02018R0858 — RO — 06.12.2022 — 003.002

---

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

REGULAMENTUL (UE) 2018/858 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 151 14.6.2018, p. 1)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL(UE) 2019/2144 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 27 noiembrie 2019	L 325	1	16.12.2019
►M2	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2021/1445 AL COMISIEI din 23 iunie 2021	L 313	4	6.9.2021
►M3	REGULAMENTUL DELEGAT (UE) 2022/2236 AL COMISIEI din 20 iunie 2022	L 296	1	16.11.2022

Rectificat prin:

C1	Rectificare, JO L 398, 11.11.2021, p.  29 (2019/2144)
►C2	Rectificare, JO L 304, 24.11.2022, p.  103 (2022/2236)

---

▼B

REGULAMENTUL (UE) 2018/858 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

din 30 mai 2018

privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE

(Text cu relevanță pentru SEE)

CAPITOLUL I

OBIECT, DOMENIU DE APLICARE ȘI DEFINIȚII

Articolul 1

Obiect

De asemenea, prezentul regulament stabilește dispozițiile privind introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor și a echipamentelor care pot prezenta un risc major pentru funcționarea corectă a sistemelor esențiale ale vehiculelor menționate la articolul 2 alineatul (1).

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Astfel de omologări nu aduc atingere aplicării Directivei 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 3 ).

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament și al actelor de reglementare enumerate în anexa II, dacă nu se specifică altfel în cuprinsul acestora, se aplică următoarele definiții:

Articolul 4

Categorii de vehicule

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexei I în ceea ce privește tipurile de vehicule și tipurile de caroserie pentru a ține seama de progresul tehnic.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚII GENERALE

Articolul 5

Cerințe tehnice

În evaluarea conformității în sensul prezentului alineat se iau în considerare numai verificările, încercările, inspecțiile și evaluările realizate de autoritățile de omologare, autoritățile de supraveghere a pieței sau Comisie sau în numele acestora.

Articolul 6

Obligațiile statelor membre

Această notificare include denumirea respectivelor autorități, adresele acestora, inclusiv adresele electronice, și domeniile de competență ale acestora. Comisia publică pe site-ul său de internet o listă a autorităților de omologare și a autorităților de supraveghere a pieței, inclusiv detaliile de contact ale acestora.

Statele membre se asigură că propriile autorități de omologare și autorități de supraveghere a pieței respectă o separare strictă a rolurilor și responsabilităților și că acestea funcționează independent unele de celelalte. Respectivele autorități pot fi în cadrul aceleiași organizații, cu condiția ca activitățile lor să fie gestionate în mod autonom, ca parte a unor structuri separate.

Prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, statele membre pot decide să nu permită circulația pe drumuri, introducerea pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor cărora li s-a acordat omologarea de tip în conformitate cu prezentul regulament, dar care depășesc dimensiunile, greutățile și sarcinile pe osii armonizate, prevăzute în anexa I la Directiva 96/53/CE a Consiliului ( 4 ).

Statul membru pune la dispoziția publicului un rezumat al rezultatelor reexaminărilor și evaluărilor periodice.

Statele membre informează Comisia și forumul cu privire la modul în care abordează recomandările menționate la articolul 11 alineatul (5) emise de forum.

Statele membre pun la dispoziția publicului un rezumat al rezultatelor reexaminărilor și evaluărilor periodice.

Statele membre informează Comisia și cu privire la modul în care abordează recomandările menționate la articolul 11 alineatul (5) emise de forum.

Articolul 7

Obligațiile autorităților de omologare

Autoritățile de omologare cooperează eficient și eficace și fac schimb de informații relevante pentru rolul și atribuțiile lor.

Articolul 8

Obligațiile autorităților de supraveghere a pieței

La efectuarea acestor verificări, autoritățile de supraveghere a pieței țin seama de:

Fiecare încercare verifică conformitatea cu actele de reglementare aplicabile enumerate în anexa II.

Autoritățile de supraveghere a pieței cooperează cu operatorii economici la acțiunile care ar putea preveni sau reduce riscurile provocate de vehicule, sisteme, componente sau unități tehnice separate care au fost puse la dispoziție pe piață de către respectivii operatori.

Articolul 9

Verificarea conformității de către Comisie

Încercările și inspecțiile se efectuează, printre altele, prin intermediul unor încercări în laborator și în trafic, pe baza unor eșantioane relevante din punct de vedere statistic, și sunt completate cu verificări ale documentelor.

Atunci când efectuează respectivele încercări și inspecții, Comisia ține seama de:

Comisia poate încredința îndeplinirea încercărilor și inspecțiilor serviciilor tehnice, caz în care serviciul tehnic acționează în numele Comisiei. Atunci când Comisia încredințează îndeplinirea încercărilor sau a inspecțiilor serviciilor tehnice în sensul prezentului articol, Comisia se asigură că serviciul tehnic utilizat este altul decât serviciul tehnic care a efectuat încercarea inițială în vederea omologării de tip.

Încercările și inspecțiile respective se pot efectua:

Statele membre cooperează cu Comisia atunci când aceasta efectuează încercările și inspecțiile.

Astfel de date includ toți parametrii și setările necesare pentru recrearea cu exactitate a condițiilor de încercare care au fost utilizate la momentul încercării în vederea obținerii omologării de tip. Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea definirii datele care urmează a fi puse la dispoziție, sub rezerva protecției secretelor comerciale și a protecției datelor cu caracter personal, în conformitate cu legislația Uniunii și cu dreptul intern. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

În cazul în care încercările și inspecțiile pun sub semnul întrebării însăși corectitudinea omologării de tip, Comisia informează imediat autoritatea sau autoritățile de omologare în cauză, precum și forumul.

Comisia informează autoritățile de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței relevante pentru ca acestea să ia măsuri adecvate de atenționare a utilizatorilor din Uniune, într-un interval de timp adecvat, cu privire la orice neconformitate pe care a identificat-o în legătură cu orice vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, pentru a preveni sau reduce riscul de vătămare sau de producere a vreunei alte daune.

Comisia pune la dispoziția publicului un raport cu privire la constatările sale în urma oricărei încercări de verificare a conformității pe care a efectuat-o și transmite aceste constatări statelor membre și forumului. Raportul respectiv cuprinde detalii cu privire la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate care au fost evaluate și identitatea producătorului în cauză, precum și o scurtă descriere a constatărilor, inclusiv natura neconformității, dacă este cazul.

Articolul 10

Evaluări ale Comisiei

Prin derogare de la primul paragraf, evaluarea unei autorități de omologare poate fi mai puțin frecventă în cazul în care Comisia consideră că prima evaluare a respectivei autorități demonstrează că procedurile instituite asigură aplicarea eficace a prezentului regulament, luând în considerare domeniul de aplicare și gama omologărilor UE de tip acordate.

Articolul 11

Forumul pentru schimbul de informații privind respectarea legii

Forumul este alcătuit din reprezentanți desemnați de fiecare stat membru pentru a reprezenta autoritățile lor de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței.

Ori de câte ori este cazul, serviciile tehnice, părțile terțe recunoscute care îndeplinesc cerințele prevăzute în actele de punere în aplicare menționate la articolul 13 alineatul (10), reprezentanții Parlamentului European, ai industriei sau ai operatorilor economici relevanți precum și ai părților interesate implicate în aspecte legate de siguranță și de mediu pot fi invitați ca observatori la forum, în conformitate cu normele de procedură menționate la alineatul (7) din prezentul articol.

Sarcinile consultative ale forumului au drept obiectiv promovarea celor mai bune practici pentru a se facilita interpretarea uniformă și punerea în aplicare a prezentului regulament, schimbul de informații privind problemele legate de aplicare, cooperarea, în special în ceea ce privește evaluarea, desemnarea și monitorizarea serviciilor tehnice, dezvoltarea de metode și instrumente de lucru, elaborarea unei proceduri de schimb electronic de informații și evaluarea proiectelor de aplicare armonizată și a sancțiunilor.

Atunci când exprimă un aviz sau emite o recomandare, forumul depune toate eforturile pentru a ajunge la un consens. În cazul în care nu se poate ajunge la un consens, forumul își exprimă avizul sau emite recomandări printr-o majoritate simplă a statelor membre. Fiecare stat membru dispune de un vot. Statele membre cu poziții divergente pot solicita înregistrarea în avizul sau în recomandările forumului a pozițiilor lor și a motivațiilor care stau la baza acestor poziții.

Articolul 12

Schimbul de date online

Comisia și statele membre utilizează Sistemul de Informare Rapidă (RAPEX) instituit în temeiul Directivei 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ) și Sistemul de informare și comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) instituit în temeiul Regulamentului (CE) Nr. 765/2008 pentru supravegherea pieței, rechemări și alte activități relevante între autoritățile de supraveghere a pieței, statele membre și Comisie.

Începând cu 5 iulie 2026, statele membre pun la dispoziția publicului informațiile conținute în certificatul de conformitate, cu excepția numerelor de identificare ale vehiculelor, sub formă de date structurate în format electronic, în cadrul sistemului electronic comun și securizat de schimb de informații, în conformitate cu articolul 37.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului și a criteriilor de acces public în ceea ce privește informațiile menționate la primul și al doilea paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabilirii formatului și a criteriilor de acces public în ceea ce privește informațiile menționate la primul paragraf din prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 13

Obligații generale ale producătorilor

În cazul omologării de tip în mai multe etape, producătorii sunt responsabili, de asemenea, pentru omologarea și conformitatea producției sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate pe care le-au adăugat în cadrul etapei de completare a vehiculului. Producătorii care modifică componentele, sistemele sau unitățile tehnice separate deja omologate în etapele anterioare sunt responsabili pentru omologarea de tip și conformitatea producției componentelor, sistemelor sau unităților tehnice separate modificate. Producătorii din etapa anterioară furnizează informații producătorilor din etapa ulterioară cu privire la orice modificare care poate afecta omologarea de tip a unei componente, omologarea de tip a unui sistem, omologarea de tip a unei unități tehnice separate sau omologarea de tip a întregului vehicul. Aceste informații sunt furnizate de îndată ce a fost acordată noua extindere a omologării de tip a întregului vehicul și nu mai târziu de data începerii producției vehiculului incomplet.

Producătorii țin o evidență a acestor reclamații, inclusiv pentru fiecare reclamație o descriere a problemei și detaliile necesare pentru identificarea cu precizie a tipului afectat de vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată, piesă sau echipament, iar în cazul reclamațiilor motivate, producătorii își informează distribuitorii și importatorii cu privire la acestea.

În sensul primului paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea definirii datele care urmează a fi puse la dispoziție cu titlu gratuit, precum și a cerințelor care trebuie îndeplinite de către părțile terțe pentru a demonstra interesul lor legitim în domeniul siguranței publice sau protecției mediului și recurgerea la instalații adecvate de încercare. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 14

Obligațiile producătorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele și echipamentele lor neconforme sau care prezintă un risc grav

Producătorul informează imediat autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip în mod amănunțit cu privire la neconformitate și la toate măsurile întreprinse.

Producătorii unui vehicul păstrează la dispoziția autorităților de omologare, pentru o perioadă de 10 ani de la data de producție a vehiculului, o copie a certificatelor de conformitate menționate la articolul 36.

La cererea motivată a unei autorități naționale, producătorii cooperează cu autoritatea respectivă cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care le-au pus la dispoziție pe piață.

Articolul 15

Obligațiile reprezentanților producătorului

Informațiile care urmează a fi furnizate specifică cel puțin:

Articolul 16

Obligațiile importatorilor

În cazul unui vehicul, importatorul se asigură că vehiculul este însoțit de certificatul de conformitate necesar.

Articolul 17

Obligațiile importatorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele și echipamentele acestora care sunt neconforme sau care prezintă un risc grav

De asemenea, importatorii informează autoritățile de omologare și autoritățile de supraveghere a pieței cu privire la orice măsură luată, furnizând detalii, în special în legătură cu riscul grav și cu orice măsură întreprinsă de producător.

La cererea motivată a unei autorități naționale, importatorii cooperează cu autoritatea respectivă cu privire la orice măsură întreprinsă în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 pentru eliminarea riscurilor prezentate de vehiculul, sistemul, componenta, unitatea tehnică separată, piesa sau echipamentul pe care le-au pus la dispoziție pe piață.

Articolul 18

Obligațiile distribuitorilor

Articolul 19

Obligațiile distribuitorilor cu privire la vehiculele, sistemele, componentele, unitățile tehnice separate, piesele sau echipamentele acestora care sunt neconforme sau care prezintă un risc grav

Distribuitorii îi informează, de asemenea, în legătură cu orice măsură adoptată, furnizând detalii cu privire la orice măsură adoptată de către producător.

Articolul 20

Situațiile în care obligațiile producătorilor se aplică importatorilor și distribuitorilor

În sensul prezentului regulament, un importator sau un distribuitor este considerat producător și i se aplică obligațiile care revin producătorului în temeiul articolelor 8, 13 și 14, în următoarele cazuri:

Articolul 21

Identificarea operatorilor economici

La cererea unei autorități de omologare sau a unei autorități de supraveghere a pieței, pentru o perioadă de 10 ani de la introducerea pe piață a unui vehicul și pentru o perioadă de cinci ani de la introducerea pe piață a unui sistem, a unei componente, a unei unități tehnice separate, a unei piese sau a unui echipament, operatorii economici trebuie să furnizeze informații cu privire la următoarele aspecte:

CAPITOLUL III

PROCEDURI PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP

Articolul 22

Proceduri pentru omologarea UE de tip

În plus, pentru un vehicul incomplet sau completat, producătorul poate alege o omologare de tip în mai multe etape.

Omologarea de tip în mai multe etape se aplică, de asemenea, vehiculelor complete care au fost transformate sau modificate de un alt producător după completarea lor.

Articolul 23

Cererea de omologare UE de tip

Nu se poate prezenta o nouă cerere într-un alt stat membru în ceea ce privește același tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, în cazul în care:

Autoritatea de omologare refuză o cerere de omologare de tip pentru o desemnare de tip diferită sau pentru o modificare cu privire la o cerere anterioară în cazul în care modificările nu sunt suficiente pentru a constitui un nou tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată.

Articolul 24

Dosarul informativ

Articolul 25

Informații suplimentare care trebuie furnizate într-o cerere pentru omologare UE de tip

În cazul unei omologări de tip a unui sistem, a unei componente sau a unei unități tehnice separate, în temeiul actelor de reglementare enumerate în anexa II, autoritatea de omologare are acces la dosarul informativ și, dacă este cazul, la certificatele de omologare UE de tip și la anexele la acestea, până în momentul în care omologarea de tip a întregului vehicul este fie acordată, fie refuzată.

În cazul sistemelor pentru care nu a fost prezentat niciun certificat de omologare UE de tip sau niciun certificat de omologare ONU de tip, cererea conține, pe lângă dosarul informativ menționat la articolul 24, informațiile necesare pentru omologarea sistemelor respective în faza de omologare a vehiculului și un raport de încercare în locul certificatului de omologare UE de tip sau un certificat de omologare ONU de tip.

Informațiile specificate la prezentul alineat se furnizează în conformitate cu articolul 24 alineatul (3).

Autoritatea de omologare și serviciile tehnice pot solicita, de asemenea, producătorului să furnizeze documente sau orice informații suplimentare necesare pentru a permite autorității de omologare sau serviciilor tehnice să dezvolte un nivel adecvat de înțelegere a sistemelor, inclusiv a procesului de dezvoltare a sistemului și a conceptului sistemului, precum și funcțiile software-ului și algoritmii de care este nevoie pentru a se verifica conformitatea cu cerințele prezentului regulament, pentru a lua o decizie privind încercările necesare sau pentru a facilita efectuarea încercărilor respective.

CAPITOLUL IV

DESFĂȘURAREA PROCEDURILOR PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP

Articolul 26

Dispoziții generale privind desfășurarea procedurilor pentru omologarea UE de tip

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate, în conformitate cu articolul 82, în vederea modificării anexelor III și IX pentru a lua în considerare evoluțiile tehnologice și în materie de reglementare prin actualizarea procedurilor cu privire la omologarea UE de tip și la omologarea de tip în mai multe etape.

Dosarul de omologare poate fi păstrat în format electronic. Acesta include un opis care precizează clar toate paginile și formatul fiecărui document și care înregistrează în ordine cronologică orice modificare a omologării UE de tip.

Autoritatea de omologare păstrează dosarul de omologare timp de 10 ani după încetarea valabilității omologării UE de tip în cauză.

Autoritatea de omologare solicită autorităților de omologare care au acordat omologări de tip sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate să acționeze în conformitate cu articolul 54 alineatul (2).

Articolul 27

Notificarea omologării UE de tip acordate, modificate, refuzate sau retrase

Articolul 28

Certificatul de omologare UE de tip

Articolul 29

Dispoziții speciale privind omologările UE de tip pentru sisteme, componente și unități tehnice separate

În astfel de cazuri, certificatul de omologare UE de tip specifică orice restricții de utilizare a componentei sau a unității tehnice separate și precizează condițiile speciale de instalare a respectivei componente sau unități tehnice separate pe un vehicul.

În cazul în care componenta sau unitatea tehnică separată respectivă este instalată pe un vehicul, autoritatea de omologare verifică, în momentul omologării vehiculului, respectarea de către componenta sau unitatea tehnică separată a tuturor restricțiilor de utilizare aplicabile privind utilizarea sau condițiile de instalare.

Articolul 30

Încercările necesare pentru omologarea UE de tip

Articolul 31

Măsuri privind conformitatea producției

În conformitate cu anexa IV, autoritatea de omologare ia măsurile necesare pentru a efectua astfel de verificări sau de încercări cu frecvența prevăzută în actele de reglementare enumerate în anexa II sau cel puțin o dată la trei ani dacă nu se specifică nicio frecvență în actele respective.

Articolul 32

Tarife

Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziție suficiente resurse pentru a acoperi costurile aferente activităților de supraveghere a pieței. Fără a aduce atingere dreptului intern, aceste costuri pot fi acoperite prin tarife care pot fi percepute de către statul membru în care sunt introduse pe piață vehiculele.

CAPITOLUL V

MODIFICĂRILE ȘI VALABILITATEA OMOLOGĂRILOR UE DE TIP

Articolul 33

Dispoziții generale privind modificările omologărilor UE de tip

Autoritatea de omologare decide dacă respectiva schimbare necesită o modificare, sub forma unei revizuiri sau a unei extinderi a omologării UE de tip, în conformitate cu articolul 34, sau dacă respectiva schimbare necesită o nouă omologare UE de tip.

Articolul 34

Revizuirile și extinderile omologărilor UE de tip

În acest caz, autoritatea de omologare emite paginile revizuite din dosarul de omologare, după caz și fără întârziere, marcând fiecare pagină revizuită pentru a indica în mod clar natura modificării și data noii emiteri sau emite o versiune actualizată, consolidată a dosarului de omologare, însoțită de o descriere detaliată a modificărilor.

În cazul unei extinderi, autoritatea de omologare emite fără întârziere un certificat de omologare UE de tip actualizat, care este însoțit de un număr de extindere, care crește odată cu numărul de extinderi succesive deja acordate. Certificatul de omologare respectiv specifică în mod clar motivul extinderii și data noii emiteri și, după caz, durata de valabilitate.

Articolul 35

Încetarea valabilității

În cazul în care autoritatea de omologare efectuează verificarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat, nu este necesar ca încercările menționate la articolul 30 să fie repetate.

În termen de o lună de la primirea notificării menționate la primul alineat, autoritatea de omologare care a acordat omologarea UE de tip pentru tipul de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată în cauză informează în consecință autoritățile de omologare ale celorlalte state membre.

În ceea ce privește vehiculele, comunicarea menționată la primul paragraf de la prezentul alineat precizează data la care a fost fabricat vehiculul și numărul de identificare („VIN”) al acestuia, astfel cum este definit la articolul 2 punctul (2) din Regulamentul (UE) nr. 19/2011 al Comisiei ( 6 ), corespunzătoare ultimului vehicul produs.

CAPITOLUL VI

CERTIFICATUL DE CONFORMITATE ȘI MARCAJELE

Articolul 36

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie descrie principalele caracteristici ale vehiculului, precum și performanțele tehnice ale acestuia în termeni concreți. Certificatul de conformitate pe suport de hârtie include data de fabricație a vehiculului. Certificatul de conformitate pe suport de hârtie este conceput astfel încât să prevină falsificarea.

Certificatul de conformitate pe suport de hârtie se înmânează gratuit cumpărătorului odată cu vehiculul. Înmânarea certificatului nu poate fi condiționată de o cerere explicită sau de transmiterea de informații suplimentare producătorului.

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă înainte de 1 septembrie 2020.

Articolul 37

Certificatul de conformitate în format electronic

Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă înainte de 1 septembrie 2020.

Articolul 38

Plăcuțele producătorului și plăcuțele suplimentare ale producătorului, marcaje și mărcile de omologare de tip ale componentelor sau ale unităților tehnice separate

În cazul în care nu este prevăzută aplicarea unei astfel de mărci de omologare de tip, producătorul fixează pe componenta sau unitatea tehnică separată cel puțin denumirea comercială sau marca comercială a producătorului, precum și numărul tipului sau un număr de identificare.

CAPITOLUL VII

TEHNOLOGII SAU CONCEPTE NOI

Articolul 39

Derogări pentru tehnologii sau concepte noi

Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la acordarea autorizației menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Caracterul provizoriu și valabilitatea teritorială limitată ale omologării UE de tip figurează în titlul certificatului de omologare UE de tip și în titlul certificatului de conformitate.

Cu toate acestea, vehiculele care au fost produse în conformitate cu omologarea UE de tip provizorie înainte de încetarea valabilității acesteia pot fi introduse pe piață, înmatriculate sau puse în funcțiune în orice stat membru care a acceptat omologarea UE de tip provizorie în conformitate cu alineatul (5).

Articolul 40

Adaptarea ulterioară a actelor de reglementare

În cazul în care derogarea acordată în temeiul articolului 39 se referă la un regulament ONU, Comisia avansează propuneri pentru a modifica regulamentul ONU în cauză, în conformitate cu procedura aplicabilă în temeiul Acordului din 1958 revizuit.

CAPITOLUL VIII

VEHICULE PRODUSE ÎN SERII MICI

Articolul 41

Omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii mici

Articolul 42

Omologarea națională de tip a vehiculelor produse în serii mici

Articolul 43

Valabilitatea unei omologări naționale de tip a vehiculelor produse în serii mici

Autoritatea de omologare a celuilalt stat membru permite introducerea pe piață, înmatricularea sau intrarea în funcțiune a unui astfel de vehicul, cu excepția cazului în care are motive întemeiate de a crede că cerințele tehnice naționale pe baza cărora tipul de vehicul a fost omologat nu sunt echivalente cu propriile sale cerințe.

CAPITOLUL IX

OMOLOGĂRI INDIVIDUALE ALE VEHICULELOR

Articolul 44

Omologări UE individuale ale vehiculelor

Prezentul capitol nu se aplică vehiculelor incomplete.

Articolul 45

Omologări naționale individuale ale vehiculelor

Articolul 46

Valabilitatea unei omologări naționale individuale a vehiculului

Articolul 47

Dispoziții specifice

CAPITOLUL X

PUNEREA LA DISPOZIȚIE PE PIAȚĂ, ÎNMATRICULAREA SAU PUNEREA ÎN FUNCȚIUNE

Articolul 48

Punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a altor vehicule decât vehiculele de sfârșit de serie

Înmatricularea și punerea în funcțiune a vehiculelor incomplete pot fi refuzate atât timp cât vehiculele rămân incomplete. Înmatricularea și punerea în funcțiune a vehiculelor incomplete nu se folosesc cu scopul de a eluda aplicarea articolului 49.

Articolul 49

Punerea la dispoziție pe piață, înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor de sfârșit de serie

Primul paragraf se aplică numai acelor vehicule aflate pe teritoriul Uniunii care au făcut obiectul unei omologări UE de tip valabile în momentul fabricării și care nu au fost înmatriculate sau puse în funcțiune înainte de expirarea valabilității omologării UE de tip respective.

Statele membre în cauză decid în termen de trei luni de la primirea unei astfel de cereri dacă permit înmatricularea sau punerea în funcțiune a vehiculelor respective pe teritoriul lor și, în caz afirmativ, numărul acelor vehicule.

Articolul 50

Punerea la dispoziție pe piață sau punerea în funcțiune a componentelor și a unităților tehnice separate

CAPITOLUL XI

CLAUZE DE SIGURANȚĂ

Articolul 51

Evaluarea națională cu privire la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate în legătură cu care există suspiciuni de risc grav sau de neconformitate

În cazul în care, pe baza propriilor activități de supraveghere a pieței sau a unor informații furnizate de o autoritate de omologare sau de un producător sau pe baza unor reclamații, autoritățile de supraveghere a pieței dintr-un stat membru au motive suficiente să creadă că un vehicul, un sistem, o componentă sau o unitate tehnică separată prezintă un risc grav pentru sănătatea sau siguranța persoanelor sau în privința altor aspecte legate de protecția interesului public care intră sub incidența prezentului regulament ori nu se conformează cerințelor prevăzute de prezentul regulament, acestea evaluează vehiculul, sistemul, componenta sau unitatea tehnică separată în cauză cu privire la cerințele relevante prevăzute de prezentul regulament. Operatorii economici relevanți și autoritățile relevante de omologare cooperează pe deplin cu autoritățile de supraveghere a pieței inclusiv prin transmiterea rezultatelor tuturor verificărilor sau încercărilor relevante efectuate în conformitate cu articolul 31.

Articolul 20 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică evaluării riscurilor vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză.

Articolul 52

Procedurile naționale aplicate vehiculelor, sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care prezintă un risc grav sau nu sunt conforme cu cerințele

În conformitate cu obligațiile menționate la articolele 13-21, operatorii economici se asigură că sunt luate toate măsurile corective necesare în privința tuturor vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate în cauză pe care aceștia le-au introdus pe piață, înmatriculat sau pus în funcțiune în Uniune.

Articolul 21 din Regulamentul (CE) nr. 765/2008 se aplică măsurilor restrictive menționate la primul paragraf de la prezentul alineat.

Articolul 53

Măsuri corective și restrictive la nivelul Uniunii

Informațiile furnizate includ toate detaliile disponibile, în special datele necesare pentru identificarea vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză, a originii lor, a naturii presupusei neconformități și a riscului implicat, a tipului și a duratei măsurilor corective și restrictive naționale adoptate, precum și argumentele prezentate de operatorul economic relevant.

Pe baza consultării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la măsurile corective sau restrictive armonizate la nivelul Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia comunică imediat decizia menționată la al doilea paragraf operatorului sau operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

În cazul în care Comisia consideră că o măsură națională notificată este nejustificată, statul membru în cauză retrage sau adaptează măsura, în conformitate cu decizia Comisiei menționată la al doilea paragraf.

Pe baza consultării menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide cu privire la măsurile corective sau restrictive la nivelul Uniunii. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia comunică imediat decizia menționată la al doilea paragraf operatorului sau operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

Articolul 54

Omologarea UE de tip neconformă

Comisia comunică imediat decizia menționată la primul paragraf operatorilor economici relevanți. Statele membre pun în aplicare astfel de acte fără întârziere și informează Comisia în consecință.

Pe baza consultărilor menționate la primul paragraf de la prezentul alineat, Comisia adoptă un act de punere în aplicare pentru a decide cu privire la refuzul recunoașterii omologării de tip menționat la alineatul (1) de la prezentul articol. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Articolul 55

Introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor sau a echipamentelor care pot prezenta un risc grav pentru buna funcționare a sistemelor esențiale

Cerințele respective pot fi bazate pe actele de reglementare enumerate în anexa II sau pot consta într-o comparație a performanțelor de mediu sau de siguranță ale pieselor și echipamentelor cu performanțele de mediu sau de siguranță ale pieselor sau echipamentelor originale, după caz. În oricare dintre aceste cazuri, cerințele garantează că piesele sau echipamentele nu afectează buna funcționare a sistemelor care sunt esențiale pentru siguranța vehiculului sau pentru performanța sa de mediu.

În sensul prezentului articol, piese sau echipamente originale înseamnă piese sau echipamente fabricate în conformitate cu specificațiile și standardele de producție prevăzute de producătorul vehiculului pentru asamblarea vehiculului în cauză.

Articolul 56

Cerințe conexe pentru piese și echipamente care pot prezenta un risc grav pentru buna funcționare a sistemelor esențiale

Autoritatea de omologare autorizează introducerea pe piață și punerea în funcțiune a pieselor sau echipamentelor în cazul în care constată, ținând seama de raportul de încercare menționat la alineatul (1) de la prezentul articol și de alte probe, că piesele sau echipamentele în cauză sunt conforme cu cerințele menționate la articolul 55 alineatul (3).

Autoritatea de omologare eliberează fără întârziere producătorului un certificat de autorizare.

Comisia adoptă acte de punere în aplicare în vederea stabiliri modelului și a sistemului de numerotare pentru certificatul de autorizare menționat la al treilea paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Producătorul se asigură că piesele și echipamentele sunt produse și continuă să fie produse potrivit condițiilor în care a fost emisă autorizația.

În cazul în care autoritatea de omologare consideră că nu mai sunt îndeplinite condițiile de eliberare a autorizației, aceasta îi solicită producătorului să ia măsurile necesare pentru a asigura aducerea în conformitate a pieselor sau echipamentelor. Dacă este necesar, autoritatea de omologare retrage autorizația.

CAPITOLUL XII

REGLEMENTĂRI INTERNAȚIONALE

Articolul 57

Regulamentele ONU necesare pentru omologarea UE de tip

Actele delegate respective specifică datele de la care regulamentul ONU sau modificările la acesta urmează să fie obligatorii și includ dispoziții tranzitorii, după caz, și, atunci când este cazul pentru omologarea UE de tip, data primei înmatriculări și a punerii în funcțiune a vehiculelor, precum și a punerii la dispoziție pe piață a sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate.

Articolul 58

Echivalența regulamentelor ONU în scopul omologării UE de tip

CAPITOLUL XIII

FURNIZAREA INFORMAȚIILOR TEHNICE

Articolul 59

Informații destinate utilizatorilor

Articolul 60

Informații destinate producătorilor

Producătorii de vehicule pot impune un acord obligatoriu producătorilor de sisteme, componente, unități tehnice separate, piese sau echipamente pentru a proteja confidențialitatea informațiilor care nu fac parte din domeniul public, inclusiv a celor legate de drepturile de proprietate intelectuală.

CAPITOLUL XIV

ACCESUL LA INFORMAȚIILE PRIVIND OBD-URILE VEHICULELOR ȘI LA INFORMAȚIILE REFERITOARE LA REPARAREA ȘI ÎNTREȚINEREA VEHICULELOR

Articolul 61

Obligațiile producătorilor de a furniza informații privind OBD-urile vehiculelor și informații referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Producătorii furnizează o structură standardizată, sigură și accesibilă la distanță pentru a permite reparatorilor independenți să realizeze operații care implică accesul la sistemul de siguranță al vehiculului.

Informațiile privind OBD-urile vehiculelor și informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor sunt publicate pe site-urile de internet ale producătorilor folosind un format standardizat sau, dacă acest lucru nu este realizabil din cauza naturii informațiilor, într-un alt format adecvat. Pentru operatorii independenți, alții decât reparatorii, informațiile sunt prezentate, de asemenea, într-un format care poate fi citit automat și prelucrat electronic cu ajutorul unor instrumente de tehnologia informațiilor și software-uri ușor accesibile și care le permite operatorilor independenți să își îndeplinească sarcinile asociate activității lor comerciale în cadrul lanțului de aprovizionare de pe piața pieselor de schimb.

Producătorii pun la dispoziție orice modificări și completări ulterioare ale informațiilor privind OBD-urile vehiculelor și cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor pe site-urile de internet ale acestora în același timp în care le pun la dispoziția reparatorilor autorizați.

Articolul 62

Obligații referitoare la titularii mai multor omologări de tip

Articolul 63

Tarife pentru accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Pe lângă accesul pe bază de durată, producătorii pot oferi accesul pe bază de tranzacții; în acest caz, tarifele sunt percepute per tranzacție și nu țin cont de durata pentru care este acordat accesul.

În cazul în care producătorul oferă ambele sisteme de acces, reparatorii independenți aleg sistemele de acces, fie pe bază de durată, fie pe bază de tranzacții.

Articolul 64

Dovada respectării obligațiilor referitoare la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Articolul 65

Respectarea obligațiilor referitoare la accesul la informațiile privind OBD-urile vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

Măsurile menționate pot include retragerea sau suspendarea omologării de tip, amenzi sau alte măsuri adoptate în conformitate cu articolul 84.

Articolul 66

Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule

Acesta își desfășoară activitățile în conformitate cu anexa X la prezentul regulament.

Comisia poate decide să păstreze confidențialitatea discuțiilor și a concluziilor forumului privind accesul la informațiile referitoare la vehicule.

CAPITOLUL XV

EVALUAREA, DESEMNAREA, NOTIFICAREA ȘI MONITORIZAREA SERVICIILOR TEHNICE

Articolul 67

Autoritatea de omologare de tip responsabilă pentru servicii tehnice

Evaluările inter pares acoperă evaluările tuturor sau a unora dintre operațiunile serviciilor tehnice care au fost efectuate de către autoritățile de omologare de tip în conformitate cu articolul 73 alineatul (4), inclusiv în ceea ce privește competența personalului, corectitudinea metodologiei de încercare și de inspecție și corectitudinea rezultatelor încercărilor bazate pe domeniul de aplicare definit al actelor de reglementare enumerate în partea I a anexei II.

Activitățile legate de evaluarea și monitorizarea serviciilor tehnice care se ocupă numai de omologări individuale naționale care au fost acordate în conformitate cu articolul 45 sau de omologări naționale de tip pentru vehiculele fabricate în serii mici care au fost acordate în conformitate cu articolul 42 sunt scutite de evaluările inter pares.

Orice evaluare a serviciilor tehnice acreditate efectuată de către autoritățile de omologare de tip este scutită de evaluările inter pares.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare în vederea stabilirii modelului de utilizat pentru furnizarea informațiilor privind procedurile statelor membre menționate la primul paragraf de la prezentul alineat. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Comisia poate decide să participe în cadrul echipei de evaluare inter pares pe baza unei analize a evaluării riscurilor.

Evaluarea inter pares se efectuează sub responsabilitatea autorității de omologare care face obiectul evaluării și include o vizită la sediul unui serviciu tehnic selectat de echipa de evaluare inter pares.

Autoritățile de omologare de tip care nu fac obiectul unei evaluări inter pares în conformitate cu alineatul (3) nu sunt incluse în niciuna dintre activitățile aferente echipei de evaluare inter pares.

Articolul 68

Desemnarea serviciilor tehnice

Articolul 69

Independența serviciilor tehnice

Se poate considera că cerințele de la primul paragraf sunt îndeplinite de către o asociație comercială sau de către un organism care aparține unei asociații de întreprinderi sau unei federații profesionale care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea sau întreținerea vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate pe care le evaluează, le supune încercărilor sau le inspectează, cu condiția ca independența sa și absența oricărui conflict de interese să fie demonstrate autorității de omologare de tip a statului membru în cauză.

Articolul 70

Competența serviciilor tehnice

Articolul 71

Filiale și subcontractanți ai serviciilor tehnice

Articolul 72

Servicii tehnice interne ale producătorului

Articolul 73

Evaluarea și desemnarea serviciilor tehnice

În cazul în care serviciul tehnic solicită să fie desemnat într-un alt stat membru decât statul membru în care este stabilit, unul dintre reprezentanții din echipa de evaluare în comun provine de la autoritatea de omologare de tip a statului membru de stabilire, cu excepția cazului în care autoritatea de omologare de tip respectivă decide să nu facă parte din echipa de evaluare în comun.

Echipa de evaluare în comun participă la evaluarea serviciului tehnic solicitant, inclusiv la evaluarea la fața locului. Autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea a statului membru în care serviciul tehnic solicitant a cerut să fie desemnat oferă echipei de evaluare în comun toată asistența necesară și oferă acces în timp util la întreaga documentație necesară pentru a evalua serviciul tehnic solicitant.

Articolul 74

Notificarea Comisiei în ceea ce privește desemnarea serviciilor tehnice

Astfel de notificări se efectuează înainte ca serviciile tehnice desemnate să desfășoare orice activități menționate la articolul 68 alineatul (1).

Articolul 75

Modificările și reînnoirea desemnărilor serviciilor tehnice

Autoritatea de omologare de tip notifică imediat Comisiei și autorităților de omologare din celelalte state membre orice restricție, suspendare sau retragere a unei desemnări.

Comisia actualizează în consecință lista menționată la articolul 74 alineatul (3).

În termen de două luni de la data la care a notificat modificările la desemnare, autoritatea de omologare de tip prezintă Comisiei și celorlalte autorități de omologare de tip un raport privind concluziile sale în ceea ce privește neconformitatea. Dacă este necesar pentru a asigura siguranța vehiculelor, a sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate care au fost deja introduse pe piață, autoritatea de omologare însărcinată cu desemnarea transmite autorităților de omologare de tip în cauză să suspende sau să retragă, într-un interval de timp rezonabil, toate certificatele de omologare UE de tip care au fost emise în mod necorespunzător.

Extinderile domeniului de aplicare al desemnării unui serviciu tehnic exclusiv pentru actele de reglementare enumerate în anexa II pot fi efectuate în conformitate cu procedurile prevăzute în anexa III apendicele 2 și sub rezerva notificării menționate la articolul 74.

Articolul 76

Monitorizarea serviciilor tehnice

Primul paragraf de la prezentul alineat nu se aplică niciuneia dintre activitățile serviciilor tehnice care sunt monitorizate de organisme de acreditare în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) pentru a asigura conformitatea cu cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2.

Serviciile tehnice furnizează, la cerere, toate informațiile și documentele relevante, care sunt necesare pentru a permite autorității de omologare de tip însărcinată cu desemnarea sau organismului național de acreditare să verifice respectarea respectivelor cerințe.

Serviciile tehnice informează fără întârziere autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea sau organismul național de acreditare cu privire la orice modificare, în special referitoare la personal, la instalații, la filiale sau la subcontractanți, care poate afecta conformitatea cu cerințele prevăzute la articolele 68-72, la articolele 80 și 81, precum și în anexa III apendicele 2 sau capacitatea lor de a efectua sarcinile de evaluare a conformității referitoare la vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate pentru care au fost desemnate.

În cazul în care recunoaște existența unui motiv legitim, autoritatea de omologare de tip respectivă informează Comisia cu privire la această situație.

Comisia se consultă fără întârziere cu statele membre. Pe baza consultării respective, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a decide dacă motivul legitim este considerat justificat sau nu. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2).

Serviciul tehnic și autoritatea de omologare de tip însărcinată cu desemnarea pot solicita ca orice informație transmisă autorității de omologare de tip a unui alt stat membru sau Comisiei să fie tratată confidențial.

În termen de două luni de la data finalizării evaluării serviciului tehnic, fiecare stat membru raportează Comisiei și celorlalte state membre cu privire la activitățile sale de monitorizare. Respectivele rapoarte conțin un rezumat al evaluării, care este pus la dispoziția publicului.

Articolul 77

Contestarea competenței serviciilor tehnice

Comisia investighează responsabilitatea serviciului tehnic în cazul în care este demonstrat sau în cazul în care există motive întemeiate să se considere că o omologare de tip a fost acordată pe baza unor informații false, că rezultatele încercării au fost falsificate sau că nu au fost dezvăluite informații sau specificații tehnice care ar fi condus la refuzul de a acorda omologarea de tip.

Comisia solicită statului membru respectiv să ia măsuri restrictive, inclusiv restricționarea, suspendarea sau retragerea desemnării, dacă este necesar.

În cazul în care un stat membru nu ia măsurile restrictive necesare, Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a decide să restricționeze, să suspende, sau să retragă desemnarea serviciului tehnic în cauză. Actele de punere în aplicare respective se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 83 alineatul (2). Comisia notifică statului membru în cauză actele de punere în aplicare respective și actualizează în consecință informațiile publicate în temeiul articolului 74 alineatul (3).

Articolul 78

Schimbul de informații cu privire la evaluarea, la desemnarea și la monitorizarea serviciilor tehnice

Schimbul de informații este coordonat de forum.

Articolul 79

Cooperarea cu organismele naționale de acreditare

Articolul 80

Obligații privind funcționarea serviciilor tehnice

Articolul 81

Obligații ale serviciilor tehnice privind informarea

CAPITOLUL XVI

COMPETENȚE DELEGATE ȘI COMPETENȚE DE EXECUTARE

Articolul 82

Exercitarea delegării de competențe

Articolul 83

Procedura comitetului

În cazul în care comitetul nu emite un aviz, Comisia nu adoptă proiectul de act de punere în aplicare și se aplică articolul 5 alineatul (4) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

CAPITOLUL XVII

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 84

Sancțiuni

Articolul 85

Amenzi administrative în sprijinul măsurilor corective și restrictive la nivelul Uniunii

Amenzile administrative impuse de Comisie nu se adaugă sancțiunilor impuse de statele membre în conformitate cu articolul 84 pentru aceeași încălcare. Amenzile administrative impuse de Comisie nu depășesc 30 000 EUR pentru un vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată care nu este în conformitate.

Comisia nu poate iniția, reiniția sau continua procedurile prevăzute la prezentul articol împotriva operatorilor economici pentru încălcări ale prezentului regulament pentru care operatorii economici în cauză au fost sancționați sau cu privire la care au fost declarați ca nefiind răspunzători, în conformitate cu articolul 84, printr-o decizie anterioară care nu mai poate fi atacată.

Articolul 86

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 715/2007

Articolul 87

Modificarea Regulamentului (CE) nr. 595/2009

Articolul 88

Abrogarea Directivei 2007/46/CE

Directiva 2007/46/CE se abrogă cu efect de la 1 septembrie 2020.

Trimiterile la Directiva 2007/46/CE se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență prevăzut la punctul 3 din anexa XI la prezentul regulament.

Articolul 89

Dispoziții tranzitorii

Desemnarea serviciilor tehnice desemnate deja înainte de 4 iulie 2018 se reînnoiește până la 5 iulie 2022, în cazul în care acele servicii tehnice respectă cerințele relevante prevăzute în prezentul regulament.

Valabilitatea desemnării serviciilor tehnice efectuate înainte de 4 iulie 2018 încetează la 5 iulie 2022.

Articolul 90

Raportare

Articolul 91

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Regulamentul se aplică de la 1 septembrie 2020.

Cu toate acestea, începând cu 5 iulie 2020, autoritățile naționale nu refuză acordarea omologării UE de tip sau a omologării naționale de tip pentru un nou tip de vehicul și nu interzic înmatricularea, introducerea pe piață sau punerea în funcțiune a unui vehicul nou care este conform cu dispozițiile prezentului regulament, dacă acest lucru e solicitat de producător.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

---

LISTA ANEXELOR

Anexa I	Definiții generale, criterii pentru clasificarea vehiculelor, tipuri de vehicule și tipuri de caroserii
Apendice 1:	Procedură pentru a verifica dacă un vehicul poate fi clasificat în categoria vehiculelor de teren
Apendice 2:	Cifre folosite pentru a completa codurile care urmează să fie utilizate pentru diferite tipuri de caroserie
Anexa II	Cerințe pentru omologarea UE de tip a vehiculelor, sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate
Partea I	Acte de reglementare privind omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii nelimitate
Apendice 1:	Acte de reglementare privind omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii mici în temeiul articolului 41
Apendice 2:	Cerințe pentru omologarea UE individuală a unui vehicul în temeiul articolului 44
Partea II	Lista regulamentelor ONU recunoscute ca alternative la directivele sau regulamentele menționate în partea I
Partea III	Lista actelor de reglementare care stabilesc cerințele pentru obținerea omologării UE de tip a vehiculelor cu destinație specială
Apendice 1:	Autorulote, ambulanțe și autovehicule funerare
Apendice 2:	Vehicule blindate
Apendice 3:	Vehicule accesibile scaunelor rulante
Apendice 4:	Alte vehicule cu destinație specială (inclusiv grup special, vehicule de transport pentru echipamente multiple și rulote)
Apendice 5:	Automacarale
Apendice 6:	Vehicule pentru transportul încărcăturilor excepționale
Anexa III	Proceduri de urmat în legătură cu omologarea UE de tip
Apendice 1:	Standarde pe care serviciile tehnice la care se face referire la articolul 68 au obligația să le respecte
Apendice 2:	Procedură de evaluare a serviciilor tehnice
Anexa IV	Proceduri privind conformitatea producției
Anexa V	Limite pentru serii mici și sfârșit de serie
Anexa VI	Lista pieselor sau echipamentelor care pot prezenta un risc important pentru funcționarea corectă a sistemelor cu rol esențial pentru siguranța vehiculului sau pentru performanța sa de mediu, cerințele legate de performanța acestor piese și echipamente, procedurile de încercare adecvate și dispozițiile privind marcarea și ambalarea
Anexa VII	Acte de reglementare pentru care un producător poate fi desemnat drept serviciu tehnic
Apendice:	Desemnarea unui serviciu tehnic intern al unui producător drept serviciu tehnic și subcontractarea
Anexa VIII	Condițiile de utilizare a metodelor de încercare virtuală de către un producător sau un serviciu tehnic
Apendice 1:	Condiții generale de utilizare a metodelor de încercare virtuală
Apendice 2:	Condiții specifice pentru utilizarea metodelor de încercare virtuală
Apendice 3:	Procesul de validare
Anexa IX	Proceduri de urmat în cursul omologării de tip în mai multe etape
Apendice:	Modelul pentru plăcuța suplimentară a producătorului
Anexa X	Accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor
Apendice 1:	Certificatul producătorului privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor
Apendice 2:	Informații privind sistemele OBD ale vehiculelor
Anexa XI	Tabele de corespondență

---

ANEXA I

DEFINIȚII GENERALE, CRITERII PENTRU CLASIFICAREA VEHICULELOR, TIPURI DE VEHICULE ȘI TIPURI DE CAROSERII

PARTEA INTRODUCTIVĂ

Definiții și dispoziții generale

1.   Definiții

1.1.	„Loc așezat” înseamnă orice amplasament pe care poate sta în poziția șezând o persoană care este cel puțin la fel de voluminoasă ca: (a)  manechinul unui bărbat adult din percentila 50, în cazul conducătorului auto; (b)  manechinul unei femei adulte din percentila 5, în toate celelalte cazuri.

1.2.	„Scaun” înseamnă o structură completă cu tapițerie, care poate să fie integrată sau nu în structura vehiculului, destinată să primească o persoană în poziția șezând. Un scaun include atât un scaun individual, cât și o banchetă, precum și scaunele rabatabile și amovibile.

1.3.	„Mărfuri” înseamnă, în primul rând, orice lucru transportabil. include produse în vrac, produse fabricate, lichide, animale vii, încărcături agricole în vrac și încărcături indivizibile.

1.4.	„Masa maximă” înseamnă „masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură”.

2.   Dispoziții generale

2.1.   Numărul de locuri așezate

2.1.1.

Cerințele privind numărul de locuri așezate se aplică scaunelor concepute pentru a fi utilizate când vehiculul rulează pe drum.

2.1.2.

Nu se aplică scaunelor care sunt concepute pentru a fi utilizate când vehiculul este în staționare și care sunt identificate într-un mod ușor de înțeles de către utilizatori, fie prin intermediul unei pictograme, fie printr-un semn cu un text corespunzător.

2.1.3.

Următoarele cerințe se aplică pentru numărarea locurilor așezate: (a)  fiecare scaun individual se consideră a fi un loc așezat; (b)  în cazul unei banchete, orice spațiu care are lățimea de cel puțin 400 mm măsurată la nivelul pernei scaunului se calculează ca un loc așezat. Această condiție nu îl împiedică pe producător să utilizeze dispozițiile generale menționate la punctul 1.1; (c)  cu toate acestea, un spațiu astfel cum este menționat la litera (b) nu este considerat a fi un loc așezat atunci când: (i)  bancheta include elemente care împiedică manechinul să fie așezat în mod natural - de exemplu: prezența unei console fixe, a unei zone fără tapițerie sau a unei tapițerii interioare care întrerupe suprafața scaunului; (ii)  forma porțiunii de podea aflată imediat în fața unui presupus loc așezat (de exemplu, prezența unui tunel) împiedică poziționarea picioarelor manechinului în mod natural.

2.1.4.

În ceea ce privește vehiculele care fac obiectul Regulamentelor ONU nr. 66 și nr. 107, dimensiunea menționată la punctul 2.1.3 litera (b) are în vedere spațiul minim necesar pentru o persoană în funcție de diversele clase de vehicule.

2.1.5.

Atunci când un vehicul dispune de ancoraje pentru un scaun amovibil, acesta este luat în considerare la determinarea numărului de locuri așezate.

2.1.6.

O zonă destinată unui scaun rulant ocupat este considerată un loc așezat. 2.1.6.1. Prezenta dispoziție nu aduce atingere cerințelor de la punctele 3.6.1 și 3.7 din anexa 8 la Regulamentul ONU nr. 107.

2.2.   Masă maximă

2.2.1.

În cazul unui autotractor pentru semiremorcă, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea vehiculului include masa maximă a semiremorcii suportate de dispozitivul de cuplare tip șa.

2.2.2.

În cazul unui autovehicul care poate să tracteze o remorcă cu axă centrală sau o remorcă cu proțap rigid, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea autovehiculului include masa maximă transferată vehiculului tractor de cuplaj.

2.2.3.

În cazul unei semiremorci, al unei remorci cu axă centrală sau al unei remorci cu proțap rigid, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea vehiculului corespunde masei maxime transmise la sol de către roțile unei axe sau ale unui grup de axe atunci când este cuplat la vehiculul tractor.

2.2.4.

În cazul unui dispozitiv de tractare tip „dolly”, masa maximă care se ia în considerare pentru clasificarea vehiculului include masa maximă a semiremorcii suportate de dispozitivul de cuplare tip șa.

2.3.   Echipamente speciale

2.3.1.

Vehiculele care sunt echipate în principal cu echipamente fixe, cum ar fi mașinile sau aparate, sunt considerate ca aparținând categoriei N sau O.

2.4.   Unități

2.4.1.

Cu excepția cazului în care se menționează altfel, orice unitate de măsură și simbol asociat sunt conforme cu Directiva 80/181/CEE a Consiliului ( 8 ).

3.   Clasificarea în categorii de vehicule

3.1.	Producătorul este responsabil pentru clasificarea unui tip de vehicul într-o categorie specifică. În acest scop, se respectă toate criteriile relevante descrise în prezenta anexă.

3.2.	Autoritatea de omologare poate solicita de la producător informații suplimentare corespunzătoare în scopul de a demonstra că un tip de vehicul trebuie să fie clasificat ca vehicul cu destinație specială în grupul special („cod SG”).

PARTEA A

Criterii pentru clasificarea vehiculelor

1.   Categorii de vehicule

În scopul omologărilor UE de tip și omologărilor naționale de tip, precum și al omologării UE individuale și al omologării naționale individuale, vehiculele se împart în categorii în conformitate cu clasificarea menționată la articolul 4.

Omologarea se poate acorda numai pentru categoriile menționate la articolul 4 alineatul (1).

2.   Subcategorii de vehicule

2.1.   Vehicule de teren

„Vehicul de teren (ORV)” înseamnă un vehicul care aparține fie categoriei M, fie categoriei N, având caracteristici tehnice specifice care permit utilizarea acestuia în afara drumurilor normale.

Pentru aceste categorii de vehicule, se adaugă litera „G” ca sufix la litera și numărul de identificare a categoriei de vehicul.

Criteriile pentru clasificarea vehiculelor în subcategoria vehiculelor de teren (ORV) se specifică la punctul 4 al acestei părți.

2.2.   Vehicule cu destinație specială (SPV)

2.2.1.

Pentru vehiculele incomplete care sunt destinate a fi clasificate în subcategoria vehiculelor cu destinație specială, se adaugă litera „S” ca sufix la litera și numărul de identificare a categoriei de vehicul. Diversele tipuri de vehicule cu destinație specială sunt definite și enumerate la punctul 5.

2.3.   Vehicule de teren cu destinație specială

2.3.1.

„Vehicul de teren cu destinație specială (ORV-SPV)” înseamnă un vehicul care aparține fie categoriei M, fie categoriei N, având caracteristicile tehnice specifice menționate la punctele 2.1 și 2.2. Pentru aceste categorii de vehicule, se adaugă litera „G” ca sufix la litera și numărul de identificare a categoriei de vehicul. În plus, pentru vehiculele incomplete care sunt destinate a fi clasificate în subcategoria vehiculelor cu destinație specială, se adaugă litera „S” ca sufix secundar.

3.   Criterii pentru clasificarea vehiculelor în categoria N

3.1.	Clasificarea unui tip de vehicul în categoria N se bazează pe caracteristicile tehnice ale vehiculului, astfel cum sunt menționate la punctele 3.2-3.6.

3.2.	În principiu, compartimentul (compartimentele) în care se găsesc toate locurile așezate este (sunt) complet separat(e) de suprafața pentru încărcătură.

3.3.

Prin derogare de la cerințele prevăzute la punctul 3.2, se pot transporta persoane și mărfuri în același compartiment cu condiția ca suprafața de încărcare să fie echipată cu dispozitive de protecție concepute să protejeze persoanele transportate împotriva deplasării încărcăturii în timpul condusului, inclusiv în caz de frânare bruscă și de viraje strânse.

3.4.

Dispozitivele de asigurare sau de fixare a mărfurilor destinate să fixeze încărcătura astfel cum se prevede la punctul 3.3, precum și sistemele de compartimentare destinate vehiculelor care nu depășesc 7,5 tone sunt concepute în conformitate cu dispozițiile din secțiunile 3 și 4 ale standardului internațional ISO 27956:2009 „Road vehicles – Securing of cargo in delivery vans – Requirements and test methods” (Vehicule rutiere – Fixarea încărcăturii în autoutilitare – Cerințe și metode de încercare). 3.4.1. Cerințele menționate la punctul 3.4 pot fi verificate în baza unei declarații de conformitate furnizate de producător. 3.4.2. Ca alternativă la cerințele de la punctul 3.4, producătorul poate demonstra satisfăcător autorității de omologare că dispozitivele de asigurare a mărfurilor montate prezintă un nivel de protecție echivalent cu cel prevăzut în standardul menționat.

3.5.	Numărul locurilor așezate, exclusiv cel al conducătorului auto, nu depășește: (a)  6, în cazul vehiculelor din categoria N1; (b)  8, în cazul vehiculelor din categoria N2 sau N3.

3.6.

Vehiculele trebuie să prezinte o capacitate de transport de marfă egală sau mai mare decât capacitatea de transport de persoane exprimată în kg 3.6.1. În acest scop, următoarele ecuații trebuie satisfăcute în toate configurațiile, în special când sunt ocupate toate locurile așezate: (a)  când N = 0: P – M ≥ 100 kg (b)  când 0 < N ≤ 2: P – (M + N × 68) ≥ 150 kg; (c)  când N > 2: P – (M + N × 68) ≥ N × 68; unde literele au următoarea semnificație: „P” este masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; „M” este masa în stare de funcționare; „N” este numărul locurilor așezate, exclusiv cel al conducătorului auto. 3.6.2. Masa echipamentului care se montează pe vehicul în scopul de a transporta mărfuri (de exemplu, rezervor, caroserie etc.), de a manevra mărfuri (de exemplu, macara, elevator etc.) și de a fixa mărfuri (de exemplu, dispozitive de fixare a încărcăturii) este inclusă în M. 3.6.3. Masa echipamentului care nu este utilizat în scopurile menționate la punctul 3.6.2 (cum ar fi un compresor, un cric, un generator de energie electrică, un echipament de radiodifuziune etc.) nu este inclusă în M în scopul aplicării formulelor menționate la punctul 3.6.1.

3.7.	Cerințele menționate la punctele 3.2-3.6 se îndeplinesc pentru toate variantele și versiunile din cadrul tipului de vehicul.

3.8.

Criterii pentru clasificarea vehiculelor în categoria N1. 3.8.1. Un vehicul este clasificat în categoria N1 când sunt îndeplinite toate criteriile aplicabile. În cazul în care nu sunt îndeplinite unul sau mai multe criterii, vehiculul este clasificat în categoria M1. 3.8.2. În plus față de criteriile generale menționate la punctele 3.2-3.6, se îndeplinesc criteriile specificate la prezentul punct pentru clasificarea vehiculelor pentru care compartimentul în care se află conducătorul auto și încărcătura sunt amplasate în cadrul unei singure unități (respectiv caroseria „BB”). 3.8.2.1. Faptul că un perete sau un sistem de compartimentare, complet sau parțial, este montat între un rând de scaune și zona de încărcare nu elimină obligația de a îndeplini criteriile solicitate. 3.8.2.2. Criteriile sunt următoarele: (a)  încărcarea mărfurilor este posibilă printr-o ușă-spate, un hayon sau o ușă laterală concepută și fabricată în scopul respectiv; (b)  în cazul unei uși-spate sau al unui hayon, deschiderea pentru încărcare îndeplinește următoarele cerințe: (i)  în cazul în care vehiculul este echipat numai cu un rând de scaune sau numai cu scaunul pentru conducătorul auto, înălțimea minimă a deschiderii pentru încărcare este de cel puțin 600 mm; (ii)  în cazul în care vehiculul este echipat cu două sau mai multe rânduri de scaune, înălțimea minimă a deschiderii pentru încărcare este de cel puțin 800 mm și prezintă o suprafață de cel puțin 12 800  cm2; (c)  zona de încărcare îndeplinește următoarele condiții: „zonă de încărcare” înseamnă partea vehiculului situată în spatele rândului (rândurilor) de scaune sau în spatele scaunului conducătorului auto atunci când vehiculul este echipat numai cu un scaun al conducătorului auto; (i)  suprafața de încărcare a zonei de încărcare este, în general, plată; (ii)  în cazul în care vehiculul este echipat numai cu un rând de scaune sau cu un scaun, lungimea minimă a zonei de încărcare este de cel puțin 40 % din ampatament; (iii)  în cazul în care vehiculul este echipat cu două sau mai multe rânduri de scaune, lungimea minimă a zonei de încărcare este de cel puțin 30 % din ampatament. În cazul în care scaunele ultimului rând de scaune pot fi îndepărtate cu ușurință din vehicul fără a se utiliza instrumente speciale, cerințele privind lungimea zonei de încărcare se îndeplinesc cu toate scaunele instalate în vehicul; (iv)  cerințele privind lungimea zonei de încărcare se îndeplinesc atunci când scaunele primului sau ultimului rând, după caz, sunt verticale în poziția lor normală de utilizare de către ocupanții vehiculului. 3.8.2.3. Condiții specifice pentru măsurare 3.8.2.3.1.   Definiții (a)  „Înălțimea deschiderii pentru încărcare” înseamnă distanța verticală între două planuri orizontale tangente respectiv la cel mai ridicat punct al părții inferioare a ușii și cel mai jos punct al părții superioare a ușii. (b)  „Suprafața deschiderii pentru încărcare” înseamnă cea mai mare suprafață a proiecției ortogonale pe un plan vertical, perpendicular pe axa centrală a vehiculului, a deschiderii maxime permise atunci când ușa (ușile) spate sau hayonul este (sunt) larg deschisă (deschise) (deschis). (c)  „Ampatament”, în sensul aplicării formulelor de la punctele 3.8.2.2 și 3.8.3.1, înseamnă distanța dintre: (i)  linia mediană a axei din față și linia mediană a celei de-a doua axe, în cazul unui vehicul cu două axe; sau (ii)  linia mediană a axei din față și linia mediană a unei axe virtuale situată la aceeași distanță de a doua și a treia axă în cazul unui vehicul cu trei axe. 3.8.2.3.2.   Reglarea scaunului (a)  Scaunele se reglează în pozițiile lor posterioare extreme. (b)  Spătarul scaunului, dacă este reglabil, se reglează astfel încât să poată fi montat dispozitivul tridimensional la punctul H, la un unghi de înclinare al trunchiului de 25 de grade. (c)  Spătarul scaunului, dacă nu este reglabil, trebuie să fie în poziția stabilită de producătorul vehiculului. (d)  Dacă scaunul se poate ajusta în înălțime, se ajustează în poziția cea mai joasă. 3.8.2.3.3.   Condiții privind vehiculul (a)  Vehiculul trebuie să fie în condiții de încărcare corespunzătoare masei sale maxime; (b)  Roțile vehiculului sunt orientate spre înainte. 3.8.2.3.4. Cerințele de la punctul 3.8.2.3.2 nu se aplică atunci când vehiculul este echipat cu un perete sau un dispozitiv despărțitor. 3.8.2.3.5. Măsurarea lungimii zonei de încărcare (a)  Atunci când vehiculul nu este echipat cu un dispozitiv despărțitor sau un perete, lungimea se măsoară de la un plan vertical tangent la punctul posterior extern al părții superioare a spătarului scaunului până la panoul posterior intern sau la ușă sau la hayon, în poziție închisă. (b)  Atunci când vehiculul este echipat cu un dispozitiv despărțitor sau un perete, lungimea se măsoară de la un plan vertical tangent la punctul posterior extern al dispozitivului despărțitor sau al peretelui până la panoul posterior interior sau la ușă sau la hayon, după caz, în poziție închisă. (c)  Cerințele privind lungimea se îndeplinesc cel puțin de-a lungul unei linii orizontale situate în planul vertical longitudinal care trece prin axa centrală a vehiculului, la nivelul podelei de încărcare. 3.8.3. În plus față de criteriile generale menționate la punctele 3.2-3.6, criteriile specificate la prezentul punct se îndeplinesc pentru clasificarea vehiculelor pentru care compartimentul unde este poziționat conducătorul auto și încărcătura nu sunt în cadrul unei singure unități (de exemplu, caroseria „BE”). 3.8.3.1. Atunci când vehiculul este echipat cu o caroserie închisă, se aplică următoarele: (a)  încărcarea mărfurilor este posibilă printr-o ușă-spate, un hayon, un panou sau prin alte mijloace; (b)  înălțimea minimă a deschiderii pentru încărcare este de cel puțin 800 mm, iar deschiderea prezintă o suprafață de cel puțin 12 800 cm2; (c)  lungimea minimă a zonei de încărcare este de cel puțin 40 % din ampatament. 3.8.3.2. Atunci când vehiculul este echipat cu o zonă de încărcare deschisă, se aplică numai dispozițiile menționate la punctul 3.8.3.1 literele (a) și (c). 3.8.3.3. Pentru aplicarea dispozițiilor menționate la punctul 3.8.3, se aplică definițiile de la punctul 3.8.2.3.1. 3.8.3.4. Cu toate acestea, cerințele privind lungimea zonei de încărcare se îndeplinesc de-a lungul unei linii orizontale situate în planul longitudinal care trece prin axa centrală a vehiculului la nivelului podelei de încărcare.

4.   Criterii pentru clasificarea vehiculelor în subcategoria vehiculelor de teren

4.1.

Vehiculele din categoriile M1 sau N1 se clasifică în subcategoria vehiculelor de teren dacă îndeplinesc în același timp următoarele condiții: (a)  cel puțin o axă față și cel puțin o axă spate concepute să fie acționate simultan, indiferent dacă o axă motoare poate fi decuplată; (b)  sunt echipate cu cel puțin un mecanism de blocare a diferențialului sau cu un mecanism cu efect similar; (c)  pot să urce o rampă cu înclinarea de cel puțin 25 % fără remorcă; (d)  îndeplinesc cinci din următoarele șase cerințe: (i)  unghiul de atac este de cel puțin 25 de grade; (ii)  unghiul de degajare este de cel puțin 20 de grade; (iii)  unghiul de rampă este de cel puțin 20 de grade; (iv)  garda la sol sub axa față este de cel puțin 180 mm; (v)  garda la sol sub axa spate este de cel puțin 180 mm; (vi)  garda la sol între axe este de cel puțin 200 mm.

4.2.

Vehiculele care aparțin categoriilor M2, N2 sau M3, a căror masă maximă nu depășește 12 tone, se clasifică în subcategoria vehiculelor de teren dacă îndeplinesc fie condiția prevăzută la litera (a) fie condițiile prevăzute atât la litera (b) cât și la litera (c): (a)  toate axele lor sunt acționate simultan, indiferent dacă una sau mai multe axe motoare poate (pot) fi decuplată (decuplate); (b)  (i)  cel puțin o axă față și cel puțin o axă spate sunt concepute să fie acționate simultan, indiferent dacă o axă motoare poate fi decuplată; (ii)  sunt echipate cu cel puțin un mecanism de blocare a diferențialului sau cu un mecanism care are același efect; (iii)  pot să urce o rampă cu înclinarea de 25 % fără remorcă; (c)  îndeplinesc cel puțin cinci dintre următoarele șase cerințe, dacă masa lor maximă nu depășește 7,5 tone, și cel puțin patru, dacă masa lor maximă depășește 7,5 tone: (i)  unghiul de atac este de cel puțin 25 de grade; (ii)  unghiul de degajare este de cel puțin 25 de grade; (iii)  unghiul de rampă este de cel puțin 25 de grade; (iv)  garda la sol sub axa față este de cel puțin 250 mm; (v)  garda la sol între axe este de cel puțin 300 mm; (vi)  garda la sol sub axa spate este de cel puțin 250 mm.

4.3.

Vehiculele care aparțin categoriilor M3 sau N3 a căror masă maximă depășește 12 tone se clasifică în subcategoria vehiculelor de teren dacă îndeplinesc fie condiția stabilită la litera (a) fie condițiile prevăzute atât la litera (b) cât și la litera (c): (a)  toate axele lor sunt acționate simultan, indiferent dacă una sau mai multe axe motoare poate (pot) fi decuplată (decuplate), (b)  (i)  cel puțin jumătate dintre axe (sau două dintre cele trei axe, în cazul unui vehicul cu trei axe, și trei axe, în cazul unui vehicul cu cinci axe) sunt concepute să fie acționate simultan, indiferent dacă o axă motoare poate fi decuplată; (ii)  există cel puțin un mecanism de blocare a diferențialului sau un mecanism cu efect similar; (iii)  pot să urce o rampă cu înclinarea de 25 % fără remorcă; (c)  îndeplinesc cel puțin patru dintre următoarele șase cerințe: (i)  unghiul de atac este de cel puțin 25 de grade; (ii)  unghiul de degajare este de cel puțin 25 de grade; (iii)  unghiul de rampă este de cel puțin 25 de grade; (iv)  garda la sol sub axa față este de cel puțin 250 mm; (v)  garda la sol între axe este de cel puțin 300 mm; (vi)  garda la sol sub axa spate este de cel puțin 250 mm.

4.4.	Procedura pentru verificarea conformității cu dispozițiile geometrice menționate în prezenta parte este stabilită în apendicele 1.

4.5.

Cerințele de la punctul 4.1 litera (a), punctul 4.2 literele (a) și (b) și punctul 4.3 literele (a) și (b) privind axele acționate simultan sunt considerate ca fiind îndeplinite dacă una dintre următoarele condiții este îndeplinită: (a)  transmiterea puterii de tracțiune către toate axele se efectuează exclusiv prin mijloace mecanice, ceea ce asigură tracțiunea pe terenuri neamenajate dificile; sau (b)  fiecare dintre roțile axei în cauză este acționată de un motor hidraulic sau de un motor electric individual. În cazul în care axele, conform cerințelor de la punctul 4.1 litera (a), punctul 4.2 literele (a) și (b) și punctul 4.3 literele (a) și (b) privind axele acționate simultan, nu sunt acționate exclusiv prin mijloace mecanice, propulsia fiecărei roți în parte este concepută pentru funcționarea pe terenuri neamenajate dificile. În acest caz, este necesar să se asigure că cel puțin 75 % din puterea de tracțiune totală se poate transmite roții în cauză atunci când condițiile de tracțiune pentru celelalte roți nu permit transmiterea puterii de tracțiune în mod corespunzător prin intermediul acestor roți. Sistemul de transmisie auxiliar prevăzut la punctul 4.5 litera (b) nu permite decuplarea automată a puterii de tracțiune până când vehiculul nu atinge 75 % din viteza maximă prin construcție a vehiculului sau până când nu atinge viteza de 65 km/h.

5.   Vehicule cu destinație specială

6.   Comentarii

6.1.

Omologarea de tip nu se acordă: (a)  unui dispozitiv de tractare tip „dolly”, astfel cum este definit la punctul 5.9 din prezenta parte; (b)  unei remorci cu proțap rigid, astfel cum este definită la punctul 5.4 din partea C; (c)  remorcilor care pot transporta persoane, atunci când rulează pe drum.

6.2.	Punctul 6.1 nu aduce atingere articolului 42 privind omologarea națională de tip pentru seriile mici.

PARTEA B

Criterii pentru tipuri de vehicule, variante și versiuni

1.   Categoria M1

1.1.   Tip de vehicul

1.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  concepția și modul de asamblare a părților principale ale structurii caroseriei, în cazul unei caroserii autoportante. Aceeași dispoziție se aplică vehiculelor a căror caroserie este fixată cu șuruburi sau sudată pe un cadru separat;

1.1.2.

Prin derogare de la cerințele prevăzute la punctul 1.1.1 litera (b), atunci când producătorul utilizează porțiunea din podea a structurii caroseriei, precum și elementele constituente principale care formează partea din față a structurii caroseriei localizate direct în zona din fața parbrizului, pentru construcția diferitelor tipuri de caroserie (de exemplu, berlină și cupeu), se poate considera că vehiculele respective aparțin aceluiași tip. Producătorul furnizează dovezi în acest sens.

1.1.3.

Un tip conține cel puțin o variantă și o versiune.

1.2.   Variantă

1.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive următoare: (a)  numărul ușilor laterale sau tipul de caroserie, astfel cum se definește la punctul 2 din partea C, atunci când producătorul utilizează criteriul de la punctul 1.1.2; (b)  motorul, cu privire la următoarele caracteristici constructive: (i)  tipul de alimentare cu energie (motor cu ardere internă, motor electric sau altul); (ii)  principiul de funcționare (aprindere prin scânteie, aprindere prin comprimare sau altul); (iii)  numărul și dispunerea cilindrilor, în cazul motorului cu ardere internă (L4, V6 sau altul); (c)  numărul de axe; (d)  numărul de axe motoare și interconectarea lor; (e)  numărul de axe de direcție; (f)  stadiul de completare (de exemplu, complet/incomplet); (g)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

1.3.   Versiune

1.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  cilindreea, în cazul motorului cu ardere internă; (c)  puterea maximă a motorului sau puterea nominală continuă maximă (motor electric); (d)  tipul combustibilului (benzină, motorină, GPL, bicombustibil sau altul); (e)  numărul maxim de locuri așezate; (f)  nivelul sonor al vehiculului în mers; (g)  nivelul emisiilor de gaze de evacuare (de exemplu, Euro 5, Euro 6 sau altul); (h)  emisiile de CO2 combinate, în condiții mixte sau ponderate; (i)  consumul de energie electrică (ponderat, condiții mixte); (j)  consumul de combustibil combinat, în condiții mixte sau ponderate. Ca alternativă la criteriile prevăzute la literele (h), (i) și (j), vehiculele grupate într-o versiune au în comun toate testele efectuate pentru calculul emisiilor de CO2, al consumului de energie electrică și al consumului de combustibil în conformitate cu subanexa 6 la anexa XXI la Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei ( 9 ).

2.   Categoriile M2 și M3

2.1.   Tip de vehicul

2.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  categoria; (c)  următoarele aspecte constructive și de proiectare: (i)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează șasiul; (ii)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează structura caroseriei, în cazul unei caroserii autoportante; (d)  numărul de niveluri (cu un nivel/cu două niveluri); (e)  numărul de secțiuni (rigide/articulate); (f)  numărul de axe; (g)  modul de alimentare cu energie (intern sau extern);

2.1.2.

Un tip de vehicul conține cel puțin o variantă și o versiune.

2.2.   Variantă

2.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun toate caracteristicile constructive următoare: (a)  tipul de caroserie, astfel cum se definește în punctul 3 din partea C; (b)  clasa sau combinația de clase de vehicule, astfel cum se definește la punctul 2.1.1 din Regulamentul ONU nr. 107 (numai în cazul vehiculelor complete și completate); (c)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (d)  motorul, cu privire la următoarele caracteristici constructive: (i)  tipul de alimentare cu energie (motor cu ardere internă, motor electric sau altul); (ii)  principiul de funcționare (aprindere prin scânteie, aprindere prin comprimare sau altul); (iii)  numărul și dispunerea cilindrilor, în cazul motorului cu ardere internă (L6, V8 sau altul); (e)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

2.3.   Versiune

2.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun toate caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  capacitatea vehiculului de a tracta sau nu o remorcă; (c)  cilindreea, în cazul motorului cu ardere internă; (d)  puterea maximă a motorului sau puterea nominală continuă maximă (motor electric); (e)  tipul combustibilului (benzină, motorină, GPL, bicombustibil sau altul); (f)  nivelul sonor al vehiculului în mers; (g)  nivelul emisiilor de gaze de evacuare (de exemplu, Euro IV, Euro V sau altul).

3.   Categoria N1

3.1.   Tip de vehicul

3.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  proiectarea și modul de asamblare ale părților principale ale structurii caroseriei, în cazul unei caroserii autoportante; (c)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează șasiul în cazul unei caroserii neautoportante.

3.1.2.

Prin derogare de la cerințele prevăzute la punctul 3.1.1 litera (b), atunci când producătorul utilizează porțiunea din podea a structurii caroseriei, precum și elementele constituente principale care formează partea din față a structurii caroseriei localizate direct în zona din fața parbrizului, pentru construcția diferitelor tipuri de caroserie (de exemplu, o camionetă și un șasiu-cabină, diferite ampatamente și diferite înălțimi ale acoperișului), se poate considera că vehiculele respective aparțin aceluiași tip. Producătorul furnizează dovezi în acest sens.

3.1.3.

Un tip de vehicul constă cel puțin într-o variantă și o versiune.

3.2.   Variantă

3.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive următoare: (a)  numărul ușilor laterale sau tipul de caroserie, astfel cum se definește în punctul 4 din partea C (pentru vehicule complete și completate) atunci când producătorul utilizează criteriul de la punctul 3.1.2; (b)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (c)  motorul, cu privire la următoarele caracteristici constructive: (i)  tipul de alimentare cu energie (motor cu ardere internă, motor electric sau altul); (ii)  principiul de funcționare (aprindere prin scânteie, aprindere prin comprimare sau altul); (iii)  numărul și dispunerea cilindrilor, în cazul motorului cu ardere internă (L6, V8 sau altul); (d)  numărul de axe; (e)  numărul de axe motoare și interconectarea lor; (f)  numărul de axe de direcție; (g)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

3.3.   Versiune

3.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  cilindreea, în cazul motorului cu ardere internă; (c)  puterea maximă a motorului sau puterea nominală continuă maximă (motor electric); (d)  tipul combustibilului (benzină, motorină, GPL, bicombustibil sau altul); (e)  numărul maxim de locuri așezate; (f)  nivelul sonor al vehiculului în mers; (g)  nivelul emisiilor de gaze de evacuare (de exemplu, Euro 5, Euro 6 sau altul); (h)  emisiile de CO2 combinate, în condiții mixte sau ponderate; (i)  consumul de energie electrică (ponderat, condiții mixte); (j)  consumul de combustibil combinat, în condiții mixte sau ponderate. (k)  existența unui set unic de tehnologii inovatoare, astfel cum este precizat la articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ). Ca alternativă la criteriile prevăzute la literele (h), (i) și (j), vehiculele grupate într-o versiune au în comun toate testele efectuate pentru calculul emisiilor de CO2, al consumului de energie electrică și al consumului de combustibil în conformitate cu subanexa 6 la anexa XXI la Regulamentul (UE) 2017/1151.

4.   Categoriile N2 și N3

4.1.   Tip de vehicul

4.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  categoria; (c)  proiectarea și construcția șasiului care sunt comune unei linii unice de produse; (d)  numărul de axe.

4.1.2.

Un tip de vehicul constă cel puțin într-o variantă și o versiune.

4.2.   Variantă

4.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive următoare: (a)  conceptul structural al caroseriei sau tipul de caroserie astfel cum se menționează la punctul 4 din partea C și în apendicele 2 (numai pentru vehicule complete și completate); (b)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (c)  motorul, cu privire la următoarele caracteristici constructive: (i)  tipul de alimentare cu energie (motor cu ardere internă, motor electric sau altul); (ii)  principiul de funcționare (aprindere prin scânteie, aprindere prin comprimare sau altul); (iii)  numărul și dispunerea cilindrilor, în cazul motorului cu ardere internă (L6, V8 sau altul); (d)  numărul de axe motoare și interconectarea lor; (e)  numărul de axe de direcție; (f)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

4.3.   Versiune

4.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  capacitatea vehiculului de a tracta sau nu o remorcă, după cum urmează: (i)  o remorcă fără sistem de frânare; (ii)  o remorcă cu un sistem de frânare inerțială, astfel cum se definește la punctul 2.12 din Regulamentul ONU nr. 13; (iii)  o remorcă cu un sistem de frânare continuă sau semicontinuă, astfel cum se definește la punctele 2.9 și 2.10 din Regulamentul ONU nr. 13; (iv)  o remorcă din categoria O4 care determină o masă maximă a combinației care nu depășește 44 de tone; (v)  o remorcă din categoria O4 care determină o masă maximă a combinației care depășește 44 de tone; (c)  cilindreea; (d)  puterea maximă a motorului; (e)  tipul combustibilului (benzină, motorină, GPL, bicombustibil sau altul); (f)  nivelul sonor al vehiculului în mers; (g)  nivelul emisiilor de gaze de evacuare (de exemplu, Euro IV, Euro V sau altul).

5.   Categoriile O1 și O2

5.1.   Tip de vehicul

5.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  categoria; (c)  conceptul, astfel cum se definește la punctul 5 din partea C; (d)  următoarele aspecte constructive și de proiectare: (i)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează șasiul; (ii)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează structura caroseriei, în cazul unei caroserii autoportante; (e)  numărul de axe.

5.1.2.

Un tip de vehicul constă cel puțin într-o variantă și o versiune.

5.2.   Variantă

5.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive următoare: (a)  tipul de caroserie, astfel cum se menționează în apendicele 2 (pentru vehicule complete și completate); (b)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (c)  tipul sistemului de frânare (de exemplu, fără frâne/inerțial/servofrână); (d)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

5.3.   Versiune

5.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  conceptul de suspensie (pneumatică, metalică sau de cauciuc, bară de torsiune sau alt tip de suspensie); (c)  concepția proțapului (triunghi, țeavă sau altul).

6.   Categoriile O3 și O4

6.1.   Tip de vehicul

6.1.1.

Un „tip de vehicul” constă în vehicule care au în comun caracteristicile următoare: (a)  denumirea societății producătorului. O modificare a formei juridice a proprietății societății nu necesită acordarea unei noi omologări; (b)  categoria; (c)  concepția remorcii, în ceea ce privește definițiile de la punctul 5 din partea C; (d)  următoarele aspecte constructive și de proiectare: (i)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează șasiul; (ii)  proiectarea și construcția elementelor constituente esențiale care formează structura caroseriei, în cazul remorcilor autoportante; (e)  numărul de axe.

6.1.2.

Un tip de vehicul constă cel puțin într-o variantă și o versiune.

6.2.   Variante

6.2.1.

O „variantă” în cadrul unui tip de vehicul grupează vehiculele care au în comun caracteristicile constructive și de proiectare următoare: (a)  tipul de caroserie, astfel cum se menționează în apendicele 2 (pentru vehicule complete și completate); (b)  stadiul completării (de exemplu, complet/incomplet/completat); (c)  concepția suspensiei (suspensie metalică, pneumatică sau hidraulică); (d)  următoarele caracteristici tehnice: (i)  capacitatea șasiului de a fi sau nu extensibil; (ii)  înălțimea platformei (normală, joasă, semijoasă etc.); (e)  în cazul vehiculelor fabricate în mai multe etape, producătorul și tipul vehiculului din etapa anterioară.

6.3.   Versiuni

6.3.1.

O „versiune” în cadrul unei variante grupează vehiculele care au în comun caracteristicile următoare: (a)  masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură; (b)  subdiviziunile sau combinația de subdiviziuni menționate la punctele 3.2 și 3.3 din anexa I la Directiva 96/53/CE, în care se încadrează distanța dintre două axe consecutive care formează un grup; (c)  definiția axelor, în ceea ce privește următoarele aspecte: (i)  axe liftabile (număr și poziție); (ii)  axe încărcabile (număr și poziție); (iii)  axe de direcție (număr și poziție).

7.   Cerințe comune pentru toate categoriile de vehicule

7.1.

Atunci când un vehicul aparține mai multor categorii datorită masei sale maxime sau numărului de locuri așezate sau ambelor, producătorul poate selecționa utilizarea criteriilor unei categorii de vehicule sau ale altei categorii pentru a defini variantele și versiunile. 7.1.1. Exemple: (a)  un vehicul „A” poate fi omologat de tip ca N1 (3,5 tone) și N2 (4,2 tone) în raport cu masa maximă. În acest caz, parametrii menționați în categoria N1 pot fi folosiți și pentru vehiculul care intră în categoria N2 (sau invers); (b)  un vehicul „B” poate fi omologat de tip ca M1 și M2 în raport cu numărul de locuri așezate (7 + 1 sau 10 + 1); parametrii menționați la categoria M1 pot fi utilizați și pentru vehiculul care aparține M2 (sau viceversa).

7.2.

Un vehicul din categoria N poate fi supus omologării de tip în funcție de prevederile cerute pentru categoria M1 sau M2, după caz, când se intenționează să fie convertit într-un vehicul din categoria respectivă în timpul etapei următoare a unei proceduri de omologare de tip în mai multe etape. 7.2.1. Această opțiune este permisă numai pentru vehiculele incomplete. Astfel de vehicule se identifică printr-un cod de variantă specific furnizat de producătorul vehiculului de bază.

7.3.

Denumiri ale tipului, variantei și versiunii 7.3.1. Producătorul atribuie fiecărui tip de vehicul, precum și fiecărei variante și versiuni, un cod alfanumeric alcătuit din litere romane și/sau cifre arabe. Utilizarea parantezelor și a cratimelor este permisă numai dacă acestea nu înlocuiesc o literă sau o cifră. 7.3.2. Întregul cod este denumit: Tip-Variantă-Versiune sau „TVV”. 7.3.3. TVV identifică în mod clar și univoc o combinație unică de caracteristici tehnice în raport cu criteriile definite în prezenta parte. 7.3.4. Același producător poate utiliza același cod pentru a defini un tip de vehicul atunci când acesta se încadrează în două sau mai multe categorii. 7.3.5. Același producător nu utilizează același cod pentru a defini un tip de vehicul pentru mai mult de o omologare de tip în cadrul aceleiași categorii de vehicul.

7.4.

Numărul de caractere pentru TVV 7.4.1. Numărul de caractere nu depășește: (a)  15 pentru codul tipului de vehicul; (b)  25 pentru codul unei variante; (c)  35 pentru codul unei versiuni. 7.4.2. TVV alfanumeric complet nu conține mai mult de 75 de caractere. 7.4.3. Atunci când TVV este utilizat ca un întreg, se lasă un spațiu între tip, variantă și versiune. Exemplu de TVV: 159AF[…spațiu]0054[…spațiu]977K(BE).

PARTEA C

Definiții ale tipurilor de caroserie

1.   Considerații generale

1.1.	Tipul de caroserie, precum și codul pentru caroserie se indică prin intermediul codurilor. Lista codurilor se aplică în principal vehiculelor complete și completate.

1.2.	În ceea ce privește vehiculele din categoria M, tipul de caroserie constă în două litere, astfel cum se specifică la punctele 2 și 3.

1.3.	În ceea ce privește vehiculele din categoriile N și O, tipul de caroserie constă în două litere, astfel cum se specifică la punctele 4 și 5.

1.4.	Atunci când este necesar (în special pentru tipurile de caroserie menționate la punctele 4.1 și 4.6 și, respectiv, 5.1-5.4), acestea sunt suplimentate cu două cifre. 1.4.1. Lista cifrelor figurează în apendicele 2.

1.5.	Pentru vehiculele cu destinație specială, tipul de caroserie care urmează să fie utilizat este legat de categoria de vehicul.

2.   Vehicule din categoria M1

3.   Vehicule din categoria M2 sau M3

4.   Autovehicule din categoria N1, N2 sau N3

5.   Vehicule din categoria O

---

Apendicele 1

Procedură pentru a verifica dacă un vehicul poate fi clasificat în categoria vehiculelor de teren

1.   Considerații generale

1.1.	În scopul clasificării unui vehicul în categoria vehiculelor de teren, se aplică procedura descrisă în prezentul apendice.

2.   Condiții de încercare pentru măsurări geometrice

2.1.

Vehiculele aparținând categoriei M1 sau N1 sunt fără încărcătură, cu un manechin al unui bărbat având percentila 50 instalat pe scaunul conducătorului auto și echipate cu lichid de răcire, lubrifianți, combustibil, scule, roată de rezervă (dacă acestea sunt echipamente originale furnizate de producător). Manechinul poate fi înlocuit de un dispozitiv similar având aceeași masă.

2.2.	Vehiculele, altele decât cele menționate la punctul 2.1, sunt încărcate până ajung la masa maximă tehnic admisibilă cu încărcătură. Repartizarea masei pe axe este astfel încât să reprezinte situația cea mai defavorabilă cu privire la respectarea criteriilor respective.

2.3.

Un vehicul reprezentativ pentru tip este pus la dispoziția serviciului tehnic în condițiile specificate la punctul 2.1 sau 2.2. Vehiculul este oprit, cu roțile orientate înspre înainte. Suprafața pe care se efectuează măsurătorile este cât se poate de plană și de orizontală (înclinare maximă 0,5 %).

3.   Măsurarea unghiurilor de atac, de degajare și de rampă

3.1.	Unghiul de atac se măsoară în conformitate cu punctul 6.10 din standardul internațional ISO 612:1978.

3.2.	Unghiul de degajare se măsoară în conformitate cu punctul 6.11 din standardul internațional ISO 612:1978.

3.3.	Unghiul de rampă se măsoară în conformitate cu punctul 6.9 din standardul internațional ISO 612:1978.

3.4.	La măsurarea unghiului de degajare, dispozitivele de protecție antiîmpănare spate care se pot regla în înălțime pot fi plasate în poziția superioară.

3.5.

Prevederea de la punctul 3.4 nu se interpretează ca o obligație de a echipa vehiculul de bază cu o protecție antiîmpănare spate ca echipament original. Cu toate acestea, producătorul vehiculului de bază informează producătorul din etapa următoare că vehiculul trebuie se respecte cerințele privind unghiul de degajare atunci când este echipat cu o protecție antiîmpănare spate.

4.   Măsurarea gărzii la sol

4.1.   Garda la sol între axe

4.1.1.

„Garda la sol între axe” înseamnă distanța cea mai mică dintre planul solului și punctul fix cel mai coborât al vehiculului. Pentru aplicarea definiției, se ține cont de distanța dintre ultima axă a unui grup de axe față și prima axă a unui grup de axe spate.

4.1.2.

Nicio parte rigidă a vehiculului nu se poate afla în zona hașurată din figură.

4.2.   Garda la sol sub o axă

4.2.1.

„Garda la sol sub o axă” înseamnă distanța de la cel mai înalt punct al arcului de cerc care trece prin centrul petei de contact a roților unei axe (roțile interioare, în cazul pneurilor jumelate) și care atinge punctul fix cel mai coborât al vehiculului între roți.

4.2.2.

După caz, măsurarea gărzii la sol se efectuează pe fiecare dintre diferitele axe ale unui grup de axe.

5.   Capacitatea de a urca o rampă

5.1.	„Capacitatea de a urca o rampă” înseamnă capacitatea unui vehicul de a urca o rampă.

5.2.	În scopul de a verifica capacitatea de a urca o rampă a unui vehicul incomplet și complet din categoriile M2, M3, N2 și N3, se efectuează o încercare.

5.3.	Serviciul tehnic efectuează încercarea unui vehicul reprezentativ pentru tipul care urmează să fie încercat.

5.4.	La cererea producătorului și în condițiile specificate în anexa VIII, capacitatea de a urca o rampă a unui tip de vehicul poate fi demonstrată printr-o încercare virtuală.

6.   Condiții de încercare și criterii de admitere/de respingere

6.1.	Se aplică condițiile prevăzute în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei ( 11 ).

6.2.	Vehiculul urcă rampa cu o viteză constantă, fără nicio alunecare a roților, longitudinal sau lateral.

---

Apendicele 2

Cifre folosite pentru a completa codurile care urmează să fie utilizate pentru diferite tipuri de caroserie

01.	Platformă;

02.	Perete rabatabil;

03.

Furgon;

04.	Caroserie condiționată cu pereți izolați și cu echipament pentru a menține temperatura interioară;

05.	Caroserie condiționată cu pereți izolați, dar fără echipament pentru a menține temperatura interioară;

06.	Cu prelată;

07.	Caroserie mobilă (suprastructură interschimbabilă);

08.	Transportator de containere;

09.	Vehicule echipate cu lift cu cârlig;

10.	Basculantă;

11.

Cisternă;

12.	Cisternă destinată transportului de mărfuri periculoase;

13.	Transport de animale vii;

14.	Transport de vehicule;

15.	Malaxor pentru beton;

16.	Autopompă pentru beton;

17.	Transport de lemn;

18.	Mașină de colectat gunoiul;

19.	Vehicule pentru măturarea și curățarea străzilor și vehicule pentru curățarea canalizărilor;

20.	Compresor;

21.	Transport de nave;

22.	Transport de planoare;

23.	Vehicule pentru vânzarea cu amănuntul sau folosite pentru a expune mărfuri;

24.	Vehicul de recuperare;

25.	Vehicul cu scară;

26.	Camion cu macara (alta decât macaraua mobilă, astfel cum se definește la punctul 5.7 din partea A);

27.	Vehicul cu platformă de lucru aeriană;

28.	Vehicul cu macara excavatoare;

29.	Remorcă cu podea coborâtă;

30.	Transport de geamuri;

31.	Vehicul de incendiu;

▼M3

32.	Prelată cu pereți rabatabili;

▼B

99.	Caroserie care nu este inclusă în prezenta listă.

---

ANEXA II

CERINȚE PENTRU OMOLOGAREA UE DE TIP A VEHICULELOR, SISTEMELOR, COMPONENTELOR SAU UNITĂȚILOR TEHNICE SEPARATE

▼M3

PARTEA I

Acte de reglementare privind omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii nelimitate

NOTE EXPLICATIVE

la tabel pentru vehiculele produse în serii nelimitate

X

:

Se aplică categoriei de vehicule, unității tehnice separate sau componentei în conformitate cu actul de reglementare, astfel cum se indică

IF

:

Se aplică numai dacă sistemul, unitatea tehnică separată sau componenta este montat(ă) pe vehiculul din categoria de vehicule respectivă

Rubricile și subiectele enumerate în tabelul de mai sus se aplică în scopul informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu partea III din anexa II la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/683, începând cu 6 decembrie 2022 pentru noile omologări de tip ale întregului vehicul și cu 6 decembrie 2024 pentru omologările existente.

Conformitatea cu Regulamentul (UE) 2019/2144 este obligatorie, însă nu este prevăzută o omologare de tip separată în temeiul regulamentului respectiv, deoarece aceasta reprezintă colectarea de elemente individuale.

Conformitatea cu rubricile G2-G12 este obligatorie; cu toate acestea, se prevede doar o singură omologare de tip fie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2007, fie în temeiul Regulamentului (CE) nr. 595/2009, în funcție de domeniul de aplicare.

---

Apendicele 1

NOTE EXPLICATIVE

la tabelele pentru vehiculele produse în serii mici

Cerințele stabilite în tabelul 1 pentru „Schema pentru seriile mici I” se aplică cu condiția ca:

În toate celelalte cazuri, se aplică cerințele prevăzute în tabelul 1 pentru „Schema pentru seriile mici II” și în tabelul 2.

X

:

Actul de reglementare se aplică în întregime după cum urmează: (a)  se solicită un certificat de omologare de tip; (b)  încercările și controalele se efectuează de către serviciul tehnic sau de către producător în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 67-81; (c)  se elaborează raportul de încercare, în conformitate cu anexa III; (d)  trebuie asigurată conformitatea producției.

A

:

Actul de reglementare se aplică după cum urmează: (a)  se îndeplinesc toate cerințele actului de reglementare, cu excepția cazului în care se prevede altfel; (b)  nu este necesar un certificat de omologare de tip; (c)  încercările și controalele se efectuează de către serviciul tehnic sau de către producător în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 67-81; (d)  se elaborează raportul de încercare, în conformitate cu anexa III; (e)  trebuie asigurată conformitatea producției.

B

:

Actul de reglementare se aplică după cum urmează: La fel ca la nota explicativă „A”, cu excepția faptului că producătorul poate efectua el însuși încercările și controalele, sub rezerva acordului autorității de omologare.

C

:

Actul de reglementare se aplică după cum urmează: (a)  trebuie îndeplinite cerințele tehnice din actul de reglementare, dar cu dispoziții tranzitorii diferite; (b)  nu este necesar un certificat de omologare de tip; (c)  încercările și controalele se efectuează de către serviciul tehnic sau de către producător în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 67-81; (d)  se elaborează raportul de încercare, în conformitate cu anexa III; (e)  trebuie asigurată conformitatea producției.

IF

:

Sistemele, unitățile tehnice separate sau componentele trebuie să îndeplinească cerințele, dacă sunt montate pe vehicul.

nu se aplică

:

Nu se aplică.

Dispozițiile specifice prevăzute în tabelele 1 și 2 nu pot fi amestecate sau combinate.

▼B

---

Apendicele 2

Cerințe pentru omologarea UE individuală a unui vehicul în temeiul articolului 44

1.   APLICARE

În sensul aplicării prezentului apendice, un vehicul este considerat nou atunci când:

2.   DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE

2.1.   Stabilirea categoriei vehiculului

Vehiculele sunt clasificate pe categorii, în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa I, după cum urmează:

Atunci când categoria vehiculului este dificil de stabilit din cauza designului caroseriei, se aplică condițiile prevăzute în anexa I.

2.2.   Cerere pentru omologarea UE individuală a vehiculelor

2.3.   Servicii tehnice însărcinate cu omologarea UE individuală a vehiculelor

2.4.   Rapoarte de încercare

2.5.   În cadrul procedurii de omologare individuală a vehiculului, fiecare vehicul în parte este controlat fizic de către serviciul tehnic.

Nu este permisă nicio excepție de la acest principiu.

2.6.   Atunci când autoritatea de omologare consideră că vehiculul îndeplinește cerințele tehnice specificate în prezentul apendice și este conform cu descrierea inclusă în cerere, acordă omologarea în conformitate cu articolul 44.

2.7.   Certificatul de omologare se întocmește în conformitate cu articolul 44.

2.8.   Autoritatea de omologare păstrează evidența tuturor omologărilor acordate în temeiul articolului 44.

3.   REEXAMINAREA CERINȚELOR TEHNICE

Lista cerințelor tehnice de la punctul 4 se reexaminează periodic, pentru a se ține cont de rezultatele lucrărilor de armonizare desfășurate în cadrul Forumului mondial pentru armonizarea reglementărilor privind vehiculele (WP.29) de la Geneva și de evoluția legislației din țările terțe.

4.   CERINȚE TEHNICE

Partea I: Vehicule din categoria M1

Partea II: Vehicule din categoria N1

Note explicative referitoare la apendicele 2

„OEM” : echipament original furnizat de către producător

„FMVSS” : Federal Motor Vehicle Safety Standard of the U.S. Department of Transportation (Standard federal privind siguranța autovehiculelor al Departamentului Transporturilor din Statele Unite)

„JSRRV” : Japan Safety Regulations for Road Vehicles (Reglementări privind siguranța vehiculelor rutiere din Japonia)

„SAE” : Society of Automotive Engineers (Societatea inginerilor din domeniul auto)

„CISPR” : Comité international spécial des perturbations radioélectriques (Comitetul special internațional privind interferențele radio).

PARTEA II

Lista regulamentelor ONU recunoscute ca alternative la directivele sau regulamentele menționate în partea I

▼M2

Atunci când se face trimitere la o directivă separată ori la un regulament separat în tabelul din partea I, o omologare de tip acordată în temeiul următoarelor regulamente ONU sau o omologare internațională universală de tip a unui vehicul complet emisă în conformitate cu Regulamentul ONU nr. 0 ( 13 ) care include o omologare de tip acordată articolului relevant în temeiul următoarelor regulamente ONU la care Uniunea a aderat în calitate de parte contractantă la Acordul din 1958 revizuit al Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite, în conformitate cu Decizia 97/836/CE a Consiliului ( 14 ) sau cu deciziile ulterioare ale Consiliului, conform articolului 3 alineatul (3) din decizia menționată, se consideră echivalentă cu o omologare UE de tip acordată în temeiul directivei sau regulamentului separat relevant.

▼B

De asemenea, se consideră echivalent cu o omologare UE de tip orice amendament ulterior al regulamentelor ONU enumerate în următorul tabel ( 15 ), sub rezerva deciziei menționate la articolul 4 alineatul (2) din Decizia 97/836/CE.

▼M3

Cerințele privind instalarea, prevăzute într-o directivă sau într-un regulament din tabelul din partea I, se aplică, de asemenea, componentelor și unităților tehnice separate omologate în conformitate cu regulamentele ONU enumerate în tabelul următor.

▼M3

PARTEA III

Lista actelor de reglementare care stabilesc cerințele pentru obținerea omologării UE de tip a vehiculelor cu destinație specială

NOTE EXPLICATIVE

la tabelele din apendicele 1-6

X

:

Conformitatea cu actul de reglementare este necesară în funcție de categoria de vehicule pentru care se solicită omologarea de tip. Se iau în considerare toate dispozițiile specifice menționate în plus față de prezenta notă explicativă.

G

:

În cazul omologării în mai multe etape, se acceptă conformitatea cu actul de reglementare în conformitate cu care a fost omologat vehiculul de bază (de exemplu, al cărui șasiu a fost utilizat pentru construcția vehiculului cu destinație specială). În acest caz, orice sisteme ale vehiculului, caracteristici, piese, echipamente, componente și unități tehnice separate care au fost modificate sau adăugate de către producător pot fi evaluate în raport cu cerințele vehiculului de bază. Se iau în considerare toate dispozițiile specifice menționate în plus față de prezenta notă explicativă.

A

:

Autoritatea de omologare poate accepta să acorde derogări, integral sau parțial, cu condiția ca producătorul să dovedească, într-un mod considerat adecvat de serviciul tehnic, că vehiculul nu poate îndeplini întregul set de cerințe din cauza destinației sale speciale. Cu toate acestea, producătorul trebuie să depună toate eforturile pentru a îndeplini cerințele în cea mai mare măsură posibilă, respectând principiul proporționalității. Derogările respective sunt descrise în partea 2 a certificatului de omologare UE de tip a vehiculului, precum și la rubrica „Observații” din certificatul de conformitate. Se iau în considerare toate dispozițiile specifice menționate în plus față de prezenta notă explicativă

---

Apendicele 1

Autorulote, ambulanțe și autovehicule funerare

---

Apendicele 2

Vehicule blindate

---

Apendicele 3

Vehicule accesibile scaunelor rulante

---

Apendicele 4

Alte vehicule cu destinație specială

(inclusiv pentru grupuri speciale, vehicule de transport pentru echipamente multiple și rulote)

---

Apendicele 5

Automacarale

---

Apendicele 6

Vehicule pentru transportul încărcăturilor excepționale

▼B

---

ANEXA III

PROCEDURI DE URMAT ÎN CADRUL OMOLOGĂRII UE DE TIP

1.   Obiectivele și domeniul de aplicare

1.1.	Prezenta anexă stabilește procedurile pentru desfășurarea corectă a omologării de tip a vehiculelor în conformitate cu dispozițiile articolelor 26, 27 și 28.

1.2.

Aceasta cuprinde, printre altele: (a)  lista standardelor internaționale relevante pentru desemnarea serviciilor tehnice în conformitate cu articolele 68 și 70; (b)  descrierea procedurii de urmat destinată evaluării competențelor serviciilor tehnice în conformitate cu articolul 73; (c)  cerințele generale pentru întocmirea proiectelor rapoartelor de încercare de către serviciile tehnice.

2.   Procedura de omologare de tip

La primirea unei cereri de omologare de tip pentru un vehicul, autoritatea de omologare:

3.   Combinarea specificațiilor tehnice

Numărul de vehicule care trebuie transmise trebuie să fie suficient de mare pentru a permite o verificare corespunzătoare a diverselor combinații supuse omologării de tip, în conformitate cu criteriile următoare:

4.   Dispoziții specifice

În cazul absenței certificatelor de omologare prevăzute în actele de reglementare relevante, autoritatea competentă de omologare:

---

Apendicele 1

Standardele pe care serviciile tehnice menționate la articolul 68 au obligația să le respecte

1.

Activitățile legate de încercările pentru omologarea de tip care trebuie efectuate în conformitate cu actele de reglementare enumerate în anexa II: 1.1. Categoria A (încercări efectuate în unitățile proprii): Standardul EN ISO/CEI 17025:2005 privind cerințele generale pentru competența laboratoarelor de încercări și etalonări. Un serviciu tehnic desemnat pentru activități ce aparțin categoriei A poate, de asemenea, efectua încercările prevăzute în actele de reglementare pentru care a fost desemnat, în unitățile unui producător sau ale unei terțe părți. În fiecare caz, personalul responsabil de utilizarea raționamentului profesional pentru determinarea conformității cu actele de reglementare pentru care a fost desemnat serviciul tehnic respectă standardul EN ISO/IEC 17020:2012. 1.2. Categoria B (supervizarea încercărilor, care include pregătirea acestora, atunci când încercările sunt efectuate la unitățile producătorului sau la cele ale unei terțe părți): Standardul EN ISO/CEI 17020:2012 privind criteriile generale pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții. Înainte de a efectua sau de a superviza o încercare în unitățile producătorului sau ale unei terțe părți, serviciul tehnic verifică dacă instalațiile pentru încercări și dispozitivele de măsură respectă cerințele corespunzătoare ale standardului EN ISO/IEC 17025:2005.

2.

Activități legate de conformitatea producției 2.1. Categoria C (procedura pentru evaluarea inițială și auditurile de supraveghere a sistemului de management al calității al producătorului): Standardul EN ISO/IEC 17021:2011 privind cerințele pentru organismele de auditare și certificare a sistemelor de management. 2.2. Categoria D (inspecția sau încercarea eșantioanelor de producție sau supervizarea acestora): Standardul EN ISO/CEI 17020:2012 privind criteriile generale pentru funcționarea diferitelor tipuri de organisme care efectuează inspecții.

---

Apendicele 2

Procedură de evaluare a serviciilor tehnice

1.   Obiectivul și domeniul de aplicare

1.1.	Prezentul apendice stabilește condițiile conform cărora se desfășoară procedura de evaluare a serviciilor tehnice de către autoritatea competentă în temeiul articolului 73 („autoritatea competentă”).

1.2.	Respectivele cerințe se aplică tuturor serviciilor tehnice, indiferent de statutul juridic al acestora (organizație independentă, producător sau autoritate de omologare care acționează în calitate de serviciu tehnic).

2.   Evaluări

Efectuarea unei evaluări este reglementată de următoarele:

Auditorii trebuie să fie de încredere și să dea dovadă de integritate. Aceștia trebuie să respecte confidențialitatea și să fie discreți.

Aceștia trebuie să raporteze constatările și concluziile de o manieră corectă și precisă.

3.   Cerințe privind aptitudinile auditorilor

3.1.	Evaluările trebuie realizate numai de auditori care posedă cunoștințele tehnice și administrative necesare în acest scop.

3.2.	Auditorii trebuie să fi urmat o formare profesională specifică pentru activitățile de evaluare. În plus, trebuie să posede cunoștințele specifice ale domeniului tehnic în care își va desfășura activitatea serviciul tehnic.

3.3.	Fără a aduce atingere prevederilor punctelor 3.1 și 3.2, evaluarea menționată la articolul 73 se efectuează de auditori independenți față de activitățile pentru care este realizată evaluarea.

4.   Cererea de desemnare

4.1.

Unul dintre reprezentanții autorizați ai serviciului tehnic solicitant trebuie să prezinte autorității competente o cerere oficială care să cuprindă următoarele informații: (a)  caracteristicile generale ale serviciului tehnic, inclusiv societatea din care face parte, denumirea, adresele, statutul juridic, precum și resursele tehnice; (b)  o descriere detaliată, care să includă un curriculum vitae, a personalului responsabil cu încercările și a personalului de conducere, care să stabilească calificările educaționale, cât și aptitudinile profesionale; (c)  serviciile tehnice care utilizează metode de încercare virtuală trebuie să își demonstreze capacitatea de a desfășura o activitate într-un domeniu x asistat de calculator; (d)  informații generale privind serviciul tehnic, inclusiv activitățile pe care le desfășoară, relația acestuia cu societatea din care face parte, după caz, precum și adresele tuturor unităților sale care fac obiectul desemnării; (e)  un acord de îndeplinire a cerințelor de desemnare și a celorlalte obligații ce revin serviciului tehnic, prevăzute în actele de reglementare relevante pentru care a fost desemnat; (f)  o descriere a serviciilor de evaluare a conformității pe care serviciul tehnic le desfășoară în cadrul actelor de reglementare relevante, precum și o listă a actelor de reglementare pentru care serviciul tehnic solicită desemnarea, precizându-se inclusiv limitele competențelor, după caz; (g)  un exemplar al manualului de asigurare a calității al serviciului tehnic.

4.2.	Autoritatea competentă trebuie să verifice corectitudinea informațiilor furnizate de către serviciul tehnic.

4.3.	Serviciul tehnic notifică autorității competente orice modificări aduse informațiilor furnizate în conformitate cu punctul 4.1.

5.   Inventarierea resurselor

Autoritatea competentă trebuie să își estimeze capacitatea de a întreprinde evaluarea serviciului tehnic, din punctul de vedere al propriei politici, al competenței și al disponibilității experților și auditorilor corespunzători.

6.   Subcontractarea evaluării

6.1.

Autoritatea competentă are dreptul de a subcontracta una sau mai multe părți ale procesului de evaluare către o altă autoritate competentă sau să solicite asistență din partea experților tehnici puși la dispoziție de alte autorități competente. Subcontractanții și experții trebuie să fie acceptați de către serviciul tehnic solicitant.

6.2.	Autoritatea competentă ține cont de certificatele de acreditare care acoperă domenii de competență adecvate, pentru a finaliza evaluarea globală a serviciului tehnic.

7.   Pregătirea pentru evaluare

7.1.

Autoritatea competentă numește în mod oficial o echipă de evaluare în comun. Autoritatea competentă se asigură că nivelul de expertiză pentru fiecare echipă de evaluare în comun este corespunzător. În special, echipa de evaluare în comun trebuie să posede: (a)  cunoștințele necesare privind domeniul de activitate specific pentru care se solicită desemnarea; și (b)  capacitatea de a realiza o evaluare fiabilă a competenței serviciului tehnic de a-și desfășura activitatea în cadrul domeniului de desemnare.

7.2.	Autoritatea competentă definește clar sarcina echipei de evaluare în comun. Misiunea echipei de evaluare în comun este să evalueze documentele înaintate de serviciul tehnic solicitant și să desfășoare o evaluare la fața locului.

7.3.	Autoritatea competentă stabilește, de comun acord cu serviciul tehnic și cu echipa de evaluare desemnată, data și programul evaluării. Cu toate acestea, este responsabilitatea autorității competente să încerce stabilirea unei date care este compatibilă cu planul de supraveghere și reevaluare.

7.4.	Autoritatea competentă se asigură că echipa de evaluare în comun are la dispoziție documentele necesare care stabilesc criteriile, evidențele evaluărilor anterioare precum și documentele și evidențele relevante ale serviciului tehnic.

8.   Evaluarea la fața locului

Echipa de evaluare în comun efectuează evaluarea serviciului tehnic în sediul serviciului tehnic în care se desfășoară una sau mai multe din activitățile esențiale și, după caz, efectuează o evaluare vizuală și în alte sedii selecționate în care funcționează respectivul serviciu tehnic.

9.   Analiza constatărilor și raportul de evaluare

9.1.

Echipa de evaluare în comun analizează toate informațiile și elementele relevante colectate în timpul examinării documentelor și a înregistrărilor și în timpul evaluării la fața locului. Analiza respectivă trebuie să fie îndeajuns de amănunțită pentru a permite echipei să determine gradul de competență și de conformitate ale serviciului tehnic cu cerințele privind desemnarea.

9.2.

Procedurile de raportare ale autorității competente trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor cerințe. 9.2.1. Înainte de a pleca de la fața locului, echipa de evaluare în comun organizează o întâlnire cu serviciul tehnic. În cadrul respectivei întâlniri, echipa de evaluare în comun furnizează un raport scris și/sau oral privind constatările formulate în urma analizei. Serviciului tehnic i se oferă ocazia de a pune întrebări cu privire la constatările echipei de evaluare în comun, inclusiv, după caz, asupra neconformității și asupra fundamentării acesteia. 9.2.2. Un raport scris privind rezultatul evaluării este supus în cel mai scurt timp atenției serviciului tehnic. Raportul de evaluare respectiv trebuie să conțină comentarii privind competența și conformitatea și trebuie să identifice neconformitatea, după caz, care trebuie corectată în vederea îndeplinirii tuturor cerințele necesare pentru desemnare. 9.2.3. Serviciul tehnic este invitat să formuleze un răspuns la raportul de evaluare și să descrie acțiunile specifice întreprinse sau pe care intenționează să le întreprindă, într-o perioadă de timp determinată, pentru a corecta neconformitatea identificată.

9.3.

Autoritățile competente se asigură că soluțiile serviciului tehnic sunt suficiente și eficiente pentru corectarea neconformității. Dacă soluțiile serviciului tehnic sunt considerate insuficiente, se solicită informații suplimentare. În plus, se pot solicita dovezi ale punerii în aplicare eficace a acțiunilor sau se poate efectua o evaluare a evoluției ulterioare pentru a verifica punerea în aplicare eficace a acțiunilor corective.

9.4.

Raportul de evaluare va include cel puțin următoarele: (a)  identificarea unică a serviciului tehnic, (b)  data (datele) evaluării la fața locului, (c)  numele auditorului (auditorilor) și/sau expertului (experților) implicat (implicați) în evaluare; (d)  identificarea unică a tuturor sediilor evaluate; (e)  domeniul de aplicare propus pentru desemnare, care a fost evaluat, (f)  o declarație privind adecvarea organizării interne și a procedurilor adoptate de serviciul tehnic pentru a fundamenta competența sa, așa cum sunt ele determinate ca urmare a îndeplinirii cerințelor pentru desemnare; (g)  informații privind remedierea tuturor neconformităților; (h)  o recomandare, după caz, de confirmare sau desemnare a solicitantului ca serviciu tehnic, precizându-se, domeniul de aplicare al desemnării.

10.   Acordarea, confirmarea sau extinderea unei desemnări

10.1.

În cel mai scurt timp posibil, autoritatea competentă trebuie să decidă cu privire la acordarea, confirmarea sau prelungirea desemnării pe baza raportului (rapoartelor) de evaluare și a altor informații relevante.

10.2.

Autoritatea competentă eliberează un certificat serviciului tehnic. Respectivul certificat trebuie să identifice următoarele elemente: (a)  identitatea și logoul autorității competente; (b)  identificarea unică a serviciului tehnic desemnat, (c)  data efectivă a desemnării și data expirării acesteia; (d)  o scurtă indicație sau referință cu privire la domeniul de aplicare al desemnării (actele de reglementare relevante sau părți din acestea); (e)  o declarație de conformitate și o referință la prezentul regulament.

11.   Reevaluarea și supravegherea

11.1.

Reevaluarea este similară evaluării inițiale cu excepția faptului că se ia în calcul experiența acumulată cu prilejul evaluărilor anterioare. Evaluările la fața locului efectuate în scopul supravegherii sunt mai puțin cuprinzătoare decât cele care sunt efectuate în scopul reevaluării.

11.2.

Autoritatea competentă elaborează planul de reevaluare și de supraveghere pentru fiecare serviciu tehnic desemnat astfel încât elementele reprezentative pentru domeniul de aplicare al desemnării să fie evaluate în mod regulat. Intervalul dintre evaluările la fața locului, fie în scopul reevaluării, fie pentru supraveghere, depinde de stabilitatea de care serviciul tehnic a dat dovadă.

11.3.

În cazul în care, în timpul supravegherii sau reevaluării, este identificată o neconformitate, autoritatea competentă definește termene stricte pentru acțiunile corective care urmează să fie luate.

11.4.

În cazul în care acțiunile corective sau de ameliorare nu au fost inițiate în termenele convenite sau sunt considerate insuficiente, autoritatea competentă adoptă măsuri adecvate, cum ar fi o evaluare suplimentară, suspendarea sau retragerea desemnării pentru una sau mai multe din activitățile pentru care a fost desemnat serviciul tehnic.

11.5.

În cazul în care autoritatea competentă decide să suspende sau să retragă desemnarea unui serviciu tehnic, ea informează serviciul tehnic cu privire la decizia sa printr-o scrisoare recomandată. În orice caz, autoritatea competentă adoptă toate măsurile necesare pentru a asigura continuitatea activităților aflate deja în desfășurare în cadrul serviciului tehnic.

12.   Înregistrarea datelor privind serviciile tehnice desemnate

12.1.

Autoritatea competentă păstrează înregistrări cu privire la serviciile tehnice pentru a demonstra că cerințele privind desemnarea, inclusiv referitoare la competență, au fost îndeplinite în mod adecvat.

12.2.

Autoritatea competentă asigură securitatea evidențelor privind serviciile tehnice, pentru garantarea confidențialității.

12.3.

Înregistrările privind serviciile tehnice trebuie să includă cel puțin următoarele elemente: (a)  corespondența relevantă, (b)  datele și rapoartele privind evaluarea; (c)  copii ale certificatelor de desemnare.

---

ANEXA IV

PROCEDURI PRIVIND CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

1.   Obiective

1.1.	Procedura privind conformitatea producției vizează asigurarea conformității fiecărui vehicul, sistem, componentă și unitate tehnică separată, piesă sau echipament produse cu tipul omologat.

1.2.

Procedura privind conformitatea producției include întotdeauna evaluarea sistemelor de management al calității la care se face referire la punctul 2 ca „evaluare inițială”, precum și verificarea subiectului omologării de tip și a controalelor vizând produsul, denumite la punctul 3 „măsuri privind conformitatea produselor”.

2.   Evaluarea inițială

2.1.	Înainte de acordarea omologării de tip, autoritatea de omologare verifică dacă producătorul a pus în aplicare măsuri și proceduri satisfăcătoare pentru a asigura conformitatea fiecărui vehicul, sistem, componentă, unitate tehnică separată sau piesă și echipament produse cu tipul omologat.

2.2.	Orientările pentru desfășurarea evaluărilor respective pot fi găsite în standardul EN ISO 19011:2011 – Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management.

2.3.

Respectarea cerințelor de la punctul 2.1 este verificată de o manieră satisfăcătoare pentru autoritatea de omologare, după cum urmează: Autoritatea de omologare trebuie să fie satisfăcută de evaluarea inițială și de măsurile privind conformitatea produselor menționate la punctul 3, luând în considerare, în funcție de necesități, una din măsurile menționate la punctele 2.3.1-2.3.3 sau o combinație a respectivelor măsuri, integral sau parțial. 2.3.1. Evaluarea inițială și verificarea măsurilor privind conformitatea produsului se efectuează de autoritatea de omologare sau de organismul desemnat în acest scop de autoritatea de omologare. 2.3.1.1. Pentru a stabili amploarea evaluării inițiale, autoritatea de omologare poate lua în considerare următoarele informații: (a)  dacă certificarea producătorului este similară cu cea descrisă la punctul 2.3.3, dar care nu a fost acceptată sau recunoscută conform punctului respectiv; (b)  în cazul omologării de tip a unui sistem, a unei componente sau unități tehnice separate, evaluările sistemelor de calitate care au fost efectuate de producătorul (producătorii) vehiculelor la sediul producătorului sistemului, componentei sau unității tehnice separate în cauză, conform uneia sau mai multor specificații ale sectorului industrial care satisfac cerințele cuprinse în standardele EN ISO 9001:2015 sau ISO/TS16949:2009. (c)  dacă în unul dintre statele membre, una sau mai multe omologări de tip ale producătorului au fost retrase recent, din cauza controlului necorespunzător a conformității producției. În acest caz, evaluarea inițială de către autoritatea de omologare nu se limitează la acceptarea certificării sistemului de calitate al producătorului, dar include o verificare a implementării tuturor îmbunătățirilor necesare pentru asigurarea unui control eficient, astfel încât vehiculele, componentele, sistemele sau unitățile tehnice separate să fie produse în conformitate cu tipul omologat. 2.3.2. Evaluarea inițială și verificarea măsurilor privind conformitatea produsului pot fi efectuate și de autoritatea de omologare a altui stat membru sau de organismul desemnat în acest scop de autoritatea de omologare. 2.3.2.1. În acest caz, autoritatea de omologare din celălalt stat membru întocmește o declarație de conformitate care evidențiază domeniile și condițiile de producție abordate de autoritatea de omologare ca fiind relevante pentru produsul (produsele) supus(e) omologării de tip și pentru actele de reglementare în temeiul cărora aceste produse urmează să fie omologate de tip. 2.3.2.2. La primirea unei cereri de furnizare a unei declarații de conformitate din partea autorității de omologare a unui stat membru care acordă omologare de tip, autoritatea de omologare a altui stat membru trimite imediat declarația de conformitate respectivă sau informează autoritatea de omologare respectivă că nu poate furniza o astfel de declarație. 2.3.2.3. Declarația de conformitate cuprinde cel puțin următoarele elemente: (a)  Grupul sau societatea (de exemplu, XYZ Automobile) (b)  Organizația specifică (de exemplu, divizia regională) (c)  Uzine/locații [de exemplu, uzina de motoare 1 (în țara A) – uzina de vehicule 2 (în țara B)] (d)  Gama vehiculului/componentei (de exemplu, toate modelele din categoria M1) (e)  Zone evaluate (de exemplu, asamblare motoare, presare și asamblare caroserii, asamblare vehicule) (f)  Documente examinate (de exemplu, manualul și procedurile de calitate ale firmei și ale uzinei) (g)  Data evaluării (de exemplu, audit efectuat în perioada zz/ll/aaaa-zz/ll/aaaa) (h)  Data vizitei de monitorizare planificate (de exemplu, zz/ll/aaaa) 2.3.3. Autoritatea de omologare poate accepta și certificarea producătorului conform standardului EN ISO 9001:2015 sau ISO/TS16949:2009 [domeniul de aplicare al certificatului respectiv acoperă, în acest caz, produsul/produsele care urmează a fi omologat(e)] sau unui standard echivalent de certificare drept îndeplinire a cerințelor de evaluare inițială de la punctul 2.3, cu condiția ca, într-adevăr, conformitatea producției să fie vizată de sistemul de management al calității și ca omologarea de tip producătorului să nu fi fost retrasă astfel cum se menționează la punctul 2.3.1.1 litera (c). Producătorul trebuie să ofere detalii privind certificarea și informează autoritatea de omologare cu privire la orice modificare referitoare la valabilitatea sau la obiectul certificării.

2.4.

În scopul omologării de tip a vehiculului, nu este necesar ca evaluările inițiale efectuate pentru acordarea omologării de tip a sistemelor, a componentelor și a unităților tehnice separate ale vehiculului să fie repetate, însă trebuie completate de o evaluare care să vizeze locurile de producție și activitățile de asamblare a întregului vehicul și care nu au fost incluse în evaluările inițiale.

3.   Măsuri privind conformitatea produselor

3.1.

Fiecare vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, piesă sau element de echipament omologate în temeiul unui regulament ONU anexat la Acordul din 1958 revizuit și la prezentul regulament trebuie să fie fabricate în așa fel încât să se conformeze tipului omologat, îndeplinind cerințele prezentei anexe, ale regulamentului ONU menționat și ale prezentului regulament.

3.2.

Înainte de acordarea unei omologări de tip în temeiul prezentului regulament și al unui regulament ONU anexat la Acordul din 1958 revizuit, autoritatea de omologare verifică existența unor măsuri adecvate privind conformitatea produselor și a unor planuri de control documentate, care trebuie convenite împreună cu producătorul pentru fiecare omologare, în vederea efectuării, la anumite intervale, a încercărilor sau a verificărilor conexe, necesare pentru a verifica continuitatea conformității cu tipul omologat, incluzând, după caz, încercările specificate în prezentul regulament și în regulamentul ONU menționat.

3.3.

În special, titularul omologării de tip: 3.3.1.  asigură existența și aplicarea procedurilor pentru controlul eficace al conformității vehiculelor, sistemelor, componentelor, unităților tehnice separate, pieselor sau echipamentelor cu tipul omologat; 3.3.2.  are acces la echipamentele de încercare sau la alte echipamente corespunzătoare necesare pentru verificarea conformității cu fiecare tip omologat; 3.3.3.  asigură înregistrarea datelor rezultate din încercări sau din verificări, precum și disponibilitatea documentelor anexate pentru o perioadă de până la 10 ani, care se stabilește de comun acord cu autoritatea de omologare; 3.3.4.  analizează rezultatele fiecărui tip de încercare sau de verificare pentru a verifica și a asigura stabilitatea caracteristicilor produsului, cu toleranțele admise în cadrul producției industriale; 3.3.5.  se asigură că pentru fiecare tip de produs, sunt efectuate cel puțin verificările prevăzute în prezentul regulament și încercările prevăzute în actele de reglementare relevante enumerate în anexa II; 3.3.6.  se asigură că orice set de eșantioane sau de elemente de încercare care dovedesc neconformități la încercarea dată determină o nouă eșantionare și încercare. Se iau toate măsurile necesare pentru a readuce procesul de producție la starea în care se asigură conformitatea cu tipul omologat;

3.4.

În cazul omologărilor de tip treptate, mixte sau în mai multe etape, autoritatea de omologare care acordă omologare de tip pentru un vehicul întreg poate solicita detalii specifice privind respectarea cerințelor de conformitate a producției stipulate în prezenta anexă de la orice autoritate de omologare care a acordat omologarea de tip a oricărui sistem, componentă sau unitate tehnică separată relevante.

3.5.

Autoritatea de omologare care acordă omologare de tip pentru un vehicul întreg și care nu este satisfăcută de informațiile raportate, menționate la punctul 3.4, și care a comunicat acest lucru în scris producătorului în cauză și autorității de omologare care a acordat omologarea de tip a sistemului, componentei sau unității tehnice separate, solicită efectuarea de audituri sau verificări suplimentare privind conformitatea producției, care se efectuează la sediul producătorului (producătorilor) sistemelor, componentelor sau unităților tehnice separate respective. Rezultatele acestor audituri sau verificări suplimentare privind conformitatea producției se pun imediat la dispoziția autorității de omologare respective.

3.6.

În cazul în care se aplică punctele 3.4 și 3.5, iar rezultatele auditurilor sau verificărilor suplimentare nu se dovedesc a fi satisfăcătoare în opinia autorității de omologare care acordă omologarea de tip a întregului vehicul, producătorul asigură restabilirea conformității producției cât de curând posibil prin acțiuni corective considerate satisfăcătoare atât de către autoritatea de omologare respectivă, precum și de către autoritatea care acordă omologarea de tip a sistemului, componentei sau unității tehnice separate.

4.   Măsuri privind verificarea continuă

4.1.

Autoritatea de omologare care a acordat omologarea de tip poate oricând să verifice metodele de control al conformității aplicate în fiecare unitate de producție, prin audituri periodice. În acest scop, producătorul permite accesul autorității respective la punctele de producție, inspecție, încercare, depozitare și distribuție și furnizează toate informațiile necesare legate de documentațiile și evidențele sistemului de management al calității. 4.1.1. Abordarea normală a acestor tipuri de audituri periodice este monitorizarea eficacității continue a procedurilor prevăzute la punctele 2 și 3 (evaluare inițială și măsuri privind conformitatea produselor). 4.1.1.1. Activitățile de supraveghere desfășurate de serviciile tehnice (desemnate sau recunoscute în condițiile precizate la punctul 2.3.3) trebuie să fie recunoscute ca satisfăcând cerințele de la punctul 4.1.1 privind procedurile prevăzute la evaluarea inițială. 4.1.1.2. Frecvența normală a verificărilor efectuate de autoritatea de omologare (alta decât cele menționate la punctul 4.1.1.1) trebuie stabilită astfel încât reexaminarea controalelor relevante efectuate în conformitate cu punctele 2 și 3 să fie asigurată la intervale calculate în baza unei metodologii de evaluare a riscurilor conforme cu standardul internațional ISO 31000:2018 – Managementul riscurilor – Principii și orientări, iar aceste verificări trebuie să fie efectuate, în orice caz, cel puțin o dată la trei ani. Această metodologie trebuie să țină seama de orice neconformitate semnalată de alt stat membru în contextul articolului 54 alineatul (1).

4.2.	La fiecare reexaminare, evidențele privind încercările și verificările și evidențele privind producția, în special evidențele privind încercările și verificările care au fost documentate conform punctului 2.2, se pun la dispoziția inspectorului.

4.3.

Inspectorul poate selecționa eșantioane în mod aleatoriu pentru a le supune încercărilor în laboratorul producătorului sau în instalațiile serviciului tehnic. Într-un astfel de caz, trebuie efectuate numai încercări fizice. Numărul minim de eșantioane se poate stabili în funcție de rezultatele verificării proprii a producătorului.

4.4.

Inspectorul care este de părere că nivelul de control este nesatisfăcător sau care consideră necesară verificarea valabilității încercărilor efectuate în conformitate cu punctul 4.2 selectează eșantioane care se trimit serviciilor tehnice spre a fi supuse încercărilor fizice conform cerințelor privind conformitatea producției, prevăzute în actele de reglementare enumerate în anexa II.

4.5.	În cazul în care, în timpul unei inspecții sau al unei revizii de monitorizare, se constată că rezultatele sunt nesatisfăcătoare, autoritatea de omologare ia toate măsurile necesare pentru a asigura restabilirea conformității producției de către producător în cel mai scurt termen posibil.

4.6.

În cazurile în care respectarea unor regulamente ONU este impusă prin prezentul regulament, producătorul poate opta să aplice prezenta anexă ca o alternativă echivalentă la cerințele de conformitate a producției din regulamentele respective ONU. Totuși, în cazul în care se aplică punctele 4.4 sau 4.5, trebuie îndeplinite în mod satisfăcător toate cerințele separate de conformitate a producției cuprinse în regulamentele ONU până când autoritatea de omologare decide că conformitatea producției a fost restabilită.

▼M3

5.   Măsuri privind actualizarea software-ului

Sistemul producătorului de gestionare a actualizării software-ului, precum și tipul de vehicul complet trebuie să respecte cerințele prevăzute în Regulamentul ONU nr. 156.

▼B

---

ANEXA V

LIMITE PENTRU SERII MICI ȘI SFÂRȘIT DE SERIE

A.   LIMITE CANTITATIVE ANUALE PENTRU SERII MICI

1.

Numărul de unități aparținând unui tip de vehicul care urmează să fie înmatriculate, puse la dispoziție pe piață sau puse în funcțiune anual în cadrul Uniunii nu poate depăși, prin aplicarea articolului 41, limitele cantitative anuale indicate în următorul tabel pentru categoria de vehicule în cauză. ▼M3 Categoria Unități M1 1 500 M2, M3 0 până la data aplicării actelor delegate menționate la articolul 41 alineatul (5). Pentru vehiculele complet automate produse în serii mici: 1 500 de la 6 decembrie 2022 N1 1 500 N2, N3 0 până la data aplicării actelor delegate menționate la articolul 41 alineatul (5). Pentru vehiculele complet automate produse în serii mici: 1 500 de la 6 decembrie 2022 O1, O2 0 O3, O4 0 ▼B

2.

Numărul de unități aparținând unui tip de vehicul care urmează să fie înmatriculate, puse la dispoziție pe piață sau puse în funcțiune anual într-un stat membru este fixat de statul membru respectiv, fără a depăși, prin aplicarea articolului 42, limitele cantitative anuale indicate în următorul tabel pentru categoria de vehicule în cauză: Categoria Unități M1 250 M2, M3 250 N1 250 N2, N3 250 O1, O2 500 O3, O4 250

B.   LIMITE PENTRU VEHICULE DE SFÂRȘIT DE SERIE

Numărul maxim de vehicule complete și completate puse în funcțiune în fiecare stat membru în baza procedurii „sfârșit de serie” este limitat la unul dintre cazurile următoare, la opțiunea statului membru:

---

ANEXA VI

LISTA COMPONENTELOR SAU A ECHIPAMENTELOR CARE POT PREZENTA UN RISC IMPORTANT PENTRU FUNCȚIONAREA CORECTĂ A SISTEMELOR CU ROL ESENȚIAL ÎN SIGURANȚA VEHICULULUI SAU PENTRU PERFORMANȚELE SALE DE PROTECȚIE A MEDIULUI, CERINȚELE LEGATE DE FUNCȚIONAREA ACESTORA, PROCEDURILE DE ÎNCERCARE ADECVATE, DISPOZIȚII DE MARCARE ȘI AMBALARE

I.   Piese sau echipamente cu rol esențial în siguranța vehiculului

II.   Piese sau echipamente cu impact semnificativ asupra performanței de mediu a vehiculului

---

ANEXA VII

ACTE DE REGLEMENTARE PENTRU CARE UN PRODUCĂTOR POATE FI DESEMNAT DREPT SERVICIU TEHNIC

1.   Obiectivele și domeniul de aplicare

1.1.	Prezenta anexă stabilește lista actelor de reglementare pentru care serviciul tehnic intern al unui producător poate fi desemnat drept serviciu tehnic în conformitate cu articolul 72 alineatul (1).

1.2.	De asemenea, anexa include dispoziții corespunzătoare privind desemnarea unui serviciu tehnic intern al unui producător ca serviciu tehnic, care trebuie aplicate în cadrul omologării de tip a vehiculelor, componentelor și unităților tehnice separate vizate de partea I a anexei II.

1.3.	Cu toate acestea, prezenta anexă nu se aplică producătorilor care solicită omologarea UE de tip a vehiculelor produse în serii mici, astfel cum se prevede la articolul 41.

2.   Desemnarea unui serviciu tehnic intern al unui producător ca serviciu tehnic

2.1.

Un serviciu tehnic intern al unui producător desemnat drept serviciu tehnic este un producător care a fost desemnat de autoritatea de omologare de tip drept laborator de încercare destinat efectuării de încercări de omologare în numele ei. Expresia „efectuarea de încercări” nu este limitată la măsurarea performanțelor, ci acoperă, de asemenea, înregistrarea rezultatelor încercărilor și transmiterea către autoritatea de omologare de tip a unui raport care să conțină concluziile relevante. Aceasta include și verificarea respectării acelor dispoziții pentru care măsurătorile nu sunt neapărat necesare, cum este cazul evaluării proiectării în raport cu cerințele legislative.

3.   Lista actelor de reglementare și a restricțiilor

---

Apendice

Desemnarea unui serviciu tehnic intern al unui producător drept serviciu tehnic și subcontractarea

1.   Considerații generale

1.1.	Desemnarea și notificarea unui serviciu tehnic intern al unui producător ca serviciu tehnic se realizează în conformitate cu articolele 68-81 și orice subcontractare se efectuează în conformitate cu prezentul apendice.

2.   Subcontractarea

2.1.	În conformitate cu dispozițiile articolului 71 alineatul (1), un serviciu tehnic poate numi un subcontractant pentru efectuarea încercărilor în numele lui.

2.2.	În sensul prezentului apendice „Subcontractant” înseamnă fie o filială a serviciului tehnic căreia serviciul tehnic îi încredințează activitățile de încercare în cadrul organizației lui, fie un terț care semnează un contract cu serviciul tehnic respectiv pentru a efectua activități de încercare.

2.3.	Apelarea la serviciile unui subcontractant nu scutește serviciul tehnic de obligația de a respecta dispozițiile articolelor 69, 70, 80 și 81, în special pe cele referitoare la calificările serviciilor tehnice și la conformitatea cu standardul EN ISO/IEC 17025:2005.

2.4.	Punctul 2 din anexa VII se aplică subcontractantului.

3.   Raportul de încercare

Rapoartele de încercare se întocmesc în conformitate cu actele de punere în aplicare menționate la articolul 30 alineatul (3).

---

ANEXA VIII

CONDIȚII PENTRU UTILIZAREA METODELOR DE ÎNCERCARE VIRTUALĂ DE CĂTRE UN PRODUCĂTOR SAU UN SERVICIU TEHNIC

1.   Obiectivele și domeniul de aplicare

Prezenta anexă stabilește dispoziții privind încercarea virtuală în conformitate cu articolul 30 alineatul (7).

2.   Lista actelor de reglementare

---

Apendicele 1

Condiții generale de utilizare a metodelor de încercare virtuală

1.   Model de încercare virtuală

Următorul model trebuie folosit drept structură de bază pentru descrierea și efectuarea testării virtuale:

2.   Reguli fundamentale ale simulării pe calculator și ale calculării

2.1.   Model matematic

Modelul matematic trebuie pus la dispoziție de către producător. El trebuie să reflecte complexitatea structurii vehiculului, sistemului, componentei sau unității tehnice separate care urmează să fie supusă încercării în raport cu cerințele actului de reglementare relevant și cu condițiile limită precizate în act.

Aceleași prevederi se aplică în cazul încercării componentelor sau unităților tehnice separate în mod independent de vehicul.

2.2.   Procesul de validare a modelului matematic

Modelul matematic trebuie validat prin comparație cu condițiile reale de încercare.

În acest scop, trebuie efectuată o încercare fizică în vederea comparării rezultatelor obținute în cazul utilizării modelului matematic cu rezultatele obținute în urma încercării fizice. Trebuie demonstrată comparabilitatea rezultatelor încercărilor. Producătorul sau serviciul tehnic întocmește un raport de validare și îl transmite autorității de omologare.

Orice modificare adusă modelului matematic sau programului informatic susceptibilă să afecteze validarea raportului trebuie semnalată autorității de omologare, care poate solicita efectuarea unui nou proces de validare.

Diagrama procesului de validare este prezentată în apendicele 3.

2.3.   Documentare

Datele și instrumentele auxiliare folosite pentru simulare și calcule se pun la dispoziția serviciului tehnic de către producător și sunt documentate în mod corespunzător.

3.   Instrumente și asistență

La solicitarea autorității de omologare sau a serviciului tehnic, producătorul furnizează sau permite accesul serviciului tehnic respectiv la instrumentele necesare pentru efectuarea încercării virtuale, inclusiv la software-ul corespunzător.

În plus, producătorul oferă asistență adecvată serviciului tehnic.

Acordarea de acces și de asistență unui serviciu tehnic de către producător nu elimină nicio obligație a serviciului tehnic în ceea ce privește calificările personalului propriu, plata drepturilor de licență și confidențialitate.

---

Apendicele 2

Condiții specifice pentru utilizarea metodelor de încercare virtuală

1.   Lista actelor de reglementare

---

Apendicele 3

Procesul de validare

---

ANEXA IX

PROCEDURI DE URMAT ÎN CURSUL OMOLOGĂRII DE TIP ÎN MAI MULTE ETAPE

1.   Obligațiile producătorilor

1.1.

Îndeplinirea satisfăcătoare a procesului de omologare de tip în mai multe etape necesită acțiunea conjugată a tuturor producătorilor implicați. Pentru aceasta, înainte de prima etapă de acordare a omologării de tip și a etapelor următoare, autoritățile de omologare trebuie să se asigure de existența unor acorduri corespunzătoare între producătorii respectivi în vederea furnizării și schimbului de informații și de documente între aceștia, astfel încât tipul de vehicul completat să îndeplinească cerințele tehnice ale tuturor actelor de reglementare relevante enumerate în anexa II. Aceste date trebuie să conțină în special informații despre omologările sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate și despre elementele vehiculului care fac parte din vehiculul incomplet, dar care nu sunt încă omologate de tip.

1.2.

În cadrul unui proces de omologare de tip în mai multe etape, fiecare producător implicat este responsabil pentru omologarea și conformitatea producției tuturor sistemelor, a componentelor sau a unităților tehnice separate produse sau adăugate de acesta în raport cu stadiul anterior de fabricație. Producătorul din etapa ulterioară nu este responsabil pentru acele părți care au fost omologate într-o etapă anterioară, cu excepția cazurilor în care producătorul respectiv modifică părți din vehicul într-o asemenea măsură încât omologarea de tip anterioară a acestora nu mai este valabilă.

2.   Obligații ale autorităților de omologare

2.1.

Autoritatea de omologare: (a)  verifică dacă toate certificatele de omologare UE de tip emise în conformitate cu actele de reglementare aplicabile pentru omologarea de tip a vehiculelor care se referă la tipul vehiculului în stadiul de completare corespunzător și respectă cerințele specificate; (b)  se asigură că toate datele relevante, ținând seama de stadiul de completare a vehiculului, sunt incluse în dosarul informativ; (c)  prin trimitere la documentație, se asigură că specificațiile vehiculului și datele conținute în dosarul informativ al vehiculului se regăsesc în datele din dosarele de omologare și în certificatele de omologare UE de tip emise în conformitate cu actele de reglementare relevante, iar în cazul unui vehicul complet, atunci când un număr de rubrică al dosarului informativ nu este inclus în dosarul de omologare al niciunui act de reglementare, confirmă că piesa sau caracteristica respectivă este conformă cu datele din dosarul informativ; (d)  efectuează sa dispune efectuarea, pe eșantion selecționat din vehiculele de tipul supus omologării, de inspecții ale părților sau ale sistemelor vehiculelor, pentru a verifica dacă vehiculul (vehiculele) este (sunt) fabricat(e) în conformitate cu datele relevante din dosarul de omologare autentificat, în conformitate cu toate actele de reglementare relevante; și (e)  acolo unde este necesar, efectuează sau dispune efectuarea verificărilor de montare necesare privind unitățile tehnice separate.

2.2.

Numărul de vehicule ce trebuie inspectate conform cerințelor de la punctul 2.1 litera (d) permite o verificare corespunzătoare a diverselor combinații supuse omologării UE de tip, în conformitate cu stadiul de fabricație al vehiculului și cu criteriile următoare: —  motor; —  cutie de viteze; —  axe motoare (număr, poziție, interconectare); —  axe directoare (număr și poziție); —  tipuri de caroserie; —  număr de portiere; —  partea pe care se află volanul; —  număr de scaune; —  nivelul dotărilor.

3.   Cerințe aplicabile

3.1.	Omologările de tip în mai multe etape se acordă în funcție de stadiul actual de fabricație al tipului de vehicul și includ toate omologările de tip acordate pentru etapele anterioare.

3.2.

În cazul omologării de tip acordate vehiculului complet, prezentul regulament (în special cerințele din anexa I și din actele specifice de reglementare enumerate în anexa II) se aplică în același mod ca în cazul în care omologarea (sau extinderea) ar fi fost acordată producătorului vehiculului de bază. 3.2.1. În cazul în care un tip de sistem, componentă sau unitate tehnică separată al unui vehicul nu a fost modificat, omologarea acordată sistemului, componentei sau unității tehnice separate în etapa anterioară rămâne valabilă până la data expirării primei înmatriculări menționate în actul special de reglementare. 3.2.2. În cazul în care un tip de sistem a fost modificat într-o etapă ulterioară de fabricație a vehiculului, într-o măsură în care sistemul trebuie supus unei noi încercări în scopul omologării, noua încercare se limitează doar la părțile sistemului care au fost modificate sau afectate de schimbări. 3.2.3. În cazul în care un tip de vehicul sau un tip de sistem a fost modificat de un alt producător în etapa ulterioară într-o măsură în care, cu excepția numelui producătorului, acesta poate fi totuși considerat ca fiind de același tip, cerința aplicabilă pentru tipurile existente poate fi aplicată în continuare, cu condiția ca data primei înmatriculări din actul de reglementare relevant să nu fi fost atinsă. 3.2.4. Schimbarea categoriei unui vehicul duce la aplicarea cerințelor relevante pentru noua categorie de vehicule. Certificatele de omologare UE de tip din fosta categorie sunt acceptate, cu condiția ca cerințele pe care trebuie să le îndeplinească vehiculul să fie identice sau mai stricte decât cele care se aplică pentru noua categorie.

3.3.

Sub rezerva acordului autorității de omologare, o omologare de tip pentru un vehicul complet acordată producătorului din etapa ulterioară nu trebuie neapărat extinsă sau revizuită în cazul în care o extindere acordată vehiculului din etapa anterioară nu afectează etapa ulterioară sau datele tehnice ale vehiculului. Cu toate acestea, numărul omologării de tip, inclusiv al prelungirii acordate vehiculului din etapa (etapele) anterioară (anterioare) se copiază la certificatul de conformitate al vehiculului din etapa ulterioară.

3.4.

În cazul în care zona de încărcare a unui vehicul complet sau completat din categoria N sau O este modificată de un alt producător pentru adăugarea unor accesorii detașabile care să stocheze și să asigure mărfurile (de exemplu, garnituri ale zonei de încărcare, suporturi de stocare și portbagaje montate pe plafonul autovehiculului), astfel de elemente pot fi tratate ca parte a sarcinii utile, omologarea de tip nefiind necesară în cazul în care sunt îndeplinite următoarele două condiții: (a)  modificările nu afectează în niciun mod omologarea de tip a vehiculului, cu excepția creșterii masei efective a vehiculului; (b)  accesoriile adăugate pot fi îndepărtate fără a utiliza unelte speciale.

4.   Identificarea vehiculului

4.1.	Pentru a se asigura trasabilitatea procesului, VIN-ul prevăzut de Regulamentul (UE) nr. 19/2011 rămâne același pe parcursul tuturor etapelor ulterioare ale omologării.

4.2.

La a doua etapă și la următoarele, pe lângă plăcuțele producătorului prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 19/2011, fiecare producător aplică pe vehicul o plăcuță suplimentară al cărei model este prezentat în apendicele la prezenta anexă. Această plăcuță este solid fixată, într-o poziție ușor vizibilă și accesibilă, pe o componentă a vehiculului care nu este susceptibilă de a fi înlocuită pe durata utilizării vehiculului. Această plăcuță trebuie să indice, în mod clar și astfel încât să nu poată fi șterse, următoarele informații în această ordine: —  denumirea producătorului; —  secțiunile 1, 3 și 4 din numărul de omologare UE de tip; —  etapa de omologare; —  VIN al vehiculului de bază; —  masa maximă cu încărcătură tehnic admisibilă a vehiculului în cazul în care valoarea s-a schimbat pe durata etapei actuale de omologare; —  masa maximă cu încărcătură tehnic admisibilă a combinației de vehicule (în cazul în care valoarea s-a schimbat pe durata etapei actuale de omologare și în cazul în care vehiculul este autorizat să tracteze o remorcă). „0” se utilizează în cazul în care vehiculul nu este autorizat să tracteze o remorcă; —  masa maximă tehnic admisă pe fiecare axă, precizată în ordinea dinspre față spre spate, în cazul în care valoarea s-a schimbat pe durata etapei actuale de omologare; —  în cazul unei semiremorci sau a unei remorci cu axă centrală, masa maximă tehnic admisibilă la punctul de cuplare în cazul în care valoarea s-a schimbat pe durata etapei actuale de omologare. Dacă nu este precizat altfel la punctul 4.1 și la prezentul punct, plăcuța suplimentară trebuie să fie conformă cu cerințele prevăzute în anexele I și II la Regulamentul (UE) nr. 19/2011.

---

Apendice

Modelul de plăcuță suplimentară a producătorului

Exemplul următor este prezentat doar cu scop orientativ.

DENUMIREA PRODUCĂTORULUI (etapa 3)

e2*201X/XX*2609

Etapa 3

WD9VD58D98D234560

1 500 kg

2 500 kg

1 – 700 kg

2 – 810 kg

---

ANEXA X

ACCESUL LA INFORMAȚIILE PRIVIND SISTEMELE OBD ȘI CELE REFERITOARE LA REPARAREA ȘI ÎNTREȚINEREA VEHICULELOR

1.   Introducere

Prezenta anexă stabilește cerințele tehnice pentru accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor.

2.   Accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor.

2.1.

Producătorii pun în aplicare dispozițiile și procedurile necesare, în conformitate cu articolul 61, pentru a se asigura că accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor este posibil prin intermediul site-urilor de internet într-un format standardizat și într-o manieră ușor accesibilă, rapidă și nediscriminatorie în raport cu conținutul furnizat sau cu accesul acordat distribuitorilor și reparatorilor agreați.

2.2.	Autoritățile de omologare acordă omologarea de tip numai după ce primesc din partea producătorului un certificat privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor.

2.3.	Certificatul privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor are rolul de dovadă a conformității cu dispozițiile articolului 64.

2.4.	Certificatul privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor este întocmit în conformitate cu modelul prevăzut în apendicele 1.

2.5.

Informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor trebuie să includă următoarele elemente: 2.5.1.  identificarea neechivocă a vehiculului, sistemului, componentei sau a unității tehnice separate pentru care producătorul este responsabil; 2.5.2.  carnete de întreținere, cuprinzând istoricul lucrărilor de reparații și întreținere; 2.5.3.  manuale tehnice; 2.5.4.  informații privind componentele și diagnosticarea (cum ar fi valorile teoretice minime și maxime pentru măsurători); 2.5.5.  scheme de cablaj; 2.5.6.  codurile de diagnosticare a defectelor, inclusiv codurile specifice ale producătorilor; 2.5.7.  numărul de identificare a etalonării software-ului aplicabil unui anumit tip de vehicul; 2.5.8.  informații furnizate cu privire la dispozitivele și echipamentele brevetate, precum și informații furnizate prin intermediul acestor dispozitive și echipamente; 2.5.9.  informații privind înregistrările de date, precum și datele bidirecționale de control și încercare; 2.5.10.  unitățile de lucru standard sau perioadele necesare pentru lucrările de reparații și întreținere, dacă acestea sunt comunicate distribuitorilor și reparatorilor autorizați ai producătorului, fie direct, fie prin intermediul unei părți terțe; 2.5.11.  În cazul omologării în mai multe etape, informațiile solicitate la punctul 3 și toate informațiile necesare pentru a se respecta cerințele prevăzute la articolul 61.

2.6.

Producătorul pune la dispoziția părților interesate următoarele informații: 2.6.1.  informații relevante pentru dezvoltarea componentelor de schimb care sunt esențiale pentru funcționarea corectă a sistemului OBD; 2.6.2.  informații relevante pentru dezvoltarea dispozitivelor generice de diagnosticare.

2.7.

În sensul punctului 2.6.1, elaborarea componentelor de schimb nu trebuie să fie restricționată de niciuna dintre următoarele situații: 2.7.1.  lipsa informațiilor pertinente; 2.7.2.  cerințele tehnice referitoare la strategiile de indicare a disfuncționalităților, atunci când se depășesc pragurile OBD sau în cazul în care sistemul OBD nu este capabil să îndeplinească cerințele de bază de monitorizare OBD din prezentul regulament; 2.7.3.  modificări specifice privind modul de tratare a informațiilor referitoare la OBD astfel încât să se poată evalua independent funcționarea vehiculului alimentat cu benzină sau cu gaz; 2.7.4.  omologarea de tip a vehiculelor alimentate cu gaz care conțin un număr limitat de deficiențe minore.

2.8.

În sensul punctului 2.6.2, atunci când producătorii folosesc instrumente de diagnosticare și încercare în conformitate cu standardele ISO 22900 – Interfețe de comunicare modulare pentru vehicule (MVCI) – și ISO 22901 – Schimburi deschise de date pentru diagnosticare (ODX) în rețelele lor proprii de franciză –, fișierele ODX trebuie să fie accesibile operatorilor independenți, pe site-ul de internet al producătorului.

2.9.

În sensul sistemelor OBD, diagnosticării, reparării și întreținerii vehiculelor, fluxul direct de date referitoare la vehicul se pune la dispoziție prin intermediul portului serial de date de pe conectorul standardizat pentru transmisia de date specificat la anexa 11 apendicele 1 punctul 6.5.1.4 la Regulamentul ONU nr. 83 și în punctul 4.7.3 din anexa 9B la Regulamentul ONU nr. 49. Atunci când vehiculul este în mișcare, datele se pun la dispoziție doar pentru funcții de citire.

3.   Omologare de tip în mai multe etape

3.1.

În cazul omologării de tip în mai multe etape, producătorul final este responsabil de asigurarea accesului la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor în ceea ce privește etapa sau etapele sale de fabricație și legătura cu etapa (etapele) anterioară (anterioare).

3.2.

În plus, producătorul final trebuie să ofere pe site-ul său de internet următoarele informații operatorilor independenți: 3.2.1.  adresa site-ului (site-urilor) de internet al (ale) producătorului (producătorilor) responsabil(i) pentru etapa (etapele) anterioară (anterioare); 3.2.2.  denumirile și adresele tuturor producătorilor responsabili pentru etapa (etapele) anterioară (anterioare); 3.2.3.  numărul (numerele) de omologare de tip din etapa (etapele) anterioară (anterioare); 3.2.4.  numărul motorului.

3.3.

Fiecare producător responsabil pentru o etapă sau pentru anumite etape ale omologării de tip este responsabil de furnizarea, prin site-ul său de internet, a accesului la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor în ceea ce privește etapa sau etapele omologării pentru care este responsabil și legătura cu etapa (etapele) anterioară (anterioare).

3.4.

Producătorul responsabil de o anumită etapă (anumite etape) a (ale) omologării de tip trebuie să furnizeze următoarele informații către producătorul responsabil de următoarea etapă: 3.4.1.  certificatul de conformitate referitor la etapa (etapele) de care răspunde; 3.4.2.  certificatul privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, inclusiv anexele acestuia; 3.4.3.  numărul omologării de tip corespunzător etapei (etapelor) de care răspunde; 3.4.4.  documentele menționate la punctele 3.4.1, 3.4.2 și 3.4.3, furnizate de producătorul (producătorii) implicat (implicați) în etapa (etapele) anterioară (anterioare).

3.5.	Fiecare producător autorizează producătorul responsabil de următoarea etapă să transmită documentele producătorilor responsabili de toate etapele ulterioare și de etapa finală.

3.6.

În plus, pe bază de contract, producătorul responsabil de o anumită etapă (anumite etape) a (ale) omologării de tip: 3.6.1.  furnizează producătorului responsabil de următoarea etapă acces la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și la informațiile corespunzătoare interfeței etapei (etapelor) respective de care răspunde; 3.6.2.  furnizează, la cererea unui producător responsabil de o etapă ulterioară a omologării de tip, acces la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și la informațiile corespunzătoare interfeței etapei (etapelor) de care este responsabil.

3.7.

Un producător, inclusiv producătorul final, nu poate percepe taxe în conformitate cu articolul 63 decât pentru etapa (etapele) specifică (specifice) de care este responsabil. Un producător, inclusiv producătorul final, nu percepe taxe pentru furnizarea informațiilor referitoare la site-ul de internet sau la datele de contact ale oricărui alt producător.

4.   Adaptări la cererea clientului

4.1.

Prin derogare de la punctul 2, în cazul în care numărul de sisteme, componente sau unități tehnice separate care fac obiectul adaptării la cererea clientului este mai mic de 250 de unități produse la nivel mondial, informațiile referitoare la lucrările de reparații și întreținere legate de adaptările la cererea clientului trebuie furnizate cu promptitudine, într-o manieră ușor accesibilă și, totodată, în mod nediscriminatoriu comparativ cu conținutul furnizat sau cu accesul acordat distribuitorilor și reparatorilor agreați. Pentru întreținerea și reprogramarea unităților de control electronic legate de adaptările la cererea clientului, producătorul pune dispozitivele specializate de diagnosticare sau echipamentele de încercare protejate de drepturi de proprietate intelectuală corespunzătoare la dispoziția operatorilor independenți în aceleași condiții în care acestea sunt furnizate reparatorilor agreați. Adaptările la cererea clientului trebuie enumerate pe site-ul de internet al producătorului, care cuprinde informațiile referitoare la reparare și întreținere și trebuie menționate în certificatul privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor în momentul omologării de tip.

4.2.	Producătorii pun la dispoziția operatorilor independenți, prin vânzare și închiriere, dispozitive specializate de diagnosticare sau echipamente de încercare protejate de drepturi de proprietate intelectuală destinate service-ului pentru sistemele adaptate la cererea clienților.

4.3.

În momentul omologării de tip, producătorul menționează, în certificatul privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, adaptările la cererea clientului pentru care face uz de derogarea de la obligația prevăzută la punctul 2 de a acorda, în format standard, acces la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, precum și toate unitățile de comandă electronică aferente adaptărilor respective. Lista cuprinzând respectivele adaptări la cererea clientului, precum și toate unitățile de control electronic aferente acestora, trebuie să fie, de asemenea, publicată pe site-ul de internet al producătorului, care cuprinde informațiile referitoare la reparare și întreținere.

5.   Micii producători

5.1.

Prin derogare de la punctul 2, producătorii a căror producție anuală, la nivel mondial, a unui anumit tip de vehicul, sistem, componentă sau unitate tehnică separată, care face obiectul prezentului regulament, este mai mică de 1 000 de vehicule pentru vehiculele din categoriile M1 și N1 sau mai mică de 250 de unități pentru vehiculele din categoriile M2, M3, N2, N3 și O trebuie să furnizeze cu promptitudine acces la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculului într-o manieră ușor accesibilă și, totodată, în mod nediscriminatoriu comparativ cu conținutul furnizat sau accesul acordat distribuitorilor și reparatorilor autorizați.

5.2.	Lista cuprinzând vehiculele, sistemele, componentele și unitățile tehnice separate care fac obiectul dispozițiilor punctului 5.1 trebuie publicată pe site-ul de internet al producătorului, care cuprinde informațiile referitoare la reparare și întreținere.

5.3.	Autoritatea de omologare trebuie să informeze Comisia cu privire la fiecare omologare de tip acordată micilor producători.

6.   Cerințe

6.1.

Informațiile privind sistemele OBD și cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor puse la dispoziție pe site-uri de internet respectă standardul comun relevant menționat la articolul 61. Persoanele care solicită dreptul de a copia sau republica informațiile trebuie să negocieze direct cu producătorul respectiv. Trebuie să fie disponibile și informații privind materialele de formare, însă acestea pot fi prezentate și prin alte media decât site-urile internet. Informațiile privind toate piesele vehiculului, cu care vehiculul, astfel cum este identificat prin VIN și prin orice alte criterii suplimentare, cum ar fi ampatamentul, puterea motorului, tipul de finisaj sau opțiunile cu care este echipat din fabrică și care pot fi înlocuite cu piese de schimb puse la dispoziție de către producătorul vehiculului reparatorilor sau distribuitorilor lui autorizați sau unor părți terțe prin intermediul unei referințe la un număr de piesă originală, se pun la dispoziție sub forma unor seturi de date care pot fi citite automat și pot fi prelucrate electronic într-o bază de date ușor accesibilă operatorilor independenți. Această bază de date include VIN, numerele pieselor originale, denumirile pieselor originale, indicațiile de valabilitate (data începutului și sfârșitului valabilității), indicațiile de instalare și, după caz, caracteristicile structurii. Informațiile privind baza de date trebuie actualizate în permanență. Actualizările trebuie să includă în special toate modificările aduse vehiculelor individuale după producerea lor, dacă aceste informații sunt disponibile distribuitorilor autorizați.

6.2.

Accesul la caracteristicile de securitate ale vehiculului, utilizate de distribuitorii autorizați și de reparatorii agreați, este acordat operatorilor independenți sub protecția unei tehnologii de securitate în conformitate cu următoarele cerințe: 6.2.1.  schimbul de date se efectuează cu garantarea confidențialității, integrității și a protecției împotriva reproducerii; 6.2.2.  se utilizează standardul https//ssl-tls (RFC4346); 6.2.3.  pentru autentificarea reciprocă a operatorilor independenți și a producătorilor se utilizează certificate de securitate conforme cu standardul internațional ISO 20828; 6.2.4.  cheia privată a operatorului independent este protejată printr-un echipament securizat.

6.3.

Forumul privind accesul la informațiile referitoare la vehicule, menționat la articolul 66, trebuie să specifice parametrii legați de îndeplinirea cerințelor menționate la punctul 6.2 în conformitate cu tehnologia cea mai avansată. Operatorul independent este agreat și autorizat în acest scop pe baza documentelor care demonstrează că desfășoară o activitate economică legală și că nu a avut nicio condamnare penală relevantă.

6.4.

Reprogramarea unităților de comandă se efectuează în conformitate cu standardul internațional ISO 22900-2, SAE J2534 sau TMC RP1210B, folosind echipamente care nu fac obiectul unor drepturi de proprietate intelectuală. Pentru validarea compatibilității aplicației specifice a producătorului cu interfețele de comunicare ale vehiculului (VCI) conforme cu standardul internațional ISO 22900-2, SAE J2534 sau TMC RP1210B, producătorul va trebui să ofere fie validarea unor VCI care au fost dezvoltate în mod independent, fie informațiile și, sub formă de împrumut, orice hardware special de care are nevoie producătorul de VCI pentru a realiza el însuși această validare. Condițiile prevăzute la articolul 63 alineatul (1) se aplică taxelor pentru această validare sau pentru informații și pentru hardware.

6.5.	Cerințele punctului 6.4 nu se aplică în cazul reprogramării dispozitivelor limitatoare de viteză și a aparaturii de control.

6.6.	Toate codurile de eroare la diagnosticare DTC-urile legate de emisii trebuie să fie conforme cu anexa XI la Regulamentul (CE) nr. 692/2008 și cu anexa X la Regulamentul (UE) nr. 582/2011.

6.7.

Pentru accesul la orice informație privind sistemele OBD ale vehiculelor și repararea și întreținerea vehiculelor, alta decât cele care privesc zonele de securitate ale vehiculului, cerințele de înregistrare pentru accesarea site-ului de internet al producătorului de către un operator independent privesc doar datele necesare pentru confirmarea metodei de plată a informațiilor. Pentru informațiile privind accesul la zonele de securitate ale vehiculului, operatorul independent prezintă un certificat conform cu standardul internațional ISO 20828, pentru identificarea sa și a organizației căreia îi aparține, iar producătorul răspunde cu propriul său certificat conform cu standardul internațional ISO 20828 pentru a confirma operatorului independent permisiunea de a accesa un site legitim al producătorului cu care dorește să intre în contact. Ambele părți păstrează un jurnal al tranzacțiilor de acest tip, în care se indică vehiculele și schimbările efectuate asupra lor în temeiul acestei prevederi.

6.8.	Pe site-urile de internet care conțin informații referitoare la reparații, producătorii specifică numărul omologării de tip în funcție de model.

6.9.

Dacă informațiile privind sistemele OBD și cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculului care sunt disponibile pe site-ul de internet al unui producător nu includ detalii specifice relevante pentru a permite proiectarea și fabricarea corespunzătoare a sistemelor de reabilitare a carburanților alternativi, orice producător de sisteme de reabilitare a carburanților alternativi interesat poate obține informațiile cerute, contactând direct producătorul cu o cerere în acest sens. Datele de contact în acest sens sunt indicate clar pe site-ul de internet al producătorului, iar informațiile se pun la dispoziție în termen de 30 de zile. Este necesar să se ofere astfel de informații doar pentru sistemele de reabilitare a carburanților alternativi care fac obiectul Regulamentului ONU nr. 115 sau pentru componentele de reabilitare a carburanților alternativi care reprezintă o parte a sistemelor care fac obiectul Regulamentului ONU nr. 115. În plus, este necesar să se ofere astfel de informații doar ca răspuns la o cerere în care este menționată clar specificația exactă a modelului de vehicul pentru care sunt necesare informațiile și care confirmă în mod specific că informațiile sunt necesare pentru dezvoltarea de sisteme sau componente de reabilitare a carburanților alternativi care intră sub incidența Regulamentului ONU nr. 115.

7.   Cerințe privind omologarea de tip

7.1.	Pentru a obține omologarea de tip, producătorul prezintă certificatul completat, al cărui model este furnizat în apendicele 1.

7.2.	În cazul în care informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor nu sunt disponibile, sau nu respectă cerințele din prezenta anexă, producătorul furnizează aceste informații în termen de șase luni de la data omologării de tip.

7.3.

Obligația de a furniza aceste informații în termenul specificat la punctul 7.2 este valabilă numai atunci când, în urma omologării de tip, vehiculul este introdus pe piață. În cazul în care vehiculul este introdus pe piață la mai mult de șase luni de la data acordării omologării de tip, aceste informații trebuie furnizate la data la care vehiculul este introdus pe piață.

7.4.

Pe baza unui certificat completat privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, autoritatea de omologare poate presupune că producătorul a pus în aplicare măsuri și proceduri satisfăcătoare în vederea accesului la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, cu condiția să nu existe plângeri depuse și ca producătorul să furnizeze certificatul respectiv în termenul prevăzut la punctul 7.2.

---

Apendicele 1

Certificatul producătorului privind accesul la informațiile privind sistemele OBD ale vehiculelor și la cele referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor

---

ANEXA A

ADRESELE SITE-URILOR DE INTERNET LA CARE SE FACE REFERIRE ÎN PREZENTUL CERTIFICAT:

---

ANEXA B

DATE DE CONTACT ALE REPREZENTANTULUI PRODUCĂTORULUI LA CARE SE FACE REFERIRE ÎN PREZENTUL CERTIFICAT:

---

ANEXA C

TIPURILE DE VEHICUL, SISTEM, COMPONENTĂ SAU UNITATE TEHNICĂ SEPARATĂ

---

Apendicele 2

Informații privind sistemele OBD ale vehiculelor

1.	Producătorul vehiculului trebuie să furnizeze informațiile solicitate în prezentul apendice pentru a permite fabricarea de piese de schimb sau de rezervă, precum și de dispozitive de diagnosticare și echipamente de încercare compatibile cu sistemele OBD.

2.

La cerere, următoarele informații vor fi puse, fără discriminare, la dispoziția oricărui producător de componente, dispozitive de diagnosticare sau echipamente de încercare interesat: 2.1.  o descriere a tipului și a numărului de cicluri de precondiționare utilizate pentru omologarea de tip inițială a vehiculului; 2.2.  o descriere a tipului de ciclu de demonstrare privind OBD utilizat la omologarea inițială a vehiculului în ceea ce privește componenta monitorizată de sistemul OBD; 2.3.  o listă cuprinzătoare care să descrie toate componentele măsurate cu dispozitivul de detectare a defectelor și de activare a MI (număr fix de cicluri de conducere sau metoda statistică), inclusiv o listă a parametrilor secundari relevanți măsurați pentru fiecare componentă monitorizată de sistemul OBD și o listă cu toate codurile de ieșire OBD și formatele utilizate (însoțite de o explicație pentru fiecare dintre acestea) corespunzătoare diferitelor componente individuale ale grupului propulsor cu implicații pentru emisii și diferitelor componente individuale care nu prezintă implicații pentru emisii, în cazul în care monitorizarea componentei are rol în stabilirea activării MI. În special în cazul tipurilor de vehicule care folosesc o legătură de comunicare în conformitate cu ISO 15765-4 „Vehicule rutiere – Sisteme de diagnosticare privind CAN (Controller Area Network) – Partea 4: Cerințe pentru sistemele cu implicații pentru emisii”, se va furniza o explicație cuprinzătoare a datelor corespunzătoare serviciului $ 05 (încercarea ID $ 21 – FF) și a datelor corespunzătoare serviciului $ 06, precum și o explicație cuprinzătoare a datelor corespunzătoare serviciului $ 06 (încercarea ID $ 00 – FF), pentru fiecare ID de monitorizare OBD compatibil. În cazul utilizării altor standarde privind protocoalele de comunicare, se furnizează o explicație detaliată echivalentă. Aceste informații pot fi furnizate sub formă de tabel, având următoarele titluri pentru coloane și rânduri: Componentă – Cod de eroare; Strategia de monitorizare; Criterii de detectare a defecțiunilor; Criterii de activare a indicatorului de defecțiuni (MI); Parametri secundari; Precondiționare – Încercare demonstrativă. Catalizator P0420 Semnalele 1 și 2 ale senzorului de oxigen; Diferență între semnalele transmise de senzorul 1 și de senzorul 2; Al treilea ciclu – Turația motorului; Sarcina motorului; Modul A/F; Temperatura catalizatorului; Două cicluri tip 1 – Tip 1.

3.

Informații solicitate pentru fabricarea de dispozitive de diagnosticare În scopul de a facilita furnizarea de dispozitive generice de diagnosticare pentru reparatorii de mai multe mărci de vehicule, producătorii de vehicule trebuie să pună la dispoziție informațiile menționate la punctele 3.1, 3.2 și 3.3 prin intermediul site-urilor proprii de internet care conțin informații referitoare la repararea vehiculelor. Aceste informații trebuie să includă toate funcțiile dispozitivelor de diagnosticare, precum și toate linkurile către informațiile referitoare la reparare și instrucțiunile pentru remedierea defecțiunilor tehnice. Se pot aplica taxe rezonabile pentru accesul la aceste informații. 3.1.   Informații referitoare la protocolul de comunicare Se solicită următoarele informații, clasificate în funcție de marca, modelul și varianta vehiculului sau în funcție de alte criterii, precum VIN-ul sau identificarea vehiculelor și a sistemelor: 3.1.1.  orice sistem de informații de protocol suplimentar necesar pentru a permite diagnosticarea completă, în plus față de standardele prezentate la punctul 4.7.3 din anexa 9B la Regulamentul ONU nr. 49 și la punctul 6.5.1.4 din anexa 11 la Regulamentul ONU nr. 83, inclusiv orice informație suplimentară despre protocoale pentru hardware sau software, identificarea parametrilor, funcțiile de transfer, cerințele de menținere activă („keep alive”) sau condițiile de abatere; 3.1.2.  detalii despre modul în care se obțin și se interpretează toate codurile de avarie care nu sunt în conformitate cu standardele prezentate la punctul 4.7.3 din anexa 9B la Regulamentul ONU nr. 49 și la punctul 6.5.1.4 din anexa 11 la Regulamentul ONU nr. 83; 3.1.3.  o listă cu toți parametrii datelor disponibile în timp real, inclusiv informații cu privire la scalare și acces; 3.1.4.  o listă cu toate încercările funcționale disponibile, inclusiv activarea sau controlul dispozitivelor, precum și a mijloacelor de implementare a acestora; 3.1.5.  detalii despre modul în care se pot obține toate informațiile despre componente și despre starea lor, ștampila cu data, codurile de eroare la diagnosticare (DTC) în curs și imaginile fixe; 3.1.6.  restabilirea parametrilor de învățare adaptivă, codificarea variantelor, reglajul componentelor de schimb și preferințele clienților; 3.1.7.  identificarea unității electronice de control (ECU) și codificarea variantelor; 3.1.8.  detalii despre modul de restabilire a luminilor de avarie; 3.1.9.  amplasarea conectorului de diagnosticare și detalii despre conector; 3.1.10.  identificarea codului motorului. 3.2.   Încercarea componentelor monitorizate de OBD și diagnosticarea acestora Se solicită următoarele informații: 3.2.1.  o descriere a încercărilor pentru a confirma funcționalitatea componentei, la nivelul componentei sau în cadrul mecanismului său de transmisie; 3.2.2.  informații privind procedura de încercare, inclusiv parametrii încercării și informații despre componentă; 3.2.3.  detalii despre conectare, inclusiv intrarea și ieșirea minimă și maximă și valorile de transmisie și de sarcină; 3.2.4.  valorile preconizate în anumite condiții de conducere, inclusiv la ralanti; 3.2.5.  valorile electrice pentru componentă în stările statice și dinamice ale acesteia; 3.2.6.  valorile în modul de avarie pentru fiecare dintre scenariile de mai sus; 3.2.7.  secvențe de diagnosticare a modului de avarie, inclusiv arbori ai defecțiunii și eliminarea diagnosticării direcționate. 3.3.   Informații solicitate pentru efectuarea reparațiilor Se solicită următoarele informații: 3.3.1.  inițializarea ECU și inițializarea componentei (în cazul în care se montează piese de schimb); 3.3.2.  inițializarea sau înlocuirea ECU, după caz, folosind tehnici de (re-) programare de trecere.

---

ANEXA XI

TABELE DE CORESPONDENȚĂ

1.   Regulamentul (CE) nr. 715/2007

2.   Regulamentul (CE) nr. 595/2009

3.   Directiva 2007/46/CE

---

( 1 ) Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole sau forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).

( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).

( 3 ) Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).

( 4 ) Directiva 96/53/CE a Consiliului din 25 iulie 1996 de stabilire, pentru anumite vehicule rutiere care circulă în interiorul Comunității, a dimensiunilor maxime autorizate în traficul național și internațional și a greutății maxime autorizate în traficul internațional (JO L 235, 17.9.1996, p. 59).

( 5 ) Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4).

( 6 ) Regulamentul (UE) nr. 19/2011 al Comisiei din 11 ianuarie 2011 privind cerințele pentru omologarea de tip referitoare la plăcuța producătorului regulamentară și la numărul de identificare al vehiculului și de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 8, 12.1.2011, p. 1).

( 7 ) Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 199, 28.7.2008, p. 1).

( 8 ) Directiva 80/181/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1979 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la unitățile de măsură și de abrogare a Directivei 71/354/CEE (JO L 39, 15.2.1980, p. 40).

( 9 ) Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei din 1 iunie 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei și a Regulamentului (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (JO L 175, 7.7.2017, p. 1).

( 10 ) Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 145, 31.5.2011, p. 1).

( 11 ) Regulamentul (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului privind cerințele de omologare de tip pentru masele și dimensiunile autovehiculelor și ale remorcilor acestora și de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 353, 21.12.2012, p. 31).

( 12 ) În absența unui document de înmatriculare, autoritatea competentă poate face apel la documente disponibile care atestă data de fabricație sau prima achiziționare.

( 13 ) JO L 135, 31.5.2018, p. 1.

( 14 ) JO L 346, 17.12.1997, p. 78.

( 15 ) Pentru amendamente ulterioare, a se vedea UNECE TRANS/WP.29/343.