1. Obiectivul standardelor europene de raportare privind durabilitatea (ESRS) este de a specifica informațiile privind durabilitatea pe care trebuie să le prezinte o întreprindere în conformitate cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului ( 2 ). Raportarea în conformitate cu ESRS nu scutește întreprinderile de alte obligații prevăzute în dreptul Uniunii.

2. În mod specific, ESRS precizează informațiile pe care trebuie să le prezinte o întreprindere cu privire la impacturile, riscurile și oportunitățile sale semnificative în ceea ce privește aspectele de durabilitate legate de mediu, de societate și de guvernanță. Conform ESRS, întreprinderile nu sunt obligate să prezinte informații cu privire la temele de mediu, sociale și de guvernanță vizate de ESRS atunci când întreprinderea a evaluat tema în cauză ca fiind nesemnificativă (a se vedea apendicele E din prezentul standard, intitulat „Diagramă pentru determinarea informațiilor care trebuie incluse”). Informațiile prezentate în conformitate cu ESRS ajută utilizatorii declarației privind durabilitatea să înțeleagă în ce constau impacturile semnificative ale întreprinderii asupra oamenilor și a mediului, precum și care sunt efectele semnificative ale aspectelor de durabilitate asupra dezvoltării, performanței și poziției întreprinderii.

3. Obiectivul prezentului standard (ESRS 1) este de a oferi o înțelegere a arhitecturii ESRS, a convențiilor de redactare și a conceptelor fundamentale utilizate, precum și a cerințelor generale referitoare la elaborarea și prezentarea informațiilor privind durabilitatea în conformitate cu Directiva 2013/34/UE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2022/2464.

4. Există trei categorii de ESRS:

5. Standardele transversale ESRS 1 Cerințe generale și ESRS 2 Prezentări de informații cu caracter general se aplică aspectelor de durabilitate care fac obiectul standardelor tematice și al standardelor sectoriale.

6. Prezentul standard (ESRS 1) descrie arhitectura standardelor ESRS, explică în ce constau convențiile de redactare și conceptele fundamentale și stabilește cerințe generale referitoare la elaborarea și prezentarea informațiilor legate de durabilitate.

7. ESRS 2 stabilește cerințele de prezentare de informații pe care întreprinderea trebuie să le furnizeze la nivel general cu privire la toate aspectele de durabilitate semnificative ale domeniilor de raportare, și anume guvernanța, strategia, gestionarea impacturilor, a riscurilor și a oportunităților, precum și cu privire la indicatori și ținte.

8. ESRS tematice acoperă câte o temă legată de durabilitate și sunt structurate pe teme și subteme, care cuprind și sub-subteme dacă este necesar. Tabelul din Cerința de aplicare 16 (AR 16) a prezentului standard oferă o imagine de ansamblu a temelor, subtemelor și sub-subtemelor legate de durabilitate (denumite în mod colectiv „aspectele de durabilitate”) care fac obiectul ESRS tematice.

9. ESRS tematice pot să includă cerințe specifice care să completeze cerințele de prezentare de informații de nivel general din ESRS 2. Apendicele C la ESRS 2, intitulat Cerințe de prezentare de informații/de aplicare din ESRS tematic care sunt aplicabile împreună cu ESRS 2 Prezentări de informații cu caracter general, prezintă o listă a cerințelor suplimentare din ESRS tematic pe care întreprinderea trebuie să le aplice în coroborare cu cerințele de prezentare a informațiilor de nivel general din ESRS 2.

10. Standardele sectoriale sunt aplicabile tuturor întreprinderilor dintr-un sector. Acestea abordează impacturile, riscurile și oportunitățile care sunt susceptibile de a fi semnificative pentru toate întreprinderile dintr-un anumit sector și care nu se regăsesc sau se regăsesc insuficient în standardele tematice. Standardele sectoriale sunt multitematice și vizează temele cele mai relevante pentru sectorul în cauză. Standardele sectoriale asigură un grad ridicat de comparabilitate.

11. În plus față de cerințele de prezentare de informații prevăzute în cele trei categorii de ESRS, atunci când o întreprindere concluzionează că un impact, un risc sau o oportunitate nu se regăsește sau se regăsește cu o granularitate insuficientă într-un ESRS, dar este semnificativ(ă) ca urmare a faptelor și circumstanțelor sale specifice, întreprinderea furnizează informații suplimentare specifice entității pentru ca utilizatorii să poată înțelege impacturile, riscurile sau oportunitățile legate de durabilitate ale întreprinderii. Cerințele de aplicare AR 1-AR 5 oferă orientări suplimentare cu privire la prezentarea de informații specifice fiecărei entități.

12. Cerințele de prezentare de informații cuprinse în ESRS 2, în ESRS tematice și în ESRS sectoriale sunt structurate pe următoarele domenii de raportare:

13. ESRS 2 cuprinde:

14. În toate ESRS:

15. În cadrul ESRS, termenii definiți în glosarul definițiilor (anexa II) sunt marcați cu caractere aldine cursive, cu excepția cazului în care un termen definit este utilizat de mai multe ori în același paragraf.

16. ESRS structurează informațiile care trebuie prezentate în conformitate cu cerințele de prezentare de informații. Fiecare cerință de prezentare de informații constă în unul sau mai multe puncte de date distincte. Termenul „punct de date” se poate referi și la un subelement descriptiv al unei cerințe de prezentare de informații.

17. Pe lângă cerințele de prezentare de informații, majoritatea ESRS conțin și cerințe de aplicare. Acestea ajută la punerea în aplicare a cerințelor de prezentare de informații și au aceeași autoritate precum alte părți ale unui ESRS.

18. În ESRS se folosesc următorii termeni pentru a face distincția între diferitele grade de obligație a întreprinderii de a prezenta informații:

19. Atunci când elaborează declarația privind durabilitatea, întreprinderea aplică:

20. Aceste caracteristici calitative ale informațiilor sunt definite și descrise în apendicele B la prezentul standard.

21. Întreprinderea raportează cu privire la aspectele de durabilitate pe baza principiului dublei semnificații, astfel cum este definit și explicat în prezentul capitol.

22.  Părțile interesate sunt cele care pot afecta sau pot fi afectate de întreprindere. Există două grupuri principale de părți interesate:

23. Unele părți interesate, dar nu toate, pot aparține ambelor grupuri menționate la punctul 22.

24. Colaborarea cu părțile interesate afectate este esențială pentru procesul de diligență aflat în curs al întreprinderii (a se vedea capitolul 4 Procesul de diligență) și pentru evaluarea semnificației în materie de durabilitate. Aceasta include procesele sale de identificare și de evaluare a impacturilor negative reale și potențiale, care stau apoi la baza procesului de evaluare pentru a identifica impacturile semnificative în scopul raportării privind durabilitatea (a se vedea secțiunea 3.4 din prezentul standard).

25. Este necesară efectuarea unei evaluări a semnificației (a se vedea secțiunile 3.4 Semnificația impactului și 3.5 Semnificația financiară) pentru ca întreprinderea să identifice impacturile, riscurile și oportunitățile semnificative care trebuie raportate.

26. Evaluarea semnificației reprezintă punctul de plecare pentru raportarea privind durabilitatea în cadrul ESRS. IRO-1 în secțiunea 4.1 din ESRS 2 cuprinde cerințe generale de prezentare de informații cu privire la procesul prin care întreprinderea identifică impacturile, riscurile și oportunitățile și evaluează semnificația acestora. SBM-3 din ESRS 2 prevede cerințe generale de prezentare de informații referitoare la impacturile, riscurile și oportunitățile semnificative care rezultă din evaluarea semnificației efectuată de către întreprindere.

27. Cerințele de aplicare din apendicele A la prezentul standard cuprind lista aspectelor de durabilitate care fac obiectul ESRS tematic, clasificate în funcție de teme, subteme și sub-subteme, pentru a sprijini evaluarea semnificației. Apendicele E din prezentul standard, intitulat Diagramă pentru determinarea informațiilor care trebuie incluse, oferă o ilustrare a evaluării semnificației descrise în prezenta secțiune.

28. Un aspect de durabilitate este „semnificativ” atunci când îndeplinește criteriile definite pentru semnificația impactului (a se vedea secțiunea 3.4 din prezentul standard) sau pentru semnificația financiară (a se vedea secțiunea 3.5 din prezentul standard) sau ambele.

29. Indiferent de rezultatul evaluării semnificației, întreprinderea trebuie să prezinte întotdeauna informațiile obligatorii conform: ESRS 2 Prezentări de informații cu caracter general (și anume toate cerințele de prezentare de informații și punctele de date specificate în ESRS 2) și cerințelor de prezentare de informații (inclusiv punctele de date ale acestora) din ESRS tematic referitoare la cerința privind prezentarea de informații IRO-1 Descrierea proceselor de identificare și de evaluare a impacturilor, a riscurilor și a oportunităților semnificative, astfel cum sunt enumerate în apendicele C la ESRS 2, intitulat Cerințe de prezentare de informații/de aplicare din ESRS tematic care sunt aplicabile împreună cu ESRS 2 Prezentări de informații cu caracter general.

30. În cazul în care concluzionează, în urma evaluării semnificației, că un aspect de durabilitate pentru care IRO-1, IRO-2 și SBM-3 din ESRS 2 stabilesc cerințe de prezentare de informații este semnificativ, întreprinderea:

31. Informațiile aplicabile prevăzute în cadrul unei cerințe de prezentare de informații, inclusiv punctele de date ale acesteia, sau al unei prezentări de informații specifice entității trebuie prezentate atunci când întreprinderea evaluează, în cadrul evaluării informațiilor semnificative, că informațiile sunt relevante din una sau mai multe dintre următoarele perspective:

32. În cazul în care întreprinderea concluzionează că schimbările climatice nu sunt semnificative și, prin urmare, omite toate cerințele de prezentare de informații din ESRS E1 Schimbările climatice, aceasta trebuie să prezinte o explicație detaliată a concluziilor evaluării sale privind semnificația schimbărilor climatice (a se vedea ESRS 2 IRO-2 Cerințe de prezentare de informații din ESRS acoperite de declarația privind durabilitatea a întreprinderii), inclusiv o analiză prospectivă a condițiilor care ar putea determina întreprinderea să concluzioneze că schimbările climatice sunt semnificative în viitor. În cazul în care întreprinderea concluzionează că o temă, alta decât schimbările climatice, nu este semnificativă și, prin urmare, omite toate cerințele de prezentare de informații dintr-un ESRS tematic, aceasta poate explica pe scurt concluziile evaluării sale privind semnificația temei respective.

33. Atunci când prezintă informații privind politicile, acțiunile și țintele legate de un aspect de durabilitate care a fost evaluat ca fiind semnificativ, întreprinderea trebuie să includă informațiile prevăzute în toate cerințele de prezentare de informații și în toate punctele de date din ESRS tematice și sectoriale legate aspectul respectiv, precum și în cerința minimă corespunzătoare de prezentare de informații privind politicile, acțiunile și țintele necesare în temeiul ESRS 2. În cazul în care nu poate prezenta informațiile prevăzute fie în cerințele de prezentare de informații și în punctele de date din ESRS tematice sau sectoriale, fie în cerințele minime de prezentare de informații din ESRS 2 privind politicile, acțiunile și țintele, deoarece nu a adoptat politicile respective, nu a realizat acțiunile respective sau nu a stabilit țintele respective, întreprinderea trebuie să precizeze acest lucru și poate să indice un interval de timp în care intenționează să le pună în aplicare.

34. Atunci când prezintă informații cu privire la indicatorii pentru un aspect de durabilitate semnificativ în conformitate cu secțiunea Indicatori și ținte din ESRS tematic relevant, întreprinderea:

35. În cazul în care întreprinderea omite informațiile prevăzute de un punct de date care provine din alte acte legislative ale UE enumerate în apendicele B la ESRS 2, aceasta precizează în mod explicit că informațiile în cauză sunt „nesemnificative”.

36. Întreprinderea stabilește modul în care aplică criterii, inclusiv praguri adecvate, pentru a stabili:

37.  Dubla semnificație are două dimensiuni, și anume: semnificația impactului și semnificația financiară. Cu excepția cazului în care se specifică altfel, termenii „semnificativ” și „semnificație” sunt utilizați în cadrul ESRS pentru a se referi la dubla semnificație.

38. Evaluările privind semnificația impactului și semnificația financiară sunt interdependente, iar interdependențele dintre aceste două dimensiuni trebuie luate în considerare. În general, punctul de plecare este evaluarea impacturilor, deși pot exista, de asemenea, riscuri și oportunități semnificative care să nu fie legate de impactul întreprinderii. Un impact asupra durabilității poate fi semnificativ din punct de vedere financiar de la început sau poate deveni semnificativ din punct de vedere financiar atunci când se poate preconiza în mod rezonabil că va afecta poziția financiară a întreprinderii, performanța sa financiară, fluxurile sale de trezorerie, accesul său la finanțare sau costul capitalului pe termen scurt, mediu sau lung. Impacturile sunt reflectate în perspectiva semnificației impactului, indiferent dacă sunt sau nu semnificative din punct de vedere financiar.

39. Atunci când identifică și evaluează impacturile, riscurile și oportunitățile din lanțul valoric al întreprinderii pentru a determina semnificația lor, întreprinderea se concentrează asupra domeniilor în care consideră că este probabil să apară impacturi, riscuri și oportunități, având în vedere natura activităților, a relațiilor de afaceri, a factorilor geografici sau a altor factori avuți în vedere.

40. Întreprinderea ia în considerare modul în care este afectată de dependențele sale de disponibilitatea resurselor naturale, umane și sociale la prețuri și calitate adecvate, indiferent de impactul său potențial asupra resurselor respective.

41. Principalele impacturi, riscuri și oportunități ale unei întreprinderi sunt înțelese ca fiind aceleași cu impacturile, riscurile și oportunitățile semnificative identificate în temeiul principiului dublei semnificații și, prin urmare, sunt raportate în declarația privind durabilitatea.

42. Întreprinderea trebuie să aplice criteriile stabilite în secțiunile 3.4 și 3.5 din prezentul standard, utilizând praguri cantitative și/sau calitative adecvate. Sunt necesare praguri adecvate pentru a determina impacturile, riscurile și oportunitățile identificate și abordate de întreprindere ca fiind semnificative și pentru a determina aspectele de durabilitate care sunt semnificative în scopul raportării. Unele standarde și cadre existente utilizează termenul „impacturile cele mai semnificative” atunci când se referă la pragul utilizat pentru a identifica impacturile descrise în ESRS ca „impacturi semnificative”.

43. Un aspect de durabilitate este semnificativ din perspectiva impactului atunci când se referă la impacturi semnificative reale sau potențiale, pozitive sau negative ale întreprinderii asupra oamenilor sau a mediului pe termen scurt, mediu și lung. Printre impacturi se numără cele legate de operațiunile proprii ale întreprinderii și de lanțul său valoric, inclusiv prin intermediul produselor și al serviciilor sale, precum și prin relațiile sale de afaceri. Relațiile de afaceri includ relațiile din lanțul valoric din amonte și din aval al întreprinderii și nu se limitează la relațiile contractuale directe.

44. În acest context, impactul asupra oamenilor sau asupra mediului include impactul privind aspectele de mediu, sociale și de guvernanță.

45. Evaluarea semnificației unui impact negativ se bazează pe procesul de diligență definit în instrumentele internaționale ale Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și în Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale. Pentru impacturile negative reale, semnificația se bazează pe gravitatea impactului, în timp ce pentru impacturile negative potențiale, semnificația se bazează pe gravitatea și probabilitatea impactului. Gravitatea se bazează pe următorii factori:

46. În cazul impacturilor pozitive, semnificația se bazează pe:

47. Domeniul de aplicare al semnificației financiare pentru raportarea privind durabilitatea este o extindere a domeniului de aplicare al semnificației utilizat în procesul de stabilire a informațiilor care ar trebui incluse în situațiile financiare ale întreprinderii.

48. Evaluarea semnificației financiare corespunde identificării informațiilor care sunt considerate semnificative pentru utilizatorii primari ai rapoartelor financiare de uz general atunci când iau decizii privind furnizarea de resurse entității. În special, informațiile sunt considerate semnificative pentru utilizatorii primari ai raportării financiare de uz general dacă se poate preconiza în mod rezonabil că omiterea, prezentarea eronată sau ascunderea informațiilor respective va influența deciziile pe care aceștia le iau pe baza declarației privind durabilitatea întreprinderii.

49. Un aspect de durabilitate este semnificativ din punct de vedere financiar dacă declanșează sau se poate preconiza în mod rezonabil că va declanșa efecte financiare semnificative asupra întreprinderii. Acest lucru este valabil atunci când un aspect de durabilitate generează sau poate genera riscuri sau oportunități care au o influență semnificativă sau despre care se poate preconiza în mod rezonabil că vor avea o influență semnificativă asupra dezvoltării întreprinderii, a poziției sale financiare, a performanței sale financiare, a fluxurilor sale de trezorerie, a accesului la finanțare sau a costului capitalului pe termen scurt, mediu sau lung. Riscurile și oportunitățile pot decurge din evenimente trecute sau viitoare. Semnificația financiară a unui aspect de durabilitate nu este limitată la aspectele care se află sub controlul întreprinderii, ci include informații privind riscurile și oportunitățile semnificative care pot fi atribuite relațiilor de afaceri din afara perimetrului de consolidare utilizate la elaborarea situațiilor financiare.

50.  Dependențele de resursele naturale, umane și sociale pot fi surse de riscuri sau oportunități financiare. Dependențele pot declanșa efecte în două moduri posibile:

51.  Semnificația riscurilor și a oportunităților este evaluată pe baza unei combinații între probabilitatea apariției și magnitudinea potențială a efectelor financiare.

52. Procesul de evaluare a semnificației derulat de întreprindere poate duce la identificarea unor situații în care acțiunile sale menite să abordeze anumite impacturi sau riscuri sau să beneficieze de anumite oportunități în legătură cu un aspect de durabilitate ar putea avea impacturi negative semnificative sau ar putea cauza riscuri semnificative în legătură cu unul sau mai multe alte aspecte de durabilitate. De exemplu:

53. În astfel de situații, întreprinderea:

54. Atunci când este necesar pentru o bună înțelegere a impacturilor, a riscurilor și a oportunităților semnificative, întreprinderea dezagregă informațiile raportate:

55. Atunci când definește nivelul adecvat de dezagregare pentru raportare, întreprinderea ia în considerare dezagregarea adoptată în evaluarea sa privind semnificația. În funcție de faptele și circumstanțele specifice ale întreprinderii, poate fi necesară o dezagregare pe filiale.

56. În cazul în care sunt agregate date de la diferite niveluri sau de la mai multe amplasamente în cadrul unui nivel, întreprinderea se asigură că această agregare nu ascunde specificitatea și contextul necesare pentru interpretarea informațiilor. Întreprinderea nu agregă elemente semnificative de natură diferită.

57. Atunci când prezintă informații dezagregate pe sectoare, întreprinderea adoptă clasificarea sectorială a ESRS care urmează să fie specificată într-un act delegat adoptat de Comisie în temeiul articolului 29b alineatul (1) al treilea paragraf punctul (ii) din Directiva 2013/34/UE. Atunci când un ESRS tematic sau sectorial impune adoptarea unui anumit nivel de dezagregare în elaborarea unei anumite informații, prevalează cerința din ESRS tematic sau sectorial.

58. Rezultatul procesului de diligență în materie de durabilitate al întreprinderii (denumit „procesul de diligență” în instrumentele internaționale menționate mai jos) contribuie la evaluarea de către întreprindere a impacturilor, a riscurilor și a oportunităților sale semnificative. ESRS nu impun nicio cerință de conduită în ceea ce privește procesul de diligență și nici nu extind sau modifică rolul organului administrativ, de conducere sau de supraveghere al întreprinderii în ceea ce privește îndeplinirea obligației de diligență.

59. Procesul de diligență este procesul prin care întreprinderile identifică, previn, atenuează și explică modul în care abordează impacturile negative reale și potențiale asupra mediului și asupra persoanelor care au legătură cu activitatea lor. Printre acestea se numără impacturile negative legate de operațiunile proprii ale întreprinderii și de lanțul său valoric din amonte și din aval, inclusiv prin intermediul produselor sau al serviciilor sale, precum și prin relațiile sale de afaceri. Procesul de diligență este o practică curentă care răspunde schimbărilor din strategia, modelul de afaceri, activitățile, relațiile de afaceri, contextele de funcționare, de aprovizionare și de vânzare ale întreprinderii și care poate să declanșeze astfel de schimbări. Acest proces este descris în instrumentele internaționale ale Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și în Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale.

60. Aceste instrumente internaționale identifică o serie de etape ale procesului de diligență, printre care se numără identificarea și evaluarea impacturilor negative legate de operațiunile proprii ale întreprinderii și de lanțul său valoric din amonte și din aval, inclusiv prin intermediul produselor sau al serviciilor sale, precum și prin relațiile sale de afaceri. În cazul în care întreprinderea nu poate aborda toate impacturile simultan, procesul de diligență permite prioritizarea acțiunilor în funcție de gravitatea și probabilitatea impacturilor. Acest aspect al procesului de diligență este cel care stă la baza evaluării impacturilor semnificative (a se vedea secțiunea 3.4 din prezentul standard). Identificarea impacturilor semnificative sprijină, de asemenea, identificarea riscurilor și oportunităților semnificative legate de durabilitate, care sunt adesea un produs al acestor impacturi.

61. Elementele principale ale procesului de diligență se reflectă direct în cerințele de prezentare de informații prevăzute în ESRS 2 și în ESRS tematic, astfel cum se arată mai jos:

62.  Declarația privind durabilitatea se depune pentru aceeași întreprindere raportoare ca și situațiile financiare. De exemplu, dacă întreprinderea care raportează este o societate-mamă care are obligația de a întocmi situații financiare consolidate, declarația privind durabilitatea va fi pentru grup. Această cerință nu se aplică în cazul în care întreprinderea care raportează nu este obligată să întocmească situații financiare sau în cazul în care întreprinderea care raportează întocmește raportarea consolidată privind durabilitatea în temeiul articolului 48i din Directiva 2013/34/UE.

63. Informațiile cu privire la întreprinderea care raportează furnizate în declarația privind durabilitatea se extind pentru a include informații privind impacturile, riscurile și oportunitățile semnificative legate de întreprindere prin relațiile de afaceri directe și indirecte ale acesteia în lanțul valoric din amonte și/sau din aval („informații privind lanțul valoric”). Pentru extinderea informațiilor cu privire la întreprinderea care raportează, întreprinderea include impacturile, riscurile și oportunitățile semnificative legate de lanțul său valoric din amonte și din aval:

64. Punctul 63 nu impune prezentarea de informații cu privire la fiecare actor din lanțul valoric, ci doar includerea unor informații semnificative privind lanțul valoric din amonte și din aval. Diferite aspecte de durabilitate pot fi semnificative în raport cu diferite părți ale lanțului valoric din amonte și din aval al întreprinderii. Informațiile trebuie extinse pentru a include informații privind lanțul valoric numai în ceea ce privește părțile lanțului valoric pentru care aspectul respectiv este semnificativ.

65. Întreprinderea include informații semnificative privind lanțul valoric atunci când acest lucru este necesar:

66. Atunci când stabilește la ce nivel apare un aspect de durabilitate semnificativ în cadrul operațiunilor proprii și al lanțului său valoric din amonte și din aval, întreprinderea utilizează evaluarea impacturilor, a riscurilor și a oportunităților în conformitate cu principiul dublei semnificații (a se vedea capitolul 3 din prezentul standard).

67. Atunci când entitățile asociate sau asocierile în participație, contabilizate prin metoda punerii în echivalență sau consolidate proporțional în situațiile financiare, fac parte din lanțul valoric al întreprinderii, de exemplu în calitate de furnizori, întreprinderea include informații referitoare la entitățile asociate sau asocierile în participație respective, în conformitate cu punctul 63, în concordanță cu abordarea adoptată pentru celelalte relații de afaceri din lanțul valoric. În acest caz, atunci când se determină indicatorii de impact, datele entității asociate sau ale asocierii în participație nu se limitează la cota de capital propriu deținută, ci trebuie luate în considerare pe baza impactului legat de produsele și serviciile întreprinderii prin intermediul relațiilor sale de afaceri.

68. Capacitatea întreprinderii de a obține informațiile necesare privind lanțul valoric din amonte și din aval poate varia în funcție de diverși factori, cum ar fi acordurile contractuale ale întreprinderii, nivelul de control pe care îl exercită aceasta asupra operațiunilor din afara perimetrului de consolidare și puterea sa de cumpărare. Atunci când întreprinderea nu are capacitatea de a controla activitățile lanțului său valoric din amonte și/sau din aval și relațiile sale de afaceri, obținerea de informații privind lanțul valoric poate fi mai dificilă.

69. Există circumstanțe în care întreprinderea nu poate colecta informații cu privire la lanțul său valoric din amonte și din aval, astfel cum se prevede la punctul 63, după ce a depus eforturi rezonabile în acest sens. În aceste circumstanțe, întreprinderea estimează informațiile care trebuie raportate cu privire la lanțul său valoric din amonte și din aval, utilizând toate informațiile rezonabile și justificabile, cum ar fi datele medii sectoriale și alți substituenți.

70. Obținerea de informații privind lanțul valoric ar putea fi dificilă și în cazul IMM-urilor și al altor entități din lanțul valoric din amonte și/sau din aval care nu intră în domeniul de aplicare al raportării privind durabilitatea prevăzute la articolele 19a și 29a din Directiva 2013/34/UE (a se vedea ESRS 2 BP-2 Prezentări de informații în legătură cu circumstanțe specifice).

71. În ceea ce privește politicile, acțiunile și țintele, raportarea întreprinderii include informații privind lanțul valoric din amonte și/sau din aval în măsura în care politicile, acțiunile și țintele respective implică actori din lanțul valoric. În ceea ce privește indicatorii, în multe cazuri, în special în ceea ce privește aspectele de mediu pentru care sunt disponibili substituenți, întreprinderea poate fi în măsură să respecte cerințele de raportare fără a colecta date de la actorii din lanțul său valoric din amonte și din aval, în special de la IMM-uri, de exemplu atunci când calculează emisiile de GES din categoria 3 ale întreprinderii.

72. Includerea estimărilor realizate utilizând date medii sectoriale sau alți substituenți nu trebuie să conducă la informații care nu îndeplinesc caracteristicile calitative ale informațiilor (a se vedea capitolul 2 și secțiunea 7.2 Sursele de incertitudine a estimărilor și a rezultatelor din prezentul standard).

73. Perioada de raportare pentru declarația privind durabilitatea a întreprinderii trebuie să fie în concordanță cu perioada de raportare pentru situațiile sale financiare.

74. Întreprinderea stabilește, în declarația privind durabilitatea, legături adecvate între informațiile retrospective și cele prospective, atunci când este cazul, pentru a facilita o înțelegere clară a modului în care informațiile istorice se corelează cu informațiile orientate spre viitor.

75. Un an de referință este data sau perioada de referință istorică pentru care sunt disponibile informații și cu care informațiile ulterioare pot fi comparate în timp.

76. Întreprinderea prezintă informații comparative cu privire la anul de referință pentru sumele raportate în perioada curentă atunci când raportează evoluțiile și progresele înregistrate în vederea atingerii unei ținte, cu excepția cazului în care cerința de prezentare de informații relevantă definește deja modul de raportare a progreselor înregistrate. De asemenea, întreprinderea poate include informații istorice cu privire la obiectivele intermediare atinse între anul de referință și perioada de raportare, atunci când aceste informații sunt relevante.

77. La întocmirea declarației sale privind durabilitatea, întreprinderea adoptă următoarele intervale de timp de la finalul perioadei de raportare:

78. Întreprinderea utilizează o defalcare suplimentară pentru orizontul de timp pe termen lung atunci când se preconizează impacturi sau acțiuni într-o perioadă mai mare de cinci ani, dacă acest lucru este necesar pentru a furniza informații relevante utilizatorilor declarațiilor privind durabilitatea.

79. În cazul în care sunt necesare definiții diferite ale orizonturilor de timp pe termen mediu sau lung pentru anumite elemente de prezentare din alte ESRS, prevalează definițiile din respectivele ESRS.

80. Pot exista situații în care utilizarea orizonturilor de timp pe termen mediu sau lung definite la punctul 77 are ca rezultat informații nerelevante, deoarece întreprinderea utilizează o definiție diferită pentru (i) procesele sale de identificare și de gestionare a impacturilor, riscurilor și oportunităților semnificative sau pentru (ii) definirea acțiunilor sale și stabilirea țintelor. Aceste circumstanțe se pot datora unor caracteristici specifice sectorului, cum ar fi fluxul de trezorerie și ciclurile de afaceri, durata preconizată a investițiilor de capital, orizonturile de timp în care utilizatorii declarațiilor privind durabilitatea își efectuează evaluările sau orizonturile de planificare utilizate în mod obișnuit în sectorul întreprinderii pentru luarea deciziilor. În aceste circumstanțe, întreprinderea poate adopta o definiție diferită a orizonturilor de timp pe termen mediu și/sau lung (a se vedea ESRS 2 BP-2, punctul 9).

81. Referirile la „termen scurt”, „termen mediu” și „termen lung” din ESRS denotă orizontul de timp stabilit de întreprindere în conformitate cu dispozițiile de la punctele 77-80.

82. Prezentul capitol prevede cerințe generale care trebuie aplicate atunci când se elaborează și se prezintă informații privind durabilitatea.

83. Întreprinderea prezintă informații comparative cu privire la perioada precedentă pentru toți indicatorii cantitativi și valorile monetare prezentate în perioada curentă. Atunci când este relevant pentru înțelegerea declarației privind durabilitatea referitoare la perioada curentă, întreprinderea prezintă și informații comparative pentru prezentările de informații descriptive.

84. În cazul în care raportează informații comparative care diferă de informațiile raportate în perioada precedentă, întreprinderea prezintă:

85. Uneori, este imposibil să se ajusteze informații comparative pentru una sau mai multe perioade anterioare pentru a se atinge comparabilitatea cu perioada curentă. De exemplu, este posibil ca datele să nu fi fost colectate în perioada (perioadele) anterioară (anterioare) într-un mod care să permită fie aplicarea retroactivă a unei noi definiții a unui indicator sau a unei ținte, fie retratarea retroactivă pentru a corecta o eroare a perioadei anterioare și poate fi imposibil să se recreeze informațiile (a se vedea ESRS 2 BP-2). În cazul în care este imposibil să se ajusteze informații comparative pentru una sau mai multe perioade anterioare, întreprinderea precizează acest lucru.

86. În cazul în care un ESRS impune întreprinderii să prezinte mai multe perioade comparative pentru un indicator sau pentru un punct de date, prevalează cerințele respectivului ESRS.

87. În cazul în care indicatorii cantitativi și valorile monetare, inclusiv informațiile privind lanțul valoric din amonte și din aval (a se vedea capitolul 5 din prezentul standard), nu pot fi măsurați direct și pot fi doar estimați, poate apărea incertitudinea de măsurare.

88. O întreprindere prezintă informații care să le permită utilizatorilor să înțeleagă cele mai semnificative incertitudini care afectează indicatorii cantitativi și valorile monetare raportate în declarația sa privind durabilitatea.

89. Utilizarea unor ipoteze și estimări rezonabile, inclusiv a unor scenarii sau analize de sensibilitate, este o parte esențială a elaborării informațiilor legate de durabilitate și nu subminează utilitatea acelor informații, cu condiția ca ipotezele și estimările să fie descrise și explicate cu acuratețe. Nici măcar un nivel ridicat al incertitudinii de măsurare nu ar împiedica neapărat ca o astfel de ipoteză sau estimare să furnizeze informații utile sau să respecte caracteristicile calitative ale informațiilor (a se vedea apendicele B la prezentul standard).

90. Datele și ipotezele utilizate la întocmirea declarației privind durabilitatea trebuie să fie în concordanță, în măsura posibilului, cu datele și ipotezele financiare corespunzătoare utilizate în situațiile financiare ale întreprinderii.

91. Unele ESRS impun prezentarea de informații, cum ar fi explicații cu privire la evenimente viitoare posibile care au rezultate incerte. Pentru a stabili dacă informațiile privind astfel de evenimente viitoare posibile sunt semnificative, întreprinderea consultă criteriile de la capitolul 3 din prezentul standard și ia în considerare:

92. Atunci când evaluează rezultatele posibile, întreprinderea ia în considerare toate faptele și circumstanțele relevante, inclusiv informațiile privind rezultatele cu probabilitate redusă de producere și cu impact ridicat, care ar putea deveni semnificative atunci când sunt agregate. De exemplu, întreprinderea ar putea fi expusă mai multor impacturi sau riscuri, fiecare dintre acestea putând cauza același tip de perturbare, cum ar fi perturbările lanțului de aprovizionare al întreprinderii. Informațiile cu privire la o sursă individuală de risc ar putea să nu fie semnificative în cazul în care este foarte puțin probabil să aibă loc o perturbare din această sursă. Cu toate acestea, informațiile privind riscul agregat de perturbare a lanțului de aprovizionare din toate sursele ar putea fi semnificative (a se vedea ESRS 2 BP-2).

93. În unele cazuri, întreprinderea poate primi informații după perioada de raportare, dar înainte de aprobarea publicării ►C2  raportului administratorilor ◄ . În cazul în care astfel de informații oferă dovezi sau informații cu privire la condițiile existente la sfârșitul perioadei, întreprinderea actualizează, după caz, estimările și informațiile privind durabilitatea, în lumina noilor informații.

94. În cazul în care astfel de informații oferă dovezi sau informații cu privire la tranzacțiile semnificative, alte evenimente și condiții care apar după finalul perioadei de raportare, întreprinderea furnizează, după caz, informații descriptive care indică existența, natura și consecințele potențiale ale acestor evenimente ulterioare sfârșitului anului.

95. Definirea și calcularea indicatorilor, inclusiv a indicatorilor utilizați pentru stabilirea țintelor și monitorizarea progreselor înregistrate în vederea atingerii acestora, trebuie să fie consecvente în timp. Întreprinderea furnizează cifre comparative retratate, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil (a se vedea ESRS 2 BP-2), atunci când aceasta:

96. Întreprinderea corectează erorile semnificative ale perioadelor anterioare prin retratarea sumelor comparative pentru perioada (perioadele) anterioară (anterioare) prezentată (prezentate), cu excepția cazului în care acest lucru este imposibil. Această cerință nu se extinde la perioadele de raportare anterioare primului an în care întreprinderea a aplicat ESRS.

97. Erorile perioadelor anterioare sunt omisiuni și prezentări eronate în declarația privind durabilitatea întreprinderii pentru una sau mai multe perioade anterioare. Astfel de erori apar ca urmare a neutilizării sau a utilizării necorespunzătoare a unor informații fiabile:

98. Printre aceste erori se numără: efectele erorilor matematice, erorile în aplicarea definițiilor pentru indicatori sau ținte, omisiunile sau interpretările greșite ale faptelor și fraudele.

99. Erorile potențiale din perioada curentă descoperite în perioada respectivă sunt corectate înainte să fie autorizată publicarea ►C2  raportului administratorilor ◄ . Însă erorile semnificative sunt uneori descoperite doar într-o perioadă ulterioară.

100. Atunci când este imposibil să se determine efectul unei erori asupra tuturor perioadelor anterioare prezentate, întreprinderea retratează informațiile comparative pentru a corecta eroarea de la cea mai apropiată dată posibilă. Atunci când corectează informațiile prezentate pentru o perioadă anterioară, întreprinderea nu utilizează o analiză retrospectivă nici pentru a formula ipoteze cu privire la intențiile conducerii dintr-o perioadă anterioară, nici pentru a estima sumele prezentate într-o perioadă anterioară. Această cerință se aplică corectării atât a prezentărilor de informații retrospective, cât și a celor prospective.

101. Se face distincția între corecțiile erorilor și modificările estimărilor. Este posibil să fie necesară revizuirea estimărilor pe măsură ce devin cunoscute informații suplimentare (a se vedea ESRS 2 BP-2).

102. Atunci când raportează la nivel consolidat, întreprinderea efectuează evaluarea impacturilor, a riscurilor și a oportunităților semnificative pentru întregul grup consolidat, indiferent de structura juridică a grupului. Ea se asigură că toate filialele sunt acoperite într-un mod care să permită identificarea imparțială a impacturilor, riscurilor și oportunităților semnificative. Criteriile și pragurile pentru evaluarea unui impact, a unui risc sau a unei oportunități ca fiind semnificativ(ă) se stabilesc pe baza capitolului 3 din prezentul standard.

103. În cazul în care identifică diferențe semnificative între impacturile, riscurile sau oportunitățile semnificative la nivel de grup și impacturile, riscurile sau oportunitățile semnificative ale uneia sau mai multora dintre filialele sale, întreprinderea furnizează o descriere adecvată a impacturilor, a riscurilor și a oportunităților, după caz, ale filialei sau filialelor în cauză.

104. Atunci când evaluează dacă diferențele dintre impacturile, riscurile sau oportunitățile semnificative la nivel de grup și impacturile, riscurile sau oportunitățile semnificative ale uneia sau mai multora dintre filialele sale sunt semnificative, întreprinderea poate lua în considerare circumstanțe diferite, cum ar fi dacă filiala sau filialele își desfășoară activitatea într-un alt sector decât restul grupului sau circumstanțele reflectate în secțiunea 3.7 Nivelul de dezagregare.

105. Întreprinderea nu este obligată să prezinte informații clasificate sau informații sensibile, chiar dacă aceste informații sunt considerate semnificative.

106. Atunci când prezintă informații cu privire la strategia, planurile și acțiunile sale, în cazul în care o anumită informație care corespunde proprietății intelectuale, know-how-ului sau rezultatelor inovării este relevantă pentru îndeplinirea obiectivului unei cerințe de prezentare de informații, întreprinderea poate totuși să omită respectiva informație dacă aceasta:

107. În cazul în care întreprinderea omite informații clasificate sau informații sensibile sau o anumită informație care corespunde proprietății intelectuale, know-how-ului sau rezultatelor inovării deoarece îndeplinește criteriile stabilite la punctul anterior, întreprinderea trebuie să respecte cerința de prezentare de informații în cauză prin prezentarea tuturor celorlalte informații obligatorii.

108. Întreprinderea depune toate eforturile rezonabile pentru a se asigura că, dincolo de omiterea informațiilor clasificate sau a informațiilor sensibile sau a informației specifice care corespund proprietății intelectuale, know-how-ului sau rezultatelor inovării, nu este afectată relevanța generală a prezentării în cauză.

109. Atunci când se raportează cu privire la oportunități, prezentarea de informații ar trebui să constea în informații descriptive care să permită cititorului să înțeleagă oportunitatea pentru întreprindere sau pentru întregul sector. Atunci când raportează cu privire la oportunități, întreprinderea ia în considerare importanța semnificativă a informațiilor care trebuie prezentate. În acest context, ia în considerare, printre alți factori:

110. Prezentul capitol oferă baza pentru prezentarea informațiilor privind aspectele de durabilitate, elaborate în conformitate cu articolele 19a și 29a din Directiva 2013/34/UE (și anume declarația privind durabilitatea) în cadrul ►C2  raportului administratorilor ◄ al întreprinderii. Aceste informații sunt prezentate într-o secțiune specifică a ►C2  raportului administratorilor ◄ , identificată drept declarația privind durabilitatea. Apendicele F Exemplu de structură a declarației privind durabilitatea în temeiul ESRS din prezentul standard oferă un exemplu ilustrativ de declarație privind durabilitatea structurată în conformitate cu cerințele din prezentul capitol.

111. Informațiile privind durabilitatea trebuie prezentate:

112. Cu excepția posibilității de a include informații prin trimiteri în conformitate cu secțiunea 9.1 Includerea de informații prin trimiteri din prezentul standard, întreprinderea raportează toate informațiile aplicabile prevăzute de ESRS în conformitate cu capitolul 1 din prezentul standard, într-o secțiune specifică a ►C2  raportului administratorilor ◄ .

113. Întreprinderea include în declarația privind durabilitatea informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului ( 8 ) și în regulamentele delegate ale Comisiei care precizează conținutul și alte modalități ale acestor informații. Întreprinderea se asigură că aceste informații pot fi identificate separat în declarația privind durabilitatea. Informațiile referitoare la fiecare dintre obiectivele de mediu definite în Regulamentul privind taxonomia sunt prezentate împreună într-o parte clar identificabilă a secțiunii de mediu din declarația privind durabilitatea. Aceste informații nu fac obiectul dispozițiilor ESRS, cu excepția prezentului punct și a primei teze de la punctul 115 din prezentul standard.

114. Atunci când întreprinderea include în declarația privind durabilitatea informații suplimentare care decurg din (i) alte acte legislative care impun întreprinderii să prezinte informații privind durabilitatea sau (ii) standarde și cadre de raportare privind durabilitatea general acceptate, inclusiv orientări neobligatorii și orientări sectoriale, publicate de alte organisme de standardizare (cum ar fi materialele tehnice emise de Consiliul pentru Standarde Internaționale de Durabilitate sau de Inițiativa de Raportare Globală), aceste informații trebuie:

115. Întreprinderea își structurează declarația privind durabilitatea în patru părți, în următoarea ordine: informații generale, informații de mediu [inclusiv prezentări în temeiul articolului 8 din Regulamentul (UE) 2020/852], informații sociale și informații privind guvernanța. Cu respectarea dispoziției din secțiunea 3.6 Impacturi sau riscuri semnificative care decurg din acțiunile de abordare a aspectelor de durabilitate din prezentul standard, atunci când informațiile furnizate într-o parte cuprind informații care trebuie raportate într-o altă parte, întreprinderea poate face trimitere într-o parte la informațiile prezentate într-o altă parte, evitând suprapunerile. Întreprinderea poate aplica structura detaliată ilustrată în apendicele F la prezentul standard.

116. Prezentările de informații impuse de ESRS sectorial sunt grupate pe domenii de raportare și, după caz, pe teme legate de durabilitate. Acestea sunt prezentate împreună cu informațiile impuse de ESRS 2 și de ESRS tematic corespunzător.

117. În cazul în care elaborează prezentări de informații semnificative specifice entității în conformitate cu punctul 11, întreprinderea raportează aceste informații împreună cu cele mai relevante informații generale și informații specifice sectorului.

118. Întreprinderea furnizează informații care să le permită utilizatorilor declarației privind durabilitatea să înțeleagă conexiunile dintre diferitele informații din declarație și conexiunile dintre informațiile din declarația privind durabilitatea și ►C2  alte informații pe care întreprinderea le prezintă în alte părți ◄ părți ale raportării sale la nivel de întreprindere.

119. Sub rezerva îndeplinirii condițiilor de la punctul 120, informațiile prevăzute de o cerință de prezentare de informații dintr-un ESRS, inclusiv un punct de date specific prevăzut de o cerință de prezentare de informații, pot fi incluse în declarația privind durabilitatea prin trimitere la:

120. Întreprinderea poate include informații prin trimitere la documentele (sau la o parte a documentelor) enumerate la punctul 119, cu condiția ca informațiile prezentate incluse prin trimitere:

121. În cazul în care condițiile stabilite la punctul 120 sunt îndeplinite, informațiile prevăzute de o cerință de prezentare de informații dintr-un ESRS, inclusiv un punct de date specific prevăzut de o cerință de prezentare de informații, pot fi incluse în declarația privind durabilitatea prin trimitere la raportul întreprinderii elaborat în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1221/2009 privind sistemul UE de management de mediu și audit (EMAS) ( 12 ). În acest caz, întreprinderea se asigură că informațiile incluse prin trimitere sunt obținute utilizând aceeași bază pentru elaborarea informațiilor ESRS, inclusiv perimetrul de consolidare și tratarea informațiilor privind lanțul valoric.

122. La elaborarea declarației privind durabilitatea cu utilizarea includerii prin trimiteri, întreprinderea ia în considerare coerența generală a informațiilor raportate și se asigură că includerea prin trimiteri nu afectează lizibilitatea declarației privind durabilitatea. Apendicele G Exemplu de includere de informații prin trimiteri la prezentul standard este un exemplu ilustrativ de includere de informații prin trimiteri (a se vedea ESRS 2 BP-2).

123. Întreprinderea descrie relațiile dintre diferitele informații. Acest lucru ar putea necesita corelarea informațiilor descriptive privind guvernanța, strategia și gestionarea riscurilor cu indicatorii și țintele conexe. De exemplu, atunci când furnizează informații corelate, întreprinderea ar putea fi nevoită să explice efectul sau efectul probabil al strategiei sale asupra situațiilor sale financiare sau asupra planurilor sale financiare sau să explice modul în care strategia sa se raportează la indicatorii și țintele utilizate pentru a măsura progresele înregistrate în raport cu performanța. În plus, întreprinderea poate fi nevoită să explice modul în care utilizarea resurselor naturale și modificările din cadrul lanțului său de aprovizionare ar putea amplifica, modifica sau reduce impacturile, riscurile și oportunitățile sale semnificative. Ea ar putea fi nevoită să coreleze aceste informații cu informațiile privind efectele financiare actuale sau anticipate asupra costurilor sale de producție, asupra răspunsului său strategic în vederea atenuării acestor impacturi sau riscuri, precum și asupra investițiilor sale conexe în active noi. De asemenea, întreprinderea poate fi nevoită să coreleze informațiile descriptive cu indicatorii și țintele aferente și cu informațiile din situațiile financiare. Informațiile care descriu corelațiile trebuie să fie clare și concise.

124. Atunci când declarația privind durabilitatea include valori monetare sau alte puncte de date cantitative care depășesc un prag de semnificație și sunt prezentate în situațiile financiare (conectivitate directă între informațiile prezentate în declarația privind durabilitatea și informațiile prezentate în situațiile financiare), întreprinderea include o trimitere la punctul relevant din situațiile sale financiare în care pot fi găsite informațiile corespunzătoare.

125.  Declarația privind durabilitatea poate include valori monetare sau alte puncte de date cantitative care depășesc un prag de semnificație și care reprezintă fie o agregare, fie o parte a valorilor monetare sau a datelor cantitative prezentate în situațiile financiare ale întreprinderii (conectivitate indirectă între informațiile prezentate în declarația privind durabilitatea și informațiile prezentate în situațiile financiare). În acest caz, întreprinderea explică modul în care aceste valori sau puncte de date din declarația privind durabilitatea se raportează la valorile cele mai relevante prezentate în situațiile financiare. Informații includ o trimitere la elementul-rând și/sau la punctele relevante din situațiile sale financiare în care pot fi găsite informațiile corespunzătoare. După caz, se poate furniza o reconciliere, care poate fi prezentată sub formă de tabel.

126. În cazul informațiilor care nu intră sub incidența punctelor 124 și 125, întreprinderea precizează, pe baza unui prag de semnificație, coerența datelor, a ipotezelor și a informațiilor calitative semnificative incluse în declarația privind durabilitatea cu datele, ipotezele și informațiile calitative corespunzătoare incluse în situațiile financiare. Acest lucru se poate întâmpla atunci când declarația privind durabilitatea include:

127. Coerența, astfel cum se prevede la punctul 126, trebuie să fie la nivelul unui singur punct de date și trebuie să includă o trimitere la elementul-rând sau punctul relevant din notele explicative la situațiile financiare. În cazul în care datele, ipotezele și informațiile calitative semnificative nu sunt coerente, întreprinderea precizează acest lucru și explică motivul.

128. Câteva exemple de elemente pentru care este necesară explicația de la punctul 126:

129. ESRS tematic și sectorial poate cuprinde cerințe de a include reconcilieri sau de a ilustra coerența datelor și a ipotezelor pentru cerințele specifice de prezentare de informații. În astfel de cazuri, prevalează cerințele din ESRS respective.

130. Se preconizează că măsura în care aspectele de durabilitate sunt acoperite de ESRS va evolua pe măsură ce sunt elaborate cerințe suplimentare de prezentare de informații. Prin urmare, este probabil ca nevoia de a prezenta informații specifice entității să scadă în timp, în special ca urmare a adoptării viitoare a unor standarde sectoriale.

131. Atunci când își definește prezentările de informații specifice entității, întreprinderea poate adopta măsuri tranzitorii pentru elaborarea acestora în primele trei declarații anuale privind durabilitatea în temeiul cărora poate întreprinde următoarele acțiuni prioritare:

132. În primii trei ani în care întreprinderea raportează cu privire la durabilitate în temeiul ESRS, în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare privind lanțul valoric din amonte și din aval al întreprinderii, aceasta explică eforturile depuse pentru a obține informațiile necesare privind lanțul său valoric din amonte și din aval, motivele pentru care nu au putut fi obținute toate informațiile necesare și planurile sale pentru obținerea informațiile necesare în viitor.

133. Pentru primii trei ani de raportare privind durabilitatea în temeiul ESRS, pentru a ține seama de dificultățile cu care se pot confrunta întreprinderile în ceea ce privește colectarea de informații de la actorii din întregul lor lanț valoric și pentru a limita sarcina pentru IMM-urile care fac parte din lanțul valoric:

134. Punctele 132 și 133 se aplică indiferent dacă actorul din lanțul valoric este un IMM sau nu.

135. Începând cu al patrulea an de raportare în temeiul ESRS, întreprinderea include informații privind lanțul valoric din amonte și din aval în conformitate cu punctul 63. În acest context, informațiile impuse de ESRS care trebuie obținute de la IMM-urile din lanțul valoric din amonte și/sau din aval al întreprinderii nu vor depăși conținutul viitorului standard ESRS pentru IMM-urile cotate.

136. Pentru a facilita aplicarea pentru prima dată a prezentului standard, întreprinderea nu este obligată să prezinte informațiile comparative prevăzute în secțiunea 7.1 Prezentarea de informații comparative în primul an de elaborare a declarației privind durabilitatea în temeiul ESRS. Pentru cerințele de prezentare de informații enumerate în apendicele C Lista cerințelor de prezentare de informații care sunt introduse treptat, această dispoziție tranzitorie se aplică în ceea ce privește primul an de aplicare obligatorie a cerinței de prezentare de informații care este introdusă treptat.

137. Apendicele C Lista cerințelor de prezentare de informații care sunt introduse treptat din prezentul standard stabilește dispoziții de introducere treptată pentru cerințele de prezentare de informații sau punctele de date din cerințele de prezentare de informații din ESRS care pot fi omise sau care nu sunt aplicabile în primul an (primii ani) de elaborare a declarației privind durabilitatea în temeiul ESRS.

Apendicele A

Cerințe de aplicare

Prezentul apendice face parte integrantă din ESRS 1 și are aceeași autoritate precum celelalte părți ale standardului.

Prezentarea de informații specifice entității

Dubla semnificație

Părțile interesate și relevanța acestora pentru procesul de evaluare a semnificației

Evaluarea semnificației impactului

Caracteristicile gravității

Impacturi care au legătură cu întreprinderea

Evaluarea semnificației financiare

Aspecte de durabilitate care trebuie incluse în evaluarea semnificației

Estimare pe baza mediilor și a substituenților sectorului

Conținutul și structura declarațiilor privind durabilitatea

Apendicele B

Caracteristici calitative ale informațiilor

Prezentul apendice face parte integrantă din ESRS 1 și are aceeași autoritate precum celelalte părți ale standardului. Prezentul apendice definește caracteristicile calitative pe care trebuie să le îndeplinească informațiile prezentate în declarația privind durabilitatea întocmită în conformitate cu ESRS.

Relevanța

Reprezentarea exactă

Comparabilitatea

Caracterul verificabil

Inteligibilitatea

Apendicele C

Lista cerințelor de prezentare de informații care sunt introduse treptat

Prezentul apendice face parte integrantă din ESRS 1 și are aceeași autoritate precum celelalte părți ale standardului.

Apendicele D

Structura declarației privind durabilitatea în temeiul ESRS

Prezentul apendice face parte integrantă din ESRS 1 și are aceeași autoritate precum celelalte părți ale standardului în ceea ce privește raportarea în patru părți, astfel cum se prevede la punctul 115.

Apendicele E

Diagramă pentru determinarea informațiilor care trebuie prezentate în temeiul ESRS

Evaluarea semnificației reprezintă punctul de plecare pentru raportarea privind durabilitatea în cadrul ESRS. Prezentul apendice oferă un exemplu fără caracter obligatoriu al evaluării semnificației impactului și a semnificației financiare prezentate în capitolul 3. IRO-1 în secțiunea 4.1 din ESRS 2 cuprinde cerințe generale de prezentare de informații (PI) cu privire la procesul prin care întreprinderea identifică impacturile, riscurile și oportunitățile și evaluează semnificația acestora. SBM-3 din ESRS 2 prevede cerințe generale privind prezentarea de informații cu privire la impactul, riscurile și oportunitățile semnificative care rezultă din evaluarea semnificației efectuată de întreprindere. Întreprinderea poate omite toate cerințele de prezentare de informații dintr-un standard tematic dacă apreciază că tema în cauză nu este semnificativă. În acest caz, ea poate prezenta o scurtă explicație a concluziilor evaluării semnificației pentru tema respectivă, dar trebuie să prezinte o explicație detaliată în cazul ESRS E1 Schimbările climatice (IRO-2 ESRS 2). ESRS stabilesc cerințe de prezentare de informații, nu cerințe de comportament. Cerințele de prezentare de informații în legătură cu planurile de acțiune , țintele, politicile, analiza pe bază de scenarii și planurile de tranziție sunt proporționale, deoarece sunt condiționate de existența acestora în cadrul întreprinderii, care poate depinde de dimensiunea, capacitatea, resursele și competențele întreprinderii. Notă: Diagrama de mai jos nu acoperă situația în care întreprinderea evaluează un aspect de durabilitate ca fiind semnificativ, dar nu este acoperit de un standard tematic, caz în care întreprinderea trebuie să prezinte informații suplimentare specifice entității [ESRS 1 punctul 30 litera (b)].