This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02022L2523-20221222
Council Directive (EU) 2022/2523 of 15 December 2022 on ensuring a global minimum level of taxation for multinational enterprise groups and large-scale domestic groups in the Union
Consolidated text: Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune
Directiva (UE) 2022/2523 a Consiliului din 15 decembrie 2022 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune
02022L2523 — RO — 22.12.2022 — 000.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
DIRECTIVA (UE) 2022/2523 A CONSILIULUI din ►C1 15 decembrie 2022 ◄ (JO L 328 22.12.2022, p. 1) |
Rectificată prin:
DIRECTIVA (UE) 2022/2523 A CONSILIULUI
din ►C1 15 decembrie 2022 ◄
privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni în Uniune
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul
Prezenta directivă stabilește măsuri comune pentru impozitarea efectivă minimă a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni sub forma:
unei reguli de includere a veniturilor (IIR) conform căreia o societate-mamă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni calculează și plătește partea sa alocabilă din impozitul suplimentar în ceea ce privește entitățile constitutive ale grupului care sunt impozitate la un nivel redus; și
unei reguli a profiturilor subimpozitate (UTPR), conform căreia o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale are o cheltuială suplimentară cu impozitul datorat egală cu partea sa din impozitul suplimentar care nu a fost percepută în temeiul IIR în ceea ce privește entitățile constitutive ale grupului care sunt impozitate la un nivel redus.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
Prezenta directivă nu se aplică următoarelor entități („entități exceptate”):
o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o organizație nonprofit, un fond de pensii, un fond de investiții care este o societate-mamă finală sau un vehicul de investiții imobiliare care este o societate-mamă finală;
o entitate care este deținută în proporție de cel puțin 95 % de una sau mai multe dintre entitățile menționate la litera (a), direct sau prin intermediul uneia sau mai multor entități exceptate, cu excepția entităților de servicii de pensii, și care:
operează exclusiv sau aproape exclusiv în scopul de a deține active sau de a investi fonduri în beneficiul entității sau al entităților menționate la litera (a); sau
desfășoară exclusiv activități auxiliare celor desfășurate de entitatea sau de entitățile menționate la litera (a);
o entitate care este deținută în proporție de cel puțin 85 %, direct sau prin intermediul uneia sau mai multor entități exceptate, de una sau mai multe dintre entitățile menționate la litera (a), cu excepția entităților de servicii de pensii, cu condiția ca majoritatea profiturilor sale să fie obținute din dividende sau câștiguri ori pierderi de capital care sunt excluse din calculul profitului sau al pierderii calificate, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) literele (b) și (c).
Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, entitatea constitutivă care depune declarația poate opta, în conformitate cu articolul 45 alineatul (1), să nu considere o entitate menționată la literele (b) și (c) de la paragraful respectiv drept entitate exceptată.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
„entitate” înseamnă orice persoană juridică care întocmește situații financiare individuale sau orice persoană juridică;
„entitate constitutivă” înseamnă:
orice entitate care face parte dintr-un grup de întreprinderi multinaționale sau dintr-un grup național de mari dimensiuni; și
orice sediu permanent al unei entități principale care face parte dintr-un grup de întreprinderi multinaționale menționat la litera (a);
„grup” înseamnă:
un ansamblu de entități care sunt legate între ele prin dreptul de proprietate sau control, astfel cum este definit de standardul contabil financiar acceptat pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate de către societatea-mamă finală, inclusiv orice entitate care ar fi putut fi exclusă din situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale exclusiv pe baza dimensiunii sale reduse, din motive de semnificație sau pe motiv că este destinată vânzării; sau
o entitate care are unul sau mai multe sedii permanente, cu condiția să nu facă parte dintr-un alt grup, astfel cum este definit la litera (a);
„grup de întreprinderi multinaționale” înseamnă orice grup care include cel puțin o entitate sau un sediu permanent care nu se află în jurisdicția societății-mamă finale;
„grup național de mari dimensiuni” înseamnă orice grup în care toate entitățile constitutive sunt situate în același stat membru;
„situații financiare consolidate” înseamnă:
situațiile financiare întocmite de o entitate în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat, în care activele, datoriile, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale entității respective și ale oricăror entități în care aceasta deține o participație de control sunt prezentate ca fiind cele ale unei entități economice unice;
pentru grupurile definite la punctul 3 litera (b), situațiile financiare întocmite de o entitate în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat;
situațiile financiare ale societății-mamă finale care nu sunt întocmite în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat și care au fost ulterior ajustate pentru a preveni orice denaturare semnificativă; și
în cazul în care societatea-mamă finală nu întocmește situațiile financiare descrise la litera (a), (b) sau (c), situațiile financiare care ar fi fost întocmite dacă societatea-mamă finală trebuie să întocmească astfel de situații financiare în conformitate cu:
un standard de contabilitate financiară acceptabil; sau
un alt standard de contabilitate financiară și cu condiția ca astfel de situații financiare să fi fost ajustate pentru a preveni orice denaturare semnificativă;
„exercițiu financiar” înseamnă perioada contabilă pentru care societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni întocmește situații financiare consolidate sau, în cazul în care societatea-mamă finală nu întocmește situații financiare consolidate, anul calendaristic;
„entitate constitutivă care depune declarația” înseamnă o entitate care depune o declarație privind impozitul suplimentar în conformitate cu articolul 44;
„entitate guvernamentală” înseamnă o entitate care îndeplinește cumulativ criteriile următoare:
face parte din sau este deținută integral de un guvern, inclusiv de orice subdiviziune politică sau autoritate locală a acestuia;
nu desfășoară o activitate comercială sau de afaceri și are ca scop principal:
îndeplinirea unei funcții guvernamentale; sau
gestionarea sau investirea activelor guvernului sau jurisdicției respective prin realizarea și deținerea de investiții, gestionarea activelor și activități de investiții conexe pentru activele guvernului respectiv sau ale jurisdicției respective;
răspunde în fața unui guvern cu privire la performanța sa generală și prezintă guvernului respectiv rapoarte de informare anuale; și
activele sale sunt deținute de un guvern în momentul dizolvării și, în măsura în care distribuie profituri nete, aceste profituri nete sunt distribuite exclusiv guvernului respectiv și nicio parte din profiturile sale nete nu revine în beneficiul vreunei persoane private;
„organizație internațională” înseamnă orice organizație interguvernamentală, inclusiv o organizație supranațională, sau agenție sau organism deținut în totalitate de aceasta, care îndeplinește toate criteriile următoare:
este formată în principal din guverne;
are în vigoare un acord privind sediul sau un acord în esență similar în jurisdicția în care este stabilită, de exemplu, dispoziții care conferă birourilor sau unităților organizației din jurisdicția respectivă dreptul la privilegii și imunități; și
legea sau documentele ei statutare împiedică veniturile acesteia să ajungă în beneficiul unor persoane private;
„organizație nonprofit” înseamnă o entitate care îndeplinește toate criteriile următoare:
este înființată și își desfășoară activitatea în jurisdicția sa de rezidență:
exclusiv în scopuri religioase, caritabile, științifice, artistice, culturale, sportive, educaționale sau în alte scopuri similare; sau
ca o organizație profesională, o asociație de afaceri, o cameră de comerț, o organizație a muncii, o organizație din sectorul agriculturii sau al horticulturii, o asociație civică sau o organizație care funcționează exclusiv pentru promovarea bunăstării sociale;
majoritatea veniturilor din activitățile menționate la litera (a) sunt scutite de impozitul pe profit în jurisdicția sa de rezidență;
nu are acționari sau membri care au drepturi de proprietate sau beneficii legate de activele sau veniturile sale;
veniturile sau activele entității nu pot fi distribuite sau utilizate în beneficiul unei persoane private sau al unei entități non-caritabile decât:
ca urmare a desfășurării activităților caritabile ale entității;
ca plată a unei compensații rezonabile pentru serviciile prestate sau pentru utilizarea bunurilor sau a capitalului; sau
ca plată reprezentând valoarea justă de piață a bunurilor achiziționate de entitate; și
la încetarea, lichidarea sau dizolvarea entității, toate activele acesteia urmează să fie distribuite sau restituite unei organizații nonprofit sau guvernului, inclusiv oricărei entități guvernamentale, din jurisdicția de rezidență a entității sau oricărei subdiviziuni politice a acesteia;
nu desfășoară o activitate comercială sau de afaceri care nu este direct legată de scopurile pentru care a fost înființată;
„entitate de transparentă” înseamnă o entitate în măsura în care este transparentă din punct de vedere fiscal în ceea ce privește veniturile, cheltuielile, profiturile sau pierderile sale în jurisdicția în care a fost creată, cu excepția cazului în care este rezidentă fiscal și face obiectul unui impozit acoperit pe venitul sau profitul său într-o altă jurisdicție;
o entitate transparentă este considerată a fi:
o entitate transparentă din punct de vedere fiscal în ceea ce privește veniturile, cheltuielile, profiturile sau pierderile sale, în măsura în care este transparentă din punct de vedere fiscal în jurisdicția în care este situat proprietarul său;
o entitate hibridă inversată în ceea ce privește veniturile, cheltuielile, profiturile sau pierderile sale, în măsura în care nu este transparentă din punct de vedere fiscal în jurisdicția în care este situat proprietarul său;
în sensul prezentei definiții, o „entitate transparentă din punct de vedere fiscal” înseamnă o entitate ale cărei venituri, cheltuieli, profituri sau pierderi sunt tratate de legislația unei jurisdicții ca și cum ar fi fost obținute sau suportate de proprietarul sau direct al entității respective proporțional cu participația lui în entitatea respectivă;
o participație în capitalurile proprii ale unei entități sau ale unui sediu permanent care este o entitate constitutivă este tratată ca fiind deținută printr-o structură transparentă din punct de vedere fiscal în cazul în care participația în capitalurile proprii respectivă este deținută indirect printr-un lanț de entități transparente din punct de vedere fiscal;
o entitate constitutivă care nu are rezidența fiscală și nu face obiectul unui impozit acoperit sau al unui impozit suplimentar național calificat în funcție de locul de administrare, locul de înființare sau criterii similare este tratată ca o entitate transparentă și ca o entitate transparentă din punct de vedere fiscal în ceea ce privește veniturile, cheltuielile, profiturile sau pierderile sale, în măsura în care:
proprietarii săi sunt situați într-o jurisdicție care tratează entitatea ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal;
nu are un loc de afaceri în jurisdicția în care a fost creată; și
veniturile, cheltuielile, profitul sau pierderea nu pot fi atribuite unui sediu permanent;
„sediu permanent” înseamnă:
un loc de afaceri sau un presupus loc de afaceri situat într-o jurisdicție în care este tratat ca sediu permanent în conformitate cu un tratat fiscal aplicabil, cu condiția ca jurisdicția respectivă să impoziteze profiturile care îi sunt atribuite în conformitate cu o dispoziție similară cu articolul 7 din Convenția model a OCDE cu privire la impozitul pe venit și pe capital, astfel cum a fost modificată;
dacă nu există un tratat fiscal aplicabil, un loc de afaceri sau un presupus loc de afaceri situat într-o jurisdicție care impozitează profiturile care pot fi atribuite respectivului loc de afaceri pe o bază netă într-un mod similar cu cel în care impozitează propriii rezidenți fiscali;
dacă o jurisdicție nu are un sistem de impozitare a profitului, un loc de afaceri sau un presupus loc de afaceri situat în această jurisdicție, care ar fi tratat ca sediu permanent în conformitate cu Convenția model a OCDE cu privire la impozitele pe venit și pe capital, astfel cum a fost modificată, cu condiția ca jurisdicția respectivă să fi avut dreptul de a impozita profiturile care ar fi fost atribuite locului de afaceri, în conformitate cu articolul 7 din convenția respectivă; sau
un loc de afaceri sau un presupus loc de afaceri care nu este descris la literele (a)-(c) prin care se desfășoară operațiuni în afara jurisdicției în care are sediul entitatea, cu condiția ca jurisdicția respectivă să scutească profiturile atribuibile unor astfel de operațiuni;
„societate-mamă finală” înseamnă:
o entitate care deține, direct sau indirect, o participație de control în orice altă entitate și care nu este deținută, direct sau indirect, de o altă entitate care deține o participație de control în cadrul acesteia; sau
entitatea principală a unui grup, astfel cum este definită la punctul 3 litera (b);
„cota minimă de impozitare” înseamnă cincisprezece procente (15 %);
„impozit suplimentar” înseamnă impozitul suplimentar calculat pentru o jurisdicție sau o entitate constitutivă în temeiul articolului 27;
„regim fiscal al societăților străine controlate” înseamnă un set de reguli fiscale, altele decât o IIR calificată, în temeiul cărora un acționar direct sau indirect al unei entități străine sau entitatea principală a unui sediu permanent, este supusă impozitării parțiale sau în totalitate a profiturilor obținute de entitatea constitutivă străină respectivă, indiferent dacă respectivele profituri sunt distribuite acționarului;
„IIR calificată” înseamnă un set de reguli care este transpus în dreptul intern al unei jurisdicții, cu condiția ca această jurisdicție să nu acorde beneficii legate de regulile respective, și care este:
echivalent cu prevederile din prezenta directivă sau, în ceea ce privește jurisdicțiile țărilor terțe, Provocările fiscale generate de digitalizarea economiei – Regulile-model globale de combatere a erodării bazei impozabile (pilonul doi) (denumite în continuare „regulile-model ale OCDE)”, în conformitate cu care societatea-mamă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni calculează și plătește partea sa alocabilă din impozitul suplimentar în ceea ce privește entitățile constitutive ale grupului respectiv impozitate la un nivel redus;
administrată într-un mod coerent cu prevederile din prezenta directivă sau, în ceea ce privește jurisdicțiile țărilor terțe, cu regulile-model ale OCDE;
„entitate constitutivă impozitată la un nivel redus” înseamnă:
o entitate constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care se află într-o jurisdicție care aplică o impozitare la un nivel redus; sau
o entitate constitutivă apatridă care, pentru un exercițiu financiar, are un profit calificat și o cotă efectivă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare;
„societate-mamă intermediară” înseamnă o entitate constitutivă care deține, direct sau indirect, o participație în capitalurile proprii ale altei entități constitutive din același grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni și care nu se califică drept societate-mamă finală, societate-mamă deținută parțial, sediu permanent sau entitate de investiții;
„participație de control” înseamnă o participație în capitalurile proprii într-o entitate prin care deținătorului participației i se cere sau i s-ar fi cerut să consolideze linie cu linie activele, datoriile, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale entității, în conformitate cu un standard de contabilitate financiară acceptat; se consideră că o entitate principală deține participațiile de control în cadrul sediilor sale permanente;
„societate-mamă deținută parțial” înseamnă o entitate constitutivă care deține, direct sau indirect, o participație în capitalurile proprii într-o altă entitate constitutivă a aceluiași grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni, și pentru care peste 20 % din participația sa în capitalurile proprii este deținută, direct sau indirect, de una sau mai multe persoane care nu sunt entități constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale respectiv sau ale grupului național de mari dimensiuni și care nu se califică drept societate-mamă finală, sediu permanent sau entitate de investiții;
„participații în capitalurile proprii” înseamnă orice participații în capitalurile proprii care conferă drepturi la profiturile, capitalul sau rezervele unei entități sau ale unui sediu permanent;
„societate-mamă” înseamnă o societate-mamă finală care nu este o entitate exceptată, o societate-mamă intermediară sau o societate-mamă deținută parțial;
„standard de contabilitate financiară acceptat” înseamnă standardele internaționale de raportare financiară [IFRS sau IFRS adoptate de Uniune în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului ( 1 )] și principiile contabile general acceptate din Australia, Brazilia, Canada, statele membre ale Uniunii Europene, statele membre ale Spațiului Economic European, Hong Kong (China), Japonia, Mexic, Noua Zeelandă, Republica Populară Chineză, Republica India, Republica Coreea, Rusia, Singapore, Elveția, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii;
„standard de contabilitate financiară autorizat” înseamnă, în ceea ce privește o entitate, un set de principii contabile general acceptate, permise de un organism contabil autorizat din jurisdicția în care are sediul entitatea respectivă; în sensul prezentei definiții, „organism contabil autorizat” înseamnă organismul care are autoritate juridică într-o jurisdicție să prescrie, să stabilească sau să accepte standarde de contabilitate în scopul raportării financiare;
„denaturare semnificativă” înseamnă, în ceea ce privește aplicarea unui principiu specific sau a unei proceduri specifice în temeiul unui set de principii contabile general acceptate, o variație totală de peste 75 000 000 EUR din venituri sau cheltuieli într-un exercițiu financiar în comparație cu suma care ar fi fost determinată prin aplicarea principiului sau a procedurii în conformitate cu Standardele internaționale de raportare financiară [IFRS sau IFRS adoptate de Uniune în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002];
„impozit suplimentar național calificat” înseamnă un impozit suplimentar transpus în normele de drept intern al unei jurisdicții, cu condiția ca această jurisdicție să nu acorde beneficii legate de normele respective, și că:
prevede stabilirea profitului excedentar al entităților constitutive situate în jurisdicția respectivă în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta directivă sau, în ceea ce privește jurisdicțiile țărilor terțe, regulile-model ale OCDE și aplicarea cotei minime de impozitare la profiturile excedentare respective pentru jurisdicție și entitățile constitutive, în conformitate cu regulile prevăzute în prezenta directivă sau, în ceea ce privește jurisdicțiile țărilor terțe, regulile-model ale OCDE; și
este administrată într-un mod coerent cu regulile prevăzute în prezenta directivă sau, în ceea ce privește jurisdicțiile țărilor terțe, regulile-model ale OCDE;
„valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale” înseamnă media valorilor de început și de sfârșit ale imobilizărilor corporale după luarea în considerare a deprecierii, epuizării și pierderii valorii cumulate, astfel cum sunt înregistrate în situațiile financiare;
„entitate de investiții” înseamnă:
un fond de investiții sau un vehicul de investiții imobiliare;
o entitate care este deținută în proporție de cel puțin 95 %, direct de o entitate menționată la litera (a) sau prin intermediul unui lanț de astfel de entități și care își desfășoară activitatea exclusiv sau aproape exclusiv pentru a deține active sau a investi fonduri în beneficiul său; sau
o entitate unde cel puțin 85 % din valoarea entității este deținută de o entitate menționată la litera (a) cu condiția ca majoritatea veniturilor sale să fie obținute din dividende sau câștiguri ori pierderi de capital care sunt excluse din calculul profitului sau al pierderii calificate în sensul prezentei directive;
„fond de investiții” înseamnă o entitate sau o construcție care îndeplinește toate condițiile următoare:
este concepută pentru a reuni active financiare sau nefinanciare de la o serie de investitori, dintre care unii sunt neafiliați;
investește în conformitate cu o politică de investiții definită;
permite investitorilor să reducă costurile de tranzacționare, cu cercetarea și analitice sau să repartizeze riscurile la nivel colectiv;
este concepută în principal pentru a genera venituri sau câștiguri din investiții sau protecție împotriva unui eveniment sau a unui rezultat specific ori general;
investitorii săi au dreptul la randamente din activele fondului sau la profituri obținute din activele respective, pe baza contribuției pe care au efectuat-o;
entitatea sau conducerea sa face obiectul regimului de reglementare, inclusiv reglementări adecvate privind combaterea spălării banilor și protecția investitorilor, pentru fondurile de investiții în jurisdicția în care este stabilită sau administrată; și
este administrată de profesioniști în gestionarea fondurilor de investiții în numele investitorilor;
„vehicul de investiții imobiliare” înseamnă o entitate cu deținere largă, care deține predominant bunuri imobile și care face obiectul unui singur nivel de impozitare, aplicabil la nivelul său sau al deținătorilor participațiilor sale, cu o amânare de cel mult un an;
„fond de pensii” înseamnă:
o entitate care este stabilită și funcționează într-o jurisdicție exclusiv sau aproape exclusiv pentru a administra sau a furniza prestații de pensii și prestații auxiliare sau ocazionale persoanelor fizice în cazul în care:
respectiva entitate este reglementată ca atare de jurisdicția respectivă sau de una dintre subdiviziunile sale politice sau autoritățile sale locale; sau
prestațiile respective sunt garantate sau protejate în alt mod de reglementările naționale și sunt finanțate de un grup de active deținut prin intermediul unui acord fiduciar sau de o societate fiduciară pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor corespunzătoare în materie de pensii în caz de insolvență a grupurilor de întreprinderi multinaționale sau a grupurilor naționale de mari dimensiuni;
o entitate care prestează servicii de pensii;
„entitate care prestează servicii de pensii” înseamnă o entitate care este stabilită și funcționează exclusiv sau aproape exclusiv pentru a investi fonduri în beneficiul entităților menționate la punctul 33 litera (a) sau pentru a desfășura activități care sunt auxiliare activităților reglementate menționate la punctul 33 litera (a) cu condiția ca entitatea care prestează servicii de pensii să facă parte din același grup cu entitățile care desfășoară respectivele activități reglementate;
„jurisdicție care aplică o impozitare la nivel redus” înseamnă, în ceea ce privește un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni în orice exercițiu financiar, un stat membru sau o jurisdicție a unei țări terțe în care grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni are un profit calificat și este impozitat cu o cotă efectivă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare;
„profit sau pierdere calificate” înseamnă profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entități constitutive, ajustată în conformitate cu regulile prevăzute în capitolele III, VI și VII;
„impozit de imputare rambursabil necalificat” înseamnă orice impozit, altul decât un impozit de imputare calificat, datorat sau plătit de o entitate constitutivă, care este:
rambursabil beneficiarului real al unui dividend distribuit de o astfel de entitate constitutivă pentru acel dividend sau care poate fi creditat de beneficiarul real în raport cu o obligație fiscală, alta decât o obligație fiscală legată de un astfel de dividend; sau
rambursabil societății care face distribuirea, odată cu distribuirea unui dividend către un acționar;
în sensul prezentei definiții, un „impozit de imputare calificat” înseamnă un impozit acoperit datorat sau plătit de o entitate constitutivă, inclusiv de un sediu permanent, care este rambursabil sau creditabil beneficiarului real al dividendelor distribuite de entitatea constitutivă sau, în cazul unui impozit acoperit datorat sau plătit de un sediu permanent, un dividend distribuit de entitatea principală, în măsura în care rambursarea este datorată sau creditul este acordat:
de o altă jurisdicție decât cea care a impus impozitele acoperite;
beneficiarului real al dividendelor care sunt supuse impozitării la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare a dividendelor primite în temeiul legislației interne a jurisdicției care a impus entității constitutive impozitele acoperite;
unei persoane fizice care este beneficiarul real al dividendelor și care are rezidența fiscală în jurisdicția care a impus entității constitutive impozitele acoperite și care este supusă impozitării la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota standard de impozitare aplicabilă profitului obișnuit; sau
unei entități guvernamentale, unei organizații internaționale, unei organizații nonprofit rezidente, unui fond de pensii rezident, unei entități de investiții rezidente care nu face parte din grupul de întreprinderi multinaționale sau din grupul național de mari dimensiuni sau unei societăți de asigurări de viață rezidente, în măsura în care dividendele sunt primite în legătură cu activitățile unui fond de pensii rezident și sunt supuse impozitării în același mod precum dividendele primite de un fond de pensii;
în sensul literei (d):
o organizație nonprofit sau un fond de pensii este rezident într-o jurisdicție dacă este înființat și administrat în jurisdicția respectivă;
o entitate de investiții este rezidentă într-o jurisdicție dacă este înființată și reglementată în jurisdicția respectivă;
o societate de asigurări de viață este rezidentă în jurisdicția în care își are sediul;
„credit fiscal rambursabil calificat” înseamnă:
un credit fiscal rambursabil conceput astfel încât să fie achitat ca plată în numerar sau echivalent în numerar către o entitate constitutivă în termen de patru ani de la data la care entitatea constitutivă are dreptul să primească creditul fiscal rambursabil în conformitate cu legislația jurisdicției care acordă creditul; sau
în cazul în care creditul fiscal este rambursabil parțial, partea din creditul fiscal rambursabil care este plătibilă ca plată în numerar sau ca echivalent în numerar către o entitate constitutivă în termen de patru ani de la data la care entitatea constitutivă are dreptul să primească creditul fiscal parțial rambursabil;
un credit fiscal rambursabil calificat nu include niciun cuantum al impozitului creditabil sau rambursabil în temeiul unui impozit de imputare calificat sau al unui impozit de imputare rambursabil necalificat;
„credit fiscal rambursabil necalificat” înseamnă un credit fiscal care nu este un credit fiscal rambursabil calificat, dar care este rambursabil integral sau parțial;
„entitate principală” înseamnă o entitate care include în situațiile sale financiare profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unui sediu permanent;
„entitate constitutivă-proprietară” înseamnă o entitate constitutivă care deține, direct sau indirect, o participație în capitalurile proprii într-o altă entitate constitutivă din același grup de întreprinderi multinaționale sau din același grup național de mari dimensiuni;
„sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor” înseamnă un sistem de impozitare a profitului care:
impune impozit pe profit numai atunci când profiturile respective sunt distribuite sau preconizate să fie distribuite acționarilor sau atunci când societatea suportă anumite cheltuieli care nu au legătură cu activitatea comercială;
impune un impozit la o cotă egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare; și
era în vigoare la 1 iulie 2021 sau înaintea datei respective;
„UTPR calificată” înseamnă un set de reguli transpus în dreptul intern al unei jurisdicții, cu condiția ca această jurisdicție să nu acorde beneficii legate de regulile respective, și care:
este echivalent cu regulile prevăzute în prezenta directivă sau, în ceea ce privește jurisdicțiile țărilor terțe, regulile-model ale OCDE, în conformitate cu care o jurisdicție colectează partea sa alocabilă din impozitul suplimentar aferent unui grup de întreprinderi multinaționale care nu a fost percepută în temeiul IIR în ceea ce privește entitățile constitutive impozitate la un nivel redus ale respectivului grup de întreprinderi multinaționale;
este administrată într-un mod coerent cu regulile prevăzute în prezenta directivă sau, în ceea ce privește jurisdicțiile țărilor terțe, regulile-model ale OCDE;
„entitate desemnată care depune declarația” înseamnă entitatea constitutivă, alta decât societatea-mamă finală, care a fost desemnată de grupul de întreprinderi multinaționale sau de grupul național de mari dimensiuni să îndeplinească obligațiile de declarare prevăzute la articolul 44 în numele grupului de întreprinderi multinaționale sau al grupului național de mari dimensiuni.
Articolul 4
Sediul entității constitutive
În cazul în care nu este posibilă determinarea sediului unei entități, alta decât o entitate transparentă, pe baza primului paragraf, se consideră că aceasta își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.
Un sediu permanent, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 13 litera (b), este determinat ca fiind situat în jurisdicția în care face obiectul impozitării bazei nete pe baza prezenței sale comerciale.
Un sediu permanent, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 13 litera (c), este determinat ca fiind situat în jurisdicția în care se află.
Un sediu permanent, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 13 litera (d), este considerat apatrid.
În cazul în care tratatul fiscal aplicabil impune ca autoritățile competente să ajungă la un acord reciproc cu privire la rezidența în scopuri fiscale presupusă a entității constitutive și nu se ajunge la niciun acord, se aplică alineatul (5).
În cazul în care nu se există nicio scutire de la dubla impunere în temeiul tratatului fiscal aplicabil, din cauza faptului că o entitate constitutivă este rezidentă în scopuri fiscale a ambelor părți contractante, se aplică alineatul (5).
În scopul calculării cuantumului impozitelor acoperite menționate la primul paragraf, nu se ia în considerare cuantumul impozitului plătit în conformitate cu un regim fiscal aplicabil societăților străine controlate.
În cazul în care cuantumul impozitelor acoperite datorate în cele două jurisdicții este același sau zero, se consideră că entitatea constitutivă își are sediul în jurisdicția în care excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică, calculată la nivel de entitate în conformitate cu articolul 28, are o valoare mai mare.
În cazul în care valoarea excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică în cele două jurisdicții este aceeași sau zero, entitatea constitutivă este considerată apatridă, cu excepția cazului în care este o societate-mamă finală, caz în care se consideră că își are sediul în jurisdicția în care a fost înființată.
CAPITOLUL II
IIR ȘI UTPR
Articolul 5
Societatea-mamă finală din Uniune
Articolul 6
Societatea-mamă intermediară din Uniune
Dispozițiile alineatelor (1) și (2) nu se aplică atunci când:
societatea-mamă finală face obiectul unei IIR calificate pentru exercițiul financiar respectiv; sau
o altă societate-mamă intermediară are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță, unde face obiectul unei IIR calificate pentru exercițiul financiar respectiv și deține, direct sau indirect, o participație de control în societatea-mamă intermediară.
Articolul 7
Societate-mamă intermediară care are sediul în Uniune și este deținută de o societate-mamă finală exclusă
Articolul 8
Societatea-mamă deținută parțial din Uniune
Articolul 9
Alocarea impozitului suplimentar în temeiul IIR
Valoarea profitului calificat care poate fi atribuit participațiilor în capitalurile proprii într-o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus deținute de alți proprietari este valoarea care ar fi fost tratată ca fiind atribuită acestor proprietari în conformitate cu principiile standardului de contabilitate financiară acceptat utilizat în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale dacă profitul net al entității constitutive impozitate la un nivel redus ar fi egal cu profitul său calificat și:
societatea-mamă a întocmit situații financiare consolidate în conformitate cu standardul contabil respectiv (denumite în continuare „situațiile financiare consolidate ipotetice”);
societatea-mamă deținea o participație de control în entitatea constitutivă impozitată la un nivel redus, astfel încât toate veniturile și cheltuielile entității constitutive impozitate la un nivel redus au fost consolidate linie cu linie cu cele ale societății-mamă în situațiile financiare consolidate ipotetice;
toate profiturile calificate ale entității constitutive impozitate la un nivel redus erau atribuibile tranzacțiilor cu persoane care nu sunt entități din grup; și
toate participațiile în capitalurile proprii care nu sunt deținute direct sau indirect de societatea-mamă erau deținute de alte persoane decât entitățile din grup.
Pe lângă cuantumul alocat unei societăți-mamă în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol, impozitul suplimentar în temeiul IIR datorat de o societate-mamă în temeiul articolului 5 alineatul (2), al articolului 6 alineatul (2), al articolului 7 alineatul (2) și al articolului 8 alineatul (2) include, pentru exercițiul financiar, în conformitate cu articolul 27:
valoarea integrală a impozitului suplimentar calculat pentru respectiva societate-mamă; și
valoarea impozitului suplimentar calculat pentru entitățile sale constitutive impozitate la un nivel redus, care au sediul în același stat membru, înmulțită cu partea alocabilă a societății-mamă din acest impozit suplimentar pentru exercițiul financiar.
Articolul 10
Mecanismul de compensare a IIR
În cazul în care o societate-mamă care are sediul într-un stat membru deține indirect o participație în capitalurile proprii într-o entitate constitutivă impozitată la un nivel redus prin intermediul unei societăți-mamă intermediare sau unei societăți-mamă deținute parțial care face obiectul unei IIR calificate pentru exercițiul financiar, impozitul suplimentar datorat în temeiul articolelor 5-8 se reduce cu o valoare egală cu partea alocabilă primei societăți-mamă din impozitul suplimentar care este datorat de societatea-mamă intermediară sau de societatea-mamă deținută parțial.
Articolul 11
Opțiunea de a aplica un impozit suplimentar național calificat
În cazul în care un stat membru în care își au sediul entitățile constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaționale sau ale unui grup național de mari dimensiuni optează să aplice un impozit suplimentar național calificat, toate entitățile constitutive impozitate la un nivel redus ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni din statul membru respectiv sunt supuse impozitului suplimentar național respectiv pentru exercițiul financiar în cauză.
În temeiul unui impozit suplimentar național calificat, profiturile excedentare naționale ale entităților constitutive impozitate la un nivel redus pot fi calculate pe baza unui standard de contabilitate financiară acceptat sau a unui standard de contabilitate financiară autorizat de organismul contabil autorizat și ajustate pentru a preveni orice denaturare semnificativă, nefiind obligatorie aplicarea standardului de contabilitate financiară utilizat pentru întocmirea situațiilor financiare consolidate.
Prin excepție de la primul paragraf, în cazul în care impozitul suplimentar național calificat a fost calculat pentru un exercițiu financiar în conformitate cu standardul contabil financiar acceptat al societății-mamă finale sau standardele internaționale de raportare financiară [IFRS sau IFRS astfel cum au fost adoptate de Uniune în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002], nu se calculează niciun alt impozit suplimentar în conformitate cu articolul 27 pentru exercițiul financiar respectiv în ceea ce privește entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni care își au sediul în statul membru respectiv. Prezentul paragraf nu aduce atingere calculării niciunui impozit suplimentar adițional în temeiul articolului 29 în cazul în care un stat membru nu aplică un impozit suplimentar național calificat pentru a colecta orice impozit suplimentar adițional în temeiul articolului 29.
Articolul 12
Aplicarea UTPR la nivelul grupului de întreprinderi multinaționale
În acest scop, o astfel de ajustare poate lua forma unui impozit suplimentar datorat de entitățile constitutive respective sau a unui refuz de deducere din profitul impozabil al entităților constitutive respective, ceea ce are ca rezultat un cuantum al obligației fiscale necesare pentru colectarea cuantumului impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat statului membru respectiv.
Orice cuantum al impozitului suplimentar calculat în temeiul UTPR care rămâne datorat pentru un exercițiu financiar ca urmare a aplicării unui refuz de deducere din profitul impozabil aferent exercițiului financiar respectiv se reportează în măsura în care este necesar și face obiectul, pentru fiecare exercițiu financiar următor, ajustării în temeiul alineatului (1), până la achitarea integrală a cuantumului impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat statului membru respectiv pentru exercițiul financiar respectiv.
Articolul 13
Aplicarea UTPR în jurisdicția societății-mamă finale
În acest scop, o astfel de ajustare poate lua forma unui impozit suplimentar datorat de entitățile constitutive respective sau a unui refuz de deducere din profitul impozabil al entităților constitutive respective, ceea ce are ca rezultat un cuantum al obligației fiscale necesare pentru colectarea cuantumului impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat statului membru respectiv.
Primul paragraf nu se aplică în cazul în care societatea-mamă finală care are sediul într-o jurisdicție a unei țări terțe care aplică o impozitare la nivel redus face obiectul unei IIR calificate în ceea ce o privește și în ceea ce privește entitățile sale constitutive care își au sediul în jurisdicția respectivă.
Orice cuantum al impozitului suplimentar în temeiul UTPR care rămâne datorat pentru un exercițiu financiar ca urmare a neacceptării deducerii sale din profitul impozabil aferent exercițiului financiar respectiv se reportează în măsura în care este necesar și face obiectul, pentru fiecare exercițiu financiar următor, ajustării în temeiul alineatului (1), până la achitarea cuantumului integral al impozitului suplimentar în temeiul UTPR alocat statului membru respectiv pentru exercițiul financiar respectiv.
Articolul 14
Calculul și alocarea cuantumului impozitului suplimentar determinat în temeiul UTPR
Procentul alocat în temeiul UTPR al unui stat membru se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar și pentru fiecare grup de întreprinderi multinaționale, în conformitate cu următoarea formulă:
unde:
numărul de angajați din statul membru este numărul total de angajați ai tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale care au sediul în statul membru respectiv;
numărul de angajați din toate jurisdicțiile care aplică UTPR este numărul total de angajați ai tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale care au sediul într-o jurisdicție care aplică UTPR calificată în vigoare pentru exercițiul financiar;
valoarea totală a imobilizărilor corporale din statul membru este suma valorii contabile nete a imobilizărilor corporale ale tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale care au sediul în statul membru respectiv;
valoarea totală a imobilizărilor corporale în toate jurisdicțiile care aplică UTPR este suma valorii contabile nete a imobilizărilor corporale ale tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale care au sediul într-o jurisdicție care aplică UTPR calificată în vigoare pentru exercițiul financiar.
Imobilizările corporale includ imobilizările corporale ale tuturor entităților constitutive situate în jurisdicția relevantă, dar nu includ numerarul sau echivalentul de numerar, imobilizările necorporale sau financiare.
Imobilizările corporale incluse în situațiile financiare individuale ale unui sediu permanent, astfel cum sunt stabilite la articolul 18 alineatul (1) și ajustate în conformitate cu articolul 18 alineatul (2) se alocă jurisdicției în care este localizat sediul permanent.
Numărul de angajați și imobilizările corporale alocate jurisdicției unui sediu permanent nu sunt luate în considerare pentru numărul de angajați și imobilizările corporale din jurisdicția entității principale.
Numărul de angajați și valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale deținute de o entitate de investiții sunt excluse din elementele formulei prevăzute la alineatul (5).
Numărul de angajați și valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale ale unei entități transparente sunt excluse din elementele formulei prevăzute la alineatul (5), cu excepția cazului în care sunt alocate unui sediu permanent sau, în absența unui sediu permanent, entităților constitutive care se află în jurisdicția în care a fost înființată entitatea transparentă.
Numărul de angajați și valoarea contabilă netă a imobilizărilor corporale ale entităților constitutive ale unui grup de întreprinderi multinaționale care își are sediul într-o jurisdicție cu un procent alocat în temeiul UTPR egal cu zero pentru un exercițiu financiar sunt excluse din elementele formulei de alocare a impozitului suplimentar total alocat în temeiul UTPR grupului de întreprinderi multinaționale pentru exercițiul financiar respectiv.
CAPITOLUL III
CALCULUL PROFITULUI SAU AL PIERDERII CALIFICATE
Articolul 15
Determinarea profitului sau a pierderii calificate
În cazul în care nu este posibil în mod rezonabil să se determine profitul net sau pierderea netă înregistrat/ă în contabilitatea unei entități constitutive pe baza standardului de contabilitate financiară acceptat sau a standardului de contabilitate financiară autorizat utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale, profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entității constitutive pentru exercițiul financiar poate fi determinată utilizând un alt standard de contabilitate financiară acceptat sau un standard de contabilitate financiară autorizat, cu condiția ca:
situațiile financiare ale entității constitutive să fie întocmite în continuare pe baza acelui standard de contabilitate;
informațiile conținute în situațiile financiare să fie credibile; și
diferențele permanente care depășesc 1 000 000 EUR și care rezultă din aplicarea unui anumit principiu sau standard elementelor de profit sau cheltuieli ori tranzacțiilor, atunci când principiul sau standardul respectiv diferă de standardul financiar utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale, se ajustează pentru a fi conforme cu tratamentul impus pentru elementul respectiv în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate.
În cazul în care societatea-mamă finală nu întocmește situații financiare consolidate astfel cum se menționează la articolul 3 punctul 6 literele (a), (b) și (c), situațiile financiare consolidate ale entității-mamă finale menționate la articolul 3 punctul 6 litera (d), sunt cele care ar fi fost întocmite dacă societatea-mamă finală trebuie să întocmească astfel de situații financiare în conformitate cu:
un standard de contabilitate financiară acceptat; sau
un standard de contabilitate financiară autorizat, cu condiția ca aceste situații financiare consolidate să fie ajustate pentru a preveni orice denaturare semnificativă.
Articolul 16
Ajustări pentru determinarea profitului sau a pierderii calificate
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„cheltuiala netă cu impozitele” înseamnă valoarea netă a următoarelor elemente:
cheltuielile cu impozitele acoperite înregistrate în contabilitate și orice cheltuielile cu impozite acoperite curente și amânate incluse în cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv impozitele acoperite pe profit care sunt excluse din calculul profitului sau al pierderii calificate;
creanțele privind impozitul amânat care pot fi atribuite unei pierderi în exercițiul financiar;
cheltuielile cu impozitele suplimentare naționale calificate înregistrate în contabilitate;
cheltuielile cu impozitele rezultate în conformitate cu dispozițiile prezentei directive sau, în ceea ce privește jurisdicțiile țărilor terțe, regulile-model ale OCDE, înregistrate în contabilitate; și
cheltuielile cu impozitele de imputare rambursabile necalificate, înregistrate în contabilitate;
„dividend exclus” înseamnă un dividend sau o altă distribuire primită sau de primit în legătură cu o participație în capitalurile proprii, cu excepția unui dividend sau a altei distribuiri primite sau datorate în legătură cu:
o participație în capitalurile proprii:
o participație în capitalurile proprii într-o entitate de investiții care face obiectul unei opțiuni în temeiul articolului 43;
„câștig sau pierdere de capital exclusă” înseamnă un câștig, un profit sau o pierdere, inclusă în profitul net sau pierderea netă din contabilitatea entității constitutive, care rezultă din:
câștigurile și pierderile care rezultă din variațiile valorii juste a unei participații în capitalurile proprii, cu excepția unei participații de portofoliu;
profiturile sau pierderile aferente unei participații în capitalurile proprii care este inclusă în conformitate cu metoda contabilă a punerii în echivalență; și
câștiguri și pierderi din cedarea unei participații în capitalurile proprii, cu excepția cedării unei participații de portofoliu;
„câștig sau pierdere inclusă în temeiul metodei reevaluării” înseamnă un câștig net sau o pierdere netă, majorată sau diminuată cu orice impozit acoperit asociat pentru exercițiul financiar, care rezultă din aplicarea unei metode sau practici contabile care, în ceea ce privește toate imobilizările corporale:
ajustează periodic valoarea contabilă a acestor imobilizări corporale la valoarea lor justă;
înregistrează variațiile valorii în „alte elemente ale rezultatului global”; și
nu raportează ulterior câștigul sau pierderea înregistrată în „alte elemente ale rezultatului global” prin profit și pierdere;
„câștig sau pierdere din diferență de curs valutar” înseamnă un câștig sau o pierdere din diferență de curs valutar a unei entități ale cărei monede funcționale în scopuri de contabilitate și fiscale sunt diferite și care este:
inclusă în calculul profitului impozabil sau a pierderii impozabile a unei entități constitutive și care este atribuită fluctuațiilor cursului de schimb dintre moneda funcțională în scopuri de contabilitate și moneda funcțională în scopuri fiscale a entității constitutive;
inclusă în calculul profitului net sau al pierderii nete din contabilitatea financiară a unei entități constitutive și care este atribuită fluctuațiilor cursului de schimb dintre moneda funcțională în scopuri de contabilitate și moneda funcțională în scopuri fiscale a entității constitutive;
inclusă în calculul profitului net sau al pierderii nete din contabilitatea financiară a unei entități constitutive și care este atribuită fluctuațiilor cursului de schimb dintre o terță monedă străină și moneda funcțională în scopuri de contabilitate a entității constitutive; și
atribuită fluctuațiilor cursului de schimb dintre o terță monedă străină și moneda funcțională în scopuri fiscale a entității constitutive, indiferent dacă astfel de câștig sau pierdere a terței monede străine din diferențe de curs valutar este sau nu inclusă în venitul impozabil;
moneda funcțională în scopuri fiscale este moneda funcțională utilizată pentru a determina profitul impozabil sau pierderea impozabilă a entității constitutive pentru un impozit acoperit în jurisdicția în care aceasta își are sediul; moneda funcțională în scopuri de contabilitate este moneda funcțională utilizată pentru a determina profitul net sau pierderea netă înregistrată în contabilitatea entității constitutive; părți terțe – valută străină este o monedă care nu este moneda funcțională în scopuri fiscale sau moneda funcțională în scopuri de contabilitate a entității constitutive;
„cheltuieli nedeductibile” înseamnă:
cheltuieli înregistrate de entitatea constitutivă pentru plăți ilegale, inclusiv mită și comisioane ilegale; și
cheltuieli înregistrate de entitatea constitutivă pentru amenzi și penalități egale sau mai mari de 50 000 EUR sau o sumă echivalentă în moneda funcțională în care se calculează profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entității constitutive;
„erori dintr-o perioadă precedentă și modificări ale principiilor contabile” înseamnă o variație a soldului de deschidere al capitalurilor proprii ale unei entități constitutive la începutul unui exercițiu financiar care poate fi atribuită:
corectării unei erori în determinarea profitului net sau a pierderii nete din contabilitatea financiară dintr-un exercițiu financiar precedent care a afectat veniturile sau cheltuielile care pot fi incluse în calculul profitului sau pierderii calificate din respectivul exercițiu financiar precedent, cu excepția cazului în care corectarea unei astfel de erori a dus la o scădere semnificativă a obligației de plată pentru impozitele acoperite în conformitate cu articolul 25; și
unei abateri de la principiile contabile sau a unei modificări a politicii contabile care a afectat veniturile sau cheltuielile incluse în calculul profitului sau pierderii calificate;
„cheltuieli cu pensiile datorate” înseamnă diferența dintre valoarea cheltuielilor cu obligațiile legate de pensii incluse în profitul net sau pierderea netă înregistrată în contabilitate și valoarea contribuției la un fond de pensii pentru exercițiul financiar respectiv.
Profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a unei entități constitutive se ajustează cu valoarea următoarelor elemente pentru a stabili profitul sau pierderea calificată:
cheltuieli nete cu impozitele;
dividende excluse;
câștiguri sau pierderi de capital excluse;
câștiguri sau pierderi incluse în temeiul metodei reevaluării;
câștiguri sau pierderi din cedarea activelor și pasivelor excluse în temeiul articolului 35;
câștiguri sau pierderi din diferențe de curs valutar;
cheltuieli nedeductibile;
erori dintr-o perioadă precedentă și modificări ale principiilor contabile; și
cheltuieli cu pensiile datorate.
În cazul în care opțiunea de a utiliza pachetul de opțiuni nu a fost exercitată, costul sau cheltuielile cu compensarea pe bază de acțiuni care a fost deduse din profitul net sau pierderea netă din contabilitatea financiară a entității constitutive pentru calculul profitului sau pierderii sale calificate pentru toate exercițiile financiare precedente se include în exercițiul financiar în care opțiunea respectivă a expirat.
În cazul în care o parte din valoarea costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acțiuni a fost înregistrată în contabilitatea entității constitutive în exercițiile financiare precedente exercițiului financiar în care se face opțiunea, o sumă egală cu diferența dintre valoarea totală a costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acțiuni care a fost dedusă pentru calculul profitului sau pierderii calificate din exercițiile financiare precedente și valoarea totală a costului sau a cheltuielilor cu compensarea pe bază de acțiuni care ar fi fost dedusă pentru calculul profitului sau al pierderii sale calificate în exercițiile financiare precedente respective dacă s-ar fi făcut această opțiune în exercițiile financiare respective se include în calculul profitului sau pierderii calificate a entității constitutive pentru exercițiul financiar respectiv.
Exprimarea opțiunea se realizează în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) și se aplică în mod consecvent tuturor entităților constitutive care au sediul în aceeași jurisdicție pentru anul în care se exprimă opțiunea și pentru toate exercițiile financiare ulterioare.
În exercițiul financiar în care opțiunea este revocată, costul sau cheltuielile necompensate pe bază de acțiuni deduse în temeiul exprimării opțiunii care depășesc cheltuielile înregistrate în contabilitate se includ la calculul profitului sau pierderii calificate a entității constitutive.
Pierderea rezultată dintr-o vânzare sau dintr-un alt transfer de active între două entități constitutive care au sediul în aceeași jurisdicție care nu este înregistrată în conformitate cu principiul valorii de piață, dacă respectiva pierdere este inclusă în calculul profitului sau pierderii calificate, se ajustează conform principiului valorii de piață.
În sensul prezentului alineat, principiul „valorii de piață” înseamnă principiul conform căruia tranzacțiile dintre entitățile constitutive urmează să fie înregistrate în funcție de condițiile care ar fi fost obținute între întreprinderi independente în cadrul unor tranzacții comparabile și în circumstanțe comparabile.
Câștigurile sau pierderile care rezultă din înregistrarea în contabilitate la valoarea justă sau a înregistrării în contabilitate a deprecierii unui activ sau a unui pasiv sunt excluse din calculul profitului sau al pierderii calificate a unei entități constitutive în temeiul primului paragraf.
Valoarea contabilă a unui activ sau a unei datorii în scopul determinării unui câștig sau a unei pierderi în conformitate cu primul paragraf este valoarea contabilă la momentul dobândirii activului sau al înregistrării în contabilitate a datoriei sau în prima zi a exercițiului financiar în care a avut loc opțiunea, luându-se în considerare data cea mai recentă.
Opțiunea exprimată se face în conformitate cu articolul 45 alineatul (1) și se aplică tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicția în care se face opțiunea, cu excepția cazului în care entitatea constitutivă care depune declarația optează să limiteze alegerea la imobilizările corporale ale entităților constitutive sau la entități de investiții.
În exercițiul financiar în care opțiunea este revocată, o sumă egală cu diferența dintre valoarea justă a activului sau a datoriei și valoarea contabilă a activului sau a datoriei în prima zi a exercițiului financiar în care se face revocarea determinată în temeiul opțiunii se include, în cazul în care valoarea justă depășește valoarea contabilă, sau este dedusă, în cazul în care valoarea contabilă depășește valoarea justă, pentru calculul profitului sau pierderii calificate a entităților constitutive.
Câștigul net obținut din cedarea de imobilizări corporale locale, așa cum se menționează la primul paragraf, în cursul exercițiului financiar în care se exprimă opțiunea, se compensează în raport cu orice pierdere netă a unei entități constitutive care își are sediul în jurisdicția respectivă, care rezultă din cedarea de imobilizări corporale locale, așa cum se menționează la primul paragraf, în exercițiul financiar în cursul căruia se exprimă opțiunea și în cursul celor patru exerciții financiare precedente exercițiului financiar respectiv („perioada de cinci ani”). Câștigul net se compensează mai întâi în raport cu pierderea netă, dacă există, care a survenit în primul exercițiu financiar din perioada de cinci ani. Orice valoare reziduală a câștigului net se reportează și se compensează în raport cu orice pierdere netă apărută în exercițiile financiare ulterioare din perioada de cinci ani.
Orice valoare reziduală a câștigului net care rămâne după aplicarea celui de al doilea paragraf se repartizează în mod egal pe perioada de cinci ani pentru calculul profitului sau al pierderii calificate a fiecărei entități constitutive care își are sediul în jurisdicția respectivă care a realizat un câștig net din cedarea de imobilizări corporale locale, astfel cum se menționează la primul paragraf, în exercițiul financiar în care se exprimă opțiunea. Valoarea reziduală a câștigului net alocată unei entități constitutive este proporțională cu câștigul net al entității constitutive împărțit la câștigul net al tuturor entităților constitutive.
În cazul în care nicio entitate constitutivă dintr-o jurisdicție nu a realizat un câștig net din cedarea de imobilizări corporale locale, astfel cum se menționează la primul paragraf, în exercițiul financiar în care se exprimă opțiunea, valoarea reziduală a câștigului net, astfel cum se menționează la al treilea paragraf, se alocă în mod egal fiecărei entități constitutive din jurisdicția respectivă și se repartizează în mod egal pe parcursul perioadei de cinci ani pentru calculul profitului sau al pierderii calificate a fiecăreia dintre entitățile constitutive respective.
Orice ajustare în temeiul prezentului alineat pentru exercițiile financiare precedente exercițiului financiar în care se exprimă opțiunea face obiectul unor ajustări în conformitate cu articolul 29 alineatul (1). Exprimarea opțiunii se face anual în conformitate cu articolul 45 alineatul (2).
Orice cheltuială legată de un acord de finanțare prin care una sau mai multe entități constitutive acordă credite uneia sau mai multor entități constitutive ale aceluiași grup sau investește în alt mod în acestea („acord de finanțare intragrup”) nu se ia în considerare la calculul profitului sau pierderii calificate a unei entități constitutive, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
entitatea constitutivă are sediul într-o jurisdicție cu un nivel redus de impozitare sau într-o jurisdicție în care ar fi fost impozitată la un nivel redus își cheltuiala nu ar fi fost înregistrată de entitatea constitutivă;
se poate anticipa în mod rezonabil că, pe durata preconizată a acordului de finanțare intra-grup, acordul de finanțare intra-grup va mări suma cheltuielilor luate în considerare pentru calculul profitului sau pierderii calificate a entității constitutive respective, fără a avea ca rezultat o creștere proporțională a venitului impozabil al entității constitutive care acordă creditul (denumită în continuare „contrapartea”);
contrapartea are sediul într-o jurisdicție care nu este o jurisdicție cu un nivel scăzut de impozitare sau într-o jurisdicție care nu are aplică un nivel redus de impozitare și venitul aferent cheltuielilor nu este înregistrat de contraparte.
Exprimarea opțiunii se face în conformitate cu articolul 45 alineatul (1).
În exercițiul financiar în care opțiunea este exprimată sau este revocată, se realizează ajustări corespunzătoare astfel încât elementele profitului sau pierderii calificate să nu fie luate în considerare mai mult de o dată sau să fie omise ca urmare a exprimării opțiunii ori a revocării acesteia.
Orice sumă care este recunoscută ca o creștere a capitalurilor proprii ale unei entități constitutive și care este rezultatul distribuirilor primite sau care urmează să fie primite în legătură cu fonduri proprii de nivel 1 suplimentar deținute de entitatea constitutivă este inclusă în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate.
Articolul 17
Excluderea profiturilor obținute din transportul maritim internațional
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„profit obținut din transportul maritim internațional” înseamnă profitul net obținut de o entitate constitutivă din următoarele activități, cu condiția ca transportul să nu fie efectuat pe căile navigabile interioare din aceeași jurisdicție:
transportul de călători sau de mărfuri pe nave în cadrul traficului internațional, indiferent dacă nava este deținută, închiriată sau altfel pusă la dispoziția entității constitutive;
transportul de călători sau de mărfuri pe nave în cadrul traficului internațional, în temeiul acordurilor de navlosire a sloturilor;
închirierea unei nave care urmează să fie utilizată pentru transportul de călători sau de mărfuri în traficul internațional, în regim charter, cu dotări și echipaj complet și alimentată integral;
închirierea unei nave utilizate pentru transportul de călători sau de mărfuri în cadrul traficului internațional, în regim de navlosire a navelor nude, către o altă entitate constitutivă;
participarea la o grupare, la o întreprindere comună sau la o agenție internațională de exploatare pentru transportul de călători sau de mărfuri pe cale navală în traficul internațional; și
vânzarea unei nave utilizate pentru transportul de călători sau de mărfuri în traficul internațional, cu condiția ca nava să fi fost deținută pentru a fi utilizată de entitatea constitutivă pentru o perioadă de cel puțin un an;
„profit auxiliar calificat obținut din transportul maritim internațional” înseamnă profitul net obținut de o entitate constitutivă din următoarele activități, cu condiția ca acestea să fie efectuate în principal în legătură cu transportul de călători sau de mărfuri cu nave în trafic internațional:
închirierea unei nave, în regim de navlosire a navelor nude, către o altă întreprindere maritimă care nu este o entitate constitutivă, cu condiția ca durata navlosirii să nu depășească trei ani;
vânzarea de bilete emise de alte întreprinderi de transport maritim pentru porțiunea internă a unei curse internaționale;
închirierea și depozitarea pe termen scurt a containerelor sau taxe de reținere pentru returnarea cu întârziere a containerelor;
furnizarea de servicii pentru alte întreprinderi de transport maritim de către ingineri, personalul de întreținere, manipulatorii de mărfuri, personalul de alimentație publică și personalul din cadrul serviciilor pentru clienți; și
profit din investiții, în cazul în care investiția care generează profitul este realizată ca parte integrantă a desfășurării activității de exploatare a navelor în traficul internațional.
Costurile suportate de o entitate constitutivă care rezultă în mod indirect din activitățile sale de transport maritim internațional și din activitățile auxiliare de transport maritim internațional calificate se deduc din veniturile entității constitutive obținute din astfel de activități în scopul calculării profitului obținut din transportul maritim internațional și a profitului auxiliar calificat obținut din transportul maritim internațional al entității constitutive pe baza veniturilor sale obținute din astfel de activități, proporțional cu veniturile sale totale.
Articolul 18
Alocarea profitului sau a pierderii calificate între o entitate principală și un sediu permanent
În cazul în care un sediu permanent nu are situații financiare individuale, profitul său net sau pierderea sa netă înregistrată în contabilitate este suma reflectată în situațiile sale financiare individuale dacă acestea ar fi fost întocmite în mod independent și în conformitate cu standardul de contabilitate utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale.
În cazul în care o entitate constitutivă corespunde definiției sediului permanent de la articolul 3 punctul 13 litera (c), profitul său net sau pierderea sa netă din contabilitate se ajustează pentru a reflecta numai sumele și elementele de profit și cheltuieli care i-ar fi fost atribuite în conformitate cu articolul 7 din Convenția model a OCDE cu privire la impozitul pe venit și pe capital, astfel cum a fost modificată.
Profitul calificat obținut ulterior de sediul permanent este tratat ca profit calificat al entității principale până la valoarea pierderii calificate care a fost tratată anterior drept cheltuială a entității principale în temeiul primului paragraf.
Articolul 19
Alocarea profitului sau a pierderii calificate a unei entități transparente
Din profitul net sau pierderea netă evidențiată în contabilitatea unei entități constitutive care este o entitate transparentă se scade suma alocabilă proprietarilor săi care nu sunt entități din grup și care dețin participații în capitalurile proprii într-o astfel de entitate transparentă în mod direct sau prin intermediul unui lanț de entități transparente din punct de vedere fiscal, cu excepția cazului în care:
entitatea transparentă este o societate-mamă finală; sau
entitatea transparentă este deținută, direct sau prin intermediul unui lanț de entități transparente din punct de vedere fiscal, de către o societate-mamă finală astfel cum se menționează la litera (a).
CAPITOLUL IV
CALCULUL IMPOZITELOR ACOPERITE AJUSTATE
Articolul 20
Impozitele acoperite
Impozitele acoperite ale unei entități constitutive cuprind:
impozitele înregistrate în contabilitatea unei entități constitutive în ceea ce privește venitul sau profitul său ori cota sa din venitul sau profitul unei entități constitutive în care aceasta deține o participație în capitalurile proprii;
impozitele pe profiturile distribuite, distribuirile preconizate ale profitului și cheltuielile care nu au legătură cu activitatea comercială, impuse în cadrul unui sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor;
impozitele impuse în locul unui impozit pe profit general aplicabil; și
impozitele percepute în raport cu rezultatul reportat și capitalurile proprii ale întreprinderilor, inclusiv impozitele pe componente multiple bazate pe profit și capitaluri proprii.
Impozitele acoperite ale unei entități constitutive exclud:
impozitul suplimentar datorat de o entitate-mamă în conformitate cu o IIR calificată;
impozitul suplimentar datorat de o entitate constitutivă în temeiul unui impozit național suplimentar calificat;
impozite care se atribuie unei ajustări efectuate de o entitate constitutivă ca urmare a aplicării unei UTPR calificate;
impozitul de imputare rambursabil necalificat; și
impozitele plătite de o societate de asigurări în legătură cu randamentele pentru deținătorii de polițe de asigurare.
Articolul 21
Impozitele acoperite ajustate
Impozitele acoperite ajustate ale unei entități constitutive pentru un exercițiu financiar se determină prin ajustarea sumei cheltuielilor actuale cu impozitele datorate în cadrul profitului net sau al pierderii nete din contabilitatea sa financiară, în ceea ce privește impozitele acoperite pentru exercițiul financiar, cu:
valoarea netă a adaosurilor și reducerilor la impozitele acoperite pentru exercițiul financiar, astfel cum se prevede la alineatele (2) și (3);
valoarea totală a ajustărilor impozitului amânat, astfel cum se prevede la articolul 22; și
orice creștere sau reducere a impozitelor acoperite înregistrate în capitalurile proprii sau în alte elemente ale rezultatului global în legătură cu sumele incluse în calculul profitului sau al pierderii calificate care vor face obiectul impozitării în temeiul normelor fiscale locale.
Adaosurile la impozitele acoperite ale unei entități constitutive pentru exercițiul financiar includ:
orice valoare a impozitelor acoperite înregistrate în contabilitate drept cheltuială în profitul calculat înainte de impozitare;
orice valoare a creanței privind impozitul amânat asociată pierderii calificate, care a fost utilizată în conformitate cu articolul 23 alineatul (2);
orice valoare a impozitelor acoperite legate de o situație fiscală incertă, excluse anterior în temeiul alineatului (3) litera (d), care este plătită în exercițiul financiar respectiv; și
orice valoare a creditului sau a rambursării în ceea ce privește un credit fiscal rambursabil calificat care a fost înregistrat ca o reducere a cheltuielilor curente cu impozitul.
Reducerile impozitelor acoperite ale unei entități constitutive pentru exercițiul financiar includ:
valoarea cheltuielilor curente cu impozitul în ceea ce privește profitul exclus din calculul profitului sau pierderii calificate în conformitate cu capitolul III;
orice valoare a creditului sau a rambursării în ceea ce privește un credit fiscal rambursabil necalificat care nu a fost înregistrat ca o reducere a cheltuielilor curente cu impozitul;
orice valoare a impozitelor acoperite rambursate sau creditate către o entitate constitutivă care nu au fost tratate ca o ajustare a cheltuielilor curente cu impozitul înregistrat în contabilitate, cu excepția cazului în care se referă la un credit fiscal rambursabil calificat;
valoarea cheltuielilor curente cu impozitul care se referă la o situație fiscală incertă; și
orice valoare a cheltuielilor curente cu impozitul care nu se preconizează că vor fi plătite în termen de trei ani de la sfârșitul exercițiului financiar.
Articolul 22
Valoarea totală a ajustării impozitului amânat
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„datorie înregistrată neacceptată” înseamnă:
orice variație a cheltuielilor cu impozitul amânat înregistrate în contabilitatea unei entități constitutive care se referă la o poziție fiscală incertă; și
orice variație a cheltuielilor cu impozitul amânat înregistrate în contabilitatea unei entități constitutive care se referă la distribuirile de la o entitate constitutivă;
„datorie înregistrată nerecuperată” înseamnă orice creștere a unei datorii privind impozitul amânat înregistrate în contabilitate ale unei entități constitutive pentru un exercițiu financiar, care nu se estimează că va fi plătită în termenul prevăzut la alineatul (7) de la prezentul articol și pentru care entitatea constitutivă care depune declarația optează anual, în conformitate cu articolul 45 alineatul (2), să nu o includă în valoarea totală a ajustării impozitului amânat pentru acest exercițiu financiar.
În cazul în care cota de impozitare aplicată în scopul calculării cheltuielii cu impozitul amânat este mai mare decât cota minimă de impozitare, valoarea totală a ajustării impozitului amânat care trebuie adăugată la impozitele acoperite ajustate ale unei entități constitutive pentru un exercițiu financiar în conformitate cu articolul 21 alineatul (1) litera (b) este cheltuiala cu impozitul amânat înregistrată în contabilitate cu privire la impozitele acoperite recalculată la cota minimă de impozitare, sub rezerva ajustărilor în temeiul alineatelor (3)-(6) de la prezentul articol.
Valoarea totală a ajustării impozitului amânat se majorează cu:
orice valoare a datoriei înregistrată neacceptată sau a datoriei înregistrată nerecuperată plătită în cursul exercițiului financiar; și
orice valoare a datoriei privind impozitul amânat recuperată, determinată într-un exercițiu financiar precedent, care a fost plătită în cursul exercițiului financiar.
Valoarea totală a ajustării impozitului amânat nu include:
valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat în ceea ce privește elementele excluse din calculul profitului sau pierderii calificate în conformitate cu capitolul III;
valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat în ceea ce privește datoria înregistrată neacceptată și datoria înregistrată nerecuperată;
impactul unei ajustări a evaluării sau al unei ajustări de recunoaștere contabilă cu privire la o creanță privind impozitul amânat;
valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat care rezultă dintr-o reevaluare în ceea ce privește o modificare a cotei naționale de impozitare aplicabile; și
valoarea cheltuielilor cu impozitul amânat în ceea ce privește generarea și utilizarea creditelor fiscale.
În cazul în care o creanță privind impozitul amânat este majorată în conformitate cu primul paragraf, valoarea totală a ajustării impozitului amânat se reduce în consecință.
Valoarea datoriei privind impozitul amânat recuperate, determinată pentru exercițiul financiar curent, este tratată ca o reducere a impozitelor acoperite din al cincilea exercițiu financiar precedent celui curent, iar cota de impozitare efectivă și impozitul suplimentar aferent respectivului exercițiu financiar se recalculează în conformitate cu articolul 29 alineatul (1). Datoria privind impozitul amânat recuperată pentru exercițiul financiar curent este valoarea creșterii din categoria datoriei privind impozitul amânat care a fost inclusă în valoarea totală a ajustării impozitului amânat în cel de al cincilea exercițiu financiar precedent celui curent care nu a fost reluată până la sfârșitul ultimei zile a exercițiului financiar curent.
Prin derogare de la alineatul (7), în cazul în care o datorie privind impozitul amânat este o datorie înregistrată aferentă unei excepții de la regula de includere ulterioară, aceasta nu poate fi recuperată chiar dacă nu este reluată sau plătită în următorii cinci ani. O datorie înregistrată aferentă unei excepții de la regula de includere ulterioară este valoarea cheltuielilor cu impozitul înregistrate care poate fi atribuită variațiilor la nivelul datoriilor privind impozitul amânat asociate, în ceea ce privește următoarele elemente:
ajustări pentru recuperarea costurilor aferente imobilizărilor corporale;
costul unei licențe sau al unui acord similar din partea unui guvern pentru utilizarea bunurilor imobile sau exploatarea resurselor naturale care implică investiții semnificative în imobilizări corporale;
cheltuieli de cercetare și dezvoltare;
cheltuieli de dezafectare și de remediere;
contabilizarea la valoarea justă a câștigurilor nete nerealizate;
câștiguri nete din cursul de schimb valutar;
costuri de achiziție amânate aferente provizioanelor tehnice de asigurare și polițelor de asigurare;
câștiguri din vânzarea de imobilizări corporale situate în aceeași jurisdicție precum entitatea constitutivă care sunt reinvestite în imobilizări corporale în aceeași jurisdicție; și
sumele suplimentare înregistrate ca urmare a modificărilor principiului contabil în ceea ce privește elementele enumerate la literele (a)-(h).
Articolul 23
Opțiunea pierderii calificate
Nu se stabilesc pierderi calificate pentru o jurisdicție care dispune de un sistem eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor, în temeiul articolului 40.
Articolul 24
Alocarea specifică a impozitelor acoperite suportate de anumite tipuri de entități constitutive
O „entitate hibridă” înseamnă o entitate tratată ca o persoană separată în scopul impozitării profiturilor în jurisdicția în care își are sediul, dar ca fiind transparentă din punct de vedere fiscal în jurisdicția în care își are sediul proprietarul său.
Prin derogare de la primul paragraf, entitatea constitutivă menționată la primul paragraf include în impozitele sale acoperite ajustate valoarea rezultată din înmulțirea procentului impozitului suplimentar pentru jurisdicție cu valoarea venitului pasiv al entității constitutive care este inclus în cadrul unui regim fiscal al societăților străine controlate sau al unei norme de transparență fiscală în cazul în care rezultatul este mai mic decât valoarea determinată în temeiul primului paragraf. În sensul prezentului paragraf, procentul impozitului suplimentar pentru jurisdicție se determină fără a lua în considerare impozitele acoperite suportate în legătură cu aceste venituri pasive de către entitatea constitutivă-proprietară.
Orice impozit acoperit al entității constitutive-proprietare suportat în legătură cu veniturile pasive rămase după aplicarea prezentului alineat nu se repartizează în conformitate cu alineatele (3) și (4).
În sensul prezentului alineat, „venituri pasive” înseamnă următoarele elemente de venit incluse în profitul calificat, în măsura în care o entitate constitutivă-proprietară a fost supusă impozitării în temeiul unui regim fiscal al societăților străine controlate sau ca urmare a unei participații în capitalurile proprii ale unei entități hibride:
un dividend sau echivalente ale dividendelor;
dobânzi sau echivalente ale dobânzilor;
chirii;
redevențe;
anuități; sau
câștiguri nete din bunuri imobile de tipul celor care generează veniturile descrise la literele (a)-(e).
Articolul 25
Ajustări ulterioare declarării și modificări ale cotei de impozitare
În cazul în care există o scădere a impozitelor acoperite care au fost cuprinse în impozitele acoperite ajustate ale entității constitutive pentru un exercițiu financiar anterior, cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar pentru respectivul exercițiu financiar se recalculează în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) prin reducerea impozitelor acoperite ajustate cu valoarea reducerii impozitelor acoperite. Profitul calificat pentru exercițiul financiar și orice exercițiu financiar precedent se ajustează în consecință.
La momentul în care se exprimă opțiunea anuală a entității constitutive care depune declarația, în conformitate cu articolul 45 alineatul (2), o scădere nesemnificativă a impozitelor acoperite poate fi tratată ca o ajustare a impozitelor acoperite în exercițiul financiar în care se face ajustarea. O scădere nesemnificativă a impozitelor acoperite este o scădere a cifrelor agregate cu mai puțin de 1 000 000 EUR a impozitelor acoperite ajustate determinate pentru jurisdicție pentru exercițiul financiar.
Ajustarea în conformitate cu primul paragraf nu depășește o sumă egală cu cheltuiala cu impozitul amânat recalculată la cota minimă de impozitare.
CAPITOLUL V
CALCULUL COTEI EFECTIVE DE IMPOZITARE ȘI AL IMPOZITULUI SUPLIMENTAR
Articolul 26
Determinarea cotei efective de impozitare
Cota efectivă de impozitare a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni se calculează, pentru fiecare exercițiu financiar și pentru fiecare jurisdicție, cu condiția să existe un profit net calificat în jurisdicție, în conformitate cu următoarea formulă:
unde impozitele acoperite ajustate ale entităților constitutive reprezintă suma impozitelor acoperite ajustate ale tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicția determinată în conformitate cu capitolul IV.
Profitul net calificat sau pierderea netă calificată a entităților constitutive din jurisdicția respectivă pentru un exercițiu financiar se determină în conformitate cu următoarea formulă:
unde:
profitul calificat al entităților constitutive reprezintă suma pozitivă, dacă este cazul, a profitului calificat al tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicție, determinat în conformitate cu capitolul III.
pierderile calificate ale entităților constitutive reprezintă suma pierderilor calificate ale tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicție, determinate în conformitate cu capitolul III.
Articolul 27
Calculul impozitului suplimentar
Procentul impozitului suplimentar pentru o jurisdicție pentru un exercițiu financiar este diferența pozitivă în puncte procentuale, dacă există, calculată în conformitate cu următoarea formulă:
unde cota efectivă de impozitare este cota calculată în conformitate cu articolul 26.
Impozitul suplimentar jurisdicțional pentru un exercițiu financiar este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă:
unde:
impozitul suplimentar adițional este valoarea impozitului determinată în conformitate cu articolul 29 pentru exercițiul financiar;
impozitul suplimentar național este valoarea impozitului pentru exercițiul fiscal determinată în conformitate cu articolul 11 sau cu un impozit suplimentar național calificat dintr-o jurisdicție dintr-o țară terță.
Profitul excedentar pentru jurisdicție pentru exercițiul financiar menționat la alineatul (3) este valoarea pozitivă, dacă este cazul, calculată în conformitate cu următoarea formulă:
unde:
profitul net calificat este profitul determinat în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) pentru jurisdicție;
excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică este suma determinată în conformitate cu articolul 28 pentru jurisdicție.
Impozitul suplimentar al unei entități constitutive pentru exercițiul financiar curent se calculează în conformitate cu următoarea formulă:
unde:
profitul calificat al entității constitutive pentru o jurisdicție pentru un exercițiu financiar este profitul determinat în conformitate cu capitolul III;
profitul calificat agregat al tuturor entităților constitutive pentru o jurisdicție pentru un exercițiu financiar este suma profitului calificat al tuturor entităților constitutive care își au sediul în jurisdicția respectivă pentru exercițiul financiar.
Articolul 28
Excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„angajați eligibili” înseamnă angajații cu normă întreagă sau cu fracțiune de normă ai unei entități constitutive și contractanții independenți care participă la activitățile obișnuite de exploatare ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni sub conducerea și controlul grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni;
„costuri salariale eligibile” înseamnă cheltuielile cu remunerarea angajaților, inclusiv salariile, alte drepturi de natură salarială și alte cheltuieli care oferă angajatului un beneficiu personal direct și separat, cum ar fi contribuțiile de asigurări de sănătate și la sistemul de pensii, impozitele pe salarii și pentru ocuparea forței de muncă, precum și contribuțiile angajatorului la asigurările sociale;
„imobilizări corporale eligibile” înseamnă:
imobilizări corporale situate în jurisdicția respectivă;
resurse naturale situate în jurisdicția respectivă;
dreptul unui locatar de a utiliza imobilizările corporale situate în jurisdicția respectivă; și
o licență sau un acord similar din partea guvernului pentru utilizarea bunurilor imobile sau exploatarea resurselor naturale care implică investiții semnificative în imobilizări corporale.
Excluderea pe baza costurilor cu salariile ale unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este egală cu 5 % din costurile sale salariale eligibile aferente angajaților eligibili care desfășoară activități pentru grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni în jurisdicția respectivă, cu excepția costurilor salariale eligibile care:
sunt capitalizate și incluse în valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile;
sunt atribuite profitului care este exclus în conformitate cu articolul 17.
Excluderea pe baza imobilizărilor corporale a unei entități constitutive care are sediul într-o jurisdicție este egală cu 5 % din valoarea contabilă a imobilizărilor corporale eligibile situate în jurisdicția respectivă, cu excepția:
valorii contabile a bunurilor, inclusiv a terenurilor și clădirilor, care sunt deținute în vederea vânzării, a închirierii sau a investițiilor;
valorii contabile a imobilizărilor corporale utilizate pentru a obține profit care este exclus în conformitate cu articolul 17.
Costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale unui sediu permanent nu sunt luate în considerare pentru costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale entității principale.
În cazul în care profitul unui sediu permanent a fost exclus, integral sau parțial, în temeiul articolului 19 alineatul (1) și al articolului 38 alineatul (5), costurile salariale eligibile și imobilizările corporale eligibile ale respectivului sediu permanent sunt excluse în aceeași proporție din calculul efectuat în temeiul prezentului articol pentru grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni.
Costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili plătite de o entitate transparentă și imobilizările corporale eligibile deținute de aceasta care nu sunt alocate în temeiul alineatului (6) se alocă:
entităților constitutive-proprietare ale entității transparente, proporțional cu suma care le-a fost alocată în temeiul articolului 19 alineatul (4), cu condiția ca angajații eligibili și imobilizările corporale eligibile să se afle în jurisdicția entității constitutive-proprietare; și
entității transparente, dacă este societatea-mamă finală, reduse proporțional cu veniturile excluse din calculul profitului calificat al entității transparente în temeiul articolului 38 alineatele (1) și (2), cu condiția ca angajații eligibili și imobilizările corporale eligibile să se afle în jurisdicția entității transparente.
Toate celelalte costuri salariale eligibile și imobilizări corporale eligibile ale entității transparente sunt excluse din calculele excluderii profitului pentru activitățile cu substanță economică ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni.
Articolul 29
Impozitul suplimentar adițional
În cazul în care, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5), se datorează un impozit suplimentar adițional, profitul calificat al fiecărei entități constitutive care are sediul în jurisdicție este o sumă egală cu impozitul suplimentar alocat entității constitutive respective împărțit la cota minimă de impozitare. Alocarea se face proporțional pentru fiecare entitate constitutivă, pe baza următoarei formule:
Impozitul suplimentar adițional se alocă numai entităților constitutive care înregistrează o valoare a impozitului acoperit ajustat care este mai mică de zero și mai mică decât profitul calificat sau pierderea calificată a entităților constitutive respective, înmulțită cu cota minimă de impozitare.
Articolul 30
Excluderea de minimis
Prin derogare de la articolele 26-29 și de la articolul 31, la alegerea entității constitutive care depune declarația, impozitul suplimentar datorat pentru entitățile constitutive care au sediul într-o jurisdicție este egal cu zero pentru un exercițiu financiar dacă, pentru respectivul exercițiu financiar:
venitul mediu calificat al tuturor entităților constitutive care au sediul în jurisdicția respectivă este mai mic de 10 000 000 EUR; și
profitul sau pierderea medie calificată a tuturor entităților constitutive din jurisdicția respectivă reprezintă o pierdere sau este mai mică de 1 000 000 EUR.
exprimarea opțiunii se face anual în conformitate cu articolul 45 alineatul (2).
În cazul în care nu există entități constitutive cu venituri sau pierderi calificate care își au sediul în jurisdicția respectivă în primul sau al doilea exercițiu financiar precedent, sau ambele, aceste exerciții financiare sunt excluse din calculul venitului sau profitului mediu calificat ori al pierderii medii calificate a jurisdicției respective.
Articolul 31
Entități constitutive deținute de acționari minoritari
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„entitate constitutivă deținută de acționari minoritari” înseamnă o entitate constitutivă în care societatea-mamă finală deține, direct sau indirect, o participație în capitalurile proprii de cel mult 30 %;
„societate-mamă deținută de acționari minoritari” înseamnă o entitate constitutivă deținută de acționari minoritari care dețin, direct sau indirect, interesele de control ale unei alte entități constitutive deținute de acționari minoritari, cu excepția cazului în care interesele de control ale fostei entități sunt deținute, direct sau indirect, de o altă entitate constitutivă deținută de acționari minoritari;
„subgrup deținut de acționari minoritari” înseamnă o societate-mamă deținută de acționari minoritari și filialele sale deținute de acționari minoritari; și
„filială deținută de acționari minoritari” înseamnă o entitate constitutivă deținută de acționari minoritari ale cărei interese de control sunt deținute, direct sau indirect, de o societate-mamă deținută de acționari minoritari.
Impozitele acoperite ajustate și profitul calificat sau pierderea calificată ale membrilor unui subgrup deținut de acționari minoritari sunt excluse de la determinarea valorii reziduale a cotei efective de impozitare a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni calculate în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) și din profitul net calificat calculat în conformitate cu articolul 26 alineatul (2).
Impozitele acoperite ajustate și profitul calificat sau pierderea calificată ale entității constitutive deținute de acționari minoritari sunt excluse de la determinarea valorii reziduale a cotei efective de impozitare a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni calculate în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) și din profitul net calificat calculat în conformitate cu articolul 26 alineatul (2).
Prezentul alineat nu se aplică unei entități constitutive deținute de acționari minoritari care este o entitate de investiții.
Articolul 32
Regimurile de protecție
Prin derogare de la articolele 26-31, statele membre se asigură că, la alegerea entității constitutive care depune declarația, impozitul suplimentar datorat de un grup într-o jurisdicție este considerat zero pentru un exercițiu financiar dacă nivelul efectiv de impozitare a entităților constitutive situate în jurisdicția respectivă îndeplinește condițiile unui acord internațional eligibil în materie de regimuri de protecție.
În sensul primului paragraf, „acord internațional eligibil în materie de regimuri de protecție” înseamnă un set internațional de norme și condiții la care au consimțit toate statele membre și care acordă grupurilor care intră sub incidența prezentei directive posibilitatea de a alege să beneficieze de unul sau mai multe regimuri de protecție pentru o jurisdicție.
CAPITOLUL VI
REGULI SPECIALE PRIVIND RESTRUCTURAREA ÎNTREPRINDERILOR ȘI STRUCTURILE DE HOLDING
Articolul 33
Aplicarea pragului privind veniturile consolidate în cazul fuziunilor și divizărilor grupului
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„fuziune” înseamnă orice aranjament prin care:
toate sau aproape toate entitățile grupului sau din două sau mai multe grupuri separate sunt supuse controlului comun, astfel încât acestea constituie entități ale unui grup combinat; sau
o entitate care nu este membră a unui grup este supusă controlului comun împreună cu o altă entitate sau un alt grup, astfel încât acestea să constituie entități ale unui grup combinat;
„divizare ulterioară fuziunii” înseamnă orice aranjament prin care entitățile unui singur grup sunt separate în două sau mai multe grupuri diferite care nu mai sunt consolidate de către aceeași societate-mamă finală.
În cazul în care un singur grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive este supus unei operațiuni de divizare în două sau mai multe grupuri (fiecare un „grup divizat”), pragul privind veniturile consolidate se consideră a fi atins de grupul rezultat ca urmare a divizării atunci când:
în primul exercițiu financiar de referință care se încheie după divizare, grupul divizat are un venit anual de cel puțin 750 000 000 EUR în exercițiul financiar respectiv;
în perioada cuprinsă între al doilea și al patrulea exercițiu financiar de referință care se încheie după divizare, grupul divizat are venituri anuale de cel puțin 750 000 000 EUR în cel puțin două dintre exercițiile financiare respective.
Articolul 34
Entități constitutive care se alătură și care părăsesc un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni
Cota efectivă de impozitare și impozitul suplimentar ale țintei se calculează în conformitate cu alineatele (2)-(8).
Articolul 35
Transferul de active și pasive
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„reorganizare” înseamnă o restructurare sau un transfer de active și pasive, cum ar fi o fuziune, o divizare, o lichidare sau o tranzacție similară în care:
contravaloarea transferului este constituită, în întregime sau în mare parte, din participațiile în capitalurile proprii emise de entitatea constitutivă achizitoare sau de o persoană care are legătură cu entitatea constitutivă achizitoare sau, în cazul unei lichidări, din participații în capitalurile proprii ale țintei sau, în cazul în care nu se furnizează nicio contravaloare, atunci când emisiunea de participații în capitalurile proprii nu are scop economic;
câștigul sau pierderea entității constitutive cedente aferentă activelor respective nu este supusă impozitării, integral sau parțial; și
legislația fiscală din jurisdicția în care își are sediul entitatea constitutivă achizitoare impune entității constitutive achizitoare să calculeze profitul impozabil după cedare sau achiziție utilizând baza de impozitare a entității constitutive cedente pentru active, ajustată cu orice câștig sau pierdere care nu se califică din cedare sau achiziție;
„câștig sau pierdere care nu se califică” înseamnă valoarea cea mai mică dintre câștigul sau pierderea entității constitutive cedente care rezultă în legătură cu o reorganizare supusă impozitării acolo unde își are sediul entitatea constitutivă cedentă și câștigul sau pierderea contabilă financiară rezultată în legătură cu reorganizarea.
O entitate constitutivă care achiziționează active și pasive (denumită în continuare „entitatea constitutivă achizitoare”) își determină profitul sau pierderea calificată pe baza valorii sale contabile a activelor și pasivelor achiziționate, determinată în conformitate cu standardul de contabilitate financiară utilizat la întocmirea situațiilor financiare consolidate ale societății-mamă finale.
Prin derogare de la alineatul (2), în cazul în care cedarea sau achiziția de active și pasive se realizează în contextul unei reorganizări:
entitatea constitutivă cedentă exclude orice câștig sau pierdere care rezultă din cedare din calculul profitului său sau al pierderii sale calificate; și
entitatea constitutivă achizitoare își determină profitul sau pierderea calificată pe baza valorii contabile a activelor și pasivelor ale entității constitutive cedente la momentul cedării.
Prin derogare de la alineatele (2) și (3), în cazul în care cedarea activelor și pasivelor se realizează în contextul unei reorganizări care are drept rezultat, pentru entitatea constitutivă cedentă, un câștig sau o pierdere care nu se califică:
entitatea constitutivă cedentă include câștigul sau pierderea din cedare în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate în limita câștigului sau pierderii care nu se califică; și
entitatea constitutivă achizitoare își determină profitul calificat sau pierderea calificată după achiziție utilizând valoarea contabilă a entității constitutive cedent pentru activele și pasivele dobândite la cedare, ajustată în conformitate cu normele fiscale locale ale entității constitutive achizitoare pentru a lua în considerare câștigul sau pierderea care nu se califică.
La alegerea entității constitutive care depune declarația, atunci când unei entități constitutive i se solicită sau i se permite să ajusteze baza activelor sale și valoarea datoriilor sale la valoarea justă în scopuri fiscale în jurisdicția în care își are sediul, entitatea constitutivă respectivă poate:
să includă, în calculul profitului său sau al pierderii sale calificate, o valoare a câștigului sau pierderii aferente fiecăruia dintre activele și pasivele sale, care este:
egală cu diferența dintre valoarea contabilă în scopuri de contabilitate financiară a activului sau pasivului imediat înainte de data evenimentului care a declanșat ajustarea fiscală („evenimentul declanșator”) și valoarea justă a activului sau a pasivului imediat după evenimentul declanșator; și
diminuată (sau majorată) cu câștigul sau pierderea care nu se califică, dacă există, care rezultă în legătură cu evenimentul declanșator;
să utilizeze valoarea justă în scopuri de contabilitate financiară a activului sau a pasivului imediat după evenimentul declanșator pentru a calcula profitul sau pierderea calificată în exercițiile financiare care se încheie după evenimentul declanșator; și
să includă totalul net al valorilor determinate la litera (a) în profitul sau pierderea calificată a entității constitutive într-unul dintre următoarele moduri:
totalul net al sumelor respective este inclus în exercițiul financiar în care are loc evenimentul declanșator; sau
o sumă egală cu sumele totale nete respective împărțite la cinci este inclusă în exercițiul financiar în care are loc evenimentul declanșator și în fiecare dintre cele patru exerciții financiare imediat următoare, cu excepția cazului în care entitatea constitutivă părăsește grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni într-un exercițiu fiscal din această perioadă, caz în care suma rămasă va fi inclusă integral în exercițiul financiar respectiv.
Articolul 36
Asocieri în participație
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„asociere în participație” înseamnă o entitate ale cărei rezultate financiare sunt raportate prin metoda punerii în echivalență în situațiile financiare consolidate ale societății-mamă finale, cu condiția ca societatea-mamă finală să dețină, direct sau indirect, cel puțin 50 % din participația sa în capitalurile proprii.
O asociere în participație nu include:
o societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care urmează să aplice IIR;
o entitate exclusă, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (3);
o entitate ale cărei participații în capitalurile proprii deținute de grupul de întreprinderi multinaționale sau de grupul național de mari dimensiuni sunt deținute direct prin intermediul unei entități excluse menționate la articolul 2 alineatul (3) și care îndeplinește una dintre următoarele condiții:
o entitate care este deținută de un grup de întreprinderi multinaționale sau de un grup național de mari dimensiuni compus exclusiv din entități excluse; sau
o filială a unei asocieri în participație;
„filială a unei asocieri în participație” înseamnă:
o entitate ale cărei active, pasive, profituri, cheltuieli și fluxuri de trezorerie sunt consolidate printr-o asociere în participație conform unui standard de contabilitate financiară acceptat sau ar fi fost consolidate dacă asocierea în participație ar fi fost obligată să consolideze astfel de active, datorii, venituri, cheltuieli și fluxuri de trezorerie conform unui standard de contabilitate financiară acceptat; sau
un sediu permanent a cărui entitate principală este o asociere în participație sau o entitate menționată la punctul (i). În aceste cazuri, sediul permanent este tratat ca o filială a unei asocieri în participație separată.
În sensul prezentului alineat, „impozitul suplimentar datorat de grupul de asocieri în participație” înseamnă partea alocabilă a fiecărei societăți-mamă din impozitul suplimentar al grupului de asocieri în participație.
Articolul 37
Grupuri de întreprinderi multinaționale cu mai multe societăți-mamă
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„grup de întreprinderi multinaționale sau grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă” înseamnă două sau mai multe grupuri în care societățile-mamă finale stabilesc un aranjament care reprezintă o structură indisociabilă sau un acord de dublă listare care include cel puțin o entitate sau un sediu permanent al întregului grup care este situat într-o jurisdicție diferită de cea în care se situează celelalte entități ale întregului grup;
„structură indisociabilă” înseamnă un aranjament încheiat de două sau mai multe societăți-mamă finale ale unor grupuri separate, în cadrul căruia:
cel puțin 50 % din participațiile în capitalurile proprii ale societăților-mamă finale ale unor grupuri separate care, dacă sunt cotate la bursă, sunt cotate la un preț unic și constituie, din motive legate de forma de proprietate, restricții privind transferul sau alte termene ori condiții, combinate între ele, și nu pot fi transferate sau tranzacționate în mod independent; și
una dintre societățile-mamă finale întocmește situații financiare consolidate în care activele, pasivele, profiturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale tuturor entităților din grupurile în cauză sunt prezentate împreună ca fiind cele ale unei singure unități economice și care, în temeiul unui regim de reglementare, trebuie să facă obiectul unui audit extern;
„acord de dublă listare” înseamnă un aranjament încheiat de două sau mai multe societăți-mamă finale ale unor grupuri separate, în cadrul căruia:
societățile-mamă finale convin să își combine activitățile numai prin contract;
în temeiul angajamentelor contractuale, societățile-mamă finale vor efectua distribuiri, în ceea ce privește dividendele și la lichidare, către acționarii lor pe baza unei rate fixe;
activitățile societăților-mamă finale sunt conduse ca o singură unitate economică în temeiul unor angajamente contractuale, acestea păstrând în același timp identitate juridică separată;
participațiile în capitalurile proprii ale societăților-mamă finale care compun aranjamentul sunt cotate, tranzacționate sau transferate în mod independent pe diferite piețe de capital; și
societățile-mamă finale întocmesc situații financiare consolidate în care activele, datoriile, veniturile, cheltuielile și fluxurile de trezorerie ale entităților din toate grupurile în cauză sunt prezentate împreună ca fiind cele ale unei singure unități economice și care, în temeiul unui regim de reglementare, trebuie să facă obiectul unui audit extern.
O entitate, alta decât o entitate exclusă menționată la articolul 2 alineatul (3), este tratată ca entitate constitutivă dacă este consolidată linie cu linie de către grupul de întreprinderi multinaționale sau grupul național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă sau dacă participațiile sale de control sunt deținute de entități din cadrul grupului de întreprinderi multinaționale sau al grupului național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă.
Atunci când se aplică prezenta directivă în ceea ce privește un grup de întreprinderi multinaționale sau un grup național de mari dimensiuni cu mai multe societăți-mamă, orice trimitere la o societate-mamă finală se aplică, după caz, ca și cum ar fi o trimitere la mai multe societăți-mamă finale.
CAPITOLUL VII
REGIMURILE DE NEUTRALITATE FISCALĂ ȘI DE DISTRIBUIRE
Articolul 38
Societatea-mamă finală care este o entitate transparentă
Profitul calificat al unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduce, pentru exercițiul financiar, cu valoarea profitului calificat ce poate fi atribuit deținătorului unei participații în capitalurile proprii („deținătorul dreptului de proprietate”) în entitatea transparentă cu condiția ca:
deținătorul dreptului de proprietate să fie supus impozitului pe profit pentru o perioadă impozabilă care se încheie în termen de 12 luni de la sfârșitul respectivului exercițiu financiar la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare; sau
să se poată estima în mod rezonabil că valoarea agregată a impozitelor acoperite ajustate ale societății-mamă finale și a impozitelor plătite de deținătorul dreptului de proprietate pe aceste profituri în termen de 12 luni după încheierea exercițiului financiar este egală sau mai mare decât o sumă egală cu profitul respectiv înmulțit cu cota minimă de impozitare.
Profitul calificat al unei entități transparente care este o societate-mamă finală se reduce, de asemenea, pentru exercițiul financiar, cu valoarea profitului calificat ce este alocat deținătorului de participații în capitalurile proprii în entitatea transparentă cu condiția ca deținătorul participației în capitalurile proprii să fie:
o persoană fizică care are rezidența fiscală în jurisdicția în care își are sediul societatea-mamă finală și care deține participații în capitalurile proprii reprezentând un drept de maximum 5 % din profiturile și activele societății-mamă finale; sau
o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o organizație nonprofit sau un fond de pensii, care are rezidența fiscală în jurisdicția în care își are sediul societatea-mamă finală și care deține participații în capitalurile proprii reprezentând un drept de maximum 5 % din profiturile și activele societății-mamă finale.
Primul paragraf nu se aplică în măsura în care deținătorului dreptului de proprietate nu i se permite să utilizeze o astfel de pierdere pentru calculul profitului său impozabil.
Articolul 39
Societatea-mamă finală care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„regim privind dividendele deductibile” înseamnă un regim fiscal care aplică un nivel unic de impozitare a profiturilor proprietarilor unei entități prin deducerea sau excluderea din profitul entității a profiturilor distribuite proprietarilor sau prin scutirea unei cooperative de la impozitare;
„dividend deductibil” înseamnă, în ceea ce privește o entitate constitutivă care este supusă unui regim privind dividendele deductibile:
o distribuire a profiturilor către deținătorul unei participații în capitalurile proprii în entitatea constitutivă care este deductibilă din profitul impozabil al entității constitutive în temeiul legislației din jurisdicția în care aceasta își are sediul; sau
un dividend de patronaj acordat unui membru al unei cooperative; și
„cooperativă” înseamnă o entitate care comercializează sau achiziționează în mod colectiv bunuri sau servicii în numele membrilor săi și care face obiectul unui regim fiscal în jurisdicția în care se află, care asigură neutralitatea fiscală în ceea ce privește bunurile sau serviciile care sunt vândute sau achiziționate de către membrii săi prin intermediul cooperativei.
Societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, până la zero, pentru exercițiul financiar, profitul său calificat cu suma care este distribuită ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exercițiului financiar, cu condiția ca:
dividendul să fie impozitat în sarcina destinatarului pentru o perioadă impozabilă care se încheie în termen de 12 luni de la sfârșitul exercițiului financiar la o cotă nominală egală sau mai mare decât cota minimă de impozitare; sau
să se poată estima în mod rezonabil că valoarea agregată a impozitelor acoperite ajustate și a impozitelor societății-mamă finale plătite de destinatarul unui astfel de dividend este egală sau mai mare decât profitul respectiv înmulțit cu cota minimă de impozitare.
Societatea-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care face obiectul unui regim privind dividendele deductibile reduce, de asemenea, până la zero, pentru exercițiul financiar, profitul său calificat cu suma pe care o distribuie ca dividende deductibile în termen de 12 luni de la încheierea exercițiului financiar, cu condiția ca destinatarul să fie:
o persoană fizică, iar dividendul primit este un dividend de patronaj de la o cooperativă de aprovizionare;
o persoană fizică care are rezidența fiscală în aceeași jurisdicție în care își are sediul societatea-mamă finală și care deține participații în capitalurile proprii reprezentând un drept de maximum 5 % din profiturile și activele societății-mamă finale; sau
o entitate guvernamentală, o organizație internațională, o organizație nonprofit sau un fond de pensii, altul decât o entitate care prestează servicii de pensii, care are rezidența fiscală în jurisdicția în care își are sediul societatea-mamă finală.
Articolul 40
Sisteme eligibile de impozitare la distribuirea profiturilor
Exprimarea opțiunii se face anual în conformitate cu articolul 45 alineatul (2) și se aplică tuturor entităților constitutive care își au sediul într-o jurisdicție.
Valoarea impozitului pe distribuire preconizat este valoarea cea mai mică dintre:
valoarea impozitelor acoperite ajustate necesare pentru a majora cota efectivă de impozitare calculată în conformitate cu articolul 27 alineatul (2) pentru jurisdicție pentru exercițiul financiar până la cota minimă de impozitare; sau
valoarea impozitului care ar fi fost datorat dacă entitățile constitutive care își au sediul în jurisdicție și-ar fi distribuit întregul lor profit care face obiectul sistemului eligibil de impozitare la distribuirea profiturilor în cursul respectivului exercițiu financiar.
La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar ulterior, soldul restant din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat stabilite pentru exercițiile financiare precedente se reduce în ordine cronologică, până la zero, cu impozitele plătite de entitățile constitutive în cursul exercițiului financiar în legătură cu distribuirile efective sau preconizate.
Orice sumă reziduală din conturile de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat rămasă după aplicarea celui de al doilea paragraf se reduce, până la zero, cu o sumă egală cu pierderea netă calificată a unei jurisdicții înmulțită cu cota minimă de impozitare.
Orice sumă datorată din impozitul suplimentar adițional se înmulțește cu următoarea cotă pentru a determina impozitul suplimentar adițional datorat pentru jurisdicție:
unde:
profitul calificat al entității constitutive se determină în conformitate cu capitolul III pentru fiecare exercițiu financiar în care există un sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat pentru jurisdicție; și
profitul net calificat al jurisdicției se determină în conformitate cu articolul 26 alineatul (2) pentru fiecare exercițiu financiar în care există un sold restant al conturilor de recuperare a impozitului pe distribuire preconizat pentru jurisdicție.
Articolul 41
Determinarea cotei efective de impozitare și a impozitului suplimentar ale unei entități de investiții
În cazul în care într-o jurisdicție sunt situate mai multe entități de investiții, cota lor efectivă de impozitare se calculează prin combinarea impozitelor lor acoperite ajustate, precum și a părții alocabile a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul lor sau în pierderea lor calificată.
Procentul impozitului suplimentar al unei entități de investiții este o valoare pozitivă egală cu diferența dintre cota minimă de impozitare și cota efectivă de impozitare a unei astfel de entități de investiții.
În cazul în care într-o jurisdicție sunt situate mai multe entități de investiții, cota lor efectivă de impozitare se calculează prin combinarea cuantumurilor excluderilor profitului pentru activitățile cu substanță economică ale acestora, precum și a părții alocabile a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul lor sau în pierderea lor calificată.
Excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică în cazul unei entități de investiții se determină în conformitate cu articolul 28 alineatele (1)-(7). Costurile salariale eligibile aferente angajaților eligibili și imobilizările corporale eligibile luate în considerare pentru o astfel de entitate de investiții se reduc proporțional cu partea alocabilă a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni în profitul calificat al entității de investiții împărțit la profitul calificat total al unei astfel de entități de investiții.
Articolul 42
Opțiunea de a trata o entitate de investiții drept entitate transparentă fiscal
În cazul în care opțiunea este revocată, orice câștig sau pierdere din cedarea unui activ sau a unui pasiv deținut de entitatea de investiții sau de o entitate de investiții în asigurări este determinată pe baza valorii juste de piață a activului sau a pasivului în prima zi a anului în care are loc revocarea.
Articolul 43
Opțiunea de aplicare a unei metode de distribuire impozabilă
Valoarea impozitelor acoperite suportată de entitatea de investiții, care este creditabilă în raport cu obligația fiscală a entității constitutive-proprietare rezultată din distribuirea entității de investiții se include în profitul calificat și impozitele acoperite ajustate ale entității constitutive-proprietare care a primit distribuția.
Partea entității constitutive-proprietare în profitul net calificat nedistribuit al entității de investiții menționate la alineatul (3), rezultat în al treilea an care precedă exercițiul financiar („anul de referință”), este tratată ca profitul calificat al entității de investiții respective pentru exercițiul financiar respectiv. Suma egală cu acest profit calificat înmulțit cu cota minimă de impozitare este tratată ca impozit suplimentar al unei entități constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar în sensul capitolului II.
Profitul calificat sau pierderea calificată a unei entități de investiții și impozitele acoperite ajustate care pot fi atribuite acestui profit pentru exercițiul financiar sunt excluse din calculul cotei efective de impozitare în conformitate cu capitolul V și cu articolul 41 alineatele (1)-(4), cu excepția valorii impozitelor acoperite, menționate la al doilea paragraf de la prezentul alineat.
Profitul net calificat nedistribuit al unei entități de investiții pentru anul de referință este valoarea profitului calificat al respectivei entități de investiții pentru anul de referință, redus, până la zero, cu:
impozitele acoperite ale entității de investiții;
distribuirile și distribuirile preconizate către acționari care nu sunt entități de investiții în perioada cuprinsă între prima zi a celui de al treilea an care precedă exercițiul financiar și ultima zi a exercițiului financiar de raportare în care a avut loc participația în capitalurile proprii („perioada de testare”);
pierderile calificate care au apărut în timpul perioadei de testare; și
orice valoare reziduală a pierderilor calificate ce nu a redus deja profitul net calificat nedistribuit al entității de investiții respective pentru un an de referință precedent și anume „reportarea pierderilor din investiții”.
Profitul net calificat nedistribuit al unei entități de investiții nu se reduce prin distribuiri sau distribuiri preconizate care au redus deja profitul net calificat nedistribuit al respectivei entități de investiții pentru un an de referință precedent, în conformitate cu primul paragraf litera (b).
Profitul net calificat nedistribuit al unei entități de investiții nu se reduce cu valoarea pierderilor calificate ce au redus deja profitul net calificat nedistribuit al respectivei entități de investiții pentru un an de referință precedent, în conformitate cu primul paragraf litera (c).
În cazul în care opțiunea este revocată, partea entității constitutive-proprietare în profitul calificat net nedistribuit al entității de investiții pentru anul de referință la finalul exercițiului financiar care precedă exercițiul financiar în care are loc revocarea este tratată ca profit calificat al entității de investiții respective pentru exercițiul financiar respectiv. Suma egală cu acest profit calificat înmulțit cu cota minimă de impozitare este tratată ca impozit suplimentar al unei entități constitutive impozitate la un nivel redus pentru exercițiul financiar în sensul capitolului II.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE
Articolul 44
Obligații de declarare
În sensul prezentului articol, se aplică următoarele definiții:
„entitate locală desemnată” înseamnă entitatea constitutivă a unui grup de întreprinderi multinaționale sau a unui grup național de mari dimensiuni care are sediul într-un stat membru și care a fost desemnată de celelalte entități constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni situate în același stat membru să depună declarația privind impozitul suplimentar sau să transmită notificările în conformitate cu prezentul articol în numele acestora;
„acord privind stabilirea autorității competente” înseamnă un acord sau un aranjament bilateral sau multilateral între două sau mai multe autorități competente care prevede schimbul automat de declarații privind impozitul suplimentar cu informații anuale.
Această declarație poate fi depusă de o entitate locală desemnată în numele entității constitutive.
Prin derogare de la alineatul (2), o entitate constitutivă nu are obligația să depună declarația privind impozitul suplimentar la administrația sa fiscală dacă o astfel de declarație a fost depusă, în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatul (5), de către:
societatea-mamă finală situată într-o jurisdicție care a încheiat, pentru exercițiul financiar de raportare, un acord privind stabilirea autorității competente cu statul membru în care își are sediul entitatea constitutivă; sau
entitatea desemnată care depune declarația situată într-o jurisdicție care a încheiat, pentru exercițiul financiar de raportare, un acord privind stabilirea autorității competente cu statul membru în care își are sediul entitatea constitutivă.
Declarația privind impozitul suplimentar se depune conform unui model standard și include următoarele informații referitoare la grupul de întreprinderi multinaționale sau la grupul național de mari dimensiuni:
identificarea entităților constitutive, inclusiv numerele lor de identificare fiscală, dacă există, jurisdicția în care acestea își au sediul și statutul acestora în conformitate cu normele prezentei directive;
informații privind structura corporativă generală a grupului de întreprinderi multinaționale sau a grupului național de mari dimensiuni, inclusiv participațiile de control în entitățile constitutive deținute de alte entități constitutive;
informații necesare pentru a calcula:
cota efectivă de impozitare pentru fiecare jurisdicție și impozitul suplimentar pentru fiecare entitate constitutivă;
impozitul suplimentar al unui membru al unui grup de asocieri în participație;
alocarea impozitului suplimentar în temeiul IIR și a valorii impozitului suplimentar în temeiul UTPR pentru fiecare jurisdicție; și
o evidență a opțiunilor efectuate în conformitate cu prezenta directivă.
Prin derogare de la alineatul (5), în cazul în care o entitate constitutivă are sediul într-un stat membru cu o entitate-mamă finală care își are sediul într-o jurisdicție dintr-o țară terță care aplică norme care au fost evaluate ca fiind echivalente cu normele prezentei directive în temeiul articolului 52, entitatea constitutivă sau entitatea locală desemnată depune o declarație privind impozitul suplimentar care conține următoarele informații:
toate informațiile necesare pentru aplicarea articolului 8, inclusiv:
identificarea tuturor entităților constitutive în care o societate-mamă deținută parțial care își are sediul într-un stat membru deține, direct sau indirect, o participație în capitalurile proprii în orice moment al exercițiului financiar și structura acestor participații în capitalurile proprii;
toate informațiile necesare pentru a calcula cota efectivă de impozitare a jurisdicțiilor în care o societate-mamă deținută parțial care își are sediul într-un stat membru deține participații în capitalurile proprii ale entităților constitutive identificate la punctul (i) și impozitul suplimentar datorat; și
toate informațiile relevante în acest scop, în conformitate cu articolul 9, 10 sau 11;
toate informațiile necesare pentru aplicarea articolului 13, inclusiv:
identificarea tuturor entităților constitutive situate în jurisdicția societății-mamă finale și structura acestor participații în capitalurile proprii;
toate informațiile necesare pentru calculul cotei efective de impozitare din jurisdicția societății-mamă finale și a impozitului său suplimentar datorat; și
toate informațiile necesare pentru alocarea acestui impozit suplimentar pe baza formulei de alocare în temeiul UTPR prevăzută la articolul 14;
toate informațiile necesare pentru aplicarea unui impozit suplimentar național calificat de către orice stat membru care a ales să aplice un astfel de impozit suplimentar, în conformitate cu articolul 11.
Articolul 45
Opțiuni
Articolul 46
Sancțiuni
Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive, inclusiv cele legate de obligația unei entități constitutive de a depune și de a plăti cota sa din impozitul suplimentar sau de a avea o cheltuială suplimentară cu impozitul în numerar și iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile sunt efective, proporționale și cu efect de descurajare.
CAPITOLUL IX
DISPOZIȚII TRANZITORII
Articolul 47
Tratamentul fiscal al creanțelor privind impozitul amânat, al datoriilor privind impozitul amânat și al activelor transferate după tranziție
Creanțele privind impozitul amânat și datoriile privind impozitul amânat se iau în considerare la cota cea mai mică dintre cota minimă de impozitare și cota de impozitare națională aplicabilă. Cu toate acestea, o creanță privind impozitul amânat care a fost înregistrată la o cotă de impozitare mai mică decât cota minimă de impozitare poate fi luată în considerare la cota minimă de impozitare în cazul în care contribuabilul poate demonstra că creanța privind impozitul amânat poate fi atribuită unei pierderi calificate.
Impactul oricărei ajustări a evaluării sau al unei ajustări bazate pe recunoașterea contabilă cu privire la o creanță privind impozitul amânat nu se ia în considerare.
Articolul 48
Scutirea tranzitorie pentru excluderea profitului pentru activitățile cu substanță economică
În sensul aplicării articolului 28 alineatul (3), valoarea de 5 % se înlocuiește, pentru fiecare exercițiu financiar care începe la 31 decembrie din anii calendaristici următori, cu valorile stabilite în tabelul următor:
|
2023 |
10 % |
|
2024 |
9,8 % |
|
2025 |
9,6 % |
|
2026 |
9,4 % |
|
2027 |
9,2 % |
|
2028 |
9,0 % |
|
2029 |
8,2 % |
|
2030 |
7,4 % |
|
2031 |
6,6 % |
|
2032 |
5,8 % |
În sensul aplicării articolului 28 alineatul (4), valoarea de 5 % se înlocuiește, pentru fiecare exercițiu financiar care începe la 31 decembrie din anii calendaristici următori, cu valorile stabilite în tabelul următor:
|
2023 |
8 % |
|
2024 |
7,8 % |
|
2025 |
7,6 % |
|
2026 |
7,4 % |
|
2027 |
7,2 % |
|
2028 |
7,0 % |
|
2029 |
6,6 % |
|
2030 |
6,2 % |
|
2031 |
5,8 % |
|
2032 |
5,4 % |
Articolul 49
Faza inițială de excludere din IIR și UTPR a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni
Impozitul suplimentar datorat de o societate-mamă finală situată într-un stat membru în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) sau de o societate-mamă intermediară situată într-un stat membru, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2), în cazul în care societatea-mamă finală este o entitate exclusă, se reduce la zero:
în primii cinci ani ai fazei inițiale a activității internaționale a grupului de întreprinderi multinaționale, prin excepție de la cerințele prevăzute în capitolul V;
în primii cinci ani, începând cu prima zi a exercițiului financiar în care grupul național de mari dimensiuni intră pentru prima dată în domeniul de aplicare al prezentei directive.
Se consideră că un grup de întreprinderi multinaționale se află în faza inițială a activității sale internaționale dacă, pentru un exercițiu financiar:
are entități constitutive în cel mult șase jurisdicții; și
suma valorii contabile nete a imobilizărilor corporale ale tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale situate în toate jurisdicțiile, cu excepția jurisdicției de referință, nu depășește 50 000 000 EUR.
În sensul primului paragraf litera (b), „jurisdicția de referință” înseamnă jurisdicția în care entitățile constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale au cea mai mare valoare contabilă totală netă a imobilizărilor corporale în exercițiul financiar în care grupul de întreprinderi multinaționale intră inițial în domeniul de aplicare al prezentei directive. Valoarea totală a imobilizărilor corporale dintr-o jurisdicție este suma valorii contabile nete a tuturor imobilizărilor corporale ale tuturor entităților constitutive ale grupului de întreprinderi multinaționale care sunt situate în jurisdicția respectivă.
Pentru grupurile de întreprinderi multinaționale care intră sub incidența prezentei directive la data intrării sale în vigoare, perioada de cinci ani menționată la alineatul (1) litera (a) începe la 31 decembrie 2023.
Pentru grupurile de întreprinderi multinaționale care intră sub incidența prezentei directive la data intrării sale în vigoare, perioada de cinci ani menționată la alineatul (2) începe la 31 decembrie 2024.
Pentru grupurile naționale de mari dimensiuni care intră sub incidența prezentei directive la data intrării sale în vigoare, perioada de cinci ani menționată la alineatul (1) litera (b) începe la 31 decembrie 2023.
Articolul 50
Opțiunea amânării aplicării a IIR și a UTPR
Societatea-mamă finală menționată la primul paragraf numește o entitate raportoare desemnată într-un alt stat membru decât cel în care are sediul societatea-mamă finală sau, în cazul în care grupul de întreprinderi multinaționale nu are nicio entitate constitutivă într-un alt stat membru, într-o jurisdicție dintr-o țară terță care are cu statul membru în care are sediul societatea-mamă finală un acord privind stabilirea autorității competente, care să fie în vigoare pentru anul fiscal de raportare.
În acest caz, entitatea raportoare desemnată depune o declarație privind impozitul suplimentar în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 44 alineatul (5). Entitățile constitutive situate în statul membru care a făcut opțiunea în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol furnizează entității raportoare desemnate informațiile necesare pentru a se conforma articolului 45 alineatul (5) și sunt exceptate de la obligația de a depune o declarație, prevăzută la articolul 44 alineatul (2).
Articolul 51
Scutirea tranzitorie pentru obligațiile de raportare
Prin excepție de la articolul 44 alineatul (7), declarația privind impozitul suplimentar și notificările menționate la articolul 44 se depun la administrația fiscală a statelor membre în termen de cel mult 18 luni de la ultima zi a exercițiului financiar de raportare care este anul de tranziție menționat la articolul 47.
CAPITOLUL X
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 52
Evaluarea echivalenței
Cadrul juridic pus în aplicare în dreptul intern al jurisdicției unei țări terțe este considerat echivalent cu o IIR calificată prevăzută în capitolul II și nu este tratat ca regim fiscal aplicabil societăților străine controlate, dacă îndeplinește următoarele condiții:
consolidează un set de norme în conformitate cu care societatea-mamă a unui grup de întreprinderi multinaționale calculează și achită partea sa alocabilă din impozitul suplimentar în ceea ce privește entitățile constitutive impozitate la un nivel redus ale grupului de întreprinderi multinaționale;
stabilește o cotă efectivă minimă de impozitare de cel puțin 15 %, sub care o entitate constitutivă este considerată ca fiind impozitată la un nivel redus;
în scopul calculării cotei efective minime de impozitare, acesta permite doar combinarea profiturilor entităților situate în aceeași jurisdicție; și
în scopul calculării unui impozit suplimentar în temeiul IIR calificate echivalente, acesta prevede o scutire pentru orice impozit suplimentar care a fost plătit într-un stat membru în conformitate cu IIR calificată și pentru orice impozit suplimentar național calificat prevăzut în prezenta directivă.
Articolul 53
Exercitarea delegării
Articolul 54
Informarea Parlamentului European
Parlamentul European este informat de către Comisie cu privire la adoptarea de acte delegate, la orice obiecție formulată cu privire la acestea și la revocarea delegării de competențe de către Consiliu.
Articolul 55
Acord bilateral privind obligațiile de raportare simplificate
Uniunea poate încheia acorduri cu jurisdicțiile țărilor terțe ale căror cadre juridice au fost evaluate ca fiind echivalente unei IIR calificate în conformitate cu articolul 52, în vederea stabilirii unui cadru pentru simplificarea procedurilor de raportare prevăzute la articolul 44 alineatul (6).
Articolul 56
Transpunere
Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 2023. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele respectivelor acte.
Statele membre aplică dispozițiile actelor respective cu privire la exercițiile financiare care încep de la 31 decembrie 2023.
Cu toate acestea, cu excepția regimului prevăzut la articolul 50 alineatul (2), statele membre aplică dispozițiile necesare pentru a se conforma articolelor 12, 13 și 14 cu privire la exercițiile financiare care încep de la 31 decembrie 2024.
Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
Articolul 57
Revizuirea de către Comisie a punerii în aplicare a pilonului unu
Până la 30 iunie 2023, Comisia prezintă Consiliului un raport de evaluare a situației în ceea ce privește punerea în aplicare a pilonului unu al Declarației privind o soluție bazată pe doi piloni pentru a aborda provocările fiscale generate de digitalizarea economiei convenită de Cadrul incluziv al OCDE/G20 privind BEPS la 8 octombrie 2021, și, după caz, prezintă o propunere legislativă pentru a aborda respectivele provocări fiscale în absența punerii în aplicare a soluției pilonului unu.
Articolul 58
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 59
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
( 1 ) Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).