor sau serviciilor publice de transport în domeniul telecomunicațiilor; sau

(c)

pentru a se asigura că furnizorii de servicii din cealaltă parte nu furnizează servicii limitate de rezervele părții, astfel cum sunt prevăzute în lista sa la anexa I sau II.

(6)   Cu condiția satisfacerii criteriilor enunțate la alineatul (5), condițiile de acces la rețele și servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor și de utilizare a acestora pot cuprinde:

(a)

restricții asupra revânzării sau utilizării partajate a acestor servicii;

(b)

o obligație de a utiliza interfețe tehnice specifice, inclusiv protocoale de interfață, pentru interconexiunea cu aceste rețele și servicii;

(c)

cerințe, după caz, pentru interoperabilitatea acestor servicii;

(d)

omologarea de tip a echipamentelor terminale sau a altor echipamente care sunt racordate la rețea și cerințele tehnice privind racordarea acestor echipamente la rețele;

(e)

restricții privind conectarea circuitelor private închiriate sau deținute cu aceste rețele sau servicii sau cu circuite închiriate sau deținute de o altă întreprindere; și

(f)

notificarea, înregistrarea și acordarea licențelor.

Articolul 15.4

Garanții concurențiale aplicate furnizorilor majori

(1)   Fiecare parte menține măsuri adecvate în scopul împiedicării furnizorilor care, individual sau împreună, constituie un furnizor major de la adoptarea sau menținerea unor practici anticoncurențiale.

(2)   Practicile anticoncurențiale la care se face trimitere la alineatul (1) includ:

(a)

practicarea unei subvenționări încrucișate anticoncurențiale;

(b)

utilizarea informațiilor obținute de la concurenți, cu rezultate anticoncurențiale; și

(c)

nepunerea la dispoziția altor prestatori de servicii în timp util a informațiilor tehnice referitoare la instalațiile esențiale și a informațiilor de interes comercial care le sunt necesare acestora pentru prestarea de servicii.

Articolul 15.5

Accesul la instalațiile esențiale

(1)   Fiecare parte se asigură că un furnizor major de pe teritoriul său pune la dispoziție instalațiile esențiale, care pot include, printre altele, elemente de rețea, sisteme de asistență operațională sau structuri de sprijin, furnizorilor de servicii de telecomunicații din cealaltă parte în condiții rezonabile și nediscriminatorii și la tarife stabilite în funcție de costuri.

(2)   Fiecare parte poate determina, în conformitate cu legislația sa, instalațiile esențiale care trebuie să fie puse la dispoziție pe teritoriul său.

Articolul 15.6

Interconectarea

(1)   Fiecare parte se asigură că un furnizor major de pe teritoriul său oferă interconectare:

(a)

în orice punct posibil din vedere tehnic în cadrul rețelei;

(b)

în termeni și condiții nediscriminatorii, inclusiv standarde și specificații tehnice, precum și tarife;

(c)

la o calitate care să nu fie mai puțin favorabilă decât cea oferită pentru propriile servicii similare sau pentru servicii similare ale unor prestatori de servicii neafiliați sau ale filialelor sau ale altor societăți afiliate;

(d)

în timp util, în termeni, condiții (inclusiv standarde și specificații tehnice) și la tarife orientate în funcție de costuri care să fie transparente, rezonabile, având în vedere fezabilitatea economică și suficient de detaliate, astfel încât prestatorul să nu trebuiască să plătească pentru componente sau instalații de rețea de care nu are nevoie pentru serviciile pe care urmează să le presteze; și

(e)

la cerere, în alte puncte decât punctele terminale ale rețelei oferite majorității utilizatorilor, cu perceperea unor tarife care reflectă costul construirii instalațiilor suplimentare necesare.

(2)   Un furnizor care este autorizat să furnizeze servicii de telecomunicații are dreptul de a negocia un nou acord de interconectare cu alți furnizori de rețele și servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor. Fiecare parte se asigură că furnizorilor majori li se impune să stabilească o ofertă de referință pentru interconectare sau să negocieze acorduri de interconectare cu alți furnizori de rețele și servicii de telecomunicații.

(3)   Fiecare parte se asigură că prestatorii de servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor care obțin informații de la un alt prestator în timpul procesului de negociere a acordurilor de interconectare utilizează respectivele informații doar în scopul pentru care acestea au fost oferite și respectă întotdeauna confidențialitatea informațiilor transmise sau păstrate.

(4)   Fiecare parte se asigură că procedurile aplicabile pentru interconectarea cu un furnizor major sunt făcute publice.

(5)   Fiecare parte se asigură că un furnizor major pune la dispoziția publicului acordurile sale de interconectare sau oferta de referință pentru interconectare, dacă este necesar.

Articolul 15.7

Autorizația pentru furnizarea de servicii de telecomunicații

Fiecare parte se asigură că autorizația de a furniza servicii de telecomunicații, ori de câte ori este posibil, se bazează pe o simplă procedură de notificare.

Articolul 15.8

Serviciul universal

(1)   Fiecare parte are dreptul să definească tipul de obligații de serviciu universal pe care dorește să le mențină.

(2)   Fiecare parte se asigură că orice măsură privind serviciul universal pe care o adoptă sau menține este administrată într-un mod transparent, obiectiv, nediscriminatoriu și neutru din punct de vedere al concurenței. De asemenea, fiecare parte se asigură că orice obligație de serviciu universal pe care o impune nu este mai împovărătoare decât este necesar pentru tipul de serviciu universal pe care l-a definit partea.

(3)   Toți prestatorii ar trebui să fie eligibili pentru a asigura serviciul universal. Dacă un furnizor urmează să fie desemnat ca prestator de serviciu universal, o parte se asigură că selectarea se face printr-un mecanism eficient, transparent și nediscriminatoriu.

Articolul 15.9

Resurse limitate

(1)   Fiecare parte își gestionează procedurile pentru atribuirea și utilizarea resurselor limitate, inclusiv frecvențele, numerele și drepturile de trecere într-un mod obiectiv, prompt, transparent și nediscriminatoriu.

(2)   În pofida articolului 8.4 (Accesul pe piață) și articolului 9.6 (Accesul pe piață), o parte poate adopta sau menține o măsură care alocă și atribuie spectrul și care gestionează frecvențe. În consecință, fiecare parte își rezervă dreptul de a stabili și a aplica spectrul și politicile sale în materie de gestionare a frecvențelor care pot limita numărul de furnizori de servicii de transport de telecomunicații publice. De asemenea, fiecare parte își rezervă dreptul de a aloca benzile de frecvență luând în considerare nevoile actuale și viitoare.

(3)   Fiecare parte publică situația actuală a benzilor de frecvență alocate, dar nu este obligată să furnizeze identificarea detaliată a frecvențelor atribuite pentru utilizare guvernamentală specifică.

Articolul 15.10

Transferabilitatea numerelor

Fiecare parte se asigură că furnizorii de servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor de pe teritoriul său oferă portabilitatea numerelor în condiții rezonabile.

Articolul 15.11

Autoritatea de reglementare

(1)   Fiecare parte se asigură că autoritatea de reglementare este distinctă din punct de vedere legal și independentă din punct de vedere funcțional de orice furnizor de rețele, servicii sau echipamente de transport în domeniul telecomunicațiilor, inclusiv în cazul în care o parte își păstrează proprietatea sau controlul unui furnizor de rețele sau servicii de transport în domeniul telecomunicațiilor.

(2)   Fiecare parte se asigură că deciziile și procedurile autorității de reglementare sunt imparțiale cu privire la toți participanții de pe piață și sunt administrate într-un mod transparent și în timp util.

(3)   Fiecare parte se asigură că autoritatea de reglementare dispune de competențe suficiente pentru a reglementa sectorul, inclusiv prin asigurarea faptului că aceasta dispune de competențe pentru a:

(a)

solicita furnizorilor de rețele sau servicii de transport în domeniul telecomunicațiilor să furnizeze informațiile pe care autoritatea de reglementare le consideră necesare pentru administrarea responsabilităților sale; și

(b)

pune în aplicare deciziile sale referitoare la obligațiile prevăzute la articolele 15.3-15.6 prin sancțiuni adecvate, care pot include sancțiuni financiare, ordine corective sau suspendarea ori retragerea licențelor.

Articolul 15.12

Soluționarea litigiilor în telecomunicații

(1)   În conformitate cu articolul 27.3 (Proceduri administrative) și articolul 27.4 (Examinare și recurs), fiecare parte se asigură că:

(a)

întreprinderile au posibilitatea, în timp util, de a recurge la autoritatea de reglementare pentru a soluționa litigii cu furnizorii de rețele sau servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor în chestiunile reglementate de articolele 15.3-15.6 și care, în conformitate cu legislația părții, sunt de competența autorității de reglementare. După caz, autoritatea de reglementare emite o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluționa litigiul într-o perioadă de timp rezonabilă; și

(b)

furnizorii de rețele sau servicii de telecomunicații ai celeilalte părți care solicită accesul la instalații esențiale sau interconectare cu un furnizor major de pe teritoriul părții au posibilitatea, într-un termen de timp rezonabil și specificat public, de a recurge la o autoritate de reglementare pentru a soluționa litigiile cu privire la modalitățile, condițiile și tarifele corespunzătoare pentru interconectare și acces cu furnizorul major în cauză.

(2)   Fiecare parte se asigură că o întreprindere ale cărei interese sunt afectate în mod negativ de o hotărâre sau decizie a unei autorități de reglementare poate obține revizuirea hotărârii sau deciziei de către o autoritate judiciară, cvasi-judiciară sau administrativă imparțială și independentă, astfel cum prevede legislația părții. Autoritatea judiciară, cvasi-judiciară sau administrativă furnizează întreprinderii motive scrise pentru hotărârea sau decizia acesteia. Fiecare parte se asigură că astfel de hotărâri sau decizii, sub rezerva contestării sau a unei revizuiri suplimentare, sunt puse în aplicare de autoritatea de reglementare.

(3)   O cerere de revizuire judiciară nu constituie un motiv de nerespectare a hotărârii sau deciziei autorității de reglementare, cu excepția cazului în care autoritatea judiciară competentă suspendă hotărârea sau decizia în cauză.

Articolul 15.13

Transparență

(1)   În conformitate cu articolul 27.1 (Publicarea) și articolul 27.2 (Furnizarea de informații) și, în plus față de celelalte dispoziții din prezentul capitol referitoare la publicarea informațiilor, fiecare parte pune la dispoziția publicului:

(a)

responsabilitățile unei autorități de reglementare într-o formă accesibilă și clară, în special în cazul în care responsabilitățile respective sunt încredințate mai multor organisme;

(b)

măsurile sale referitoare la rețele sau servicii publice de transport în domeniul telecomunicațiilor, inclusiv:

(i)

reglementările autorității de reglementare, împreună cu baza reglementărilor respective;

(ii)

tarifele și alte modalități și condiții ale serviciilor;

(iii)

specificațiile tehnice ale interfețelor;

(iv)

condițiile pentru atașarea terminalelor sau a altor echipamente pentru rețelele publice de transport în domeniul telecomunicațiilor;

(v)

cerințele privind notificarea, autorizarea, înregistrarea sau licențierea, dacă este cazul; și

(c)

informațiile cu privire la organismele responsabile pentru pregătirea, modificarea și adoptarea de măsuri legate de standarde.

Articolul 15.14

Toleranță

Părțile recunosc importanța unei piețe competitive pentru realizarea obiectivelor legitime de politică publică pentru serviciile de telecomunicații. În acest scop și în măsura prevăzută în legislația sa, fiecare parte poate înlătura aplicarea unei reglementări la un serviciu de telecomunicații atunci când, în urma analizei pieței, se constată că se realizează o concurență efectivă.

Articolul 15.15

Relația cu alte capitole

Dacă există o inconsecvență între prezentul capitol și un alt capitol, prezentul capitol prevalează în ceea ce privește inconsecvența respectivă.

CAPITOLUL ȘAISPREZECE

Comerțul electronic

Articolul 16.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

livrare înseamnă livrarea unui program de calculator, text, video, imagine, înregistrare sonoră sau altă livrare care este codificată în format digital; și

 

comerț electronic înseamnă schimburile comerciale desfășurate prin intermediul telecomunicațiilor, exclusiv sau împreună cu alte tehnologii de informare și comunicare.

Articolul 16.2

Obiectivul și domeniul de aplicare

(1)   Părțile recunosc că prin comerțul electronic sunt sporite creșterea economică și oportunitățile de schimburi comerciale în multe sectoare și confirmă aplicabilitatea normelor OMC în ceea ce privește comerțul electronic. Acestea convin să promoveze dezvoltarea comerțului electronic între ele, în special prin cooperarea cu privire la aspectele evidențiate de comerțul electronic în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.

(2)   Prezentul capitol nu impune asupra unei părți o obligație de a permite o livrare transmisă prin mijloace electronice, decât în conformitate cu obligațiile părții prevăzute de o altă dispoziție din prezentul acord.

Articolul 16.3

Taxele vamale pentru livrările electronice

(1)   O parte nu impune o taxă vamală, un onorariu sau un tarif pentru o livrare transmisă prin mijloace electronice.

(2)   Pentru o mai mare certitudine, alineatul (1) nu împiedică o parte să aplice un impozit intern sau alte taxe interne asupra unei livrări transmise prin mijloace electronice, cu condiția ca taxa sau tariful să fie impuse într-un mod compatibil cu prezentul acord.

Articolul 16.4

Încrederea în comerțul electronic

Fiecare parte ar trebui să adopte sau să mențină legi, acte cu putere de lege sau măsuri administrative pentru protecția informațiilor personale ale utilizatorilor implicați în comerțul electronic și, atunci când face acest lucru, trebuie să țină seama în mod corespunzător de standardele internaționale de protecție a datelor organizațiilor internaționale relevante din care fac parte ambele părți.

Articolul 16.5

Dispoziții generale

Având în vedere potențialul comerțului electronic ca instrument de dezvoltare economică și socială, părțile recunosc importanța:

(a)

clarității, transparenței și previzibilității cadrelor lor interne de reglementare pentru facilitarea, în cea mai mare măsură posibilă, a dezvoltării comerțului electronic;

(b)

interoperabilității, inovării și concurenței pentru facilitarea comerțului electronic; și

(c)

facilitării utilizării comerțului electronic de către întreprinderile mici și mijlocii.

Articolul 16.6

Dialogul privind comerțul electronic

(1)   Recunoscând caracterul global al comerțului electronic, părțile convin să mențină un dialog cu privire la aspectele evidențiate de comerțul electronic, care va aborda, printre altele:

(a)

recunoașterea certificatelor de semnătură electronică eliberate publicului și facilitarea serviciilor transfrontaliere de certificare;

(b)

responsabilitatea prestatorilor intermediari de servicii în ceea ce privește transmiterea sau stocarea informațiilor;

(c)

tratamentul comunicațiilor electronice comerciale nesolicitate; și

(d)

protecția informațiilor cu caracter personal și protecția consumatorilor și a întreprinderilor de practicile comerciale frauduloase și înșelătoare în domeniul comerțului electronic.

(2)   Dialogul menționat la alineatul (1) poate lua forma unui schimb de informații cu privire la legile, reglementările și alte măsuri ale părților respective cu privire la aceste aspecte, precum și a împărtășirii experiențelor privind punerea în aplicare a respectivelor legi, regulamente și alte măsuri.

(3)   Recunoscând caracterul global al comerțului electronic, părțile afirmă importanța participării active la forurile multilaterale pentru a promova dezvoltarea comerțului electronic.

Articolul 16.7

Relația cu alte capitole

În cazul existenței unei neconcordanțe între acest capitol și un alt capitol din prezentul acord, celălalt capitol prevalează în ceea ce privește neconcordanța respectivă

CAPITOLUL ȘAPTESPREZECE

Politica în domeniul concurenței

Articolul 17.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

practici comerciale anticoncurențiale înseamnă acordurile anticoncurențiale, practicile concertate sau aranjamente cu concurenții, practici anticoncurențiale ale unei întreprinderi care deține o poziție dominantă pe o piață și fuziuni cu efecte anticoncurențiale semnificative; și

 

serviciu de interes economic general se referă, pentru Uniunea Europeană, la un serviciu care nu poate fi furnizat în mod satisfăcător și în condiții, cum ar fi prețul, caracteristicile de calitate obiective, continuitatea și accesul la serviciul, conforme cu interesul public, de către o întreprindere care funcționează în condiții normale de piață. Funcționarea unui serviciu de interes economic general trebuie să fie încredințată uneia sau mai multor întreprinderi de către stat prin intermediul unei misiuni de serviciu public care definește obligațiile întreprinderilor în cauză și ale statului.

Articolul 17.2

Politica în domeniul concurenței

(1)   Părțile recunosc importanța unei concurențe libere și nedenaturate în relațiile lor comerciale. Părțile recunosc faptul că orice practici comerciale anticoncurențiale sunt susceptibile de a denatura buna funcționare a piețelor și de a afecta avantajele liberalizării schimburilor comerciale.

(2)   Părțile iau măsurile necesare pentru a interzice practicile comerciale anticoncurențiale, recunoscând că astfel de măsuri vor spori îndeplinirea obiectivelor prezentului acord.

(3)   Părțile cooperează în chestiuni referitoare la interzicerea practicilor comerciale anticoncurențiale în zona de liber schimb, în conformitate cu Acordul între Comunitățile Europene și Guvernul Canadei privind aplicarea regulilor de concurență, încheiat la Bonn la 17 iunie 1999.

(4)   Măsurile prevăzute la alineatul (2) respectă principiile transparenței, nediscriminării și echității procedurale. Excluderile de la aplicarea legislației în domeniul concurenței trebuie să fie transparente. O parte pune la dispoziția celeilalte părți informațiile de interes public cu privire la astfel de excluderi prevăzute în temeiul legislației sale în domeniul concurenței.

Articolul 17.3

Aplicarea politicii în domeniul concurenței pentru întreprinderi

(1)   O parte se asigură că măsurile prevăzute la articolul 17.2 alineatul (2) se aplică părților în măsura impusă de legislația sa.

(2)   Pentru mai multă certitudine:

(a)

în Canada, Legea concurenței, Competition Act, R.S.C. 1985, c. C-34 este obligatorie și se aplică unui agent al Majestății Sale conform dreptului Canadei sau al unei provincii, adică o societate, în ceea ce privește activitățile comerciale desfășurate de societatea aflată în concurență, fie reală sau potențială, cu alte persoane în măsura în care aceasta s-ar aplica în cazul în care agentul nu ar fi un agent al Majestății Sale. Un astfel de agent poate include întreprinderi de stat, monopoluri și întreprinderi cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale sau exclusive; și

(b)

în Uniunea Europeană, întreprinderile de stat, monopolurile și întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi speciale sau privilegii se supun normelor Uniunii Europene în materie de concurență. Cu toate acestea, întreprinderile care au sarcina de a gestiona serviciile de interes economic general sau care prezintă caracter de monopol fiscal se supun acestor norme în măsura în care aplicarea normelor nu împiedică, în drept sau în fapt, îndeplinirea sarcinilor speciale care le-au fost încredințate.

Articolul 17.4

Soluționarea litigiilor

Nimic din acest capitol nu se supune niciunei forme de soluționare a litigiilor în temeiul prezentului acord.

CAPITOLUL OPTSPREZECE

Întreprinderile de stat, monopolurile și întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi sau privilegii speciale

Articolul 18.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

entitate reglementată înseamnă:

(a)

un monopol;

(b)

un furnizor al unei mărfi sau a unui serviciu, în cazul în care acesta este unul dintr-un număr mic de furnizori de mărfuri sau de servicii autorizați sau stabiliți de către o parte, în mod oficial sau în fapt, și partea previne în mod substanțial concurența între furnizorii respectivi de pe teritoriul său;

(c)

orice entitate căreia o parte i-a acordat, în mod oficial sau în fapt, drepturi speciale sau privilegii de a furniza un produs sau un serviciu, care afectează în mod semnificativ capacitatea oricărei alte întreprinderi de a furniza același produs sau serviciu în aceeași zonă geografică în condiții substanțial echivalente și care permite entității să nu fie supusă, integral sau în parte, presiunilor concurențiale sau constrângerilor de pe piață (26); sau

(d)

o întreprindere de stat;

 

a desemna înseamnă stabilirea sau autorizarea unui monopol sau extinderea domeniului de aplicare a unui monopol pentru a acoperi un produs sau serviciu suplimentar;

 

în conformitate cu considerațiile comerciale înseamnă concordanța cu practicile de afaceri uzuale ale unei întreprinderi private în sectorul sau industria relevantă; și

 

tratament nediscriminatoriu înseamnă un tratament național mai bun și tratamentul pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate, în conformitate cu prezentul acord.

Articolul 18.2

Domeniul de aplicare

(1)   Părțile confirmă drepturile și obligațiile lor în temeiul articolelor XVII:1 – XVII:3 din GATT 1994, Înțelegerea privind interpretarea articolului XVII din GATT 1994, precum și al articolelor VIII:1 și VIII:2 din GATS, toate fiind încorporate și incluse în prezentul acord.

(2)   Acest capitol nu se aplică achizițiilor unei mărfi sau ale unui serviciu achiziționate de către o parte în scopuri guvernamentale și nu pentru a fi recomercializate sau pentru a fi utilizate în furnizarea unei mărfi sau a unui serviciu pentru recomercializare, indiferent dacă respectivele achiziții publice reprezintă sau nu „achiziții publice reglementate” în sensul articolului 19.2 (Obiectul și domeniul de aplicare).

(3)   Articolele 18.4 și 18.5 nu se aplică sectoarelor prevăzute la articolul 8.2 (Domeniul de aplicare) și la articolul 9.2 (Domeniul de aplicare).

(4)   Articolele 18.4 și 18.5 nu se aplică în cazul unei măsuri luate de o entitate reglementată în cazul în care o rezervă a unei părți, exprimată față de obligația tratamentului național sau a tratamentului pe baza clauzei națiunii celei mai favorizate, astfel cum este prevăzut în lista părții la anexa I, II sau III, ar fi aplicabilă în cazul în care aceeași măsură ar fi fost adoptată sau menținută de partea în cauză.

Articolul 18.3

Întreprinderile de stat, monopolurile și întreprinderile cărora li s-au acordat drepturi speciale sau privilegii

(1)   Fără a aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților în temeiul prezentului acord, nimic în acest capitol nu împiedică o parte să desemneze sau să mențină o întreprindere de stat sau un monopol sau să acorde unei întreprinderi drepturi speciale sau privilegii.

(2)   O parte nu solicită sau nu încurajează o entitate reglementată să acționeze într-o manieră incompatibilă cu prezentul acord.

Articolul 18.4

Tratament nediscriminatoriu

(1)   Fiecare parte se asigură că, pe teritoriul său, o entitate reglementată acordă un tratament nediscriminatoriu pentru o investiție reglementată sau un bun al celeilalte părți sau un prestator de servicii al celeilalte părți în cumpărarea sau vânzarea unei mărfi sau a unui serviciu.

(2)   În cazul în care o entitate reglementată descrisă la literele (b)-(d) din definiția „entității reglementate” de la articolul 18.1 acționează în conformitate cu articolul 18.5 alineatul (1), partea pe al cărui teritoriu se află entitatea reglementată se consideră că îndeplinește obligațiile prevăzute la alineatul (1) în ceea ce privește respectiva entitate reglementată.

Articolul 18.5

Considerente comerciale

(1)   Fiecare parte se asigură că o entitate reglementată de pe teritoriul său acționează în conformitate cu considerentele comerciale în cumpărarea sau vânzarea de mărfuri, inclusiv în ceea ce privește prețul, calitatea, disponibilitatea, comercializarea, transportul, precum și alți termeni și condiții de cumpărare sau de vânzare, precum și în achiziționarea sau prestarea de servicii, inclusiv atunci când astfel de mărfuri sau servicii sunt furnizate de sau printr-o investiție a unui investitor al celeilalte părți.

(2)   Atât timp cât comportamentul unei entități reglementate este în conformitate cu articolul 18.4 și capitolul șaptesprezece (Politica în domeniul concurenței), obligația prevăzută la alineatul (1) nu se aplică:

(a)

în cazul unui monopol, pentru îndeplinirea scopului pentru care a fost creat monopolul sau pentru care au fost acordate drepturi speciale sau privilegii, cum ar fi o obligație de serviciu public sau de dezvoltare regională; sau,

(b)

în cazul unei întreprinderi de stat, pentru îndeplinirea mandatului său public.

CAPITOLUL NOUĂSPREZECE

Achiziții publice

Articolul 19.1

Definiții

În sensul prezentului capitol:

 

mărfuri sau servicii comerciale înseamnă mărfuri sau servicii de tipul celor care sunt în general vândute sau oferite spre vânzare în comerț către cumpărători neguvernamentali și sunt cumpărate de regulă în scopuri neguvernamentale;

 

serviciu de construcție înseamnă un serviciu al cărui obiectiv este realizarea prin orice mijloc de lucrări civile sau de construcție, pe baza diviziunii 51 din Clasificarea centrală provizorie a produselor a Organizației Națiunilor Unite („CPC”);

 

licitație electronică înseamnă un proces iterativ care implică utilizarea de mijloace electronice pentru prezentarea de către furnizori a unor prețuri noi și/sau a unor valori noi pentru elementele netarifare cuantificabile ale licitației care au legătură cu criteriile de evaluare, sau ambele, ceea ce conduce la o clasificare sau la o reclasificare a ofertelor;

 

în scris sau scris(ă) înseamnă orice expresie scrisă cu litere sau cu cifre care poate fi citită, reprodusă și comunicată ulterior. Aceasta poate include informațiile transmise și stocate electronic;

 

licitație restrânsă înseamnă o metodă de achiziții publice prin care entitatea contractantă contactează ce furnizor sau furnizori dorește;

 

măsură înseamnă orice act cu putere de lege, reglementare, procedură, orientare sau practică administrativă a unei entități contractante legată de achizițiile publice reglementate;

 

listă multifuncțională înseamnă o listă de furnizori cu privire la care o entitate contractantă a stabilit că îndeplinesc condițiile de înscriere pe lista în cauză, pe care entitatea contractantă intenționează să o utilizeze de mai multe ori;

 

anunț de intenție referitor la contractul de achiziție publică înseamnă un anunț publicat de o entitate contractantă prin care invită furnizorii interesați să depună o cerere de participare, o ofertă sau ambele;

 

operațiune de compensare înseamnă orice condiție sau măsură care încurajează dezvoltarea locală sau îmbunătățește contul balanței de plăți al unei părți, cum ar fi utilizarea conținutului de origine națională, acordarea de licențe pentru tehnologie, investițiile, comerțul în contrapartidă și acțiuni sau cerințe similare;

 

licitație deschisă înseamnă o metodă de achiziții publice prin care toți furnizorii interesați pot depune o ofertă;

 

persoană înseamnă „persoană” astfel cum este definită la articolul 1.1 (Definiții cu aplicabilitate generală);

 

entitate contractantă înseamnă o entitate reglementată de anexele 19-1, 19-2 sau 19-3 la lista unei părți privind accesul la piață pentru prezentul capitol;

 

furnizor calificat înseamnă un furnizor care este recunoscut de o entitate contractantă ca îndeplinind condițiile de participare;

 

licitație selectivă înseamnă o metodă de achiziții publice prin care numai furnizorii calificați sunt invitați de entitatea contractantă să depună o ofertă;

 

servicii includ serviciile de construcții, în absența unor prevederi contrare;

 

standard înseamnă un document aprobat de un organism recunoscut care prevede, pentru utilizare comună și repetată, norme, orientări sau caracteristici pentru mărfuri sau servicii sau pentru procesele și metodele de producție aferente acestora și a cărui respectare nu este obligatorie. Acesta poate, de asemenea, să includă sau să se refere exclusiv la cerințe privind terminologia, simbolurile, împachetarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unei mărfi, serviciu, proces sau unei metode de producție;

 

furnizor înseamnă o persoană sau un grup de persoane care furnizează sau ar putea furniza mărfuri sau servicii; și

 

specificație tehnică înseamnă o cerință din cadrul licitației care:

(a)

prevede caracteristicile mărfurilor sau serviciilor care fac obiectul achiziției publice, inclusiv calitatea, performanța, siguranța și dimensiunile acestora, sau procesele și metodele de producție sau de furnizare a acestora; sau

(b)

se referă la cerințe privind terminologia, simbolurile, împachetarea, marcarea sau etichetarea aplicabile unei mărfi sau unui serviciu.

Articolul 19.2

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)   Prezentul capitol se aplică oricărei măsuri în domeniul achizițiilor publice reglementate, fie că este efectuată sau nu, exclusiv sau parțial, prin mijloace electronice.

(2)   În sensul prezentului capitol, prin „achiziție publică reglementată” se înțelege o procedură de achiziție publică desfășurată în scopuri guvernamentale:

(a)

pentru un bun, un serviciu sau orice combinație a acestora:

(i)

astfel cum se specifică în anexele fiecărei părți la lista sa privind accesul la piață pentru prezentul capitol; și

(ii)

care nu sunt achiziționate pentru a fi comercializate sau revândute sau pentru a fi utilizate în producția sau furnizarea de mărfuri sau servicii care se comercializează sau se revând;

(b)

prin orice mijloace contractuale, inclusiv: cumpărare; leasing; și închiriere sau cumpărare în rate, cu sau fără opțiune de cumpărare;

(c)

a cărei valoare, estimată în conformitate cu alineatele (6)-(8), este egală sau mai mare decât cea a pragului corespunzător specificat în anexele fiecărei părți la lista sa privind accesul la piață pentru prezentul capitol, la momentul publicării unui anunț în conformitate cu articolul 19.6;

(d)

de către o entitate contractantă; și

(e)

care nu este altfel exclusă de la reglementarea prevăzută la alineatul (3) sau anexele unei părți la lista sa privind accesul la piață pentru prezentul capitol.

(3)   Cu excepția unor dispoziții contrare în anexele unei părți la lista sa privind accesul la piață pentru prezentul capitol, prezentul capitol nu se aplică:

(a)

achiziției sau închirierii de terenuri, de construcții existente sau de alte bunuri imobile sau a drepturilor asupra acestora;

(b)

acordurilor necontractuale sau oricărei forme de asistență pe care o parte o acordă, inclusiv acorduri de cooperare, granturi, împrumuturi, infuzii de capital, garanții și stimulente fiscale;

(c)

achizițiilor sau cumpărării de servicii de consiliere fiscală sau de depozit, de servicii de lichidare și gestionare pentru instituții financiare reglementate sau de servicii legate de vânzarea, amortizarea și distribuirea datoriei publice, inclusiv împrumuturi și obligațiuni de stat, bonuri de trezorerie sau alte titluri de valoare;

(d)

contractelor de ocupare a forței de muncă în sectorul public;

(e)

achizițiilor publice efectuate:

(i)

în scopul precis de acordare de asistență internațională, inclusiv ajutor pentru dezvoltare;

(ii)

în cadrul procedurii sau condiției specifice prevăzute într-un acord internațional referitor la staționarea trupelor sau la implementarea în comun a unui proiect de către țările semnatare; sau

(iii)

în cadrul procedurii sau condiției specifice a unei organizații internaționale sau finanțate prin granturi, împrumuturi sau alt tip de asistență internațională, în cazul în care procedura sau condiția aplicabilă nu ar fi conformă cu prezentul capitol.

(4)   Achizițiile publice care fac obiectul prezentului capitol se referă la toate achizițiile cuprinse în listele de acces pe piață ale Canadei și Uniunii Europene, în care angajamentele fiecărei părți sunt stabilite după cum urmează:

(a)

în anexa 19-1, entitățile guvernamentale centrale ale căror proceduri de achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

(b)

în anexa 19-2, entitățile guvernamentale subcentrale ale căror proceduri de achiziții publice sunt reglementate de prezentul acord;

(c)

în anexa 19-3, toate celelalte entități ale căror proceduri de achiziții publice sunt reglementate de prezentul capitol;

(d)

în anexa 19-4, mărfurile reglementate de prezentul capitol;

(e)

în anexa 19-5, serviciile, altele decât cele de construcții, care sunt reglementate de prezentul capitol;

(f)

în anexa 19-6, serviciile de construcții reglementate de prezentul capitol;

(g)

în anexa 19-7, orice note cu caracter general; și

(h)

în anexa 19-8, mijloacele de publicare utilizate pentru prezentul capitol.

(5)   Atunci când, în contextul unei achiziții publice reglementate, o entitate contractantă le solicită unor persoane care nu fac obiectul anexelor unei părți la lista sa privind accesul la piață pentru prezentul capitol să organizeze proceduri de achiziții publice în conformitate cu anumite cerințe, articolul 19.4 se aplică mutatis mutandis unor astfel de cerințe.

(6)   La estimarea valorii unei achiziții publice pentru a stabili dacă este o achiziție publică reglementată, o entitate contractantă:

(a)

nu divide o achiziție publică în mai multe achiziții publice și nici nu selectează sau utilizează o anumită metodă de evaluare pentru a estima valoarea unei achiziții publice în vederea excluderii totale sau parțiale a acesteia din domeniul de aplicare a prezentului capitol; și

(b)

include valoarea totală maximă estimată a achiziției publice pe toată durata sa, fie că este atribuită unuia sau mai multor furnizori, luând în considerare toate formele de remunerare, inclusiv:

(i)

prime, taxe, comisioane și dobânzi; și

(ii)

în cazul în care achiziția publică oferă posibilitatea unor opțiuni, valoarea totală a acestor opțiuni.

(7)   În cazul în cazul în care o solicitare individuală de achiziție conduce la atribuirea a mai mult de un contract sau la atribuirea de contracte în părți separate (denumite în continuare „contracte succesive”), baza de calcul a valorii totale maxime estimate este:

(a)

valoarea contractelor recurente pentru același tip de mărfuri sau servicii, atribuite în decursul ultimelor 12 luni sau în ultimul exercițiu financiar al entității contractante, corectată, dacă este posibil, pentru a ține seama de modificările anticipate de cantitate sau de valoare a mărfurilor ori a serviciilor contractate pentru următoarele 12 luni; sau

(b)

valoarea estimată a contractelor recurente pentru același tip de mărfuri sau servicii, care urmează a fi atribuite în decursul perioadei de 12 luni care urmează atribuirii contractului inițial sau anului fiscal al entității contractante.

(8)   În cazul achizițiilor prin leasing, închiriere sau cumpărare în rate de mărfuri și servicii, sau al achizițiilor pentru care nu se specifică un preț total, baza de evaluare este:

(a)

pentru contractele cu durată determinată:

(i)

în cazul în care durata este egală sau mai mică de 12 luni, valoarea maximă totală estimată pentru întreaga durată a contractului; sau

(ii)

în cazul în care durata este mai mare de 12 luni, valoarea maximă totală estimată, care include orice valoare reziduală estimată;

(b)

pentru contractele pe perioadă nedeterminată, tranșa lunară estimată înmulțită cu 48; și

(c)

în cazul în care nu se poate stabili cu certitudine dacă durata contractului este determinată, se aplică litera (b).

Articolul 19.3

Securitate și excepții de ordin general

(1)   Nimic din acest capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să ia orice măsură sau să nu divulge informații pe care le consideră necesare pentru protecția intereselor sale esențiale de securitate în ceea ce privește achizițiile:

(a)

de arme, muniție (27) sau material de război;

(b)

sau achizițiile indispensabile pentru securitatea națională; sau

(c)

în scopul apărării naționale.

(2)   Sub rezerva cerinței ca astfel de măsuri să nu fie aplicate într-un mod care ar constitui un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificabilă între părți în cazurile în care există aceleași condiții sau ar constitui o restricție disimulată în calea comerțului internațional, nicio dispoziție a prezentului capitol nu se interpretează ca împiedicând o parte să instituie sau să aplice măsuri:

(a)

necesare pentru protecția moralității, a ordinii sau a siguranței publice;

(b)

necesare pentru protecția vieții sau a sănătății oamenilor, animalelor sau plantelor;

(c)

necesare pentru protecția proprietății intelectuale; sau

(d)

legate de produse sau servicii furnizate de persoane cu handicap, instituții filantropice sau prin munca deținuților.

Articolul 19.4

Principii generale

(1)   În ceea ce privește orice măsură privind achiziția publică reglementată, fiecare parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, acordă de îndată și necondiționat mărfurilor și serviciilor celeilalte părți și furnizorilor celeilalte părți care oferă mărfurile sau serviciile respective un tratament nu mai puțin favorabil decât tratamentul pe care partea respectivă, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, îl acordă mărfurilor, serviciilor și furnizorilor proprii. Pentru o mai mare certitudine, un astfel de tratament include:

(a)

în Canada, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel asigurat de o provincie sau un teritoriu, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, pentru mărfurile și serviciile din și furnizorii aflați în provincia sau teritoriul în cauză; și

(b)

în cadrul Uniunii Europene, un tratament nu mai puțin favorabil decât cel acordat de un stat membru sau o regiune sub-centrală a unui stat membru, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, pentru mărfurile și serviciile din și furnizorii aflați în statul membru sau regiunea sub-centrală respectivă, după caz.

(2)   În ceea ce privește orice măsură în domeniul achizițiilor publice reglementate, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia:

(a)

nu acordă unui furnizor stabilit pe plan local un tratament mai puțin favorabil decât cel acordat unui alt furnizor stabilit pe plan local, pe baza gradului de control străin sau de participare străină la capital; sau

(b)

discriminează un furnizor stabilit pe plan local pe baza faptului că mărfurile sau serviciile oferite de furnizorul respectiv pentru o anumită achiziție publică sunt mărfuri sau servicii ale celeilalte părți.

(3)   Atunci când organizează prin mijloace electronice o procedură de achiziții publice reglementată, o entitate contractantă:

(a)

se asigură că procedura de achiziții publice este desfășurată folosind sisteme de tehnologie a informațiilor și programe informatice, inclusiv cele legate de autentificarea și criptarea informațiilor, care sunt disponibile publicului larg și interoperabile cu alte sisteme și software de tehnologie a informațiilor disponibile publicului larg; și

(b)

menține mecanisme care asigură integritatea cererilor de participare și a ofertelor, fiind capabile inclusiv să înregistreze momentul primirii ofertei și să prevină accesul necorespunzător la acestea.

(4)   O entitate contractantă organizează procedurile de achiziții publice reglementate într-un mod transparent și imparțial care:

(a)

respectă dispozițiile prezentului capitol, utilizând metode precum licitația deschisă, licitația selectivă și licitația restrânsă;

(b)

evită conflictele de interese; și

(c)

previne practicile corupte.

(5)   În cadrul procedurilor de achiziții publice reglementate, nicio parte nu poate aplica mărfurilor sau serviciilor importate de la cealaltă parte sau furnizate de aceasta reguli de origine diferite de regulile de origine pe care partea respectivă le aplică în același timp în cursul schimburilor comerciale obișnuite importurilor sau furnizării de mărfuri sau servicii provenite de la aceeași parte.

(6)   În ceea ce privește achizițiile publice reglementate, o parte, inclusiv entitățile sale contractante, nu are în vedere, nu solicită și nici nu impune vreo operațiune de compensare.

(7)   Alineatele (1) și (2) nu se aplică: taxelor vamale și impozitelor de orice natură percepute la import sau cu ocazia importului; modului de percepere a acestor taxe și impozite; altor reglementări sau formalități de import și nici măsurilor care afectează comerțul cu servicii, altele decât măsurile care vizează achizițiile publice reglementate.

Articolul 19.5

Informații privind sistemul de achiziții publice

(1)   Fiecare parte:

(a)

publică prompt orice acte cu putere de lege, reglementări, decizii judiciare, decizii administrative de aplicare generală și clauze contractuale standard care sunt obligatorii în temeiul unui act cu putere de lege sau a unei reglementări și care sunt incluse ca referință în anunțuri, în documentația privind licitația și în procedura de achiziții privind achizițiile publice reglementate, precum și orice modificări ale acestora pe un suport electronic sau de hârtie desemnat oficial, care este difuzat pe scară largă și rămâne accesibil publicului; și

(b)

furnizează o explicație a acestora oricăreia dintre părți, la cerere.

(2)   Fiecare parte enumeră în anexa 19-8 a listei sale privind accesul pe piață:

(a)

mijloacele electronice sau pe suport de hârtie în care partea publică informațiile descrise la alineatul (1);

(b)

mijloacele electronice sau pe suport de hârtie în care partea publică anunțurile prevăzute la articolul 19.6, articolul 19.8 alineatul (7) și articolul 19.15 alineatul (2); și

(c)

adresa sau adresele de internet la care partea publică:

(i)

datele sale statistice privind achizițiile publice, în temeiul articolului 19.15 alineatul (5); sau

(ii)

anunțurile sale cu privire la contractele atribuite, în temeiul articolului 19.15 alineatul (6).

(3)   Fiecare parte notifică de îndată Comitetului privind achizițiile publice cu privire la orice modificare a informațiilor părții enumerate în anexa 19-8.

Articolul 19.6

Notificări

(1)   Pentru fiecare achiziție reglementată, o entitate contractantă publică un anunț de intenție de achiziții publice, cu excepția situațiilor prevăzute la articolul 19.12.

Toate anunțurile de intenție de achiziții publice trebuie să fie accesibile direct prin mijloace electronice, în mod gratuit, prin intermediul unui singur punct de acces, sub rezerva alineatului (2). Anunțurile pot fi publicate, de asemenea, pe un suport de hârtie adecvat, care este difuzat pe scară largă, iar anunțurile rămân ușor accesibile publicului, cel puțin până la expirarea termenului indicat în anunț.

Formatul corespunzător pe hârtie și electronic este precizat de fiecare parte în anexa 19-8.

(2)   O parte poate aplica o perioadă de tranziție de până la 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentului acord în cazul entităților reglementate de anexele 19-2 și 19-3 care nu sunt gata să participe la un singur punct de acces prevăzut la alineatul (1). Aceste entități transmit, pe durata unei perioade de tranziție, anunțurile lor de intenție de achiziții publice, dacă sunt accesibile prin mijloace electronice, prin intermediul link-urilor către un site electronic de acces care este accesibil în mod gratuit și este menționat în anexa 19-8.

(3)   Cu excepția unei dispoziții contrare în prezentul capitol, fiecare anunț de intenție de achiziție include:

(a)

denumirea și adresa entității contractante și alte informații necesare în vederea contactării entității contractante și a obținerii tuturor documentelor relevante privind achiziția publică, costurile acestora și condițiile de plată, dacă este cazul;

(b)

o descriere a achiziției publice, inclusiv natura și cantitatea mărfurilor sau serviciilor care urmează să facă obiectul achizițiilor publice sau, atunci când cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată;

(c)

în cazul contractelor repetate, dacă este posibil, o estimare a perioadei publicării următoarelor anunțuri de intenție de achiziții publice;

(d)

o descriere a eventualelor opțiuni;

(e)

termenul prevăzut pentru livrarea mărfurilor sau a serviciilor sau durata contractului;

(f)

metoda de achiziții publice care va fi utilizată și dacă aceasta va implica negocieri sau desfășurarea unei licitații electronice;

(g)

atunci când este cazul, adresa și eventualul termen pentru depunerea cererilor de participare la procedura de achiziții publice;

(h)

adresa și termenul pentru depunerea ofertelor;

(i)

limba sau limbile în care pot fi depuse ofertele sau cererile de participare, dacă acestea pot fi depuse într-o altă limbă decât o limbă oficială a părții entității contractante;

(j)

o listă și o scurtă descriere a oricăror condiții privind participarea furnizorilor, inclusiv a oricăror cerințe privind documente sau certificări specifice care trebuie prezentate de furnizori în legătură cu achiziția publică, cu excepția cazului în care cerințele respective sunt incluse în documentația privind licitația care este pusă la dispoziția tuturor furnizorilor interesați odată cu anunțul de intenție de achiziție publică;

(k)

atunci când, în temeiul articolului 19.8, o entitate contractantă intenționează să selecteze un număr limitat de furnizori calificați care să fie invitați să participe la licitație, criteriile care vor fi utilizate pentru a-i selecta și, în cazurile aplicabile, orice limită privind numărul de furnizori cărora li se va permite să depună oferte; și

(l)

o mențiune conform căreia achiziția publică este reglementată de prezentul capitol.

(4)   Pentru fiecare achiziție publică pe care intenționează să o desfășoare, entitatea contractantă publică un anunț succint care este ușor accesibil, în același moment în care publică anunțul de intenție de achiziție publică, în limba engleză sau franceză. Anunțul succint trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)

obiectul contractului de achiziții publice;

(b)

ultima zi în care se pot depune oferte sau, după caz, orice ultimă zi în care se pot depune cereri de participare la procedura de achiziție publică sau cereri de includere pe o listă multifuncțională; și

(c)

adresa de la care se pot solicita documentele referitoare la procedura de achiziții publice.

(5)   Entitățile contractante sunt încurajate să publice, cât mai devreme în fiecare an fiscal, pe suport de hârtie sau prin mijloacele electronice menționate în anexa 19-8, un anunț privind planurile lor viitoare referitoare la procedurile de achiziții („anunțul de achiziții publice planificate”). Anunțul de achiziții publice planificate este publicat, de asemenea, în punctul unic de acces menționate în anexa 19-8, sub rezerva alineatului (2). Anunțul ar trebui să includă obiectul achiziției publice și data planificată pentru publicarea anunțului de intenție de achiziție publică.

(6)   O entitate contractantă care intră sub incidența anexei 19-2 sau a anexei 19-3 poate utiliza un anunț de achiziții publice planificate ca anunț de intenție de achiziție publică, cu condiția ca acesta să includă toate informațiile prevăzute la alineatul (3) de care dispune entitatea, precum și o declarație prin care furnizorii interesați ar trebui să își exprime față de entitatea contractantă interesul pentru procedura de achiziție publică respectivă.

Articolul 19.7

Condiții de participare

(1)   O entitate contractantă limitează condițiile de participare la o procedură de achiziții publice la condițiile esențiale pentru a asigura faptul că un furnizor dispune de capacitățile juridice, financiare, comerciale și tehnice pentru a se achita de obligațiile care îi revin în cazul în care este declarat câștigător al procedurii de achiziții publice respective.

(2)   Atunci când stabilește condițiile de participare, o entitate contractantă:

(a)

nu impune condiția ca, pentru ca un furnizor să participe la o procedură de achiziții publice, acesta trebuie să fi câștigat anterior unul sau mai multe contracte atribuite de o entitate contractantă a unei părți;

(b)

poate solicita o experiență anterioară relevantă dacă aceasta este esențială pentru ca furnizorul să îndeplinească cerințele procedurii de achiziții publice; și

(c)

nu impune ca experiența anterioară pe teritoriul părții să fie o condiție a procedurii de achiziții publice.

(3)   Atunci când evaluează dacă un furnizor îndeplinește condițiile de participare, entitatea contractantă:

(a)

evaluează capacitățile financiare, comerciale și tehnice ale furnizorului pe baza activităților economice ale furnizorului respectiv desfășurate atât pe teritoriul părții din care face parte entitatea contractantă, cât și în afara acestuia; și

(b)

se bazează pe condițiile pe care entitatea contractantă le-a specificat în prealabil în anunțuri sau în documentația privind licitația.

(4)   Atunci când există dovezi justificative, o parte, inclusiv entitățile sale contractante, poate exclude un furnizor pe motive precum:

(a)

faliment,

(b)

fals în declarații;

(c)

deficiențe semnificative sau persistente în îndeplinirea oricărei cerințe sau obligații de fond în cadrul unuia sau mai multor contracte anterioare;

(d)

sentințe definitive privind comiterea unor infracțiuni grave sau a altor încălcări grave;

(e)

abateri profesionale sau fapte sau omisiuni care se reflectă negativ asupra integrității comerciale a furnizorului; sau

(f)

neplata impozitelor.

Articolul 19.8

Calificarea furnizorilor

(1)   O parte, inclusiv entitățile sale contractante, poate menține un sistem de înregistrare în cadrul căruia furnizorii interesați sunt obligați să se înregistreze și să furnizeze anumite informații.

(2)   Fiecare parte se asigură că:

(a)

entitățile sale contractante depun eforturi în vederea reducerii la minimum a diferențelor în ceea ce privește propriile proceduri de calificare; și

(b)

în cazul în care entitățile sale contractante mențin sisteme de înregistrare, entitățile depun eforturi în vederea reducerii la minimum a diferențelor în ceea ce privește propriile sisteme de înregistrare.

(3)   O parte, inclusiv entitățile sale contractante, nu adoptă și nici nu aplică un sistem de înregistrare sau o procedură de calificare care are drept scop sau efect crearea de obstacole inutile în calea participării furnizorilor celeilalte părți în cadrul procedurii sale de ofertare.

(4)   Atunci când o entitate contractantă intenționează să utilizeze licitația selectivă, aceasta:

(a)

include în anunțul de intenție de achiziție publică cel puțin informațiile prevăzute la articolul 19.6 alineatul (3) literele (a), (b), (f), (g), (j), (k) și (l) și invită furnizorii să depună o cerere de participare; și

(b)

pune, până la începerea perioadei de ofertare, cel puțin informațiile prevăzute la articolul 19.6 alineatul (3) literele (c), (d), (e), (h) și (i) la dispoziția furnizorilor calificați, pe care îi notifică în conformitate cu articolul 19.10 alineatul (3) litera (b).

(5)   O entitate contractantă permite tuturor furnizorilor calificați să participe la o anumită procedură de achiziții publice, exceptând situația în care entitatea contractantă menționează în anunțul de intenție de achiziție publică o limitare a numărului de furnizori cărora li se va permite să depună oferte și criteriile de selecție a numărului limitat de furnizori.

(6)   În cazul în care documentația de atribuire nu este pusă la dispoziția publicului de la data publicării anunțului menționat la alineatul (4), entitatea contractantă se asigură că documentele respective sunt puse la dispoziție concomitent tuturor furnizorilor calificați selectați în conformitate cu alineatul (5).

(7)   Entitățile contractante pot menține o listă multifuncțională a furnizorilor, cu condiția ca un anunț prin care furnizorii interesați sunt invitați să solicite includerea pe listă să fie:

(a)

publicat anual; și

(b)

pus la dispoziție în permanență, în cazul în care este publicat prin mijloace electronice,

pe suportul adecvat menționat în anexa 19-8.

(8)   Anunțul prevăzut la alineatul (7) cuprinde:

(a)

o descriere a mărfurilor sau serviciilor sau a categoriilor acestora pentru care se poate folosi lista;

(b)

condițiile de participare care trebuie îndeplinite de către furnizori pentru a figura pe listă și metodele pe care entitatea contractantă le va utiliza pentru a verifica dacă un furnizor îndeplinește condițiile;

(c)

denumirea și adresa entității contractante și alte informații necesare în vederea contactării entității și a obținerii tuturor documentelor relevante privind lista;

(d)

perioada de valabilitate a listei și mijloacele de reînnoire sau de încetare a utilizării acesteia sau, în cazul în care nu se prevede perioada de valabilitate, o menționare a metodei prin care se va notifica încetarea utilizării listei; și

(e)

o mențiune că lista poate fi utilizată pentru achizițiile publice reglementate de prezentul capitol.

(9)   În pofida alineatului (7), atunci când valabilitatea unei liste multifuncționale este de trei ani sau mai puțin, o entitate contractantă poate publica anunțul menționat la alineatul (7) numai o dată, la începutul perioadei de valabilitate a listei, cu condiția ca:

(a)

anunțul să precizeze perioada de valabilitate și să nu mai fie publicate anunțuri ulterioare; și

(b)

anunțul să fie publicat prin mijloace electronice și să fie disponibil în permanență pe durata valabilității sale.

(10)   O entitate contractantă permite furnizorilor să solicite în orice moment să fie incluși pe o listă multifuncțională și îi include pe listă, într-un termen rezonabil de scurt, pe toți furnizorii calificați.

(11)   În cazul în care un furnizor care nu este inclus pe o listă multifuncțională depune o cerere de participare la o procedură de achiziții publice pe baza unei liste multifuncționale, împreună cu toate documentele necesare, în termenul prevăzut la articolul 19.10 alineatul (2), entitatea contractantă examinează cererea. Entitatea contractantă nu exclude furnizorul de la analiza privind procedura de achiziții publice pe motivul că nu dispune de timp suficient pentru analizarea cererii decât dacă, în unele cazuri excepționale datorate complexității procedurii de ofertare, entitatea nu este în măsură să finalizeze examinarea cererii în termenul alocat pentru depunerea ofertelor.

(12)   O entitate contractantă reglementată de anexa 19-2 sau anexa 19-3 poate utiliza un anunț de invitare a furnizorilor să solicite includerea pe o listă multifuncțională ca anunț de intenție de achiziții publice, cu condiția ca:

(a)

anunțul să fie publicat în conformitate cu alineatul (7) și să includă informațiile necesare prevăzute la alineatul (8), cât mai multe din informațiile disponibile solicitate în conformitate cu articolul 19.6 alineatul (3) și o declarație că anunțul reprezintă un anunț de intenție de achiziții publice sau că numai furnizorii de pe lista multifuncțională vor primi anunțuri ulterioare de achiziții publice derulate în baza unei liste multifuncționale; și

(b)

entitatea să furnizeze prompt suficiente informații furnizorilor care și-au exprimat interesul față de entitate pentru o anumită procedură de achiziții publice pentru a le permite să își evalueze interesul pentru procedura de achiziții publice respectivă, inclusiv toate celelalte informații prevăzute la articolul 19.6 alineatul (3), în măsura în care aceste informații sunt disponibile.

(13)   O entitate contractantă reglementată de anexa 19-2 sau anexa 19-3 poate permite unui furnizor care a solicitat includerea pe o listă multifuncțională în conformitate cu alineatul (10) să depună o ofertă în cadrul unei anumite proceduri de achiziții publice atunci când entitatea contractantă are suficient timp pentru a analiza dacă furnizorul respectiv îndeplinește condițiile de participare.

(14)   Entitatea contractantă informează prompt orice furnizor care depune o cerere de participare la o procedură de achiziții publice sau o solicitare de includere pe o listă multifuncțională cu privire la decizia entității contractante referitoare la respectiva cerere sau solicitare.

(15)   În cazul în care o entitate contractantă respinge cererea unui furnizor de participare la o procedură de achiziții publice sau solicitarea acestuia de includere pe o listă multifuncțională, când nu îl mai recunoaște ca fiind un furnizor calificat sau îl elimină de pe o listă multifuncțională, entitatea îl informează prompt pe furnizor și, la cererea acestuia, îi transmite o explicație în scris a motivelor deciziei sale.

Articolul 19.9

Specificațiile tehnice și documentația privind licitația

(1)   O entitate contractantă nu pregătește, nu adoptă și nu aplică nicio specificație tehnică și nu stabilește nicio procedură de evaluare a conformității care are drept scop sau efect crearea unor obstacole inutile în calea comerțului internațional.

(2)   Dacă este cazul, atunci când stabilește specificațiile tehnice pentru mărfurile sau serviciile care fac obiectul procedurii de achiziții publice, entitatea contractantă:

(a)

stabilește specificații tehnice axate mai degrabă pe cerințe de performanță și de funcționare decât pe cerințe de proiectare sau descriptive; și

(b)

fundamentează specificațiile tehnice pe standarde internaționale, atunci când acestea există; în caz contrar, pe reglementări tehnice naționale, pe standarde naționale recunoscute sau pe coduri de construcții.

(3)   Atunci când în specificațiile tehnice se utilizează caracteristici de proiectare sau descriptive, entitatea contractantă indică, atunci când este cazul, că va lua în considerare ofertele de mărfuri sau servicii echivalente care îndeplinesc, în mod demonstrabil, cerințele procedurii de achiziții publice, incluzând formulări precum „sau echivalent(ă)” în documentația privind licitația.

(4)   Entitatea contractantă nu stabilește specificații tehnice care necesită sau care fac trimitere la o anumită marcă sau denumire comercială, brevet, drept de autor, model sau tip, origine specifică ori la un anumit producător sau furnizor, cu excepția cazului în care nu există o cale îndeajuns de precisă sau de inteligibilă pentru a descrie cerințele procedurii de achiziții publice respective și cu condiția includerii, de către entitatea contractantă, în astfel de situații, a unor formulări precum „sau echivalent(ă)” în documentația de atribuire.

(5)   Entitatea contractantă nu solicită și nici nu acceptă, într-o manieră în care ar putea avea ca efect înlăturarea concurenței, o consultanță care poate fi folosită în pregătirea sau adoptarea oricărei specificații tehnice pentru o anumită procedură de achiziții publice din partea unei persoane care poate avea un interes comercial în ceea ce privește procedura respectivă.

(6)   Pentru mai multă certitudine, o parte, inclusiv entitățile contractante ale acesteia, poate să pregătească, să adopte sau să aplice specificații tehnice pentru a promova conservarea resurselor naturale sau protejarea mediului, cu condiția să facă acest lucru în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(7)   O entitate contractantă pune la dispoziția furnizorilor documentația privind licitația, care include toate informațiile necesare pentru a le permite furnizorilor să pregătească și să depună oferte valabile. Cu excepția cazului în care informațiile respective sunt prevăzute deja în anunțul de intenție de achiziție publică, documentația privind licitația include o descriere completă privind:

(a)

achiziția publică, inclusiv natura și cantitatea mărfurilor sau serviciilor care urmează a fi achiziționate sau, atunci când cantitatea nu este cunoscută, cantitatea estimată și orice cerințe care trebuie îndeplinite, inclusiv orice specificație tehnică, certificat de evaluare a conformității, planuri, desene sau materiale instructive;

(b)

toate condițiile de participare, inclusiv o listă a informațiilor și a documentelor pe care furnizorii sunt obligați să le prezinte în ceea ce privește condițiile de participare;

(c)

toate criteriile de evaluare pe care entitatea le va aplica la atribuirea contractului și, exceptând cazul în care prețul este singurul criteriu, importanța relativă a criteriilor respective;

(d)

atunci când entitatea contractantă va desfășura procedura de achiziție publică prin mijloace electronice, orice cerințe privind autentificarea și criptarea sau alte cerințe legate de transmiterea informațiilor prin mijloace electronice;

(e)

atunci când entitatea contractantă va organiza o licitație electronică, regulile, inclusiv identificarea elementelor ofertei legate de criteriile de evaluare, pe baza cărora va fi desfășurată licitația;

(f)

atunci când ofertele vor fi deschise în cadrul unei ședințe publice, data, ora și locul deschiderii și, după caz, persoanele autorizate să fie prezente;

(g)

orice alți termeni sau condiții, inclusiv condițiile de plată și orice limitare a mijloacelor prin care pot fi depuse ofertele, de exemplu pe suport de hârtie sau mijloace electronice; și

(h)

orice date la care trebuie livrate mărfurile sau prestate serviciile.

(8)   La stabilirea datei de livrare a mărfurilor sau de prestare a serviciilor care fac obiectul procedurii de achiziții publice, entitatea contractantă ține seama de anumiți factori precum complexitatea procedurii de achiziții publice, nivelul de subcontractare necesar și intervalul de timp realist necesar pentru producția, scoaterea din stoc și transportul mărfurilor de la punctul de livrare sau pentru furnizarea serviciilor.

(9)   Criteriile de evaluare menționate în anunțul de intenție de achiziții publice sau în documentația privind licitația pot include, printre altele, prețul și alte elemente de cost, calitatea, valoarea tehnică, caracteristicile de mediu și condițiile de livrare.

(10)   În cel mai scurt timp posibil, o entitate contractantă:

(a)

pune la dispoziție documentația privind licitația pentru a garanta că furnizorii interesați dispun de suficient timp pentru a depune oferte admisibile;

(b)

furnizează, la cerere, documentația privind licitația oricărui furnizor interesat; și

(c)

răspunde oricărei cereri rezonabile de informații relevante, adresată de orice furnizor interesat sau participant, cu condiția ca astfel de informații să nu ofere furnizorului respectiv un avantaj față de ceilalți furnizori.

(11)   Atunci când, înaintea atribuirii unui contract, o entitate contractantă modifică criteriile sau cerințele prevăzute în anunțul de intenție de achiziție publică sau în documentația privind licitația pusă la dispoziția furnizorilor care participă la procedură sau modifică anunțul sau documentația privind licitația, aceasta transmite în scris orice astfel de modificări sau anunțul ori documentația privind licitația modificată sau re-emisă:

(a)

tuturor furnizorilor care participă la procedură în momentul modificării, al amendării sau al re-emiterii, dacă aceștia sunt cunoscuți de către entitate, și, în toate celelalte cazuri, în același mod în care au fost puse la dispoziție informațiile originale; și

(b)

într-un termen adecvat, care să le permită acestor furnizori să își modifice sau să își depună din nou ofertele, de data aceasta modificate, după caz.

Articolul 19.10

Perioade de timp

(1)   O entitate contractantă acordă furnizorilor, în conformitate cu propriile necesități rezonabile, suficient timp pentru a pregăti și depune cereri de participare și oferte valabile, ținând seama de factori precum:

(a)

natura și complexitatea procedurii de achiziții publice;

(b)

măsura în care anticipează că va fi necesară subcontractarea; și

(c)

termenele necesare pentru a transmite oferte din puncte situate în străinătate sau în țara respectivă unde nu sunt utilizate mijloace electronice.

Aceste perioade de timp, inclusiv orice prelungire a acestora, sunt aceleași pentru toți furnizorii interesați sau participanți.

(2)   O entitate contractantă care utilizează procedura selectivă stabilește că termenul pentru depunerea cererilor de participare nu poate fi, în principiu, mai scurt de 25 de zile de la data publicării anunțului de intenție referitor la un contract de achiziții publice. În cazul în care respectarea unei astfel de termen nu este posibilă din cauza apariției unei situații urgente, justificate corespunzător de entitatea contractantă, termenul poate fi redus la nu mai puțin de zece zile.

(3)   Cu excepția alineatelor (4), (5), (7) și (8), o entitate contractantă stabilește că termenul de depunere a ofertelor nu poate fi mai scurt de 40 de zile:

(a)

în cazul unei licitații deschise, de la data publicării anunțului de intenție de achiziție publică; sau

(b)

în cazul unei proceduri selective, de la data la care entitatea notifică furnizorilor faptul că vor fi invitați să prezinte oferte, indiferent dacă entitatea folosește sau nu o listă multifuncțională.

(4)   O entitate contractantă poate reduce perioada de depunere a ofertelor, stabilită în conformitate cu alineatul (3), la nu mai puțin de zece zile în cazul în care:

(a)

entitatea contractantă a publicat un anunț de achiziții publice planificate, astfel cum este descris la articolul 19.6 alineatul (5), cu cel puțin 40 de zile și cel mult 12 luni înainte de publicarea anunțului de intenție de achiziție publică, iar anunțul de achiziții publice planificate conține:

(i)

o descriere a procedurii de achiziții publice;

(ii)

termenele-limită aproximative pentru prezentarea ofertelor sau a cererilor de participare;

(iii)

o declarație a faptului că furnizorii interesați ar trebui să își exprime față de entitatea contractantă interesul cu privire la achiziție;

(iv)

adresa de la care se pot obține documentele referitoare la procedura de achiziții publice; și

(v)

cât mai multe din informațiile prevăzute a fi incluse în anunțul de intenție de achiziție publică în conformitate cu articolul 19.6 alineatul (3), în măsura disponibilității acestora;

(b)

în cazul achizițiilor publice recurente, entitatea contractantă indică într-un anunț inițial de in