EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02019L2034-20191205
Directive (EU) 2019/2034 of the European Parliament and of the Council of 27 November 2019 on the prudential supervision of investment firms and amending Directives 2002/87/EC, 2009/65/EC, 2011/61/EU, 2013/36/EU, 2014/59/EU and 2014/65/EU (Text with EEA relevance)Text with EEA relevance
Consolidated text: Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (Text cu relevanță pentru SEE)Text cu relevanță pentru SEE
02019L2034 — RO — 05.12.2019 — 000.002
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
DIRECTIVA (UE) 2019/2034 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 314 5.12.2019, p. 64) |
Rectificată prin:
DIRECTIVA (UE) 2019/2034 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 27 noiembrie 2019
privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE
(Text cu relevanță pentru SEE)
TITLUL I
OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII
Articolul 1
Obiect
Prezenta directivă stabilește norme privind:
capitalul inițial al firmelor de investiții;
competențele și instrumentele pentru supravegherea prudențială a firmelor de investiții de către autoritățile competente;
supravegherea prudențială a firmelor de investiții de către autoritățile competente într-o manieră coerentă cu normele stabilite în Regulamentul (UE) 2019/2033;
cerințele de publicare pentru autoritățile competente în domeniul reglementării și supravegherii prudențiale a firmelor de investiții.
Articolul 2
Domeniu de aplicare
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
„întreprindere prestatoare de servicii auxiliare” înseamnă o întreprindere a cărei activitate principală constă în deținerea sau administrarea de bunuri, administrarea de servicii de prelucrare a datelor sau o activitate similară care este auxiliară activității principale a uneia sau mai multor firme de investiții;
„autorizare” înseamnă autorizarea unei firme de investiții în conformitate cu articolul 5 din Directiva 2014/65/UE;
„sucursală” înseamnă o sucursală astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 30 din Directiva 2014/65/UE;
„legături strânse” înseamnă legături strânse astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 35 din Directiva 2014/65/UE;
„autoritate competentă” înseamnă o autoritate sau un organism public al unui stat membru care este recunoscut oficial și abilitat în temeiul dreptului intern să supravegheze firmele de investiții în conformitate cu prezenta directivă, ca parte a sistemului de supraveghere existent în statul membru respectiv;
„comerciant de mărfuri și de certificate de emisii” înseamnă un comerciant de mărfuri și de certificate de emisii astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 150 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„control” înseamnă relația care există între o întreprindere-mamă și o filială, astfel cum este descrisă la articolul 22 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ) sau în standardele contabile care se aplică unei firme de investiții în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 ), sau o relație de aceeași natură între orice persoană fizică sau juridică și o întreprindere;
„conformitatea cu testul capitalului la nivel de grup” înseamnă respectarea de către o întreprindere-mamă a unui grup de firme de investiții a cerințelor prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
„instrumente financiare derivate” înseamnă instrumente financiare derivate astfel cum sunt definite la articolul 2 alineatul (1) punctul 29 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 );
„instituție financiară” înseamnă o instituție financiară astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
„politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului” înseamnă o politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) punctul 65 din Directiva 2013/36/UE, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/878 a Parlamentului European și a Consiliului ( 4 );
„grup” înseamnă un grup astfel cum este definit la articolul 2 punctul 11 din Directiva 2013/34/UE;
„situație consolidată” înseamnă o situație consolidată astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
„supraveghetorul grupului” înseamnă autoritatea competentă responsabilă cu supravegherea conformității cu testul capitalului la nivel de grup a firmelor de investiții-mamă din Uniune și a firmelor de investiții controlate de societăți de investiții holding-mamă din Uniune sau de societăți financiare holding mixte-mamă din Uniune;
„stat membru de origine” înseamnă un stat membru de origine astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 55 litera (a) din Directiva 2014/65/UE;
„stat membru gazdă” înseamnă un stat membru gazdă astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 56 din Directiva 2014/65/UE;
„capital inițial” înseamnă capitalul necesar pentru autorizarea ca firmă de investiții, cuantumul și tipul de capital inițial fiind specificate la articolele 9 și 11;
„firmă de investiții” înseamnă o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/65/UE;
„grup de firme de investiții” înseamnă un grup de firme de investiții astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 25 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
„societate de investiții holding” înseamnă o societate de investiții holding astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 23 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
„servicii și activități de investiții” înseamnă servicii și activități de investiții astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 2 din Directiva 2014/65/UE;
„organ de conducere” înseamnă un organ de conducere astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 36 din Directiva 2014/65/UE;
„organ de conducere în funcția sa de supraveghere” înseamnă organul de conducere în cursul exercitării rolului său de supraveghere și monitorizare a procesului decizional al conducerii;
„societate financiară holding mixtă” înseamnă un holding financiar mixt astfel cum este definit la articolul 2 punctul 15 din Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 );
„societate holding cu activitate mixtă” înseamnă o întreprindere-mamă, alta decât o societate financiară holding, o societate de investiții holding, o instituție de credit, o firmă de investiții sau o societate financiară holding mixtă în sensul Directivei 2002/87/CE, ale cărei filiale includ cel puțin o firmă de investiții;
„conducere superioară” înseamnă conducerea superioară astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 37 din Directiva 2014/65/UE;
„întreprindere-mamă” înseamnă o întreprindere-mamă astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 32 din Directiva 2014/65/UE;
„filială” înseamnă o filială astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 33 din Directiva 2014/65/UE;
„risc sistemic” înseamnă risc sistemic astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (1) punctul 10 din Directiva 2013/36/UE;
„firmă de investiții-mamă din Uniune” înseamnă o firmă de investiții-mamă din Uniune astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 56 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
„societate de investiții holding-mamă din Uniune” înseamnă o societate de investiții holding-mamă din Uniune astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 57 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
„societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune” înseamnă o societate financiară holding mixtă-mamă din Uniune astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 58 din Regulamentul (UE) 2019/2033.
Se conferă Comisiei competența de a adopta acte delegate în conformitate cu articolul 58, pentru a completa prezenta directivă prin clarificarea definițiilor prevăzute la alineatul (1), astfel încât:
să se asigure aplicarea uniformă a prezentei directive;
să se țină seama, la punerea în aplicare a prezentei directive, de evoluțiile de pe piețele financiare.
TITLUL II
AUTORITĂȚI COMPETENTE
Articolul 4
Desemnarea și atribuțiile autorităților competente
Articolul 5
Dreptul autorităților competente de a le impune anumitor firme de investiții să se supună cerințelor Regulamentului (UE) nr. 575/2013
Autoritățile competente pot decide să aplice cerințele Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în temeiul articolului 1 alineatul (2) primul paragraf litera (c) din Regulamentul (UE) 2019/2033 unei firme de investiții care desfășoară oricare dintre activitățile menționate la punctele 3 și 6 din secțiunea A a anexei I la Directiva 2014/65/UE în cazul în care valoarea totală a activelor consolidate ale firmei de investiții, calculată ca medie a ultimelor 12 luni, este mai mare sau egală cu 5 miliarde EUR și sunt îndeplinite unul sau mai multe dintre următoarele criterii:
respectivele activități desfășurate de firma de investiții au o asemenea amploare încât, dacă firma intră în dificultate sau este în curs de a intra în dificultate, acest lucru ar putea conduce la un risc sistemic;
firma de investiții este un membru compensator, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 3 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
autoritatea competentă consideră că acest lucru este justificat în raport cu dimensiunea, natura, amploarea și complexitatea activităților firmei de investiții în cauză, luând în considerare principiul proporționalității și având în vedere unul sau mai mulți dintre următorii factori:
importanța firmei de investiții pentru economia Uniunii sau a statului membru relevant;
importanța activităților transfrontaliere ale firmei de investiții;
gradul de interconectare a firmei de investiții cu sistemul financiar.
Orice decizie adoptată de o autoritate competentă în temeiul alineatului (1) încetează să se aplice în cazul în care o firmă de investiții nu mai respectă pragul menționat la alineatul respectiv, calculat pe o perioadă de 12 luni consecutive.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 decembrie 2020.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 6
Cooperarea în cadrul unui stat membru
Articolul 7
Cooperarea în cadrul Sistemului european de supraveghere financiară
Statele membre se asigură că:
autoritățile competente, ca părți la SESF, cooperează în spiritul încrederii și al respectului deplin și reciproc, în special pentru a asigura schimbul între ele și alte părți la SESF de informații pertinente, fiabile și exhaustive;
autoritățile competente participă la activitățile ABE și, dacă este cazul, la activitățile colegiilor de supraveghetori menționate la articolul 48 din prezenta directivă și la articolul 116 din Directiva 2013/36/UE;
autoritățile competente depun toate eforturile necesare pentru a asigura respectarea ghidurilor și recomandărilor emise de ABE în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și pentru a da curs avertizărilor și recomandărilor emise de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) în temeiul articolului 16 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului ( 6 );
autoritățile competente cooperează îndeaproape cu CERS;
sarcinile și competențele conferite autorităților competente nu impietează asupra îndeplinirii atribuțiilor care le revin respectivelor autorități competente în calitate de membri ai ABE ori ai CERS sau în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) 2019/2033.
Articolul 8
Dimensiunea europeană a supravegherii
În exercitarea atribuțiilor generale care le revin, autoritățile competente din fiecare stat membru iau în calcul în mod corespunzător efectul potențial al deciziilor lor asupra stabilității sistemului financiar din alte state membre în cauză, precum și pentru Uniune în ansamblu și, în special, în situații de urgență, pe baza informațiilor disponibile la momentul respectiv.
TITLUL III
CAPITALUL INIȚIAL
Articolul 9
Capitalul inițial
Articolul 10
Trimiterile la capitalul inițial din Directiva 2013/36/UE
Trimiterile la nivelurile capitalului inițial prevăzute la articolul 9 din prezenta directivă se interpretează, începând cu 26 iunie 2021, ca înlocuind trimiterile din alte acte juridice ale Uniunii la nivelurile de capital inițial stabilite de Directiva 2013/36/UE, după cum urmează:
trimiterile la capitalul inițial al firmelor de investiții de la articolul 28 din Directiva 2013/36/UE se interpretează ca trimiteri la articolul 9 alineatul (1) din prezenta directivă;
trimiterile la capitalul inițial al firmelor de investiții de la articolele 29 și 31 din Directiva 2013/36/UE se interpretează ca trimiteri la articolul 9 alineatul (2), (3) sau (4) din prezenta directivă, în funcție de tipurile de servicii și de activități de investiții ale firmei de investiții în cauză;
trimiterile la capitalul inițial de la articolul 30 din Directiva 2013/36/UE se interpretează ca trimiteri la articolul 9 alineatul (1) din prezenta directivă.
Articolul 11
Structura capitalului inițial
Capitalul inițial al unei firme de investiții este constituit în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) 2019/2033.
TITLUL IV
SUPRAVEGHERE PRUDENȚIALĂ
CAPITOLUL 1
Principii de supraveghere prudențială
Articolul 12
Competența autorităților competente din statul membru de origine și din statul membru gazdă
Supravegherea prudențială a firmelor de investiții este responsabilitatea autorităților competente din statul membru de origine, fără a aduce atingere dispozițiilor prezentei directive care conferă responsabilitate autorităților competente din statul membru gazdă.
Articolul 13
Cooperarea dintre autoritățile competente din state membre diferite
Autoritățile competente din state membre diferite cooperează strâns în scopul exercitării atribuțiilor care le revin în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) 2019/2033, în special prin schimbul imediat de informații privind firmele de investiții, care să includă următoarele elemente:
informații privind structura de administrare și de proprietate a firmei de investiții;
informații privind respectarea de către firma de investiții a cerințelor de fonduri proprii;
informații privind respectarea de către firma de investiții a cerințelor privind riscul de concentrare și a cerințelor de lichiditate;
informații privind procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern ale firmei de investiții;
orice alți factori relevanți care ar putea influența riscul prezentat de firma de investiții.
Autoritățile competente pot sesiza ABE cu privire la cazurile în care o cerere de colaborare, în special o cerere în vederea schimbului de informații, a fost respinsă sau nu a primit un răspuns într-un termen rezonabil. În astfel de cazuri, ABE poate, fără a aduce atingere articolului 258 din TFUE, să acționeze în conformitate cu competențele conferite acesteia în temeiul articolului 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. ABE poate de asemenea să acorde asistență din proprie inițiativă autorităților competente, în vederea ajungerii la un acord privind schimbul de informații în temeiul prezentului articol, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din regulamentul respectiv.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 14
Verificări la fața locului și inspecții ale sucursalelor stabilite în alt stat membru
Înainte de a desfășura aceste verificări și inspecții, autoritățile competente din statul membru gazdă consultă, fără întârziere, autoritățile competente din statul membru de origine.
În cel mai scurt timp posibil după încheierea acestor verificări și inspecții, autoritățile competente din statul membru gazdă comunică autorităților competente din statul membru de origine informațiile obținute și constatările care sunt relevante pentru evaluarea riscurilor legate de firma de investiții în cauză.
Articolul 15
Secretul profesional și schimbul de informații confidențiale
Informațiile confidențiale pe care aceste autorități competente și persoane le obțin în cursul îndeplinirii atribuțiilor lor pot fi divulgate numai într-o formă prescurtată sau agregată, cu condiția ca nicio firmă de investiții și nicio persoană să nu poată fi identificată, fără a aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal.
În cazul în care firma de investiții a fost declarată în stare de faliment sau este lichidată forțat, informațiile confidențiale care nu privesc terțe părți pot fi divulgate în cadrul unor proceduri civile sau comerciale dacă această divulgare este necesară pentru derularea procedurilor respective.
Autoritățile competente utilizează informațiile confidențiale colectate, schimbate sau transmise în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) 2019/2033 numai pentru îndeplinirea atribuțiilor care le revin și, în special, în următoarele scopuri:
pentru a monitoriza normele prudențiale prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) 2019/2033;
pentru a impune sancțiuni;
în cadrul unor căi de atac administrative împotriva unor decizii ale autorităților competente;
în cadrul acțiunilor în justiție inițiate în temeiul articolului 23.
Articolul 16
Acorduri de cooperare cu țări terțe pentru schimbul de informații
În scopul îndeplinirii sarcinilor de supraveghere care le revin în temeiul prezentei directive sau al Regulamentului (UE) 2019/2033 și în scopul de a face schimb de informații, autoritățile competente, ABE și ESMA pot, în conformitate cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau, după caz, cu articolul 33 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, să încheie acorduri de cooperare cu autoritățile de supraveghere din țări terțe, precum și cu autorități sau organisme din țări terțe responsabile pentru următoarele sarcini, cu condiția ca informațiile comunicate să facă obiectul unor garanții ale secretului profesional cel puțin echivalente cu cele prevăzute la articolul 15 din prezenta directivă:
supravegherea instituțiilor financiare și a piețelor financiare, inclusiv supravegherea entităților financiare autorizate să funcționeze ca contrapărți centrale în cazul în care contrapărțile centrale au fost recunoscute în temeiul articolului 25 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului ( 7 );
procedurile de lichidare sau de faliment ale firmelor de investiții și proceduri similare;
supravegherea organismelor care intervin în procedurile de lichidare sau de faliment ale firmelor de investiții sau în proceduri similare;
efectuarea auditului statutar al instituțiilor financiare sau al instituțiilor care administrează sisteme de compensare;
supravegherea persoanelor însărcinate cu efectuarea auditului statutar al conturilor instituțiilor financiare;
supravegherea persoanelor care sunt active pe piețe de comercializare a certificatelor de emisii în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra piețelor financiare și spot;
supravegherea persoanelor care sunt active pe piețele instrumentelor financiare derivate pe mărfuri agricole în scopul asigurării unei imagini de ansamblu consolidate asupra piețelor financiare și spot.
Articolul 17
Obligațiile persoanelor responsabile cu controlul conturilor anuale și consolidate
Statele membre adoptă dispoziții care prevăd că orice persoană care este autorizată în conformitate cu Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 8 ) și care îndeplinește în cadrul unei firme de investiții sarcinile prevăzute la articolul 73 din Directiva 2009/65/CE sau la articolul 34 din Directiva 2013/34/UE sau orice altă sarcină statutară are obligația de a informa cu promptitudine autoritățile competente în legătură cu orice fapt sau decizie privind respectiva firmă de investiții sau o întreprindere având legături strânse cu respectiva firmă de investiții, care:
constituie o încălcare gravă a actelor cu putere de lege sau a actelor administrative stabilite în temeiul prezentei directive;
poate compromite continuitatea funcționării firmei de investiții respective sau
poate conduce la refuzul certificării conturilor sau la formularea anumitor rezerve.
Articolul 18
Sancțiuni administrative și alte măsuri administrative
Fără a aduce atingere competențelor de supraveghere menționate în titlul IV capitolul 2 secțiunea 4 din prezenta directivă, inclusiv competențelor de investigare și competențelor autorităților competente de a impune măsuri corective, precum și dreptului statelor membre de a prevedea și a impune sancțiuni penale, statele membre stabilesc norme privind sancțiunile administrative și alte măsuri administrative și se asigură că autoritățile lor competente au competența să impună astfel de sancțiuni și măsuri cu privire la încălcări ale dispozițiilor naționale de transpunere a prezentei directive și ale Regulamentului (UE) 2019/2033, inclusiv în cazul în care o firmă de investiții:
nu instituie mecanismele de guvernanță internă, astfel cum se prevede la articolul 26;
nu raportează informațiile sau furnizează informații incomplete sau inexacte privind respectarea obligației de îndeplinire a cerințelor de fonduri proprii prevăzute în articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033 autorităților competente, încălcând articolul 54 alineatul (1) litera (b) din respectivul regulament;
nu transmite autorităților competente, încălcând articolul 54 alineatul (1) litera (e) din Regulamentul (UE) 2019/2033, informații privind riscul de concentrare sau furnizează informații incomplete sau inexacte;
este expusă unui risc de concentrare care depășește limitele stabilite la articolul 37 din Regulamentul (UE) 2019/2033, fără a aduce atingere articolelor 38 și 39 din regulamentul menționat;
nu își îndeplinește în mod repetat sau constant obligația de a dispune de active lichide, încălcând articolul 43 din Regulamentul (UE) 2019/2033, fără a aduce atingere articolului 44 din regulamentul menționat;
nu transmite informații sau furnizează informații incomplete sau inexacte, încălcând dispozițiile prevăzute în partea a șasea a Regulamentului (UE) 2019/2033;
efectuează plăți către deținătorii instrumentelor incluse în fondurile sale proprii în cazurile în care articolul 28, 52 sau 63 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 interzice astfel de plăți către deținătorii de instrumente incluse în fonduri proprii;
este găsită vinovată de o încălcare gravă a dispozițiilor naționale adoptate în temeiul Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului ( 9 );
permite uneia sau mai multor persoane care nu respectă articolul 91 din Directiva 2013/36/UE să devină sau să rămână membri ai organului de conducere.
Statele membre care nu stabilesc norme privind sancțiunile administrative pentru încălcări care fac obiectul dreptului penal intern îi comunică Comisiei dispozițiile de drept penal relevante.
Sancțiunile administrative și alte măsuri administrative trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.
Sancțiunile administrative și alte măsuri administrative menționate la alineatul (1) primul paragraf includ următoarele:
o declarație publică în care se indică persoana fizică sau juridică, firma de investiții, societatea de investiții holding sau societatea financiară holding mixtă responsabilă și natura încălcării;
un ordin prin care i se cere persoanei fizice sau juridice responsabile să înceteze comportamentul respectiv și să se abțină de la repetarea comportamentului respectiv;
o interdicție temporară de a exercita funcții în cadrul firmei de investiții impusă membrilor organului de conducere al firmei de investiții sau oricărei alte persoane fizice considerate responsabile;
în cazul unei persoane juridice, sancțiuni administrative pecuniare de până la 10 % din valoarea totală netă anuală a cifrei de afaceri, care include venitul brut constând în dobânzile de primit și alte venituri similare, venitul rezultat din acțiuni și alte titluri cu randament fix sau variabil, precum și comisioanele sau taxele percepute de întreprindere în exercițiul financiar precedent;
în cazul unei persoane juridice, sancțiuni administrative pecuniare de până la dublul cuantumului profiturilor obținute sau al pierderilor evitate ca urmare a încălcării, în cazul în care aceste profituri sau pierderi pot fi calculate;
în cazul unei persoane fizice, sancțiuni administrative pecuniare în valoare de până la 5 000 000 EUR sau, în statele membre a căror monedă nu este moneda euro, de o valoare echivalentă în moneda națională la 25 decembrie 2019.
În cazul în care o întreprindere menționată la litera (d) din primul paragraf este o filială, venitul brut relevant este venitul brut rezultat din conturile consolidate ale întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang din exercițiul financiar precedent.
Statele membre se asigură că în cazul în care o firmă de investiții încalcă dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive sau încalcă dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/2033, autoritatea competentă poate aplica sancțiuni administrative membrilor organului de conducere și altor persoane fizice care, în temeiul dreptului intern, sunt responsabile de încălcare.
Statele membre se asigură că, atunci când stabilesc tipul sancțiunilor administrative sau al altor măsuri administrative menționate la alineatul (1) și nivelul sancțiunilor administrative pecuniare, autoritățile competente iau în considerare toate circumstanțele relevante, inclusiv, după caz:
gravitatea și durata încălcării;
gradul de responsabilitate al persoanelor fizice sau juridice responsabile de încălcare;
capacitatea financiară a persoanelor fizice sau juridice responsabile de încălcare, inclusiv cifra de afaceri totală a persoanelor juridice sau venitul anual al persoanelor fizice;
importanța profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoanele juridice responsabile de încălcare;
orice pierderi suferite de terți ca urmare a încălcării;
nivelul de cooperare cu autoritățile competente relevante;
încălcările anterioare comise de persoanele fizice sau juridice responsabile de încălcare;
orice posibile consecințe sistemice ale încălcării.
Articolul 19
Competențe de investigare
Statele membre se asigură că autoritățile competente au toate competențele de colectare a informațiilor și de investigare necesare pentru exercitarea funcțiilor lor, inclusiv:
competența de a solicita informații de la următoarele persoane fizice sau juridice:
firme de investiții stabilite în statul membru în cauză;
societăți de investiții holding stabilite în statul membru în cauză;
societăți financiare holding mixte stabilite în statul membru în cauză;
societăți holding cu activitate mixtă stabilite în statul membru în cauză;
persoane care aparțin entităților menționate la punctele (i)-(iv);
părți terțe către care entitățile menționate la punctele (i)-(iv) au externalizat anumite funcții sau activități operaționale;
competența de a efectua toate investigațiile necesare în legătură cu orice persoană menționată la litera (a) care este stabilită sau se află în statul membru în cauză, inclusiv dreptul:
de a solicita prezentarea de documente de către persoanele menționate la litera (a);
de a examina evidențele și registrele persoanelor menționate la litera (a) și de a obține copii ale acestora sau extrase din acestea;
de a obține explicații scrise sau orale de la persoanele menționate la litera (a) sau de la reprezentanții ori personalul acestora;
de a intervieva orice altă persoană relevantă în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;
competența de a efectua toate inspecțiile necesare la sediile comerciale ale persoanelor juridice menționate la litera (a) și ale oricăror alte întreprinderi incluse în supravegherea respectării testului capitalului la nivel de grup, în cazul în care autoritatea competentă este supraveghetorul grupului, sub rezerva notificării prealabile a celorlalte autorități competente în cauză.
Articolul 20
Publicarea sancțiunilor administrative și a altor măsuri administrative
Autoritățile competente publică sancțiunile administrative sau alte măsuri administrative impuse în conformitate cu articolul 18 cu titlu anonim în oricare dintre următoarele circumstanțe:
sancțiunea sau măsura a fost aplicată unei persoane fizice, iar publicarea datelor cu caracter personal ale persoanei respective se dovedește a fi disproporționată;
publicarea ar pune în pericol o anchetă penală în curs de desfășurare sau stabilitatea piețelor financiare;
publicarea ar cauza un prejudiciu disproporționat firmelor de investiții sau persoanelor fizice implicate.
Articolul 21
Raportarea sancțiunilor către ABE
Autoritățile competente transmit ABE informații privind sancțiunile și alte măsuri administrative impuse în temeiul articolului 18, privind orice cale de atac introdusă împotriva respectivelor sancțiuni și alte măsuri administrative și privind soluționarea acesteia. ABE menține o bază de date centralizată cuprinzând sancțiunile administrative și alte măsuri administrative care i-au fost aduse la cunoștință, exclusiv în scopul schimburilor de informații dintre autoritățile competente. Această bază de date poate fi accesată numai de autoritățile competente și ESMA și este actualizată în mod regulat, cel puțin o dată pe an.
ABE menține un site web cu linkuri către sancțiunile administrative și alte măsuri administrative aplicate în conformitate cu articolul 18 și indică perioada pentru care fiecare stat membru publică sancțiunile administrative și alte măsuri administrative.
Articolul 22
Raportarea încălcărilor
Aceste mecanisme includ următoarele:
proceduri specifice pentru preluarea, tratarea și monitorizarea acestor rapoarte, inclusiv instituirea unor canale de comunicație sigure;
protecția adecvată împotriva represaliilor, discriminării sau altor tipuri de tratament inechitabil aplicate de firma de investiții împotriva angajaților săi care raportează încălcări comise în cadrul firmei de investiții;
protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care raportează încălcarea, precum și ale persoanei fizice suspectate că este responsabilă de încălcarea respectivă, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679;
norme clare care să asigure faptul că este garantată confidențialitatea în toate cazurile în ceea ce privește persoana care raportează încălcările comise în cadrul firmei de investiții, cu excepția cazului în care dreptul intern impune divulgarea în contextul unor investigații suplimentare sau al unor proceduri administrative sau judiciare ulterioare.
Articolul 23
Dreptul la o cale de atac
Statele membre se asigură că deciziile și măsurile adoptate în temeiul Regulamentului (UE) 2019/2033 sau în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative adoptate în conformitate cu prezenta directivă fac obiectul dreptului la o cale de atac.
CAPITOLUL 2
Procesul de control
Articolul 24
Capital intern și active lichide
Autoritățile competente pot solicita firmelor de investiții care îndeplinesc condițiile pentru a se califica drept firme de investiții mici și neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 să aplice cerințele prevăzute la prezentul articol în măsura în care autoritățile competente consideră că acest lucru este necesar.
Articolul 25
Domeniul de aplicare al prezentei secțiuni
În cazul în care se aplică prezenta secțiune și articolul 8 din Regulamentul (UE) 2019/2033, statele membre se asigură că prezenta secțiune se aplică firmelor de investiții pe bază individuală.
În cazul în care se aplică prezenta secțiune și consolidarea prudențială astfel cum este menționată la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2019/2033, statele membre se asigură că prezenta secțiune se aplică firmelor de investiții pe bază individuală și pe bază consolidată.
Prin derogare de la al treilea paragraf, prezenta secțiune nu se aplică filialelor care sunt incluse în situația consolidată care sunt stabilite în țări terțe, în cazul în care întreprinderea-mamă din Uniune poate demonstra autorităților competente că aplicarea prezentei secțiuni este ilegală în temeiul dreptului țării terțe în care sunt stabilite filialele respective.
Articolul 26
Guvernanța internă
Statele membre se asigură că firmele de investiții dispun de mecanisme de guvernanță solide care includ toate elementele următoare:
o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente și coerente;
procese eficace de identificare, gestionare, monitorizare și raportare a riscurilor la care sunt sau pot fi expuse firmele de investiții respective sau riscurile pe care acestea le prezintă sau le pot prezenta pentru alții;
mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase;
politici și practici de remunerare care să promoveze și să fie în concordanță cu o gestionare adecvată și eficace a riscurilor.
Politicile și practicile de remunerare menționate la primul paragraf litera (d) sunt neutre din punctul de vedere al genului.
ABE, în consultare cu ESMA, emite ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, cu privire la politici de remunerare neutre din punctul de vedere al genului pentru firmele de investiții.
În termen de doi ani de la data publicării ghidurilor respective, ABE publică un raport privind aplicarea de politici de remunerare neutre din punctul de vedere al genului de către firmele de investiții pe baza informațiilor colectate de autoritățile competente.
Articolul 27
Raportarea pentru fiecare țară în parte
Statele membre impun firmelor de investiții care dețin o sucursală sau o filială care este o instituție financiară, astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 26 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, într-un stat membru sau într-o țară terță, alta decât cea în care a fost acordată autorizația firmei de investiții, obligația de a prezenta anual următoarele informații, pentru fiecare stat membru și pentru fiecare țară terță:
denumirea, natura activităților și localizarea oricărei filiale și sucursale;
cifra de afaceri;
numărul de angajați în echivalent normă întreagă;
profitul sau pierderea înainte de impozitare;
impozitul pe profit sau pierdere;
subvențiile publice primite.
Articolul 28
Rolul organului de conducere în gestionarea riscurilor
Membrii comitetului de risc menționat la primul paragraf trebuie să aibă cunoștințele, competențele și expertiza adecvate pentru a înțelege pe deplin, a gestiona și a monitoriza strategia de risc și apetitul pentru risc ale firmei de investiții. Aceștia se asigură că comitetul de risc consiliază organul de conducere cu privire la apetitul pentru risc și strategia de risc generale urmărite în prezent sau preconizate de firma de investiții și sprijină organul de conducere în monitorizarea punerii în aplicare a strategiei respective de către conducerea superioară. Organul de conducere are responsabilitatea generală cu privire la strategiile și politicile de risc ale firmei de investiții.
Articolul 29
Tratamentul riscurilor
Autoritățile competente se asigură că firmele de investiții dispun de strategii, politici, procese și sisteme solide pentru identificarea, măsurarea, gestionarea și monitorizarea următoarelor elemente:
sursele și efectele semnificative ale riscului pentru clienți și orice impact semnificativ asupra fondurilor proprii;
sursele și efectele semnificative ale riscului pentru piață și orice impact semnificativ asupra fondurilor proprii;
sursele și efectele semnificative ale riscului pentru firma de investiții, în special cele care pot diminua nivelul fondurilor proprii disponibile;
riscul de lichiditate de-a lungul unui set corespunzător de orizonturi de timp, inclusiv intrazilnic, astfel încât să se asigure că firma de investiții menține niveluri adecvate ale resurselor lichide, inclusiv în ceea ce privește abordarea surselor semnificative ale riscurilor menționate la literele (a), (b) și (c).
Strategiile, politicile, procesele și sistemele trebuie să fie proporționale cu complexitatea, profilul de risc, obiectul de activitate al firmei de investiții și toleranța la risc stabilite de organul de conducere și să reflecte importanța firmei de investiții în fiecare stat membru în care aceasta își desfășoară activitatea.
În sensul primului paragraf litera (a) și al paragrafului al doilea, autoritățile competente iau în considerare legislația națională care reglementează segregarea aplicabilă fondurilor clienților deținute de o firmă de investiții.
În sensul primului paragraf litera (a), firmele de investiții iau în considerare deținerea unei asigurări de răspundere civilă profesională ca instrument eficace în gestionarea riscurilor.
În sensul primului paragraf litera (c), sursele semnificative ale riscului pentru firma de investiții însăși includ, dacă acest lucru este relevant, modificări semnificative ale valorii contabile a activelor, inclusiv a creanțelor asupra agenților delegați, intrarea în dificultate a clienților sau a contrapărților, poziții în instrumente financiare, monede străine și mărfuri și obligații față de sisteme de pensii cu prestații predefinite.
Firmele de investiții acordă atenția cuvenită oricărui impact semnificativ asupra fondurilor proprii în cazul în care astfel de riscuri nu sunt reflectate în mod corespunzător de cerințele de fonduri proprii calculate în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033.
Articolul 30
Politici de remunerare
Statele membre se asigură că, la stabilirea și aplicarea politicilor lor de remunerare pentru categorii de personal care includ membrii conducerii superioare, personalul cu competențe pentru asumarea de riscuri, personalul care deține funcții de control, precum și pentru orice angajat care beneficiază de o remunerație totală cel puțin egală cu cea mai mică remunerație primită de către membrii conducerii superioare sau de personalul cu competențe pentru asumarea de riscuri a cărui activitate profesională are un impact semnificativ asupra profilului de risc al firmei de investiții sau al activelor pe care le administrează, firmele de investiții respectă următoarele principii:
politica de remunerare este documentată clar și proporțională cu dimensiunea, organizarea internă și natura, precum și cu sfera și complexitatea activităților firmei de investiții;
politica de remunerare este o politică de remunerare neutră din punctul de vedere al genului;
politica de remunerare este coerentă cu o gestionare adecvată și eficace a riscurilor și promovează o astfel de gestionare;
politica de remunerare este conformă cu strategia și obiectivele de afaceri ale firmei de investiții și ia în considerare, de asemenea, efectele pe termen lung ale deciziilor de investiții luate;
politica de remunerare include măsuri menite să evite conflictele de interese, încurajează comportamentul responsabil în afaceri și promovează conștientizarea riscurilor și asumarea prudentă a riscurilor;
organul de conducere al firmei de investiții în funcția sa de supraveghere adoptă și revizuiește periodic politica de remunerare și își asumă responsabilitatea generală pentru supravegherea punerii în aplicare a acestei politici;
punerea în aplicare a politicii de remunerare face obiectul unei evaluări interne centrale și independente, efectuată de către funcțiile de control cel puțin o dată pe an;
membrii personalului care dețin funcții de control sunt independenți de unitățile operaționale pe care le supraveghează, dețin autoritatea corespunzătoare și sunt remunerați în funcție de realizarea obiectivelor legate de funcțiile lor, indiferent de performanțele sectoarelor operaționale pe care le controlează;
remunerarea funcționarilor cu rang superior cu atribuții de gestionare a riscurilor și de asigurare a conformității este supravegheată direct de către comitetul de remunerare menționat la articolul 33 sau, în cazul în care nu a fost instituit un astfel de comitet, de către organul de conducere în funcția sa de supraveghere;
politica de remunerare, care ține cont de normele naționale de stabilire a salariilor, face o distincție clară între criteriile aplicate pentru stabilirea următoarelor elemente:
remunerația fixă de bază, care reflectă în primul rând experiența profesională relevantă și responsabilitatea organizațională, astfel cum sunt prevăzute în fișa postului unui angajat, ca parte a termenilor de angajare a acestuia;
remunerația variabilă, care reflectă performanțele sustenabile și adaptate la risc ale unui angajat, precum și performanțele care depășesc fișa postului angajatului respectiv;
componenta fixă reprezintă o proporție suficient de mare din remunerația totală, astfel încât să permită aplicarea unei politici complet flexibile privind componentele de remunerație variabilă, care să includă posibilitatea de a nu plăti nicio componentă de remunerație variabilă.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 iunie 2021.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 31
Firmele de investiții care beneficiază de sprijin financiar public extraordinar
Statele membre se asigură că, în cazul în care o firmă de investiții beneficiază de sprijin financiar public extraordinar, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) punctul 28 din Directiva 2014/59/UE:
firma de investiții respectivă nu plătește nicio remunerație variabilă membrilor organului de conducere;
în cazul în care remunerația variabilă plătită personalului care nu constă în membri ai organului de conducere ar fi incompatibilă cu menținerea de către o firmă de investiții a unei baze de capital solide și cu ieșirea în timp util a acesteia de sub sprijinul financiar public extraordinar, remunerația variabilă se limitează la o parte din veniturile nete.
Articolul 32
Remunerația variabilă
Statele membre se asigură că orice remunerație variabilă acordată și plătită de către o firmă de investiții categoriilor de personal menționate la articolul 30 alineatul (1) îndeplinește toate cerințele următoare în aceleași condiții ca cele prevăzute la articolul 30 alineatul (3):
în cazul în care remunerația variabilă este legată de performanțe, valoarea totală a remunerației variabile se bazează pe o evaluare combinată a performanței individuale, a performanței unității operaționale în cauză și a rezultatelor globale ale firmei de investiții;
la evaluarea performanței individuale sunt luate în considerare atât criterii financiare, cât și criterii nefinanciare;
evaluarea performanței menționate la litera (a) se bazează pe o perioadă multianuală, ținând seama de ciclul economic al firmei de investiții și de riscurile specifice activității acesteia;
remunerația variabilă nu afectează capacitatea firmei de investiții de a asigura o bază de capital solidă;
nu este permisă remunerația variabilă garantată, cu excepția celei acordate pentru personalul nou-angajat, numai pentru primul an de angajare și în cazul în care firma de investiții are o bază solidă de capital;
plățile aferente încetării anticipate a unui contract de muncă reflectă performanțele obținute în timp de către persoana în cauză și nu recompensează incapacitatea sau abaterile profesionale;
pachetele salariale care sunt legate de compensarea sau preluarea drepturilor cuvenite în temeiul contractelor încheiate pentru perioade de angajare precedente sunt aliniate la interesele pe termen lung ale firmei de investiții;
măsurarea performanțelor utilizată ca bază pentru a calcula ansamblurile de componente variabile ale remunerației trebuie să țină seama de toate tipurile de riscuri actuale și viitoare, precum și de costul capitalului și al lichidității impuse în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/2033;
alocarea componentelor variabile ale remunerației în cadrul firmei de investiții ține seama, de asemenea, de toate tipurile de riscuri actuale și viitoare;
cel puțin 50 % din remunerația variabilă trebuie să fie reprezentată de oricare dintre următoarele instrumente:
acțiuni sau participații echivalente, în funcție de structura juridică a firmei de investiții în cauză;
instrumente legate de acțiuni sau instrumente echivalente fără numerar, în funcție de structura juridică a firmei de investiții în cauză;
instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau instrumente de fonduri proprii de nivel 2 sau alte instrumente care pot fi convertite integral în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază sau a căror valoare poate fi redusă și care reflectă în mod adecvat calitatea creditului firmei de investiții în condiții de continuitate a activității;
instrumente fără numerar care reflectă instrumentele portofoliilor administrate;
prin derogare de la litera (j), în cazul în care o firmă de investiții nu emite niciunul dintre instrumentele menționate la litera respectivă, autoritățile competente pot aproba utilizarea unor mecanisme alternative care îndeplinesc aceleași obiective;
cel puțin 40 % din remunerația variabilă este reportată pe o perioadă cuprinsă între trei și cinci ani, după caz, în funcție de ciclul economic al firmei de investiții, de natura activității acesteia, de riscurile aferente acesteia și de activitățile persoanei în cauză, cu excepția cazului în care valoarea remunerației variabile este deosebit de ridicată, situație în care proporția remunerației variabile care trebuie reportată este de cel puțin 60 %;
remunerația variabilă este redusă cu până la 100 % în cazul în care performanța financiară a firmei de investiții este slabă sau negativă, inclusiv prin aplicarea mecanismelor de tip malus sau de recuperare (clawback) care fac obiectul criteriilor stabilite de firmele de investiții vizând în special situațiile în care persoana în cauză:
a participat la o conduită care a avut ca rezultat pierderi semnificative pentru firma de investiții sau a fost responsabilă de o astfel de conduită;
este considerată ca nemaiîndeplinind cerințele de competență profesională și probitate morală;
beneficiile discreționare de tipul pensiilor sunt aliniate la strategia de afaceri, obiectivele, valorile și interesele pe termen lung ale firmei de investiții.
În sensul alineatului (1), statele membre se asigură că:
persoanele menționate la articolul 30 alineatul (1) nu utilizează strategii de acoperire personală sau asigurări legate de remunerație și de răspundere pentru a submina principiile menționate la alineatul (1);
remunerația variabilă nu este plătită prin vehicule sau metode financiare care favorizează nerespectarea prezentei directive sau a Regulamentului (UE) 2019/2033.
În sensul alineatului (1) litera (l), remunerația variabilă reportată nu se dobândește mai rapid decât pe o bază proporțională.
În sensul alineatului (1) litera (n), în cazul în care raporturile contractuale ale unui angajat cu firma de investiții încetează înainte ca acesta să împlinească vârsta de pensionare, beneficiile discreționare de tipul pensiilor se rețin de către firma de investiții timp de cinci ani sub forma instrumentelor menționate la litera (j). Atunci când un angajat ajunge la vârsta de pensionare și se pensionează, beneficiile discreționare de tipul pensiilor sunt plătite angajatului în cauză sub forma instrumentelor menționate la litera (j), sub rezerva respectării a unei perioade de reținere de cinci ani.
Alineatul (1) literele (j) și (l) și alineatul (3) al treilea paragraf nu se aplică:
unei firme de investiții ale cărei active bilanțiere și extrabilanțiere au în medie o valoare mai mică sau egală cu 100 de milioane EUR în perioada de patru ani imediat anterioară unui exercițiu financiar dat;
unei persoane a cărei remunerație variabilă anuală nu depășește 50 000 EUR și nu reprezintă mai mult de un sfert din remunerația anuală totală a persoanei respective.
Prin derogare de la alineatul (4) litera (a), un stat membru poate ridica pragul menționat la litera respectivă, cu condiția ca firma de investiții să îndeplinească următoarele criterii:
firma de investiții să nu fie, în statul membru în care este stabilită, una dintre cele mai mari trei firme de investiții din punctul de vedere al valorii totale a activelor;
firma de investiții să nu facă obiectul unor obligații sau să facă obiectul unor obligații simplificate legate de planificarea redresării și a rezoluției în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2014/59/UE;
volumul operațiunilor bilanțiere și extrabilanțiere ale unei firme de investiții legate de portofoliul de tranzacționare să fie mai mic sau egal cu 150 de milioane EUR;
volumul operațiunilor bilanțiere și extrabilanțiere ale unei firme de investiții cu instrumente financiare derivate să fie mai mic sau egal cu 100 de milioane EUR;
pragul să nu depășească 300 de milioane EUR; și
ridicarea pragului să fie oportună, ținând seama de natura și sfera activităților firmei de investiții, de organizarea ei internă și, după caz, de caracteristicile grupului din care face parte.
ABE, în consultare cu ESMA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza clasele de instrumente care îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (j) punctul (iii) și pentru a preciza posibilele mecanisme alternative prevăzute la alineatul (1) litera (k).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 iunie 2021.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 33
Comitetul de remunerare
Articolul 34
Supravegherea politicilor de remunerare
Autoritățile competente transmit informațiile respective către ABE.
Statele membre se asigură că firmele de investiții furnizează autorităților competente, la cerere, cifrele reprezentând remunerația totală a fiecărui membru al organului de conducere sau al conducerii superioare.
Autoritățile competente transmit informațiile menționate la primul și al doilea paragraf către ABE, care le publică la nivel agregat pentru fiecare stat membru de origine, într-un format de raportare comun. ABE, în consultare cu ESMA, poate elabora ghiduri pentru facilitarea punerii în aplicare a prezentului alineat și pentru asigurarea consecvenței informațiilor colectate.
Articolul 35
Raportul ABE privind riscurile de mediu, sociale și de guvernanță
ABE elaborează un raport privind introducerea de criterii tehnice referitoare la expunerile la activități asociate în mod substanțial cu obiectivele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) în procesul de analiză de supraveghere și evaluare, cu scopul de a evalua posibilele surse și efecte ale acestor riscuri asupra firmelor de investiții, ținând seama de actele juridice aplicabile ale Uniunii în domeniul taxonomiei ESG.
Raportul ABE menționat la primul paragraf cuprinde cel puțin următoarele:
o definiție a riscurilor ESG, inclusiv a riscurilor fizice și a riscurilor legate de tranziția către o economie mai durabilă și inclusiv, în ceea ce privește riscurile de tranziție, a riscurilor legate de deprecierea activelor ca urmare a modificărilor aduse reglementărilor, a criteriilor calitative și cantitative și a indicatorilor relevanți pentru evaluarea acestor riscuri, precum și o metodologie pentru a evalua posibilitatea ca aceste riscuri să apară pe termen scurt, mediu sau lung și posibilitatea ca aceste riscuri să aibă un impact financiar semnificativ asupra unei firme de investiții;
o evaluare a posibilității ca concentrările semnificative ale anumitor active să crească riscurile ESG, inclusiv riscurile fizice și riscurile de tranziție pentru o firmă de investiții;
o descriere a proceselor prin intermediul cărora o firmă de investiții poate identifica, evalua și gestiona riscurile ESG, inclusiv riscurile fizice și riscurile de tranziție;
criteriile, parametrii și indicatorii prin intermediul cărora autoritățile de supraveghere și firmele de investiții pot evalua impactul riscurilor ESG pe termen scurt, mediu și lung în cadrul procesului de analiză de supraveghere și evaluare.
ABE înaintează Parlamentului European, Consiliului și Comisiei raportul cuprinzând constatările sale până la 26 decembrie 2021.
Pe baza raportului respectiv, ABE poate adopta, dacă este cazul, ghiduri pentru introducerea de criterii referitoare la riscurile ESG pentru procesul de analiză de supraveghere și evaluare care să ia în considerare constatările raportului ABE menționat la prezentul articol.
Articolul 36
Analiză de supraveghere și evaluare
Autoritățile competente analizează, în măsura în care este relevant și necesar și ținând seama de dimensiunea, profilul de risc și modelul de afaceri ale firmei de investiții, dispozițiile, strategiile, procesele și mecanismele puse în aplicare de firmele de investiții pentru a se conforma prezentei directive și Regulamentului (UE) 2019/2033 și evaluează următoarele elemente, după caz și dacă este relevant, pentru a asigura gestionarea și acoperirea adecvată a riscurilor firmelor de investiții:
riscurile menționate la articolul 29;
distribuirea geografică a expunerilor firmei de investiții;
modelul de afaceri al firmei de investiții;
evaluarea riscului sistemic, ținând seama de identificarea și măsurarea riscului sistemic în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau de recomandările CERS;
riscurile pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice ale firmelor de investiții, pentru a asigura confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea proceselor, datelor și activelor acestora;
expunerea firmei de investiții la riscul de rată a dobânzii rezultat din activități din afara portofoliului de tranzacționare;
mecanismele de guvernanță ale firmei de investiții și capacitatea membrilor organului de conducere de a-și exercita atribuțiile.
În sensul prezentului alineat, dacă firmele de investiții dețin o asigurare de răspundere civilă profesională, autoritățile competente iau în considerare în mod corespunzător acest lucru.
Autoritățile competente decid, de la caz la caz, dacă și în ce formă se efectuează analiza și evaluarea cu privire la firmele de investiții care îndeplinesc condițiile pentru a se califica drept firme de investiții mici și neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, numai în cazul în care consideră necesar, având în vedere dimensiunea, natura, amploarea și complexitatea activităților firmelor de investiții respective.
În sensul primului paragraf, se ia în considerare legislația națională care reglementează segregarea aplicabilă fondurilor clienților deținute de firmele de investiții.
Articolul 37
Analiza continuă a autorizării utilizării modelelor interne
În cazul în care este puțin probabil ca firma de investiții să se conformeze până la termenul prevăzut sau nu a demonstrat în mod satisfăcător că efectul neconformării este nesemnificativ, statele membre se asigură că autoritățile competente revocă autorizarea utilizării modelelor interne sau limitează această autorizare la domeniile de activitate conforme sau la domeniile de activitate în care conformarea poate fi asigurată într-un termen corespunzător.
Pentru a promova coerența, eficiența și eficacitatea practicilor în materie de supraveghere, ABE elaborează, pe baza analizei respective și în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ghiduri care să conțină criterii de referință privind modul în care firmele de investiții trebuie să utilizeze modelele interne, precum și modul în care respectivele modele interne trebuie să se aplice în cazul unor riscuri sau expuneri similare.
Statele membre încurajează autoritățile competente să țină seama de respectivele analize și ghiduri în scopul analizei menționate la alineatul (1).
Articolul 38
Măsuri de supraveghere
Autoritățile competente impun firmelor de investiții să întreprindă, într-un stadiu incipient, măsurile necesare în vederea abordării următoarelor probleme:
o firmă de investiții nu îndeplinește cerințele prezentei directive sau ale Regulamentului (UE) 2019/2033;
autoritățile competente dețin dovezi conform cărora este probabil ca o firmă de investiții să încalce dispozițiile naționale de transpunere a prezentei directive sau dispozițiile Regulamentului (UE) 2019/2033 în următoarele 12 luni.
Articolul 39
Competențe de supraveghere
În sensul articolului 36, al articolului 37 alineatul (3) și al articolului 38 și în vederea aplicării Regulamentului (UE) 2019/2033, autoritățile competente dispun de următoarele competențe:
de a impune firmelor de investiții să dețină fonduri proprii, în plus față de cerințele stabilite la articolul 11 din Regulamentul (UE) 2019/2033, în condițiile enunțate la articolul 40 din prezenta directivă, sau să ajusteze fondurile proprii și activele lichide necesare în cazul unei modificări semnificative a activității economice a firmelor de investiții respective;
de a impune consolidarea dispozițiilor, a proceselor, a mecanismelor și a strategiilor puse în aplicare în conformitate cu articolele 24 și 26;
de a impune firmelor de investiții să prezinte, în termen de un an, un plan pentru revenirea la conformarea cu cerințele de supraveghere prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) 2019/2033 , de a stabili un termen-limită pentru punerea în aplicare a planului respectiv și de a solicita îmbunătățirea planului respectiv în ceea ce privește domeniul de aplicare și termenul-limită;
de a impune firmelor de investiții să aplice o anumită politică de constituire de provizioane sau un anumit tratament al activelor în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii;
de a restrânge sau a limita activitățile, operațiunile sau rețeaua firmelor de investiții ori de a solicita cesiunea activităților care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea financiară a unei firme de investiții;
de a impune reducerea riscului inerent activităților, produselor și sistemelor firmelor de investiții, inclusiv a celui inerent activităților externalizate;
de a impune firmelor de investiții limitarea remunerației variabile la un anumit procent din veniturile nete atunci când remunerația respectivă nu este în concordanță cu menținerea unei baze de capital solide;
de a impune firmelor de investiții utilizarea profiturilor lor nete pentru a-și consolida fondurile proprii;
de a restricționa sau a interzice distribuirile sau plățile sub formă de dobânzi ale unei firme de investiții către acționari, asociați sau deținători de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, atunci când restricția sau interdicția respectivă nu constituie un eveniment de nerambursare pentru firma de investiții;
de a impune cerințe de raportare suplimentare sau cerințe de raportare mai frecventă, în plus față de cele enunțate în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) 2019/2033, inclusiv raportarea privind situația capitalurilor și a pozițiilor de lichiditate;
de a impune cerințe de lichiditate specifice în conformitate cu articolul 42;
de a solicita publicarea de informații suplimentare;
de a solicita firmelor de investiții să reducă riscurile pentru securitatea rețelelor și a sistemelor informatice ale firmelor de investiții, pentru a asigura confidențialitatea, integritatea și disponibilitatea proceselor, a datelor și a activelor acestora.
În sensul alineatului (2) litera (j), autoritățile competente pot impune firmelor de investiții cerințe de raportare suplimentare sau cerințe de raportare mai frecventă numai dacă informațiile care trebuie raportate nu sunt duplicate și dacă se îndeplinește una dintre condițiile următoare:
se aplică unul dintre cazurile menționate la articolul 38 literele (a) și (b);
autoritatea competentă consideră că este necesar să strângă dovezile menționate la articolul 38 litera (b);
informațiile suplimentare sunt necesare în scopul procesului de analiză de supraveghere și evaluare menționat la articolul 36.
Informațiile sunt considerate duplicate atunci când autoritatea competentă dispune deja de informații identice sau de informații care sunt în mare măsură identice sau când aceste informații pot fi produse de către autoritatea competentă ori pot fi obținute de către aceeași autoritate competentă prin alte mijloace decât printr-o cerință de raportare a informațiilor respective de către firma de investiții. O autoritate competentă nu solicită informații suplimentare în cazul în care informațiile respective se află la dispoziția autorității competente într-un format sau la un nivel de granularitate diferit față de informațiile suplimentare care trebuie raportate, iar formatul sau nivelul de granularitate diferit nu împiedică autoritatea competentă să producă informații care sunt în mare măsură similare.
Articolul 40
Cerința de fonduri proprii suplimentare
Autoritățile competente impun cerința de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 39 alineatul (2) litera (a) numai în cazul în care, pe baza analizelor efectuate în conformitate cu articolele 36 și 37, constată că o firmă de investiții se află în una dintre următoarele situații:
firma de investiții este expusă la riscuri sau la elemente de risc sau prezintă riscuri pentru alții, care sunt semnificative și nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite în mod suficient de cerința de fonduri proprii, în special de cerințele calculate pe baza factorilor K, prevăzute în partea a treia sau a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033;
firma de investiții nu îndeplinește cerințele enunțate la articolele 24 și 26 și este puțin probabil ca alte măsuri de supraveghere să îmbunătățească suficient dispozițiile, procesele, mecanismele și strategiile într-un termen adecvat;
ajustările referitoare la evaluarea prudentă a portofoliului de tranzacționare sunt insuficiente pentru a permite firmei de investiții să își vândă sau să își acopere pozițiile într-un termen scurt fără a suporta pierderi semnificative în condiții normale de piață;
analiza efectuată în conformitate cu articolul 37 arată că nerespectarea cerințelor pentru aplicarea modelelor interne autorizate va avea probabil ca rezultat niveluri necorespunzătoare de capital;
firma de investiții nu reușește în mod repetat să stabilească sau să mențină un nivel adecvat de fonduri proprii suplimentare, astfel cum se prevede la articolul 41.
În sensul primului paragraf, capitalul considerat a fi adecvat poate include riscuri sau elemente de risc care sunt excluse în mod explicit de la cerința de fonduri proprii prevăzută în partea a treia sau a patra din Regulamentul (UE) 2019/2033.
Autoritățile competente impun firmelor de investiții să îndeplinească cerința de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 39 alineatul (2) litera (a) cu fonduri proprii, sub rezerva următoarelor condiții:
cel puțin trei sferturi din cerința de fonduri proprii suplimentare trebuie îndeplinită cu fonduri proprii de nivel 1;
cel puțin trei sferturi din fondurile proprii de nivel 1 trebuie să fie constituite din fonduri proprii de nivel 1 de bază;
aceste fonduri proprii nu se utilizează pentru a îndeplini vreuna dintre cerințele de fonduri proprii stabilite la articolul 11 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) 2019/2033.
ABE se asigură că proiectele de standarde tehnice de reglementare includ indicatori calitativi de orientare pentru cuantumurile fondurilor proprii suplimentare menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (a), ținând seama de gama de modele de afaceri și forme juridice diferite pe care le pot asuma firmele de investiții, și sunt proporționale având în vedere:
sarcinile de punere în aplicare ce revin firmelor de investiții și autorităților competente;
posibilitatea ca nivelul mai ridicat al cerințelor de fonduri proprii care se aplică atunci când firmele de investiții nu folosesc modele interne să justifice impunerea de cerințe de fonduri proprii mai reduse atunci când se evaluează riscurile și elementele de risc în conformitate cu alineatul (2).
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 iunie 2021.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate în primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 41
Orientări privind fondurile proprii suplimentare
Articolul 42
Cerințe de lichiditate specifice
Autoritățile competente impun cerințele de lichiditate specifice menționate la articolul 39 alineatul (2) litera (k) din prezenta directivă numai în cazul în care, pe baza analizelor efectuate în conformitate cu articolele 36 și 37 din prezenta directivă, concluzionează că o firmă de investiții care nu îndeplinește condițiile pentru a se califica drept firmă de investiții mică și neinterconectată prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 sau care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033, dar nu a fost scutită de la îndeplinirea cerinței de lichiditate în conformitate cu articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 se află în una dintre următoarele situații:
firma de investiții este expusă la riscul de lichiditate sau la elemente de risc de lichiditate care sunt semnificative și nu sunt acoperite sau nu sunt acoperite în mod suficient de cerința de lichiditate prevăzută în partea a cincea din Regulamentul (UE) 2019/2033;
firma de investiții nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 24 și 26 din prezenta directivă și este puțin probabil ca alte măsuri administrative să îmbunătățească suficient dispozițiile, procesele, mecanismele și strategiile într-un termen adecvat;
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 iunie 2021.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 43
Cooperarea cu autoritățile de rezoluție
Autoritățile competente notifică autorităților de rezoluție relevante orice cerință de fonduri proprii suplimentare impusă în temeiul articolului 39 alineatul (2) litera (a) din prezenta directivă pentru o firmă de investiții care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2014/59/UE și cu privire la eventualele așteptări legate de ajustarea menționată la articolul 41 alineatul (2) din prezenta directivă în ceea ce privește firma de investiții respectivă.
Articolul 44
Cerințe de publicare
Statele membre se asigură că autoritățile competente au competența de a:
solicita firmelor de investiții care nu îndeplinesc condițiile pentru a se califica drept firme de investiții mici și neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 și firmelor de investiții menționate la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/2033 să publice informațiile menționate la articolul 46 din Regulamentul (UE) 2019/2033 de mai multe ori pe an și să stabilească termene pentru această publicare;
să solicite firmelor de investiții care nu îndeplinesc condițiile pentru a se califica drept firme de investiții mici și neinterconectate prevăzute la articolul 12 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 și firmelor de investiții menționate la articolul 46 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/2033 să utilizeze mijloace și spații de informare specifice, în special site-urile de internet ale firmelor de investiții, pentru alte publicații decât situațiile financiare;
să solicite întreprinderilor-mamă să publice anual, fie integral, fie prin trimiteri la informații echivalente, o descriere a structurii juridice, precum și a guvernanței și a structurii organizatorice a grupului de firme de investiții, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) din prezenta directivă și cu articolul 10 din Directiva 2014/65/UE.
Articolul 45
Obligația de a informa ABE
Autoritățile competente informează ABE în legătură cu:
procesul lor de analiză și evaluare menționat la articolul 36;
metodologia utilizată pentru luarea deciziilor menționate la articolele 39, 40 și 41;
nivelul sancțiunilor administrative stabilit de statele membre, menționate la articolul 18.
ABE transmite ESMA informațiile menționate la prezentul alineat.
ABE publică pe site-ul său de internet informațiile agregate menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (c).
ABE prezintă anual Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la gradul de convergență al aplicării prezentului capitol în statele membre. ABE efectuează evaluări inter pares în conformitate cu articolul 30 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, atunci când acest lucru este necesar. Aceasta informează ESMA în legătură cu astfel de evaluări inter pares.
ABE și ESMA emit ghiduri destinate autorităților competente în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și, după caz, cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, pentru a preciza într-un mod adecvat dimensiunii, structurii și organizării interne a firmelor de investiții, precum și naturii, sferei și complexității activităților lor, procedurile și metodologiile comune pentru procesul de analiză de supraveghere și evaluare menționat la alineatul (1) și pentru evaluarea tratamentului riscurilor menționat la articolul 29 din prezenta directivă.
CAPITOLUL 3
Supravegherea grupurilor de firme de investiții
Articolul 46
Stabilirea supraveghetorului grupului
Articolul 47
Cerințe de informare în situații de urgență
Atunci când survine o situație de urgență, inclusiv o situație astfel cum este prezentată la articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 sau o situație în care se manifestă evoluții negative ale piețelor, care ar putea pune în pericol lichiditatea pieței și stabilitatea sistemului financiar din oricare dintre statele membre în care au fost autorizate entități ale unui grup de firme de investiții, supraveghetorul grupului, stabilit în conformitate cu articolul 46 din prezenta directivă, avertizează ABE, CERS și autoritățile competente relevante, cât mai curând posibil, în conformitate cu capitolul 1 secțiunea 2 din prezentul titlu, și comunică toate informațiile esențiale pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin acestora.
Articolul 48
Colegiile de supraveghetori
Colegiile de supraveghetori elaborează un cadru care să le permită supraveghetorului grupului, ABE și celorlalte autorități competente să îndeplinească următoarele sarcini:
sarcinile menționate la articolul 47;
coordonarea cererilor de informații în cazul în care acest lucru este necesar pentru facilitarea supravegherii pe bază consolidată, în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) 2019/2033;
coordonarea cererilor de informații, în cazul în care mai multe autorități competente ale firmelor de investiții care fac parte din același grup trebuie să solicite fie autorității competente a statului membru de origine al unui membru compensator, fie autorității competente a CPCC-ului informații privind modelul de marjă și parametrii utilizați pentru calcularea cerinței de marjă a firmelor de investiții relevante;
schimbul de informații între toate autoritățile competente și schimbul de informații cu ABE, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, și cu ESMA, în conformitate cu articolul 21 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010;
ajungerea la un acord între autoritățile competente referitor la delegarea voluntară a sarcinilor și a responsabilităților, după caz;
sporirea eficienței supravegherii prin evitarea pe cât posibil a dublării inutile a cerințelor de supraveghere.
Următoarele autorități fac parte din colegiul de supraveghetori:
autoritățile competente responsabile cu supravegherea filialelor unui grup de firme de investiții aflat sub conducerea unei firme de investiții din Uniune, a unei societăți de investiții holding-mamă din Uniune sau a unei societăți financiare holding mixte-mamă din Uniune;
după caz, autoritățile de supraveghere din țări terțe, sub rezerva unor cerințe de confidențialitate care să fie echivalente, în opinia tuturor autorităților competente, cu cerințele stabilite în capitolul 1 secțiunea 2 din prezentul titlu.
În momentul adoptării deciziilor, supraveghetorul grupului ține seama de relevanța activității de supraveghere care urmează să fie planificată sau coordonată de către autoritățile menționate la alineatul (5).
Înființarea și funcționarea colegiilor de supraveghetori este formalizată prin acorduri scrise.
În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, ABE poate de asemenea să acorde asistență, din proprie inițiativă, autorităților competente în cazul unui dezacord în legătură cu funcționarea colegiilor de supraveghetori menționat la prezentul articol.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 iunie 2021.
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
Articolul 49
Cerințe în materie de cooperare
Statele membre se asigură că supraveghetorul grupului și autoritățile competente menționate la articolul 48 alineatul (5) își comunică reciproc toate informațiile relevante necesare, inclusiv:
identificarea structurii juridice și de guvernanță a grupului de firme de investiții, inclusiv a structurii sale organizatorice, acoperind toate entitățile reglementate și nereglementate, filialele nereglementate și întreprinderile-mamă, precum și a autorităților competente ale entităților reglementate din cadrul grupului de firme de investiții;
procedurile de colectare de informații de la firmele de investiții dintr-un grup de firme de investiții și de verificare a acestor informații;
eventualele evoluții negative înregistrate de firmele de investiții sau de alte entități dintr-un grup de firme de investiții, care ar putea afecta grav firmele de investiții;
eventualele sancțiuni semnificative și măsuri excepționale luate de autoritățile competente în conformitate cu dispozițiile de drept intern care transpun prezenta directivă;
impunerea unei cerințe de fonduri proprii specifice în temeiul articolului 39 din prezenta directivă.
ABE poate, în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 și din proprie inițiativă, să acorde autorităților competente asistență în vederea dezvoltării unor practici de cooperare consecvente.
Statele membre se asigură că, înainte de a adopta o decizie care poate fi importantă pentru sarcinile de supraveghere ale altor autorități competente, autoritățile competente se consultă reciproc cu privire la:
modificările structurii acționariatului, organizatorice sau de conducere a firmelor de investiții din cadrul unui grup de firme de investiții, care necesită aprobarea sau autorizarea autorităților competente;
sancțiunile semnificative impuse firmelor de investiții de către autoritățile competente sau orice alte măsuri excepționale luate de autoritățile respective; și
cerințele specifice de fonduri proprii impuse în conformitate cu articolul 39.
Articolul 50
Verificarea informațiilor referitoare la entitățile aflate în alte state membre
Autoritățile competente care au primit o cerere în temeiul alineatului (1) iau una dintre următoarele măsuri:
efectuează verificarea ele însele, în limitele competențelor lor;
acordă autorităților competente care au făcut cererea permisiunea să efectueze verificarea;
solicită unui auditor sau unui expert să efectueze verificarea în mod imparțial și să raporteze rezultatele cu promptitudine.
În sensul literelor (a) și (c), autoritățile competente care au formulat cererea pot participa la verificare.
Articolul 51
Includerea societăților holding în supravegherea conformării cu testul capitalului la nivel de grup
Statele membre se asigură că societățile de investiții holding și societățile financiare holding mixte sunt incluse în supravegherea conformării cu testul capitalului la nivel de grup.
Articolul 52
Calificarea directorilor
Statele membre cer ca membrii organului de conducere al unei societăți de investiții holding sau al unei societăți financiare holding mixte să aibă o reputație suficient de bună și cunoștințele, competențele și experiența necesară pentru a exercita în mod eficace aceste atribuții, având în vedere rolul specific al unei societăți de investiții holding sau al unei societăți financiare holding mixte.
Articolul 53
Societăți holding cu activitate mixtă
Statele membre adoptă dispoziții care prevăd că, în cazul în care întreprinderea-mamă a unei firme de investiții este o societate holding cu activitate mixtă, autoritățile competente responsabile de supravegherea firmei de investiții:
pot cere ca societatea holding cu activitate mixtă să le furnizeze orice informație care ar putea fi relevantă pentru supravegherea firmei de investiții respective;
pot supraveghea tranzacții între firma de investiții și societatea holding cu activitate mixtă și filialele acesteia din urmă și pot impune ca firma de investiții să dispună de procese adecvate de gestionare a riscurilor și de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv de proceduri riguroase de raportare și de contabilitate, în vederea identificării, măsurării, monitorizării și controlării tranzacțiilor respective.
Articolul 54
Sancțiuni
►C1 În conformitate cu capitolul 1 secțiunea 3 din prezentul titlu, ◄ statele membre se asigură că se pot impune societăților de investiții holding, societăților financiare holding mixte și societăților holding cu activitate mixtă, sau managerilor responsabili ai acestora, sancțiuni administrative sau alte măsuri administrative menite să pună capăt sau să combată încălcările actelor cu putere de lege și ale actelor administrative de transpunere a prezentului capitol.
Articolul 55
Evaluarea supravegherii exercitate de țări terțe și alte tehnici de supraveghere
Articolul 56
Cooperarea cu autoritățile de supraveghere din țările terțe
Comisia poate transmite recomandări Consiliului fie la cererea unui stat membru, fie din proprie inițiativă în vederea negocierii, cu una sau mai multe țări terțe, a unor acorduri privind mijloacele de supraveghere a conformării cu testul capitalului la nivel de grup în cazul următoarelor firme de investiții:
firmele de investiții a căror întreprindere-mamă are sediul central într-o țară terță;
firmele de investiții stabilite într-o țară terță a căror întreprindere-mamă are sediul central în Uniune.
TITLUL V
PUBLICAREA INFORMAȚIILOR DE CĂTRE AUTORITĂȚILE COMPETENTE
Articolul 57
Cerințe de publicare
Autoritățile competente publică integral următoarele informații:
textul actelor cu putere de lege și al actelor administrative și recomandările generale adoptate în statul membru respectiv în temeiul prezentei directive;
modalitățile de exercitare a opțiunilor și drepturilor disponibile în temeiul prezentei directive și al Regulamentului (UE) 2019/2033;
criteriile generale și metodologiile utilizate în procesul de supraveghere și de evaluare menționat la articolul 36 din prezenta directivă;
datele statistice agregate cu privire la aspectele principale ale punerii în aplicare a prezentei directive și a Regulamentului (UE) 2019/2033 în propriul stat membru, inclusiv numărul și natura măsurilor de supraveghere luate în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) litera (a) din prezenta directivă, precum și a sancțiunilor administrative aplicate în conformitate cu articolul 18 din prezenta directivă.
Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
TITLUL VI
ACTE DELEGATE
Articolul 58
Exercitarea delegării de competențe
TITLUL VII
MODIFICĂRI ADUSE ALTOR DIRECTIVE
Articolul 59
Modificarea Directivei 2002/87/CE
La articolul 2 din Directiva 2002/87/CE, punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:
«norme sectoriale» înseamnă actele juridice ale Uniunii privind supravegherea prudențială a entităților reglementate, în special Regulamentele (UE) nr. 575/2013 ( *1 ) și (UE) 2019/2033 ( *2 ) ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivele 2009/138/CE, 2013/36/UE ( *3 ), 2014/65/UE ( *4 ) și (UE) 2019/2034 ( *5 ) ale Parlamentului European și ale Consiliului.
Articolul 60
Modificarea Directivei 2009/65/CE
La articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2009/65/CE, subpunctul (iii) se înlocuiește cu următorul text:
indiferent de suma la care se aplică cerințele respective, fondurile proprii ale societății de administrare nu pot fi niciodată mai mici decât suma stabilită la articolul 13 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului ( *6 ).
Articolul 61
Modificarea Directivei 2011/61/UE
La articolul 9 din Directiva 2011/61/UE, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 62
Modificări ale Directivei 2013/36/UE
Directiva 2013/36/UE se modifică după cum urmează:
Titlul se înlocuiește cu următorul text:
„Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE”.
Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 1
Obiect
Prezenta directivă stabilește norme privind:
accesul la activitatea instituțiilor de credit;
competențele și instrumentele pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit de către autoritățile competente;
supravegherea prudențială a instituțiilor de credit de către autoritățile competente într-o manieră coerentă cu normele stabilite în Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
cerințele de publicare pentru autoritățile competente în domeniul reglementării și supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit.”
Articolul 2 se modifică după cum urmează:
alineatele (2) și (3) se elimină;
la alineatul (5), punctul 1 se elimină;
alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 3 alineatul (1) se elimină punctul 4.
Articolul 5 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 5
Coordonarea în cadrul statelor membre
Statele membre în care există mai multe autorități competente pentru supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a instituțiilor financiare iau măsurile necesare pentru a organiza coordonarea între aceste autorități.”
Se introduce următorul articol:
„Articolul 8a
Cerințe specifice pentru autorizarea instituțiilor de credit menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
Statele membre prevăd obligația întreprinderilor menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care au obținut deja o autorizație în temeiul titlului II din Directiva 2014/65/UE de a solicita o autorizație în conformitate cu articolul 8 cel târziu la data la care are loc oricare dintre următoarele evenimente:
media activelor totale lunare, calculată pe o perioadă de 12 luni consecutive, este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR; sau
media activelor totale lunare, calculată pe o perioadă de 12 luni consecutive, este mai mică de 30 de miliarde EUR și întreprinderea face parte dintr-un grup în cadrul căruia valoarea totală a activelor consolidate ale tuturor întreprinderilor din grup, care în mod individual au active a căror valoare totală este mai mică de 30 de miliarde EUR și care desfășoară oricare dintre activitățile menționate în secțiunea A punctele 3 și 6 din anexa I la Directiva 2014/65/UE, este mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR, ambele cuantumuri fiind calculate ca medie pe o perioadă de 12 luni consecutive.
ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:
informațiile pe care întreprinderea trebuie să le furnizeze autorităților competente în cererea de autorizare, inclusiv programul de activitate prevăzut la articolul 10;
metodologia pentru calcularea pragurilor menționate la alineatul (1).
Se deleagă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de reglementare menționate la primul paragraf literele (a) și (b), în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.
ABE prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la 26 decembrie 2020.”
La articolul 18 se introduce următoarea literă:
își utilizează autorizația exclusiv pentru a participa la activitățile menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și pentru o perioadă de cinci ani consecutivi media activelor sale totale este inferioară pragurilor prevăzute la articolul respectiv;”.
Articolul 20 se modifică după cum urmează:
alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
se adaugă următorul alineat:
La articolul 21b, alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:
În sensul prezentului articol:
valoarea totală a activelor din Uniune ale grupului din țara terță este suma următoarelor elemente:
valoarea totală a activelor fiecărei instituții din Uniune din cadrul grupului dintr-o țară terță, astfel cum rezultă din bilanțurile sale consolidate sau, în cazul în care bilanțul instituției nu este consolidat, din bilanțul său individual; și
valoarea totală a activelor fiecărei sucursale a grupului din țara terță, autorizată în Uniune în conformitate cu prezenta directivă, cu Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului ( *8 ) sau cu Directiva 2014/65/UE;
termenul «instituție» include, de asemenea, firmele de investiții.
Titlul IV se elimină.
La articolul 51 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 53, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 66 alineatul (1) se introduce următoarea literă:
desfășurarea a cel puțin uneia dintre activitățile menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și atingerea pragului indicat la articolul respectiv fără a avea o autorizație ca instituție de credit;”.
La articolul 76 alineatul (5), al șaselea paragraf se elimină.
La articolul 86, alineatul (11) se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 110, alineatul (2) se elimină.
Articolul 111 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 111
Stabilirea supraveghetorului consolidant
În cazul în care o întreprindere-mamă este o instituție de credit-mamă dintr-un stat membru sau o instituție de credit-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care supraveghează instituția de credit‐mamă respectivă în statul membru sau instituția de credit-mamă respectivă din UE pe bază individuală.
În cazul în care o întreprindere-mamă este o firmă de investiții-mamă dintr-un stat membru sau o firmă de investiții-mamă din UE și niciuna dintre filialele acesteia nu este o instituție de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă care supraveghează respectiva firmă de investiții-mamă din statul membru sau respectiva firmă de investiții-mamă din UE pe bază individuală.
În cazul în care o întreprindere-mamă este o firmă de investiții-mamă dintr-un stat membru sau o firmă de investiții-mamă din UE și cel puțin una dintre filialele acesteia este o instituție de credit, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către autoritatea competentă a instituției de credit sau, în cazul în care există mai multe instituții de credit, de către autoritatea competentă a instituției de credit cu cel mai mare total al bilanțului.
Dacă două sau mai multe instituții de credit sau firme de investiții autorizate în Uniune au ca instituție-mamă aceeași societate financiară holding-mamă dintr-un stat membru, aceeași societate financiară holding mixtă-mamă dintr-un stat membru, aceeași societate financiară holding-mamă din UE sau aceeași societate financiară holding mixtă-mamă din UE, supravegherea pe bază consolidată se exercită de către:
autoritatea competentă a instituției de credit în cazul în care există o singură instituție de credit în cadrul grupului;
autoritatea competentă a instituției de credit cu cel mai mare total al bilanțului, în cazul în care există mai multe instituții de credit în cadrul grupului; sau
autoritatea competentă a firmei de investiții cu cel mai mare total al bilanțului, în cazul în care grupul nu include nicio instituție de credit.
Prin derogare de la alineatul (1) al treilea paragraf, alineatul (3) litera (b) și alineatul (4), în cazul în care o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai multe instituții de credit din cadrul unui grup, supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe instituții de credit din cadrul grupului, în cazul în care suma totalurilor bilanțurilor instituțiilor de credit supravegheate respective este mai mare decât cea corespunzătoare instituțiilor de credit supravegheate pe bază individuală de orice altă autoritate competentă.
Prin derogare de la alineatul (3) litera (c), în cazul în care o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai mult de o firmă de investiții din cadrul unui grup, supraveghetorul consolidant este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe firme de investiții din cadrul grupului cu cel mai mare total al bilanțului cumulat.
La articolul 114 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 116 se modifică după cum urmează:
alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
la alineatul (6), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
la alineatul (9), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 125, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 128, se elimină al cincilea paragraf.
La articolul 129, se elimină alineatele (2), (3) și (4).
La articolul 130, se elimină alineatele (2), (3) și (4).
La articolul 143 alineatul (1), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:
fără a aduce atingere dispozițiilor din titlul VII capitolul 1 secțiunea II din prezenta directivă și, după caz, dispozițiilor din titlul IV capitolul 1 secțiunea 2 din Directiva (UE) 2019/2034, date statistice agregate privind aspecte esențiale ale punerii în aplicare a cadrului prudențial în fiecare stat membru, inclusiv numărul și natura măsurilor de supraveghere luate în conformitate cu articolul 102 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, precum și a sancțiunilor administrative aplicate în conformitate cu articolul 65 din prezenta directivă.”
Articolul 63
Modificări ale Directivei 2014/59/UE
Directiva 2014/59/UE se modifică după cum urmează:
La articolul 2 alineatul (1), punctul 3 se înlocuiește cu următorul text:
«firmă de investiții» înseamnă o firmă de investiții astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 22 din Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului ( *12 ) care face obiectul cerinței privind capitalul inițial prevăzute la articolul 9 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului ( *13 ).
La articolul 45, se adaugă următorul alineat:
În conformitate cu articolul 65 din Regulamentul (UE) 2019/2033, trimiterile la articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 din prezenta directivă în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii pe bază individuală ale firmelor de investiții menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din prezenta directivă și care nu sunt firme de investiții menționate la articolul 1 alineatul (2) sau (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033 se interpretează astfel:
trimiterile la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la rata capitalului total din prezenta directivă se referă la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033;
trimiterile la articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 referitoare la cuantumul total al expunerii la risc din prezenta directivă se referă la cerința aplicabilă de la articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/2033 înmulțită cu 12,5.
În conformitate cu articolul 65 din Directiva (UE) 2019/2034, trimiterile din prezenta directivă la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE referitoare la cerințele de fonduri proprii suplimentare pentru firmele de investiții menționate la articolul 2 alineatul (1) punctul 3 din prezenta directivă și care nu sunt firmele de investiții menționate la articolul 1 alineatul (2) sau alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2019/2033 se interpretează ca trimiteri la articolul 40 din Directiva 2019/2034.”
Articolul 64
Modificări ale Directivei 2014/65/UE
Directiva 2014/65/UE se modifică după cum urmează:
La articolul 8, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
nu mai îndeplinește condițiile în care a fost acordată autorizația, precum respectarea condițiilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului ( *14 );
Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 15
Dotarea cu capital inițial
Statele membre veghează ca autoritățile competente să elibereze autorizația doar în cazul în care firma de investiții în cauză are capital inițial suficient conform cerințelor articolului 9 din Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului ( *15 ), ținând seama de natura serviciului sau a activității de investiții.
Articolul 41 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 41
Acordarea autorizației
Autoritatea competentă a statului membru în care societatea dintr-o țară terță și-a înființat sau intenționează să își înființeze sucursala acordă autorizația numai în cazul în care constată că:
sunt îndeplinite condițiile de la articolul 39; și
sucursala societății dintr-o țară terță va putea să respecte dispozițiile menționate la alineatele (2) și (3).
Autoritatea competentă informează societatea dintr-o țară terță, în termen de șase luni de la data depunerii unei cereri complete, dacă i s-a acordat sau nu autorizația.
Sucursala societății dintr-o țară terță autorizate în conformitate cu alineatul (1) respectă obligațiile stabilite la articolele 16-20, 23, 24, 25 și 27, la articolul 28 alineatul (1) și la articolele 30, 31 și 32 din prezenta directivă și la articolele 3-26 din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, precum și măsurile adoptate în conformitate cu aceste dispoziții și face obiectul supravegherii de către autoritatea competentă din statul membru unde a fost acordată autorizația.
Statele membre nu impun obligații suplimentare în ceea ce privește organizarea și funcționarea sucursalei pentru aspectele reglementate de prezenta directivă și nu oferă sucursalelor societăților din țări terțe un tratament mai favorabil decât societăților din Uniune.
Statele membre se asigură că autoritățile competente notifică anual ESMA lista sucursalelor societăților din țări terțe care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor.
ESMA publică anual o listă a sucursalelor din țări terțe care își desfășoară activitatea în Uniune, inclusiv numele societății dintr-o țară terță din care face parte sucursala.
Sucursala societății dintr-o țară terță care este autorizată în conformitate cu alineatul (1) raportează anual autorității competente menționate la alineatul (2) următoarele informații:
amploarea și sfera de cuprindere ale serviciilor și activităților desfășurate de sucursala din statul membru respectiv;
în cazul societăților dintr-o țară terță care desfășoară activitatea menționată la punctul 3 din secțiunea A a anexei I, expunerea lor lunară minimă, medie și maximă la contrapărți din UE;
în cazul societăților dintr-o țară terță care furnizează unul sau ambele servicii menționate la punctul 6 din secțiunea A a anexei I, valoarea totală a instrumentelor financiare care provin de la contrapărți din UE și care au fost subscrise sau plasate cu angajament ferm în ultimele 12 luni;
cifra de afaceri și valoarea agregată a activelor corespunzătoare serviciilor și activităților menționate la litera (a);
o descriere detaliată a măsurilor de protecție a investitorilor de care beneficiază clienții sucursalei, inclusiv a drepturilor clienților care rezultă din sistemul de compensare a investitorilor menționat la articolul 39 alineatul (2) litera (f);
politica lor de gestionare a riscurilor și măsurile aplicate de sucursală pentru serviciile și activitățile menționate la litera (a);
mecanismele de guvernanță, inclusiv persoanele care dețin funcții-cheie pentru activitățile sucursalei;
orice altă informație pe care autoritatea competentă o consideră necesară pentru facilitarea monitorizării cuprinzătoare a activităților sucursalei.
La cerere, autoritățile competente comunică ESMA următoarele informații:
toate autorizațiile pentru sucursalele autorizate în conformitate cu alineatul (1) și eventualele modificări ulterioare ale acestor autorizații;
amploarea și sfera de cuprindere ale serviciilor și activităților desfășurate de o sucursală autorizată din statul membru respectiv;
cifra de afaceri și activele totale corespunzătoare serviciilor și activităților menționate la litera (b);
numele grupului dintr-o țară terță din care face parte o sucursală autorizată.
ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a preciza formatul în care trebuie raportate informațiile menționate la alineatele (3) și (4).
ESMA prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 26 septembrie 2020.
Se conferă Comisiei competența de a completa prezenta directivă prin adoptarea standardelor tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”
Articolul 42 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 42
Furnizarea de servicii la inițiativa exclusivă a clientului
Statele membre se asigură că, în cazul în care un client de retail sau un client profesional în sensul secțiunii II din anexa II, stabilit sau situat pe teritoriul Uniunii, inițiază la inițiativa sa exclusivă furnizarea unui serviciu sau exercitarea unei activități de investiții de către o societate dintr-o țară terță, cerința privind autorizația prevăzută la articolul 39 nu se aplică furnizării serviciului sau exercitării activității respective de către societatea din țara terță pentru persoana în cauză, inclusiv unei relații legate în mod specific de furnizarea serviciului sau exercitarea activității respective.
Fără a aduce atingere relațiilor intragrup, în cazul în care o societate dintr-o țară terță, inclusiv prin intermediul unei entități care acționează în numele acesteia sau care are legături strânse cu o astfel de societate dintr-o țară terță sau cu orice altă persoană care acționează în numele unei astfel de entități, contactează clienți sau clienți potențiali din Uniune, aceasta nu se consideră a fi un serviciu furnizat la inițiativa exclusivă a clientului.
La articolul 49, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 81 alineatul (3), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile de acces la activitatea firmelor de investiții și pentru a facilita controlul condițiilor de exercitare a acestei activități, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern;”.
Se introduce următorul articol:
„Articolul 95a
Dispoziția tranzitorie privind autorizarea instituțiilor de credit menționate la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013
Autoritățile competente informează autoritatea competentă menționată la articolul 8 din Directiva 2013/36/UE în cazul în care activele totale preconizate ale unei întreprinderi care a solicitat autorizația în temeiul titlului II din prezenta directivă înainte de 25 decembrie 2019 pentru a desfășura activitățile menționate la punctele 3 și 6 din secțiunea A a anexei I au o valoare mai mare sau egală cu 30 de miliarde EUR și notifică solicitantul în acest sens.”
TITLUL VIII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 65
Trimiteri la Directiva 2013/36/UE din alte acte ale Uniunii
În sensul supravegherii prudențiale și al rezoluției firmelor de investiții, trimiterile la Directiva 2013/36/UE din alte acte ale Uniunii se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.
Articolul 66
Revizuire
Până la 26 iunie 2024, Comisia, în strânsă cooperare cu ABE și ESMA, prezintă un raport, însoțit de o propunere legislativă dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului, cu privire la:
dispozițiile privind remunerarea din prezenta directivă și din Regulamentul (UE) 2019/2033, precum și din Directivele 2009/65/CE și 2011/61/UE, cu scopul de a asigura condiții de concurență echitabile pentru toate firmele de investiții care își desfășoară activitatea în Uniune, inclusiv aplicarea respectivelor dispoziții;
caracterul adecvat al cerințelor de raportare și de publicare prevăzute de prezenta directivă și de Regulamentul (UE) 2019/2033, ținând seama de principiul proporționalității;
o evaluare care ține seama de raportul ABE menționat la articolul 35 și de taxonomia privind finanțarea sustenabilă și care stabilește dacă:
riscurile ESG trebuie luate în considerare pentru guvernanța internă a unei firme de investiții;
riscurile ESG trebuie luate în considerare pentru politica de remunerare a unei firme de investiții;
riscurile ESG trebuie luate în considerare pentru tratarea riscurilor;
riscurile ESG trebuie incluse în procesul de supraveghere și evaluare;
eficacitatea mecanismelor privind schimbul de informații prevăzute de prezenta directivă;
cooperarea Uniunii și a statelor membre cu țările terțe în ceea ce privește aplicarea prezentei directive și a Regulamentului (UE) 2019/2033;
punerea în aplicare a prezentei directive și a Regulamentului (UE) 2019/2033 în cazul firmelor de investiții pe baza structurii juridice sau a formei lor de proprietate;
posibilitatea ca firmele de investiții să prezinte un risc de perturbare a sistemului financiar cu consecințe negative grave pentru sistemul financiar și economia reală și instrumente macroprudențiale adecvate pentru a face față acestui risc și pentru a înlocui cerințele de la articolul 36 alineatul (1) litera (d) din prezenta directivă;
condițiile în care autoritățile competente pot să aplice firmelor de investiții, în conformitate cu articolul 5 din prezenta directivă, cerințele Regulamentului (UE) nr. 575/2013.
Articolul 67
Transpunere
Statele membre aplică aceste măsuri începând cu 26 iunie 2021. Cu toate acestea, statele membre aplică măsurile necesare pentru a se conforma cu articolul 62 punctul 6 în ceea ce privește articolul 8a alineatul (3) din Directiva 2013/36/UE până la 27 decembrie 2020 și măsurile necesare pentru a se conforma cu articolul 64 punctul 5 începând cu 26 martie 2020.
Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a unei astfel de trimiteri.
În cazul în care documentele care însoțesc notificarea măsurilor de transpunere furnizate de statele membre nu sunt suficiente pentru a evalua pe deplin respectarea de către dispozițiile de transpunere a anumitor dispoziții din prezenta directivă, Comisia poate solicita statelor membre, fie la cererea ABE în vederea îndeplinirii sarcinilor sale în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, fie din proprie inițiativă, să furnizeze informații mai detaliate referitoare la transpunerea și la punerea în aplicare a dispozițiilor respective și a prezentei directive.
Articolul 68
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 69
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
( 1 ) Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).
( 2 ) Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).
( 3 ) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
( 4 ) Directiva (UE) 2019/878 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2019 de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului (JO L 150, 7.6.2019, p. 253).
( 5 ) Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar și de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 92/49/CEE, 92/96/CEE, 93/6/CEE și 93/22/CEE ale Consiliului și a Directivelor 98/78/CE și 2000/12/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 35, 11.2.2003, p. 1).
( 6 ) Regulamentul (UE) nr. 1092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic (JO L 331, 15.12.2010, p. 1).
( 7 ) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
( 8 ) Directiva 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind auditul legal al conturilor anuale și al conturilor consolidate, de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului și de abrogare a Directivei 84/253/CEE a Consiliului (JO L 157, 9.6.2006, p. 87).
( 9 ) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).
( 10 ) Recomandarea Comisiei din 30 aprilie 2009 privind politicile de remunerare în sectorul serviciilor financiare (JO L 120, 15.5.2009, p. 22).
( *1 ) Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).
( *2 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).
( *3 ) Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).
( *4 ) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
( *5 ) Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p. 64).”
( *6 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).”
( *7 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).”
( *8 ) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).”
( *9 ) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
( *10 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).
( *11 ) Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p.64).”
( *12 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).
( *13 ) Directiva (UE) 2019/2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p. 64).”
( *14 ) Regulamentul (UE) 2019/2033 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind cerințele prudențiale ale firmelor de investiții și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 575/2013, (UE) nr. 600/2014 și (UE) nr. 806/2014 (JO L 314, 5.12.2019, p. 1).”
( *15 ) Directiva (UE) 2019/2034 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind supravegherea prudențială a firmelor de investiții și de modificare a Directivelor 2002/87/CE, 2009/65/CE, 2011/61/UE, 2013/36/UE, 2014/59/UE și 2014/65/UE (JO L 314, 5.12.2019, p. 64).”