21999A0710(02)

ACORD

încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

și

REPUBLICA ISLANDA ȘI

REGATUL NORVEGIEI,

ÎNTRUCÂT, de la semnarea Acordului de la Luxemburg din 19 decembrie 1996 între cele treisprezece state membre ale Uniunii Europene, semnatare ale acordurilor Schengen, și Republica Islanda și Regatul Norvegiei, aceste ultime două state participă la discuțiile privind aplicarea, implementarea și dezvoltarea în continuare a acordurilor Schengen și ale dispozițiilor aferente acestuia;

ÎNTRUCÂT, ca urmare a protocolului de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene prin Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor de instituire a Comunităților Europene și a anumitor acte conexe (denumite în continuare „Protocolul Schengen”), cooperarea între statele membre ale Uniunii Europene, semnatare ale acordurilor Schengen, în domeniile cuprinse în aceste acorduri și în dispozițiile conexe, se va desfășura în cadrul instituțional și juridic al Uniunii Europene și cu respectarea dispozițiilor relevante ale Tratatului privind Uniunea Europeană și Tratatului de instituire a Comunității Europene;

REAMINTIND că Acordul de la Luxemburg are drept obiect și finalitate menținerea regimului existent între cele cinci state nordice în conformitate cu Convenția privind eliminarea controlului pașapoartelor la frontierele intranordice, semnată la Copenhaga la 12 iulie 1957, ce instituie Uniunea Nordică a Pașapoartelor din momentul în care statele nordice membre ale Uniunii Europene participă la regimul privind eliminarea controlului persoanelor la frontierele interne, instituit prin acordurile Schengen;

ȚINÂND SEAMA de dispozițiile cuprinse în Acordul de la Luxemburg;

RECUNOSCÂND, totuși, că integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene implică faptul că luarea deciziilor în vederea dezvoltării dispozițiilor care constituie acquis-ul Schengen este de competența Uniunii Europene, inclusiv a Comunității Europene;

ÎNTRUCÂT, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Protocolul Schengen, Uniunea Europeană, inclusiv Comunitatea Europeană, dorește să respecte și să servească obiectul și finalitatea Acordului de la Luxemburg printr-un acord de asociere a Republicii Islanda și a Regatului Norvegiei, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, la aplicarea acquis-ului Schengen și la dezvoltarea în continuare a acestuia, pe baza acordului de la Luxemburg, garantând astfel obiectivul comun al implicării în continuare a acestor două state în aceste activități;

CONVINSE de necesitatea de a implica în mod corespunzător toate părțile care aplică dispozițiile ce constituie acquis-ul Schengen și pentru care asemenea dispoziții și dezvoltarea lor în continuare ar putea, în cele din urmă, deveni aplicabile, inclusiv Republica Islanda și Regatul Norvegiei, la discuții la toate nivelurile privind aplicarea, implementarea și dezvoltarea acestora;

CONSIDERÂND că, în acest scop, este necesară instituirea unei structuri organizatorice, în afara cadrului instituțional al Uniunii Europene, care să asigure asocierea Republicii Islanda și a Regatului Norvegiei la procesul de luare a deciziilor în aceste domenii și participarea lor la aceste activități printr-un comitet mixt,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Republica Islanda și Regatul Norvegiei, denumite în continuare „Islanda”, respectiv „Norvegia”, se asociază la activitățile Comunității Europene și ale Uniunii Europene în domeniile avute în vedere de dispozițiile menționate în anexele A și B la prezentul acord, precum și la dezvoltarea ulterioară a acestora.

Prezentul acord instituie drepturi și obligații reciproce, în conformitate cu procedurile stabilite mai jos.

Articolul 2

(1)   În măsura în care se aplică statelor membre ale Uniunii Europene, denumite în continuare „statele membre”, care participă la cooperarea consolidată autorizată prin Protocolul Schengen, dispozițiile cuprinse în acquis-ul Schengen, enumerate în anexa A la prezentul acord, se implementează și se aplică de către Islanda și Norvegia.

(2)   În măsura în care au înlocuit dispozițiile corespunzătoare, cuprinse în Convenția semnată la Schengen la 19 iunie 1990 privind aplicarea Acordului de eliminare treptată a controalelor la frontierele comune, sau cele adoptate în temeiul acestei convenții, prevederile cuprinse în actele Comunității Europene enumerate în anexa B la prezentul acord se implementează și se aplică de către Islanda și Norvegia.

(3)   Actele și măsurile adoptate de către Uniunea Europeană privind modificarea sau completarea dispozițiilor menționate în anexele A și B, cărora le-au fost aplicate procedurile prevăzute în prezentul acord, sunt, de asemenea, acceptate, implementate și aplicate de către Islanda și Norvegia, fără a aduce atingere articolului 8.

Articolul 3

(1)   Prin prezenta, se instituie un comitet mixt, format din reprezentanți ai guvernelor Islandei și Norvegiei, membrii Consiliului Uniunii Europene, denumit în continuare „Consiliul”, și ai Comisiei Comunităților Europene, denumită în continuare „Comisia”.

(2)   Comitetul mixt își adoptă prin consens regulamentul de ordine interioară.

(3)   Comitetul mixt se reunește la inițiativa președintelui sau la cererea oricăruia dintre membrii săi.

(4)   Sub rezerva articolului 4 alineatul (2), comitetul mixt se reunește la nivel de miniștri, înalți funcționari sau experți, în funcție de circumstanțe.

(5)   Funcția de președinte al comitetului mixt este deținută:

Articolul 4

(1)   În conformitate cu prezentul acord, comitetul mixt analizează toate chestiunile cuprinse în articolul 2 și veghează ca toate preocupările exprimate de Islanda și de Norvegia să fie abordate în mod corespunzător.

(2)   La nivel ministerial, în cadrul comitetului mixt, reprezentanții Islandei și Norvegiei au posibilitatea:

(3)   Întâlnirile comitetului mixt la nivel ministerial sunt pregătite de către comitetul mixt la nivel de înalți funcționari.

(4)   Reprezentanții guvernelor Islandei și Norvegiei au dreptul de a prezenta comitetului mixt sugestii cu privire la dispozițiile articolului 1. În urma discuțiilor, Comisia sau oricare dintre statele membre poate examina aceste sugestii în vederea formulării unei propuneri sau luării unei inițiative, în conformitate cu regulile Uniunii Europene, pentru adoptarea unui act sau a unei măsuri de către Comunitatea Europeană sau Uniunea Europeană.

Articolul 5

Fără a aduce atingere articolului 4, comitetul mixt este informat despre pregătirea, în cadrul Consiliului, a oricăror acte sau măsuri care ar putea avea relevanță pentru prezentul acord.

Articolul 6

La elaborarea noii legislații pentru unul din domeniile cuprinse în prezentul acord, Comisia consultă, neoficial, experții Islandei și Norvegiei, în același mod în care consultă experții statelor membre în vederea formulării propunerilor sale.

Articolul 7

Părțile contractante convin că un acord corespunzător ar trebui încheiat privind criteriile și mecanismele de definire a statului responsabil cu analizarea unei cereri de azil depuse în oricare dintre statele membre sau în Islanda sau Norvegia. Acest acord trebuie să intre în vigoare la data la care dispozițiile menționate în anexa A și anexa B, precum și cele adoptate în temeiul articolului 2 alineatul (3), intră în vigoare pentru Islanda și Norvegia în conformitate cu articolul 15 alineatul (4).

Articolul 8

(1)   Adoptarea de noi acte sau măsuri cu privire la chestiunile menționate în articolul 2 este rezervată instituțiilor competente ale Uniunii Europene. Sub rezerva alineatului (2), asemenea acte sau măsuri intră în vigoare simultan pentru Uniunea Europeană și statele membre vizate, precum și pentru Islanda și Norvegia, exceptând cazul în care aceste acte sau măsuri conțin dispoziții contrare în acest sens. În acest context, se acordă atenția cuvenită termenului indicat de către Islanda sau Norvegia în cadrul comitetului mixt drept termenul necesar pentru ca Islanda sau Norvegia să poată îndeplini cerințele constituționale.

(3)   Acceptarea de către Islanda și Norvegia a conținutului actelor și măsurilor menționate la alineatul (2) creează drepturi și obligații între Islanda și Norvegia, precum și între Islanda și Norvegia, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele membre pentru care aceste acte și măsuri sunt obligatorii, pe de altă parte.

(4)   În cazul în care:

prezentul acord încetează a fi aplicabil pentru Islanda sau Norvegia, după caz, exceptând situația în care comitetul mixt, în urma analizării atente a modurilor de continuare a acestui acord, adoptă o decizie contrară în acest sens în interval de nouăzeci de zile. Încetarea prezentului acord produce efecte la trei luni de la expirarea termenului de nouăzeci de zile.

Articolul 9

(1)   Pentru realizarea obiectivului părților contractante de a ajunge la o aplicare și o interpretare cât mai uniforme a dispozițiilor menționate în articolul 2, comitetul mixt urmărește în permanență evoluția jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, denumită în continuare „Curtea de Justiție”, precum și evoluția jurisprudenței instanțelor competente din Islanda și Norvegia cu privire la aceste dispoziții. În acest scop, se instituie un mecanism care să asigure transmiterea reciprocă periodică a acestei jurisprudențe.

(2)   Sub rezerva adoptării modificărilor necesare la statutul Curții de Justiție, Islanda și Norvegia au dreptul să înainteze Curții de Justiție memorii sau observații în scris în cazurile în care instanța unui stat membru a adresat Curții de Justiție o cerere de hotărâre preliminară privind interpretarea oricăreia dintre dispozițiile menționate în articolul 2.

Articolul 10

(1)   Islanda și Norvegia prezintă anual comitetului mixt rapoarte privind modul în care autoritățile lor administrative și curțile lor de justiție au aplicat și au interpretat dispozițiile menționate în articolul 2, așa cum au fost acestea interpretate de către Curtea de Justiție, după caz.

(2)   Dacă în termen de două luni după ce a fost informat despre o diferență substanțială în jurisprudența Curții de Justiție și a instanțelor de drept islandeze sau norvegiene sau despre o diferență substanțială în aplicarea, de către autoritățile statelor membre în cauză și de către cele ale Islandei și Norvegiei, a dispozițiilor cuprinse în articolul 2, comitetul mixt nu a fost în măsură să asigure o aplicare și o interpretare uniforme, se aplică procedura prevăzută în articolul 11.

Articolul 11

(1)   În caz de litigiu privind aplicarea prezentului acord sau în cazul în care survine situația prevăzută în articolul 10 alineatul (2), chestiunea este înscrisă oficial drept punct de litigiu pe ordinea de zi a comitetului mixt reunit la nivel ministerial.

(2)   Comitetul mixt are la dispoziție pentru soluționarea litigiului nouăzeci de zile de la data adoptării ordinii de zi pe care a fost înscris litigiul.

(3)   În cazul în care litigiul nu poate fi soluționat de către comitetul mixt în termenul de nouăzeci de zile prevăzut în alineatul (2), termenul se prelungește cu treizeci de zile pentru a se ajunge la o soluționare definitivă.

Dacă nu se ajunge la nici o soluționare definitivă, prezentul acord încetează a se mai aplica Islandei sau Norvegiei, în funcție de statul implicat în litigiu. Încetarea acordului produce efecte la șase luni după expirarea termenului de treizeci de zile.

Articolul 12

(1)   În ceea ce privește costurile administrative pe care le presupune aplicarea prezentului acord, Islanda și Norvegia contribuie la bugetul general al Comunităților Europene cu o sumă anuală de:

dintr-o sumă anuală de 300 000 000 BEF (sau contravaloarea acesteia în euro), sub rezerva modificărilor anuale în funcție de rata inflației în cadrul Uniunii Europene.

În cazul în care costurile de exploatare pe care le presupune aplicarea prezentului acord nu sunt imputabile bugetului general al Comunităților Europene, ci revin direct statelor membre participante, Islanda și Norvegia contribuie la aceste costuri în funcție de procentul din produsul lor intern brut raportat la procentul din produsul intern brut al tuturor statelor participante.

În cazul în care costurile de exploatare pe care le presupune aplicarea prezentului acord nu sunt imputabile bugetului general al Comunităților Europene, Islanda și Norvegia contribuie la aceste costuri cu o sumă anuală în funcție de procentul din produsul lor intern brut raportat la procentul din produsul intern brut al tuturor statelor participante.

(2)   Islanda și Norvegia au dreptul de a primi documentele elaborate de Comisie sau de Consiliu cu privire la prezentul acord și de a solicita, la întrunirile comitetului mixt, interpretarea într-una din limbile oficiale ale Comunităților Europene, la alegerea lor. Cu toate acestea, toate costurile pe care le presupune traducerea sau interpretarea în sau din islandeză sau norvegiană sunt suportate de Islanda sau Norvegia, după caz.

Articolul 13

(1)   Prezentul acord nu afectează în nici un fel Acordul privind Spațiul Economic European sau oricare alt acord încheiat între Comunitatea Europeană și Islanda și/sau Norvegia.

(2)   Prezentul acord nu afectează în nici un fel acordurile care pot fi încheiate în viitor de Comunitatea Europeană cu Islanda și/sau Norvegia sau în temeiul articolelor 24 și 38 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(3)   Prezentul acord nu afectează cooperarea în cadrul Uniunii Nordice a Pașapoartelor, în măsura în care această cooperare nu contravine și nu constituie o piedică în calea prezentului acord și a actelor și măsurilor adoptate în baza acestui acord.

Articolul 14

Prezentul acord nu se aplică pentru Svalbard (Spitzbergen).

Articolul 15

(1)   Prezentul acord intră în vigoare la o lună de la data la care Secretarul General al Consiliului, în calitate de depozitar, constată că au fost îndeplinite toate cerințele formale privind exprimarea, de către părțile la prezentul acord sau în numele acestora, a consimțământului de a se angaja la respectarea acestuia.

(2)   Articolele 1, 3, 4, 5 și articolul 8 alineatul (2) litera (a), prima teză se aplică cu titlu provizoriu începând de la data semnării prezentului acord.

(3)   În ceea ce privește actele sau măsurile adoptate după semnarea prezentului acord, dar înainte de intrarea sa în vigoare, termenul de treizeci de zile menționat în articolul 8 alineatul (2) litera (a), ultima teză începe să curgă din ziua intrării în vigoare a prezentului acord.

(4)   Dispozițiile menționate în anexa A și anexa B, precum și cele adoptate deja în temeiul articolului 2 alineatul (3) intră în vigoare pentru Islanda și Norvegia la o dată ce urmează să fie stabilită de către Consiliu, care hotărăște cu unanimitatea membrilor săi care reprezintă statele membre participante la cooperarea consolidată autorizată de Protocolul Schengen, după consultarea în cadrul comitetului mixt în conformitate cu articolul 4 din prezentul acord și după ce s-au primit asigurările necesare că Islanda și Norvegia au îndeplinit condițiile prealabile pentru implementarea dispozițiilor relevante și că toate controalele la frontierele lor externe sunt eficace.

(5)   Intrarea în vigoare a dispozițiilor menționate în alineatul (4) creează drepturi și obligații între Islanda și Norvegia, precum și între Islanda și Norvegia, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și acele state membre pentru care aceste dispoziții au intrat de asemenea în vigoare, pe de altă parte.

Articolul 16

Prezentul acord poate fi denunțat de către Islanda sau de către Norvegia sau prin decizia Consiliului, hotărând cu unanimitatea membrilor acestuia care reprezintă statele membre participante la cooperarea consolidată autorizată de Protocolul Schengen. Această denunțare este comunicată depozitarului. Ea intră în vigoare la șase luni de la data comunicării.

Articolul 17

Consecințele denunțării prezentului acord de către Islanda sau Norvegia, sau încetarea aplicabilității sale în cazul acestor state, fac obiectul unui acord între restul părților și partea care a denunțat prezentul acord sau pentru care prezentul acord încetează a fi aplicabil. Dacă nu se poate ajunge la un acord, Consiliul hotărăște, după consultarea celorlalte părți contractante asociate, asupra măsurilor necesare. Aceste măsuri devin însă obligatorii pentru partea în cauză numai dacă aceasta le acceptă.

Articolul 18

Prezentul acord înlocuiește Acordul de cooperare între Regatul Belgiei, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos, Republica Italiană, Regatul Spaniei, Republica Portugheză, Republica Elenă, Republica Austria, Regatul Danemarcei, Republica Finlanda, Regatul Suediei, părți contractante la Acordul și Convenția Schengen, și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind eliminarea controalelor persoanelor la frontierele comune, semnat la Luxemburg la 19 decembrie 1996.

ANEXA A

[Articolul 2 alineatul (1)]

Partea 1 din prezenta anexă se referă la Acordul Schengen din 1985 și la Convenția Schengen din 1990 de aplicare a Acordului Schengen din 1985. Partea 2 se referă la instrumentele de aderare, iar partea 3 la actele Schengen secundare relevante.

PARTEA 1

Dispozițiile cuprinse în Acordul semnat la Schengen la 14 iunie 1985 de către guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, guvernul Republicii Federale Germania și cel al Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune.

Toate dispozițiile cuprinse în Convenția privind aplicarea Acordului Schengen din 15 iunie 1985, semnată la Schengen la 19 iunie 1990 de către Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Marele Ducat al Luxemburgului și Regatul Țărilor de Jos, exceptând:

PARTEA 2

Dispozițiile cuprinse în acordurile și protocoalele de aderare la Acordul Schengen și la Convenția Schengen cu Republica Italiană (semnate la Paris la 27 noiembrie 1990), Regatul Spaniei și Republica Portugheză (semnate la Bonn la 25 iunie 1991), Republica Elenă (semnate la Madrid la 6 noiembrie 1992), Republica Austria (semnate la Bruxelles la 28 aprilie 1995) și Regatul Danemarcei, Republica Finlanda și Regatul Suediei (semnate la Luxemburg la 19 decembrie 1996), exceptând:

PARTEA 3

A.   Următoarele decizii ale Comitetului Executiv:

B.   Următoarele declarații ale Comitetului Executiv:

C.   Următoarele decizii ale Grupului Central

ANEXA B

[Articolul 2 alineatul (2)] (1)

Regulamentul (CE) nr. 574/1999 al Consiliului din 12 martie 1999 de stabilire a țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină vize la trecerea frontierelor externe ale statelor membre (JO L 72, 18.3.1999, p. 2) (2);

Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de stabilire a unui format uniform pentru vize (JO L 164, 14.7.1995, p. 1) și Decizia Comisiei din 7 februarie 1996 de stabilire a unor specificații tehnice detaliate pentru formatul uniform de vize (nepublicată);

Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (JO L 256, 13.9.1991, p. 51) și Recomandarea nr. 93/216/CEE a Comisiei din 25 februarie 1993 privind permisul european de deținere a armelor de foc (JO L 93, 17.4.1993, p. 39), modificată de Recomandarea nr. 96/129/CE a Comisiei din 12 ianuarie 1996 (JO L 30, 8.2.1996, p. 47).

(1)  A se vedea și Declarația Consiliului și a Comisiei cu privire la Directiva 95/46/CE, adoptată la data încheierii prezentului acord.

(2)  Fără a aduce atingere legăturii dintre acest regulament și dispozițiile de stabilire a țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză sau sunt scutiți de această obligație, adoptate în cadrul cooperării Schengen, care vor continua să se aplice și după integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene și care sunt cuprinse în anexa A.

ACT FINAL

Părțile contractante au adoptat acest Act final, ce cuprinde următoarele declarații:

1.   Declarația Islandei și Norvegiei privind articolul 4 alineatul (2)

Referitor la reuniunile comitetului mixt la nivel ministerial, Islanda și Norvegia consideră că este opțiunea lor să evalueze dacă un anumit aspect trebuie privit ca „probleme de soluționat” (prima liniuță a prevederii) sau ca „preocupare” (a doua liniuță) și este de natură a determina discuții la nivel ministerial. În conformitate cu interesul comun al părților, se prevede ca o asemenea „problemă” sau „preocupare” să fie menționată în cursul cooperării curente, într-o manieră care să conducă la includerea acestora pe agenda comitetului mixt, reunit la nivel ministerial. Totuși, Islanda și Norvegia subliniază dreptul membrilor comitetului mixt de a solicita reuniuni ale comitetului mixt la orice nivel, în temeiul articolului 3 alineatul (3) al acordului.

2.   Declarația Islandei și Norvegiei privind articolul 8 alineatul (4)

În cazul în care are loc una din situațiile prevăzute la articolul 8 alineatul (4) litera (a), (b) sau (d), Islanda sau Norvegia se poate prevala de posibilitatea oferită de articolul 3 alineatul (3) pentru a convoca o reuniune a comitetului mixt la nivel ministerial în vederea identificării unor modalități pentru continuarea acordului.

3.   Declarația Islandei și Norvegiei privind extrădarea

4.   Declarația comună privind consultarea Parlamentului

Uniunea Europeană, Islanda și Norvegia consideră adecvat ca materiile reglementate de către acest acord să fie dezbătute în cadrul adunărilor interparlamentare Parlamentul European – Islanda și Parlamentul European – Norvegia.

5.   Declarația Consiliului Uniunii Europene, adoptată în unanimitate de către membrii săi, potrivit articolului 6 alineatul (1) al Protocolului Schengen, privind deciziile a fi adoptate de către comitetul mixt

Consiliul exprimă opinia că deciziile adoptate de către comitetul mixt în conformitate cu acordul să fie adoptate în unanimitate de către reprezentanții membrilor Consiliului, potrivit articolului 6 alineatul (1) al Protocolului Schengen și de către reprezentanții guvernelor Islandei și Norvegiei, cu excepția situației în care Regulamentul de organizare internă sau acordul a fi încheiat în temeiul articolului 6 alineatul (2) al Protocolului Schengen prevăd altfel.

6.   Declarația Comisiei Europene privind transmiterea de propuneri

În cazul în care transmite propunerile sale relevante pentru acest acord Consiliului Uniunii Europene și Parlamentului European, Comisia Europeană transmite copii de pe acestea și Islandei și Norvegiei.