Scopul prezentei directive îl constituie:

Prezenta directivă nu aduce atingere:

Statele membre se asigură că, în îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute de prezenta directivă, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente iau toate măsurile rezonabile care sunt necesare și proporționale pentru realizarea obiectivelor prevăzute la alineatul (2). Statele membre, Comisia, Grupul pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (RSPG) și OAREC contribuie, de asemenea, la realizarea acestor obiective.

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente contribuie, în limita competențelor lor, la asigurarea punerii în aplicare a politicilor care vizează promovarea libertății de exprimare și de informare, a diversității culturale și lingvistice, precum și a pluralismului în mass-media.

În contextul prezentei directive, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente, precum și OAREC, Comisia și statele membre urmăresc fiecare dintre următoarele obiective generale, fără ca ordinea în care sunt enumerate să fie una de prioritate:

În scopul realizării obiectivelor de politică menționate la alineatul (2) și a celor menționate la prezentul alineat, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente, printre altele:

Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente acționează imparțial, obiectiv, transparent și într-un mod nediscriminatoriu și proporțional.

Statele membre, prin intermediul RSPG, cooperează între ele și cu Comisia în conformitate cu alineatul (1), precum și cu Parlamentul European și cu Consiliul la solicitarea acestora, în sprijinul planificării strategice și al coordonării abordărilor în materie de politică în domeniul spectrului de frecvențe radio în Uniune, prin:

OAREC participă la aspectele ce țin de competența sa privind reglementarea pieței și concurența în materie de spectru de frecvențe radio.

Statele membre se asigură că fiecare sarcină prevăzută în prezenta directivă este îndeplinită de o autoritate competentă.

În sensul prezentei directive, autoritățile naționale de reglementare sunt responsabile cel puțin de următoarele sarcini:

Statele membre pot să atribuie autorităților naționale de reglementare alte sarcini prevăzute de prezenta directivă și de alte dispoziții din dreptul Uniunii, în special sarcini referitoare la concurența pe piață sau la intrarea pe piață, cum ar fi autorizația generală, și cele legate de orice atribuție conferită OAREC. Atunci când sarcinile referitoare la concurența pe piață sau la intrarea pe piață sunt atribuite altor autorități competente, acestea urmăresc să consulte autoritățile naționale de reglementare înainte de luarea unei decizii. În scopul de a contribui la îndeplinirea atribuțiilor care revin OAREC, autoritățile naționale de reglementare au dreptul de a colecta datele necesare și alte informații de la participanții pe piață.

De asemenea, statele membre pot atribui autorităților naționale de reglementare alte sarcini pe baza dreptului intern, inclusiv a celui de transpunere a dreptului Uniunii.

În special, atunci când transpun prezenta directivă, statele membre promovează stabilitatea competențelor autorităților naționale de reglementare în raport cu atribuirea sarcinilor care decurg din cadrul de reglementare privind comunicațiile electronice adoptat de Uniune, astfel cum a fost modificat în 2009.

În cazul în care un stat membru consideră că se justifică o cerință de notificare pentru întreprinderile care fac obiectul unei autorizații generale, respectivul stat membru poate să solicite acestor întreprinderi doar să prezinte o notificare autorității naționale de reglementare sau unei alte autorități competente. Statul membru nu poate impune întreprinderilor respective să obțină o decizie explicită sau orice alt act administrativ din partea autorității respective sau din partea oricărei alte autorități înainte de a-și exercita drepturile care decurg din autorizația generală.

După notificare, dacă este necesar, o întreprindere își poate începe activitatea, după caz, sub rezerva dispozițiilor aplicabile drepturilor de utilizare în temeiul prezentei directive.

Notificarea menționată la alineatul (3) se limitează la o declarație din partea unei persoane fizice sau juridice adresată autorității naționale de reglementare sau altei autorități competente cu privire la intenția de a începe furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice și la transmiterea informațiilor minime care sunt necesare pentru a permite OAREC și autorității respective să păstreze un registru sau o listă a furnizorilor de rețele și servicii de comunicații electronice. Informațiile respective se limitează la:

Statele membre nu pot impune cerințe de notificare suplimentare sau separate.

Pentru a armoniza cerințele de notificare, OAREC publică orientări pentru modelul de notificare și păstrează o bază de date a Uniunii cu notificările transmise autorităților competente. În acest scop, autoritățile competente transmit OAREC, fără întârzieri nejustificate, prin mijloace electronice, fiecare notificare primită. Notificările prezentate autorităților competente înainte de 21 decembrie 2020 se transmit OAREC până la 21 decembrie 2021.

Întreprinderile care fac obiectul unei autorizații generale în temeiul articolului 12 au dreptul:

În cazul în care întreprinderile respective furnizează publicului rețele sau servicii de comunicații electronice, autorizația generală le acordă, de asemenea, dreptul:

Orice taxă administrativă impusă întreprinderilor care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice în temeiul autorizației generale sau cărora li s-a acordat un drept de utilizare:

Statele membre pot alege să nu aplice taxe administrative întreprinderilor a căror cifră de afaceri se situează sub un anumit prag sau ale căror activități nu ajung la o cotă minimă de piață ori au un domeniu de aplicare teritorial foarte limitat.

Statele membre impun întreprinderilor care furnizează rețele publice de comunicații electronice sau servicii de comunicații electronice destinate publicului, care dețin drepturi speciale sau exclusive de furnizare a serviciilor în alte sectoare în același stat membru sau în alt stat membru, obligația de:

Statele membre au posibilitatea de a nu aplica cerințele menționate la primul paragraf în cazul întreprinderilor a căror cifră de afaceri anuală aferentă activităților conexe rețelelor sau serviciilor de comunicații electronice în Uniune este mai mică de 50 de milioane EUR.

În cazul în care întreprinderilor care furnizează rețele publice de comunicații electronice sau servicii de comunicații electronice destinate publicului nu li se aplică cerințele dreptului societăților comerciale și nu îndeplinesc criteriile aplicabile întreprinderilor mici și mijlocii prevăzute de normele contabile ale dreptului Uniunii, raportările lor financiare se elaborează, fac obiectul unui audit independent și se publică. Auditul se efectuează în conformitate cu normele Uniunii și normele interne relevante.

Primul paragraf de la prezentul alineat se aplică și contabilității separate prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (a).

Cu excepția cazului în care modificările propuse sunt minore și au fost convenite cu titularul drepturilor sau al autorizației generale, intenția de a efectua astfel de modificări se notifică în mod corespunzător. Părțile interesate, inclusiv utilizatorii și consumatorii, dispun de un termen suficient pentru a-și exprima opiniile cu privire la modificările propuse. Termenul respectiv nu poate fi decât în cazuri excepționale mai mic de patru săptămâni.

Modificările se publică, împreună cu motivarea lor.

Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează rețele și servicii de comunicații electronice, facilități asociate sau servicii asociate transmit toate informațiile, inclusiv informațiile financiare, necesare autorităților naționale de reglementare, altor autorități competente și OAREC pentru a garanta conformitatea cu dispozițiile din prezenta directivă și din Regulamentul (UE) 2018/1971 al Parlamentului European și al Consiliului ( 2 ) sau cu deciziile sau avizele adoptate în conformitate cu acestea. În special, autoritățile naționale de reglementare și, în cazul în care este necesar în vederea îndeplinirii sarcinilor lor, alte autorități competente au competența de a solicita acestor întreprinderi să furnizeze informații cu privire la evoluțiile viitoare ale rețelei sau ale serviciilor care ar putea avea un impact asupra serviciilor angro pe care le pun la dispoziția concurenților, precum și informații cu privire la rețelele de comunicații electronice și la facilitățile asociate, informații care sunt defalcate la nivel local și suficient de detaliate pentru a permite ancheta geografică și desemnarea zonelor în conformitate cu articolul 22.

Atunci când informațiile colectate în conformitate cu primul paragraf sunt insuficiente pentru ca autoritățile naționale de reglementare, alte autorități competente și OAREC să își îndeplinească atribuțiile de reglementare în temeiul dreptului Uniunii, aceste informații pot fi solicitate de la alte întreprinderi relevante active în sectorul comunicațiilor electronice sau în sectoare strâns legate de acesta.

Întreprinderilor desemnate ca având o putere semnificativă pe piețele angro li se poate solicita, de asemenea, să prezinte date contabile privind piețele cu amănuntul care sunt conexe respectivelor piețe angro.

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente pot solicita informații punctelor de informare unice instituite în temeiul Directivei 2014/61/UE.

Toate cererile de informații trebuie să fie proporționale cu îndeplinirea sarcinii și se motivează.

Întreprinderile furnizează informațiile solicitate cu promptitudine și în termenele și la nivelul de detaliere solicitat.

Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente furnizează Comisiei, în urma unei cereri motivate, informațiile care îi sunt necesare pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute de TFUE. Informațiile solicitate de Comisie sunt proporționale cu îndeplinirea sarcinilor respective. În cazul în care informațiile furnizate se referă la informații transmise anterior de întreprinderi la cererea autorității, întreprinderilor respective le este adus la cunoștință acest lucru. În măsura în care este necesar și cu excepția cazului în care autoritatea care furnizează informațiile a făcut o cerere expresă și motivată în sens contrar, Comisia pune informațiile furnizate la dispoziția altei autorități naționale de reglementare sau competente din alt stat membru.

Sub rezerva cerințelor prevăzute la alineatul (3), statele membre se asigură că informațiile prezentate unei autorități pot fi puse la dispoziția altei autorități din același stat membru sau din alt stat membru și la dispoziția OAREC, în urma unei cereri motivate, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a permite fie autorității, fie OAREC să își îndeplinească responsabilitățile în temeiul dreptului Uniunii.

Fără a aduce atingere informațiilor solicitate în temeiul articolului 20 și nici obligațiilor de informare și raportare prevăzute de dreptul intern, altele decât cele prevăzute de autorizația generală, autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente pot solicita întreprinderilor să furnizeze informații referitoare la autorizația generală, drepturile de utilizare sau obligațiile specifice menționate la articolul 13 alineatul (2), informații care trebuie să fie proporționale și justificate în mod obiectiv, în special pentru:

Informațiile menționate la primul paragraf literele (a) și (b), (d) – (j) nu pot fi solicitate înainte de accesul pe piață sau ca o condiție pentru accesul pe piață.

OAREC poate redacta modele de cereri de informații acolo unde acest lucru este necesar pentru a facilita prezentarea consolidată și analiza informațiilor obținute.

Până la 21 decembrie 2023, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente efectuează o anchetă geografică privind sfera de acoperire a rețelelor de comunicații electronice capabile să ofere servicii de bandă largă („rețele de bandă largă”) pe care, ulterior, o actualizează cel puțin o dată la trei ani.

Ancheta geografică include o analiză a sferei curente de acoperire geografică a rețelelor de bandă largă pe teritoriul lor, astfel cum impun sarcinile care revin autorităților naționale de reglementare și/sau altor autorități competente în temeiul prezentei directive și pentru anchetele necesare în vederea aplicării normelor privind ajutoarele de stat.

De asemenea, ancheta geografică poate include o previziune, pentru o perioadă stabilită de autoritatea relevantă, a sferei de acoperire pe teritoriul lor a rețelelor de bandă largă, inclusiv a rețelelor de foarte mare capacitate.

Previziunea respectivă conține toate informațiile relevante, inclusiv informații privind instalările planificate de orice întreprindere sau autoritate publică ale rețelelor de foarte mare capacitate și modernizările sau prelungirile semnificative ale rețelelor până cel puțin la o viteză de descărcare de 100 Mbps. În acest scop, autoritățile naționale de reglementare și/sau alte autorități competente solicită întreprinderilor și autorităților publice să furnizeze astfel de informații, în măsura în care acestea sunt disponibile și pot fi furnizate cu eforturi rezonabile.

Autoritatea națională de reglementare decide în ce măsură este adecvat să se bazeze pe toate sau pe o parte din informațiile colectate în contextul unei asemenea previziuni, în contextul sarcinilor care îi sunt atribuite în mod specific în temeiul prezentei directive.

În cazul în care ancheta geografică nu este efectuată de autoritatea națională de reglementare, aceasta se efectuează în cooperare cu autoritatea respectivă în măsura în care poate fi relevantă pentru îndeplinirea sarcinilor acesteia.

Informațiile colectate în cadrul anchetei geografice au un nivel corespunzător de detaliere locală, includ date suficiente privind calitatea serviciului și parametrii acestuia și sunt tratate în conformitate cu articolul 20 alineatul (3).

Statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente, precum și autoritățile locale, regionale și naționale responsabile de alocarea de fonduri publice pentru instalarea rețelelor de comunicații electronice, de elaborarea planurilor naționale în materie de bandă largă, de definirea obligațiilor de acoperire aferente drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio și de verificarea disponibilității serviciilor care intră sub incidența obligațiilor de serviciu universal pe teritoriul lor țin seama de rezultatele anchetei geografice și ale celor privind zonele desemnate în temeiul alineatelor (1), (2) și (3).

Statele membre se asigură că autoritățile care efectuează ancheta geografică furnizează rezultatele respective, cu condiția ca autoritatea care le primește să asigure același nivel de confidențialitate și protecție a secretului comercial ca și autoritatea care le furnizează, și informează părțile care au furnizat informațiile. Aceste rezultate se pun, de asemenea, la dispoziția OAREC și a Comisiei, la cererea acestora și în aceleași condiții.

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente publică procedurile lor interne de consultare.

Statele membre asigură înființarea unui punct de informare unic care să permită accesul la toate consultările în curs.

Statele membre se asigură, dacă este cazul, că autoritățile competente, în coordonare, după caz, cu autoritățile naționale de reglementare, iau în considerare opiniile utilizatorilor finali, în special cele ale consumatorilor și ale utilizatorilor finali cu dizabilități, ale producătorilor și ale întreprinderilor care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice cu privire la aspectele referitoare la toate drepturile utilizatorilor finali și ale consumatorilor, inclusiv la accesul în condiții echivalente și la opțiunile utilizatorilor finali cu dizabilități, în ceea ce privește serviciile de comunicații electronice destinate publicului, în special dacă acestea au un impact semnificativ pe piață.

Statele membre se asigură că autoritățile competente, în coordonare, după caz, cu autoritățile naționale de reglementare, pun la dispoziția utilizatorilor finali cu dizabilități o modalitate de consultare care garantează faptul că, în luarea deciziilor referitoare la aspectele privind drepturile utilizatorilor finali și ale consumatorilor în ceea ce privește serviciile de comunicații electronice destinate publicului, se acordă atenția cuvenită intereselor consumatorilor cu privire la comunicațiile electronice.

Statele membre și autoritățile competente ale acestora se asigură că utilizarea spectrului de frecvențe radio este organizată pe teritoriul lor în așa fel încât niciun alt stat membru să nu fie împiedicat să permită pe teritoriul său utilizarea spectrului de frecvențe radio armonizat în conformitate cu dreptul Uniunii, în special din cauza interferențelor transfrontaliere prejudiciabile dintre statele membre.

Statele membre iau toate măsurile necesare în acest scop, fără a aduce atingere obligațiilor care le revin în temeiul dreptului internațional și al acordurilor internaționale relevante, cum ar fi reglementările UIT privind radiocomunicațiile și acordurile regionale privind radiocomunicațiile ale UIT.

Statele membre cooperează între ele și, după caz, prin intermediul RSPG, în ceea ce privește coordonarea transfrontalieră a utilizării spectrului de frecvențe radio în scopul de:

În cazul în care acțiunile menționate la alineatul (2) sau (3) nu au soluționat problema sau litigiul, Comisia, la solicitarea oricărui stat membru afectat și ținând cont în cea mai mare măsură de orice aviz al RSPG care recomandă o soluție coordonată în temeiul alineatului (3), poate să adopte decizii prin intermediul unor acte de punere în aplicare, adresate statelor membre afectate de interferența prejudiciabilă nesoluționată, menite să soluționeze problemele privind interferențele transfrontaliere prejudiciabile dintre două sau mai multe state membre care le împiedică să utilizeze spectrul de frecvențe radio armonizat pe teritoriul lor.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 118 alineatul (4).

Statele membre prevăd sancțiuni în cadrul procedurii prevăzute la articolul 22 alineatul (3) numai în cazul în care o întreprindere sau o autoritate publică furnizează cu intenție sau din neglijență gravă informații înșelătoare, eronate sau incomplete.

La stabilirea valorii amenzilor sau a penalităților cu titlu cominatoriu impuse unei întreprinderi sau autorități publice pentru furnizarea cu intenție sau din neglijență gravă a unor informații înșelătoare, eronate sau incomplete, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 22 alineatul (3), se ține seama, printre altele, dacă comportamentul întreprinderii sau al autorității publice a avut un impact negativ asupra concurenței și, în special, dacă, contrar informațiilor furnizate inițial sau actualizate ulterior, întreprinderea sau autoritatea publică fie a instalat, extins sau modernizat o rețea, fie nu a instalat o rețea și nu a oferit o justificare obiectivă pentru respectiva modificare a planului.

Statele membre se asigură că autoritățile lor competente relevante monitorizează și supraveghează respectarea condițiilor aferente autorizației generale sau drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio și a resurselor de numerotație, respectarea obligațiilor specifice menționate la articolul 13 alineatul (2) și a obligației de a utiliza spectrul de frecvențe radio în mod eficace și eficient în conformitate cu articolul 4, articolul 45 alineatul (1) și articolul 47.

Autoritățile competente au competența de a solicita întreprinderilor care fac obiectul autorizației generale sau care beneficiază de drepturi de utilizare a spectrului de frecvențe radio sau a resurselor de numerotație să furnizeze toate informațiile necesare pentru a verifica respectarea condițiilor aferente autorizației generale sau drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio și a resurselor de numerotație sau a obligațiilor specifice menționate la articolul 13 alineatul (2) sau la articolul 47, în conformitate cu articolul 21.

Autoritatea competentă are competența de a solicita încetarea încălcării menționate la alineatul (2) fie imediat, fie într-un termen rezonabil și adoptă măsuri corespunzătoare și proporționale menite să asigure respectarea condițiilor sau a obligațiilor respective.

În acest sens, statele membre împuternicesc autoritățile competente să impună:

Autoritățile competente comunică fără întârziere întreprinderii în cauză măsurile și motivele care stau la baza acestora și indică un termen rezonabil până la care întreprinderea în cauză să se conformeze măsurilor.

Statele membre garantează existența la nivel național a unor proceduri concrete în cadrul cărora orice utilizator sau orice întreprindere care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice sau facilități asociate care este afectat (afectată) de o decizie a unei autorități competente are dreptul de a ataca decizia în fața unui organism de soluționare a căilor de atac care este independent de părțile implicate și de orice intervenție externă sau presiune politică susceptibilă să pună în pericol evaluarea independentă de către acesta a chestiunilor care îi sunt înaintate. Acest organism, care poate fi o instanță judecătorească, dispune de expertiză corespunzătoare pentru a-și putea exercita funcțiile în mod eficace. Statele membre se asigură că fondul cauzei este luat în considerare în mod corespunzător.

Până la soluționarea căii de atac, decizia autorității competente rămâne valabilă, cu excepția cazului în care sunt stabilite măsuri provizorii în conformitate cu dreptul intern.

În cazul în care organismul în fața căruia se exercită calea de atac menționat la alineatul (1) din prezentul articol nu are caracter judiciar, acesta își motivează întotdeauna decizia în scris. De asemenea, într-un astfel de caz, decizia poate face obiectul controlului jurisdicțional exercitat de o instanță în sensul articolului 267 din TFUE.

Statele membre garantează existența unei proceduri efective pentru exercitarea căii de atac.

În absența unor prevederi contrare în recomandările sau în orientările adoptate în temeiul articolului 34, după încheierea consultării publice, dacă este necesară în temeiul articolului 23, în cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să ia o măsură care:

aceasta publică proiectul de măsură și îl comunică, în același timp, Comisiei, OAREC și autorităților naționale de reglementare ale altor state membre, împreună cu motivele care justifică respectiva măsură, în conformitate cu articolul 20 alineatul (3). Autoritățile naționale de reglementare, OAREC și Comisia pot prezenta observații cu privire la proiectul de măsură în termen de o lună. Acest termen nu poate fi prelungit.

Proiectul de măsură menționat la alineatul (3) din prezentul articol nu se adoptă timp de încă două luni, dacă aceasta are ca scop:

▼C1

▼B

și ar afecta relațiile comerciale dintre statele membre, iar Comisia a indicat autorității naționale de reglementare că în opinia sa proiectul de măsură ar constitui un obstacol pe piața internă sau că are rezerve serioase în ceea ce privește compatibilitatea măsurii cu dreptul Uniunii și în special cu obiectivele prevăzute la articolul 3. Termenul de două luni nu poate fi prelungit. În acest caz, Comisia informează OAREC și autoritățile naționale de reglementare cu privire la rezervele sale și, în același timp, le publică.

În termenul de două luni menționat la alineatul (4), Comisia poate:

Comisia ține seama, în cea mai mare măsură, de avizul OAREC înainte de a lua o decizie.

Decizia menționată la primul paragraf litera (a) este însoțită de o analiză detaliată și obiectivă a motivelor pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu trebuie adoptat, împreună cu propunerile specifice de modificare a acestuia.

În cazul în care o măsură prevăzută la articolul 32 alineatul (3) are drept scop să impună, să modifice sau să retragă o obligație care revine unei întreprinderi în aplicarea articolului 61 sau 67, coroborat cu articolele 69-76 și cu articolul 83, Comisia poate, în termenul de o lună menționat la articolul 32 alineatul (3), să notifice autorității naționale de reglementare în cauză și OAREC motivele pentru care consideră că proiectul de măsură ar constitui un obstacol pe piața internă sau suspiciunile sale serioase cu privire la compatibilitatea acestuia cu dreptul Uniunii. În acest caz, proiectul de măsură nu se adoptă timp de încă trei luni de la notificarea Comisiei.

În absența unei astfel de notificări, autoritatea națională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ținând seama în cea mai mare măsură de observațiile formulate de Comisie, de OAREC sau de orice altă autoritate națională de reglementare.

În cazul în care, în avizul său, OAREC împărtășește îndoielile serioase ale Comisiei, acesta cooperează îndeaproape cu autoritatea națională de reglementare în cauză în scopul identificării măsurii celei mai potrivite și eficace. Înainte de încheierea perioadei de trei luni menționate la alineatul (1), autoritatea națională de reglementare:

În termen de o lună de la încetarea perioadei de trei luni menționate la alineatul (1) și ținând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, în cazul în care există un astfel de aviz, Comisia poate:

În termen de o lună de la emiterea de către Comisie a recomandării în conformitate cu alineatul (5) litera (a) sau de la renunțarea acesteia la rezervele sale în conformitate cu alineatul (5) litera (b), autoritatea națională de reglementare în cauză comunică Comisiei și OAREC măsura finală adoptată.

Termenul respectiv poate fi prelungit astfel încât să permită autorității naționale de reglementare să organizeze o consultare publică în conformitate cu articolul 23.

În cazul în care autoritatea națională de reglementare sau altă autoritate competentă intenționează să efectueze o procedură de selecție în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) în legătură cu spectrul de frecvențe radio pentru care au fost stabilite condiții armonizate prin măsuri tehnice de punere în aplicare în conformitate cu Decizia nr. 676/2002/CE, pentru a permite utilizarea pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice pe suport radio de bandă largă, aceasta informează RSPG, în temeiul articolului 23, cu privire la orice proiecte de măsuri care intră sub incidența procedurii de selecție comparative sau concurențiale în temeiul articolului 55 alineatul (2) și indică dacă și când îi solicită RSPG să convoace un forum de evaluare inter pares.

Când este solicitat în acest sens, RSPG organizează un forum de evaluare inter pares pentru a discuta și a face schimb de opinii cu privire la proiectele de măsuri transmise și facilitează schimbul de experiență și de bune practici privind proiectele de măsuri.

Forumul de evaluare inter pares este alcătuit din membrii RSPG și este organizat și prezidat de către un reprezentant al RSPG.

În timpul forumului de evaluare inter pares, autoritatea națională de reglementare sau altă autoritate competentă oferă o explicație cu privire la modul în care proiectul de măsură:

Deciziile adoptate în temeiul alineatului (1) includ doar identificarea unei abordări armonizate sau coordonate în scopul soluționării următoarelor aspecte:

În cazul în care Comisia nu a adoptat o recomandare sau o decizie în termen de un an de la data adoptării unui aviz de către OAREC care indică existența unor divergențe în punerea în aplicare de către autoritățile naționale de reglementare sau de către alte autorități competente a sarcinilor în materie de reglementare prevăzute în prezenta directivă, care ar putea să constituie un obstacol pe piața internă, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la motivele sale și le publică.

În cazul în care Comisia a adoptat o recomandare în conformitate cu alineatul (1), dar punerea în aplicare în mod neuniform care constituie un obstacol pe piața internă persistă ulterior timp de doi ani, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare și în conformitate cu alineatul (4), o decizie, sub rezerva alineatului (3).

În cazul în care Comisia nu a adoptat o decizie într-un nou termen de un an de la recomandarea adoptată în temeiul celui de al doilea paragraf, aceasta informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la motivele sale și le publică.

Statele membre încurajează utilizarea standardelor sau a specificațiilor prevăzute la alineatul (1) privind furnizarea de servicii, interfețe tehnice sau funcții de rețele, în măsura strict necesară pentru a asigura interoperabilitatea serviciilor, conectivitatea cap la cap, facilitarea trecerii de la un furnizor la altul și a portabilității numerelor și a identificatorilor și pentru a spori libertatea de alegere a utilizatorilor.

În absența publicării unor astfel de standarde sau specificații în conformitate cu alineatul (1), statele membre încurajează punerea în aplicare a standardelor sau a specificațiilor adoptate de organismele europene de standardizare.

În absența unor astfel de standarde sau specificații, statele membre încurajează punerea în aplicare a standardelor sau a recomandărilor internaționale adoptate de Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (UIT), Conferința europeană a administrațiilor de poștă și telecomunicații (CEPT), Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) și Comisia Electrotehnică Internațională (IEC).

În cazul în care există deja standarde internaționale, statele membre încurajează organizațiile europene de standardizare să utilizeze aceste standarde, sau părțile relevante ale acestora, ca bază pentru standardele pe care le elaborează, cu excepția cazului în care respectivele standarde internaționale sau părți relevante ar fi ineficace.

Niciun standard sau specificație menționat(ă) la alineatul (1) sau în prezentul alineat nu împiedică accesul care ar putea fi solicitat în temeiul prezentei directive, dacă este fezabil.

Statele membre se asigură că furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau servicii de comunicații electronice destinate publicului iau măsuri tehnice și organizaționale corespunzătoare și proporționale pentru a gestiona în mod corespunzător riscurile la adresa securității rețelelor și serviciilor. Ținând seama de stadiul actual al tehnologiei, aceste măsuri asigură un nivel de securitate adecvat riscului existent. În special, sunt luate măsuri, inclusiv criptarea, după caz, pentru a preveni și a reduce la minimum impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor și asupra altor rețele și servicii.

Agenția Uniunii Europene pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor („ENISA”) facilitează, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 526/2013 al Parlamentului European și al Consiliului ( 3 ), coordonarea statelor membre pentru a evita cerințe naționale divergente care ar putea crea riscuri legate de securitate și obstacole pe piața internă.

Statele membre se asigură că furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau servicii de comunicații electronice destinate publicului notifică, fără întârzieri nejustificate, autorității competente orice incident de securitate care a avut un impact semnificativ asupra funcționării rețelelor sau a serviciilor.

Pentru a stabili importanța impactului unui incident de securitate, după caz, se ține seama, în special, de următorii parametri:

După caz, autoritatea competentă în cauză informează autoritățile competente din celelalte state membre și ENISA. Autoritatea competentă respectivă poate informa publicul sau poate solicita furnizorilor să facă acest lucru, în cazul în care consideră că dezvăluirea incidentului de securitate servește interesului public.

Autoritatea competentă în cauză prezintă anual Comisiei și ENISA un raport de sinteză privind notificările primite și măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat.

Comisia, ținând seama în cea mai mare măsură de avizul ENISA, poate adopta acte de punere în aplicare prin care să se detalieze măsurile tehnice și organizatorice menționate la alineatul (1), precum și circumstanțele, formatul și procedurile aplicabile cerințelor de notificare în temeiul alineatului (2). Acestea se bazează în cea mai mare măsură posibilă pe standardele europene și internaționale și nu împiedică statele membre să adopte cerințe suplimentare în vederea urmăririi obiectivelor prevăzute la alineatul (1).

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 118 alineatul (4).

Statele membre se asigură că autoritățile competente au competența de a solicita furnizorilor de rețele publice de comunicații electronice sau de servicii de comunicații electronice destinate publicului:

În ceea ce privește drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio, statele membre urmăresc să garanteze faptul că taxele aplicabile sunt stabilite la un nivel care garantează asignarea și utilizarea eficientă a spectrului de frecvențe radio, inclusiv prin:

Statele membre se asigură că atunci când o autoritate competentă examinează o cerere de acordare a drepturilor:

respectiva autoritate competentă:

Procedurile menționate la literele (a) și (b) pot fi diferite, în funcție de faptul dacă solicitantul furnizează sau nu rețele publice de comunicații electronice.

În cazul în care un operator și-a exercitat în temeiul dreptului intern dreptul de a instala infrastructură pe, deasupra sau pe sub o proprietate publică ori privată sau a beneficiat de o procedură de expropriere sau de utilizare a unei proprietăți, autoritățile competente pot să impună colocarea și utilizarea în comun a elementelor de rețea și a facilităților asociate instalate pe această bază, pentru protejarea mediului, a sănătății publice și a securității publice sau pentru îndeplinirea obiectivelor de planificare urbană și regională.

Colocarea sau utilizarea în comun a elementelor de rețea și a infrastructurilor instalate și utilizarea în comun a unei proprietăți pot fi impuse numai după o perioadă corespunzătoare de consultare publică, în cursul căreia toate părțile interesate au posibilitatea de a-și exprima punctele de vedere și numai în zone specifice în care o astfel de utilizare în comun este considerată a fi necesară în vederea urmăririi obiectivelor prevăzute la primul paragraf. Autoritățile competente pot să impună utilizarea în comun a unor astfel de infrastructuri sau proprietăți, inclusiv terenuri, clădiri, intrări în clădiri, cablajul clădirilor, stâlpi, antene, turnuri și alte structuri de susținere, conducte, țevi, guri de acces, cutii de distribuție, sau măsuri de facilitare a coordonării lucrărilor publice. În cazul în care este necesar, un stat membru poate desemna o autoritate națională de reglementare sau o altă autoritate competentă pentru una sau mai multe dintre următoarele sarcini:

Ținând seama în mod corespunzător de faptul că spectrul de frecvențe radio reprezintă un bun public cu o importantă valoare socială, culturală și economică, statele membre asigură gestionarea eficace a spectrului de frecvențe radio pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice pe teritoriul lor în conformitate cu articolele 3 și 4. Acestea se asigură că alocarea spectrului de frecvențe radio pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice și emiterea autorizațiilor generale sau acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice de către autoritățile competente are la bază criterii obiective, transparente, favorabile concurenței, nediscriminatorii și proporționale.

În aplicarea prezentului articol, statele membre respectă acordurile internaționale relevante, inclusiv reglementările UIT privind radiocomunicațiile și alte acorduri adoptate în cadrul UIT aplicabile spectrului de frecvențe radio, precum acordul la care s-a ajuns în cadrul Conferinței Regionale privind Radiocomunicațiile din 2006 și pot ține seama de considerațiile în materie de politică publică.

Statele membre promovează armonizarea utilizării spectrului de frecvențe radio de către rețelele și serviciile de comunicații electronice în Uniune, ținând cont de necesitatea de a asigura utilizarea eficace și eficientă a acestora și de a urmări beneficii pentru consumatori, cum ar fi concurența, economiile de scară și interoperabilitatea rețelelor și a serviciilor. În acest sens, statele membre acționează în conformitate cu articolul 4 din prezenta directivă și cu Decizia nr. 676/2002/CE, printre altele:

În sensul primului paragraf și în contextul elaborării măsurilor tehnice de punere în aplicare în ceea ce privește banda de frecvență radio în temeiul Deciziei 676/2002/CE, Comisia poate solicita RSPG să emită un aviz care recomandă cele mai adecvate regimuri de autorizare pentru utilizarea benzilor armonizate de frecvență radio. După caz și ținând seama în cea mai mare măsură de acest aviz, Comisia poate să adopte o recomandare cu scopul de a promova o abordare uniformă la nivelul Uniunii cu privire la regimurile de autorizare pentru utilizarea benzii respective.

În cazul în care Comisia are în vedere adoptarea de măsuri în conformitate cu articolul 39 alineatele (1), (4), (5) și (6), aceasta poate solicita avizul RSPG cu privire la implicațiile oricărui astfel de standard sau ale oricărei astfel de specificații pentru coordonarea, armonizarea și disponibilitatea spectrului de frecvențe radio. Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul RSPG în luarea oricăror măsuri ulterioare.

În cazul în care nu există, la nivel național sau regional, o cerere a pieței pentru utilizarea unei benzi de frecvență radio din spectrul de frecvențe radio armonizat, statele membre pot autoriza o utilizare alternativă totală sau parțială a benzii respective, inclusiv utilizarea existentă, în conformitate cu alineatele (4) și (5) din prezentul articol, cu condiția ca:

Orice decizie de a permite, în mod excepțional, utilizarea alternativă face obiectul unei reexaminări periodice și, în orice caz, este reexaminată cu promptitudine la solicitarea motivată de utilizare a benzii adresată autorității competente de către un potențial utilizator, în conformitate cu măsura tehnică de punere în aplicare. Statul membru informează Comisia și celelalte state membre cu privire la decizia adoptată, însoțită de motivarea acesteia, precum și cu privire la rezultatul oricărei reexaminări.

Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf, statele membre se asigură că toate tipurile de tehnologii utilizate pentru furnizarea de rețele sau de servicii de comunicații electronice pot fi folosite în spectrul de frecvențe radio declarat disponibil pentru serviciile de comunicații electronice în planul lor național de alocare a frecvențelor, în conformitate cu dreptul Uniunii.

Cu toate acestea, statele membre pot stabili restricții proporționale și nediscriminatorii în ceea ce privește tipurile de rețele de radiocomunicații sau de tehnologii de acces pe suport radio utilizate pentru serviciile de comunicații electronice, în cazul în care acest lucru este necesar pentru:

Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf, statele membre se asigură că toate tipurile de servicii de comunicații electronice pot fi furnizate în spectrul de frecvențe radio declarat disponibil pentru serviciile de comunicații electronice în planul lor național de alocare a frecvențelor, în conformitate cu dreptul Uniunii. Cu toate acestea, statele membre pot stabili restricții proporționale și nediscriminatorii în ceea ce privește tipurile de servicii de comunicații electronice care urmează să fie furnizate, inclusiv, dacă este necesar, pentru a îndeplini o cerință în temeiul reglementărilor UIT privind radiocomunicațiile.

Măsurile care impun furnizarea unui serviciu de comunicații electronice într-o bandă anume disponibilă pentru serviciile de comunicații electronice se motivează, în scopul de a garanta îndeplinirea unui obiectiv de interes general stabilit de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii, inclusiv, dar fără a se limita la:

O măsură care interzice furnizarea oricărui alt serviciu de comunicații electronice într-o bandă anume poate fi stabilită numai în cazul în care acest lucru este justificat de necesitatea de a proteja serviciile de asigurare a siguranței vieții. De asemenea, statele membre pot extinde, în mod excepțional, această măsură în scopul îndeplinirii altor obiective de interes general stabilite de statele membre în conformitate cu dreptul Uniunii.

Statele membre facilitează utilizarea spectrului de frecvențe radio, inclusiv utilizarea în comun a acestuia, în temeiul autorizațiilor generale și limitează acordarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio la situațiile în care astfel de drepturi sunt necesare pentru a maximiza utilizarea eficientă în lumina cererii și ținând seama de criteriile stabilite la al doilea paragraf. În toate celelalte cazuri, acestea stabilesc condițiile privind utilizarea spectrului de frecvențe radio într-o autorizație generală.

În acest scop, statele membre decid cu privire la cel mai adecvat regim pentru autorizarea utilizării spectrului de frecvențe radio, ținând seama de:

Atunci când examinează posibilitatea de a emite autorizații generale sau de a acorda drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio armonizat, ținând seama de măsurile tehnice de punere în aplicare adoptate în conformitate cu articolul 4 din Decizia nr. 676/2002/CE, statele membre depun eforturi pentru a reduce la minimum problemele generate de interferențele prejudiciabile, inclusiv în cazurile de utilizare în comun a spectrului de frecvențe radio pe baza unei combinații a autorizației generale cu drepturile individuale de utilizare.

După caz, statele membre analizează posibilitatea de a autoriza utilizarea spectrului de frecvențe radio pe baza unei combinații a autorizației generale și a drepturilor individuale de utilizare, ținând seama de efectele probabile pe care diferitele combinații de autorizații generale și de drepturi individuale de utilizare, precum și transferurile treptate de la o categorie la alta le au asupra concurenței, inovării și intrării pe piață

Statele membre vizează reducerea la minimum a restricțiilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio, ținând seama pe deplin de soluțiile tehnologice pentru gestionarea interferențelor prejudiciabile, în vederea impunerii regimului de autorizare cel mai puțin costisitor posibil.

Autoritățile competente prevăd condiții pentru alocarea drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio în conformitate cu articolul 13 alineatul (1), astfel încât să garanteze cea mai eficace și eficientă utilizare optimă a spectrului de frecvențe radio. Înainte de alocarea sau reînnoirea unor astfel de drepturi, autoritățile competente stabilesc condiții clare, inclusiv cu privire la nivelul de utilizare impus și posibilitatea de a îndeplini această obligație prin comercializare sau leasing, pentru a asigura punerea în aplicare a condițiilor respective în conformitate cu articolul 30. Condițiile aferente reînnoirilor dreptului de utilizare a spectrului de frecvențe radio nu pot oferi avantaje necuvenite titularilor existenți ai drepturilor respective.

Respectivele condiții precizează parametrii aplicabili, inclusiv termenul de exercitare a drepturilor de utilizare, autoritatea competentă având dreptul, în cazul în care aceștia nu sunt respectați, să retragă dreptul de utilizare sau să impună alte măsuri.

Autoritățile competente consultă și informează părțile interesate, în timp util și în mod transparent, cu privire la condițiile aferente drepturilor individuale de utilizare, înainte de a le impune. Autoritățile competente stabilesc în prealabil criteriile pentru evaluarea îndeplinirii acestor condiții și informează în mod transparent părțile interesate cu privire la criteriile respective.

Atunci când stabilesc condiții aferente drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio, autoritățile competente pot să prevadă, în special pentru a garanta utilizarea eficace și eficientă a spectrului de frecvențe radio sau pentru a promova acoperirea, următoarele posibilități:

Autoritățile competente nu împiedică utilizarea în comun a spectrului de frecvențe radio în condițiile aferente drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio. Punerea în aplicare de către întreprinderi a condițiilor aferente impuse în temeiul prezentului alineat rămâne sub incidența dreptului concurenței.

În cazul în care statele membre acordă drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio pentru care au fost stabilite condiții armonizate prin măsuri tehnice de punere în aplicare în conformitate cu Decizia nr. 676/2002/CE, pentru a permite utilizarea pentru serviciile de comunicații electronice pe suport radio de bandă largă („servicii pe suport radio de bandă largă”) pe durată limitată, acestea asigură titularilor de drepturi previzibilitatea în materie de reglementare pentru o perioadă de cel puțin 20 de ani în ceea ce privește condițiile pentru investiții în infrastructura care are la bază utilizarea spectrului de frecvențe radio, ținând seama de cerințele menționate la alineatul (1) de la prezentul articol. Prezentul articol face obiectul, dacă este cazul, modificării condițiilor aferente acestor drepturi de utilizare în conformitate cu articolul 18.

În acest scop, statele membre garantează valabilitatea unor astfel de drepturi pe o perioadă de cel puțin 15 ani și prevăd, dacă este necesar în vederea respectării primului paragraf, o prelungire adecvată a acestei perioade, în condițiile stabilite la prezentul alineat.

Statele membre pun la dispoziția tuturor părților interesate, în mod transparent și înainte de acordarea drepturilor de utilizare, criteriile generale pentru prelungirea duratei drepturilor de utilizare, în cadrul condițiilor stabilite în temeiul articolului 55 alineatele (3) și (6). Astfel de criterii generale privesc:

Cu cel puțin doi ani înainte de expirarea duratei inițiale a unui drept de utilizare, autoritatea competentă efectuează o evaluare obiectivă și orientată către viitor a criteriilor generale prevăzute pentru prelungirea duratei respectivului drept de utilizare, ținând seama de articolul 45 alineatul (2) litera (c). Cu condiția ca autoritatea competentă să nu fi inițiat, în temeiul articolului 30, o acțiune în vederea asigurării respectării condițiilor aferente drepturilor de utilizare, ca urmare a nerespectării acestor condiții, aceasta acordă prelungirea duratei dreptului de utilizare, cu excepția cazului în care autoritatea ajunge la concluzia că o astfel de prelungire nu ar respecta criteriile generale stabilite la paragraful al treilea litera (a) sau (b) din prezentul alineat.

Pe baza acestei evaluări, autoritatea competentă notifică titularului dreptului dacă se acordă prelungirea duratei dreptului de utilizare.

În cazul în care nu se acordă prelungirea, autoritatea competentă aplică articolul 48 pentru acordarea unor drepturi de utilizare pentru banda de frecvență radio respectivă.

Orice măsură în temeiul prezentului alineat este proporțională, nediscriminatorie, transparentă și motivată.

Prin derogare de la articolul 23, părțile interesate au posibilitatea să prezinte, în termen de cel puțin trei luni, observații cu privire la orice proiect de măsură în temeiul celui de al treilea și al patrulea paragraf din prezentul alineat.

Prezentul alineat nu aduce atingere aplicării articolelor 19 și 30.

Atunci când stabilesc taxele pentru drepturile de utilizare, statele membre țin seama de mecanismul prevăzut în temeiul prezentului alineat.

Statele membre pot să deroge de la alineatul (2) de la prezentul articol în următoarele cazuri:

La luarea unei decizii în temeiul alineatului (1) de la prezentul articol, autoritățile competente iau în considerare, printre altele:

Atunci când analizează posibilitatea reînnoirii drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio armonizat pentru care numărul de drepturi de utilizare este limitat în temeiul alineatului (2) de la prezentul articol, autoritățile competente organizează o procedură deschisă, transparentă și nediscriminatorie și, printre altele:

Autoritatea națională de reglementare sau altă autoritate competentă ține seama de orice dovezi, obținute în urma consultării în temeiul primului paragraf din prezentul alineat, privind existența unei cereri pe piață din partea altor întreprinderi decât cele care dețin drepturile de utilizare a benzii de frecvențe radio în cauză atunci când decid dacă să reînnoiască drepturile de utilizare sau să organizeze o nouă procedură de selecție pentru a acorda drepturile de utilizare în temeiul articolului 55.

Statele membre se asigură că întreprinderile pot transfera sau ceda prin leasing altor întreprinderi drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvențe radio.

Statele membre pot decide că prezentul alineat nu se aplică în cazul în care întreprinderii i-a fost acordat inițial gratuit dreptul individual de utilizare a spectrului de frecvențe radio sau acesta i-a fost asignat pentru radiodifuziune.

Statele membre permit transferul sau cedarea prin leasing a drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio în cazul în care condițiile inițiale aferente drepturilor de utilizare sunt menținute. Fără a aduce atingere necesității de a garanta absența oricărei denaturări a concurenței, în special în conformitate cu articolul 52, statele membre:

Orice taxă administrativă impusă întreprinderilor pentru prelucrarea unei cereri de transfer sau de cedare prin leasing a drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio respectă articolul 16.

Literele (a), (b) și (c) de la primul paragraf nu aduc atingere competenței statelor membre de a asigura respectarea condițiilor aferente drepturilor de utilizare în orice moment, atât în ceea ce privește locatorul, cât și în ceea ce privește locatarul, în conformitate cu dreptul intern.

Autoritățile competente facilitează transferul sau cedarea prin leasing a drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio prin analizarea în timp util a oricărei cereri de adaptare a condițiilor aferente dreptului și prin asigurarea faptului că drepturile în cauză sau spectrul de frecvențe radio aferent pot fi divizate ori dezagregate în cea mai mare măsură posibilă.

În vederea oricărui transfer sau leasing al drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio, autoritățile competente pun la dispoziția publicului, în format electronic standardizat, detaliile relevante referitoare la drepturile individuale comercializabile atunci când se constituie drepturile și păstrează aceste detalii atât timp cât există drepturile.

Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a preciza detaliile relevante.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 118 alineatul (4).

Atunci când statele membre acordă, modifică sau reînnoiesc drepturile de utilizare a spectrului de frecvențe radio, autoritățile naționale de reglementare ale acestora sau alte autorități competente, în urma consilierii oferite de autoritatea națională de reglementare, pot lua măsuri corespunzătoare, cum ar fi:

Autoritățile naționale de reglementare și alte autorități competente, ținând seama de condițiile de pe piață și de criteriile de referință disponibile, își întemeiază deciziile pe o evaluare obiectivă și orientată către viitor a condițiilor concurențiale de pe piață, a necesității respectivelor măsuri pentru a menține sau a realiza concurența efectivă și a efectelor probabile ale măsurilor respective asupra investițiilor existente și viitoare efectuate de participanții de pe piață în special pentru implementarea rețelelor. Astfel, acestea țin seama de abordarea față de analiza de piață astfel cum figurează la articolul 67 alineatul (2).

Un stat membru poate amâna termenul prevăzut la alineatul (2) de la prezentul articol pentru o anumită bandă, în circumstanțele următoare:

Statul membru vizat revizuiește o astfel de amânare cel puțin la fiecare doi ani.

Un stat membru poate amâna termenul prevăzut la alineatul (2) pentru o anumită bandă, în măsura necesară și pe o perioadă de maxim 30 de luni în cazul:

Până la 31 decembrie 2020, pentru sistemele terestre capabile să furnizeze servicii pe suport radio de bandă largă, dacă este necesar pentru a facilita implementarea 5G, statele membre iau toate măsurile adecvate pentru:

Fără a aduce atingere articolului 53, atunci când un stat membru determină că un drept de utilizare a spectrului de frecvențe radio nu poate fi acordat în cadrul unei autorizații generale și în cazul în care examinează posibilitatea de a limita numărul de drepturi de utilizare care urmează să fie acordate pentru spectrul de frecvențe radio, acesta, printre altele:

În cazul în care un stat membru determină că numărul drepturilor de utilizare trebuie limitat, acesta stabilește și justifică în mod clar obiectivele urmărite printr-o procedură de selecție concurențială sau comparativă în temeiul prezentului articol și, dacă este posibil, le cuantifică, acordând importanța cuvenită nevoii de a îndeplini obiectivele pieței naționale și cele ale pieței interne. Obiectivele pe care statul membru le poate stabili în vederea elaborării procedurii de selecție specifice, pe lângă promovarea concurenței, se limitează la unul sau mai multe dintre următoarele aspecte:

Autoritatea națională de reglementare sau o altă autoritate competentă definește și justifică în mod clar procedura de selecție aleasă, inclusiv orice etapă preliminară pentru accesul la procedura de selecție. De asemenea, aceasta precizează în mod clar rezultatul oricărei evaluări conexe a situației concurențiale, tehnice și economice de pe piață și prezintă motivele pentru eventuala utilizare și alegere a măsurilor în temeiul articolului 35.

În cazul în care urmează să se utilizeze proceduri de selecție concurențiale sau comparative, statele membre pot prelungi perioada maximă de șase săptămâni menționată la articolul 48 alineatul (6) cu durata necesară pentru a se asigura că procedurile sunt echitabile, rezonabile, deschise și transparente pentru toate părțile interesate, dar nu cu mai mult de opt luni, sub rezerva oricărui calendar specific stabilit în temeiul articolului 53.

Termenele menționate nu contravin niciunui acord internațional aplicabil referitor la utilizarea spectrului de frecvențe radio și la coordonarea prin satelit.

Autoritățile competente permit furnizarea accesului la o rețea publică de comunicații electronice prin intermediul RLAN-urilor, precum și utilizarea spectrului de frecvențe radio armonizat pentru furnizarea respectivă, sub rezerva îndeplinirii numai a condițiilor aplicabile din autorizația generală referitoare la utilizarea spectrului de frecvențe radio menționate la articolul 46 alineatul (1).

În cazul în care respectiva furnizare nu face parte dintr-o activitate economică sau este auxiliară unei activități economice sau unui serviciu public care nu depinde de transmiterea de semnale prin astfel de rețele, orice întreprindere, autoritate publică sau utilizator final care furnizează un astfel de acces nu face obiectul unei autorizații generale pentru furnizarea de rețele sau servicii de comunicații electronice în temeiul articolului 12, nici obligațiilor privind drepturile utilizatorilor finali în temeiul părții III titlul II sau obligațiilor de interconectare a rețelelor lor în temeiul articolului 61 alineatul (1).

În conformitate, în special, cu articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2015/2120, autoritățile competente se asigură că furnizorii de rețele publice de comunicații electronice sau servicii de comunicații electronice destinate publicului nu impun restricții în mod unilateral utilizatorilor finali sau nu îi împiedică pe aceștia:

Autoritățile competente nu restricționează în mod nejustificat furnizarea pentru public a accesului la RLAN-uri:

Autoritățile competente nu restricționează în mod nejustificat instalarea punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă. Statele membre urmăresc să asigure că toate normele care reglementează instalarea punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă sunt uniforme la nivel național. Astfel de norme se publică înainte de a se aplica.

În special, autoritățile competente nu condiționează instalarea punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă care întrunesc caracteristicile stabilite în conformitate cu alineatul (2) de existența unor autorizații de urbanism individuale sau a altor autorizații individuale obținute în prealabil.

Prin derogare de la al doilea paragraf din prezentul alineat, autoritățile competente pot solicita autorizații pentru instalarea punctelor de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă în cazul unor clădiri sau locuri de valoare arhitecturală, istorică sau naturală protejate în temeiul dreptului intern, sau, dacă este cazul, din motive de siguranță publică. La acordarea autorizațiilor respective se aplică articolul 7 din Directiva 2014/61/UE.

Prin intermediul unor acte de punere în aplicare, Comisia precizează caracteristicile fizice și tehnice precum dimensiunea maximă, greutatea maximă și, după caz, puterea de emisie pentru punctele de acces pe suport radio cu arie de acoperire restrânsă.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 118 alineatul (4).

Primul astfel de act de punere în aplicare se adoptă până la 30 iunie 2020.

În urmărirea obiectivelor stabilite la articolul 3, autoritățile naționale de reglementare sau, în cazul de la alineatul (2) primul paragraf literele (b) și (c) din prezentul articol, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente încurajează și, după caz, asigură, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, accesul adecvat și interconectarea adecvată, precum și interoperabilitatea serviciilor, exercitându-și responsabilitățile într-un mod care promovează eficiența, concurența durabilă, instalarea rețelelor de foarte mare capacitate, investițiile eficiente și inovarea și care oferă beneficii maxime utilizatorilor finali.

▼B

Acestea furnizează orientări și pun la dispoziția publicului procedurile aplicabile pentru a beneficia de acces și interconectare în vederea asigurării faptului că întreprinderile mici și mijlocii și operatorii cu o acoperire geografică limitată pot beneficia ca urmare a obligațiilor impuse.

În special, fără a aduce atingere măsurilor care pot fi luate cu privire la întreprinderile desemnate ca având putere semnificativă pe piață în conformitate cu articolul 68, autoritățile naționale de reglementare sau, în cazul de la literele (b) și (c) din prezentul paragraf, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente sunt în măsură să impună:

▼B

Obligațiile menționate la primul paragraf litera (c) pot fi impuse doar:

Măsurile de punere în aplicare menționate la al doilea paragraf punctul (ii) se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 118 alineatul (4).

În special, și fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), autoritățile naționale de reglementare pot să impună obligații, în urma unei cereri rezonabile de acordare a accesului la cablajele și cablurile și la facilitățile asociate din interiorul clădirilor sau până la primul punct de concentrare ori de distribuție, după cum este determinat de autoritatea națională de reglementare, în cazul în care punctul respectiv este situat în afara clădirii. Astfel de obligații pot fi impuse furnizorilor de rețele de comunicații electronice sau proprietarilor de astfel de cablaje și cabluri și facilități asociate care nu sunt furnizori de rețele de comunicații electronice, în cazul în care acest lucru este justificat pe motiv că multiplicarea unor astfel de elemente de rețea ar fi ineficientă din punct de vedere economic sau imposibil de realizat din punct de vedere fizic. Condițiile de acces impuse pot include norme specifice privind accesul la astfel de elemente de rețea, facilități asociate și servicii asociate, privind transparența și nediscriminarea și privind repartizarea costurilor de acces, care, după caz, sunt ajustate pentru a lua în considerare factorii de risc.

În cazul în care o autoritate națională de reglementare constată, ținând seama, după caz, de obligațiile care rezultă din orice analiză relevantă a pieței, că obligațiile impuse în conformitate cu primul paragraf nu abordează în mod suficient obstacolele economice sau fizice însemnate și netranzitorii din calea multiplicării, care stau la baza unei situații existente sau emergente pe piață care limitează în mod semnificativ rezultatele concurențiale pentru utilizatorii finali, autoritatea respectivă poate extinde impunerea unor astfel de obligații în materie de acces, conform unor condiții echitabile și rezonabile, dincolo de primul punct de concentrare sau de distribuție, către un punct pe care îl stabilește ca fiind cel mai apropiat de utilizatorii finali, capabil să găzduiască un număr suficient de conexiuni ale utilizatorilor finali pentru a fi viabil din punct de vedere comercial pentru solicitanții de acces eficient. La stabilirea amplorii extinderii dincolo de primul punct de concentrare sau de distribuție, autoritatea națională de reglementare ține seama în cea mai mare măsură de orientările relevante ale OAREC. Dacă acest lucru se justifică din motive tehnice sau economice, autoritățile naționale de reglementare pot impune obligații în materie de acces activ sau virtual.

Autoritățile naționale de reglementare nu impun obligații în conformitate cu al doilea paragraf furnizorilor de rețele de comunicații electronice în cazul în care determină că:

Prin derogare de la al treilea paragraf litera (a), autoritățile naționale de reglementare pot impune obligații furnizorilor de rețele de comunicații electronice care îndeplinesc criteriile prevăzute la litera respectivă, în cazul în care rețeaua în cauză este finanțată public.

Până la 21 decembrie 2020, OAREC publică orientări pentru promovarea unei aplicări uniforme a prezentului alineat, precizând criteriile relevante pentru a stabili:

Fără a aduce atingere alineatelor (1) și (2), statele membre se asigură că autoritățile competente au competența de a impune întreprinderilor care furnizează sau sunt autorizate să furnizeze rețele de comunicații electronice obligații privind utilizarea în comun a infrastructurii pasive sau obligații privind încheierea de acorduri de acces localizat la roaming, în ambele cazuri dacă sunt în mod direct necesare pentru furnizarea la nivel local a serviciilor care se bazează pe utilizarea spectrului de frecvențe radio, în conformitate cu dreptul Uniunii și cu condiția ca niciun mijloc de acces alternativ viabil și similar la utilizatorii finali să nu fie pus la dispoziția niciunei întreprinderi conform unor condiții echitabile și rezonabile. Autoritățile competente pot impune astfel de obligații numai dacă această posibilitate este expres prevăzută la acordarea drepturilor de utilizare a spectrului de frecvențe radio și se justifică din motiv că, în domeniul în care se aplică astfel de obligații, instalarea determinată de piață a infrastructurilor pentru furnizarea de rețele sau servicii care se bazează pe utilizarea spectrului de frecvențe radio este împiedicată de obstacole economice sau fizice insurmontabile, și, prin urmare, utilizatorii finali au un acces foarte deficitar sau nu au acces la rețele și servicii. În aceste împrejurări, în care accesul la infrastructura pasivă și utilizarea în comun a acesteia nu sunt suficiente pentru a rezolva situația, autoritățile naționale de reglementare pot să impună obligații privind utilizarea în comun a infrastructurii active.

Autoritățile competente țin seama de:

În cazul soluționării unui litigiu, autoritățile competente pot, printre altele, să impună beneficiarului obligației în materie de utilizare în comun sau de acces obligația de a partaja spectrul de frecvențe radio cu gazda infrastructurii în zona relevantă.

În cazul în care, în urma analizei de piață realizate în conformitate cu articolul 67 alineatul (1), o autoritate națională de reglementare constată că una sau mai multe întreprinderi nu dețin o putere semnificativă de piață pe piața relevantă, aceasta poate modifica sau retrage condițiile în ceea ce privește întreprinderile în cauză, în conformitate cu procedurile menționate la articolele 23 și 32, numai în măsura în care:

Părțile afectate de o astfel de modificare sau retragere a condițiilor beneficiază de o perioadă de notificare prealabilă corespunzătoare.

Se consideră că o întreprindere deține putere semnificativă pe piață în cazul în care, fie individual, fie împreună cu alte întreprinderi, se găsește într-o poziție echivalentă cu poziția dominantă, și anume o poziție de putere economică care îi permite să se comporte într-o măsură apreciabilă independent față de concurenți, clienți și, în cele din urmă, față de consumatori.

În special, autoritățile naționale de reglementare, atunci când examinează dacă două sau mai multe întreprinderi ocupă împreună o poziție dominantă pe piață, acționează în conformitate cu dreptului Uniunii și țin seama în cea mai mare măsură de orientările privind analiza pieței și evaluarea puterii semnificative pe piață publicate de Comisie în temeiul articolului 64.

După o consultare publică, inclusiv cu autoritățile naționale de reglementare și ținând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, Comisia adoptă o recomandare privind piețele relevante de produse și servicii („recomandarea”). Recomandarea identifică piețele de produse și servicii din sectorul comunicațiilor electronice ale căror caracteristici pot să justifice impunerea unor obligații de reglementare prevăzute în prezenta directivă, fără a aduce atingere piețelor care pot fi definite, în anumite situații, în temeiul dreptului concurenței. Comisia definește piețele în conformitate cu principiile dreptului concurenței.

Comisia include în recomandare piețe de produse și servicii în cazul cărora, după ce a analizat tendințele generale în Uniune, constată că fiecare dintre cele trei criterii enumerate la articolul 67 alineatul (1) este îndeplinit.

Comisia reexaminează recomandarea până la 21 decembrie 2020 și, ulterior, periodic.

În cazul piețelor transnaționale identificate în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol, autoritățile naționale de reglementare vizate efectuează împreună analiza de piață, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările PSP, și decid de comun acord asupra impunerii, menținerii, modificării sau retragerii oricăror obligații de reglementare menționate la articolul 67 alineatul (4). Autoritățile naționale de reglementare vizate notifică în comun Comisiei proiectele lor de măsuri privind analiza de piață și orice obligații în materie de reglementare în temeiul articolelor 32 și 33.

Două sau mai multe autorități naționale de reglementare pot, de asemenea, să notifice împreună proiectele lor de măsuri privind analiza de piață și orice obligații în materie de reglementare în absența piețelor transnaționale, în cazul în care consideră că în jurisdicțiile lor condițiile de piață sunt suficient de omogene.

OAREC efectuează o analiză a cererii transnaționale a utilizatorilor finali de produse și servicii care sunt furnizate în cadrul Uniunii pe una sau mai multe piețe enumerate în recomandare, dacă primește o cerere motivată care furnizează dovezi în acest sens din partea Comisiei sau a cel puțin două dintre autoritățile naționale de reglementare vizate care arată că există o problemă gravă legată de cerere care trebuie soluționată. OAREC poate, de asemenea, să efectueze o astfel de analiză dacă primește o cerere motivată din partea participanților la piață care furnizează suficiente dovezi în acest sens și consideră că există o problemă gravă legată de cerere care trebuie soluționată. Analiza OAREC nu afectează constatările privind existența unor piețe transnaționale în conformitate cu articolul 65 alineatul (1) și constatările privind existența unor piețe geografice naționale sau subnaționale, constatări făcute de autoritățile naționale de reglementare în conformitate cu articolul 64 alineatul (3).

Această analiză a cererii transnaționale a utilizatorilor finali poate include produse și servicii care sunt furnizate pe piețe de produse sau servicii care au fost definite în moduri diferite de una sau mai multe autorități naționale de reglementare atunci când iau în considerare circumstanțele naționale, cu condiția ca respectivele produse și servicii să fie substituibile celor furnizate pe una dintre piețele enumerate în recomandare.

Autoritățile naționale de reglementare determină dacă o piață relevantă definită în conformitate cu articolul 64 alineatul (3) prezintă caracteristici care pot justifica impunerea obligațiilor în materie de reglementare prevăzute în prezenta directivă. Statele membre se asigură că se efectuează o analiză, după caz, în colaborare cu autoritățile naționale din domeniul concurenței. Autoritățile naționale de reglementare țin seama în cea mai mare măsură de orientările PSP și urmează procedurile menționate la articolele 23 și 32 atunci când efectuează o astfel de analiză.

Se poate considera că o piață prezintă caracteristici care justifică impunerea obligațiilor în materie de reglementare prevăzute în prezenta directivă dacă următoarele criterii sunt îndeplinite cumulativ:

În cazul în care o autoritate națională de reglementare efectuează o analiză a pieței care este inclusă în recomandare, aceasta consideră că au fost îndeplinite criteriile de la al doilea paragraf literele (a), (b) și (c), cu excepția cazului în care autoritatea națională de reglementare stabilește că unul sau mai multe dintre respectivele criterii nu sunt îndeplinite în circumstanțele naționale specifice.

În cazul în care o autoritate națională de reglementare efectuează analiza prevăzută la alineatul (1), aceasta examinează evoluțiile dintr-o perspectivă orientată către viitor în absența reglementării impuse în temeiul prezentului articol pe respectiva piață relevantă și ținând seama de următoarele elemente:

În cazul în care o autoritate națională de reglementare concluzionează că o piață relevantă nu justifică impunerea de obligații în materie de reglementare în conformitate cu procedura de la alineatele (1) și (2) din prezentul articol sau în cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol, aceasta nu impune sau nu menține nicio obligație de reglementare specifică în conformitate cu articolul 68. În cazul în care există deja obligații de reglementare sectoriale, impuse în conformitate cu articolul 68, autoritatea națională de reglementare retrage obligațiile impuse întreprinderilor pe piața relevantă.

Autoritățile naționale de reglementare se asigură că părților afectate de o astfel de retragere a obligațiilor li se acordă o perioadă de notificare prealabilă adecvată, definită prin găsirea unui echilibru între necesitatea de a asigura o tranziție sustenabilă pentru beneficiarii acelor obligații și utilizatorii finali și, respectiv, posibilitatea de alegere a utilizatorului final, și că reglementarea respectivă nu continuă mai mult decât este necesar. Atunci când stabilesc această perioadă de notificare prealabilă, autoritățile naționale de reglementare pot stabili condiții specifice și perioade de notificare prealabilă în legătură cu acordurile de acces existente.

Măsurile adoptate în conformitate cu dispozițiile alineatelor (3) și (4) din prezentul articol fac obiectul procedurilor menționate la articolele 23 și 32. Autoritățile naționale de reglementare efectuează o analiză a pieței relevante și notifică proiectul de măsură corespunzător, în conformitate cu articolul 32:

Autoritățile naționale de reglementare impun obligațiile prevăzute la articolele 69-74 și la articolele 76 și 80 numai întreprinderilor care au fost desemnate ca având o putere semnificativă pe o piață în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol, fără a se aduce atingere:

În circumstanțe excepționale, în cazul în care o autoritate națională de reglementare intenționează să impună întreprinderilor desemnate ca având o putere semnificativă pe piață obligații privind accesul sau interconectarea, altele decât cele stabilite la articolele 69-74 și la articolele 76 și 80, respectiva autoritate prezintă Comisiei o cerere în acest sens.

Ținând cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC, Comisia adoptă, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, decizii prin care autorizează sau interzice autorității naționale de reglementare să ia astfel de măsuri.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la articolul 118 alineatul (3).

Obligațiile impuse în conformitate cu prezentul articol:

Autoritățile naționale de reglementare analizează impactul noilor evoluții de pe piață, de exemplu în legătură cu acordurile comerciale, inclusiv acordurile de coinvestiții, care influențează dinamica concurenței.

Dacă respectivele evoluții nu sunt suficient de importante încât să necesite efectuarea unei noi analize de piață în conformitate cu articolul 67, autoritatea națională de reglementare evaluează fără întârziere dacă este necesar să se revizuiască obligațiile impuse întreprinderilor desemnate ca având o putere semnificativă pe piață și să se modifice orice decizie anterioară, inclusiv prin retragerea obligațiilor sau impunerea unor noi obligații, pentru a asigura faptul că astfel de obligații continuă să respecte condițiile prevăzute la alineatul (4) din prezentul articol. Astfel de modificări sunt impuse numai în urma unor consultări în conformitate cu articolele 23 și 32.

Până la 21 decembrie 2019, pentru a contribui la aplicarea în mod uniform a obligațiilor în materie de transparență, OAREC, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, emite orientări privind criteriile minime pentru o ofertă de referință și le revizuiește atunci când este necesar, în vederea adaptării acestora la evoluțiile tehnologice și de pe piață. La elaborarea unor astfel de criterii minime, OAREC urmărește obiectivele de la articolul 3 și ia în considerare nevoile beneficiarilor obligațiilor în materie de acces și nevoile utilizatorilor finali care își desfășoară activitatea în mai mult de un stat membru, precum și orice orientări ale OAREC de identificare a cererii transnaționale în conformitate cu articolul 66 și orice altă decizie conexă a Comisiei.

Fără a aduce atingere alineatului (3) din prezentul articol, în cazul în care unei întreprinderi îi revin obligații în temeiul articolului 72 sau 73 privind accesul la nivel angro la infrastructura rețelei, autoritățile naționale de reglementare asigură publicarea unei oferte de referință, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările OAREC privind criteriile minime pentru o ofertă de referință, garantează că sunt precizați indicatorii-cheie de performanță, după caz, precum și acordurile pertinente privind nivelul serviciilor, și le monitorizează îndeaproape și asigură respectarea acestora. În plus, autoritățile naționale de reglementare pot, dacă este necesar, să stabilească în prealabil sancțiunile financiare asociate în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul intern.

O autoritate națională de reglementare poate impune, în conformitate cu articolul 68, obligații de separare contabilă în ceea ce privește activitățile determinate conexe interconectării sau accesului.

În special, o autoritate națională de reglementare poate solicita unei societăți integrate pe verticală să-și prezinte în mod transparent prețurile angro și prețurile de transfer interne, printre altele pentru a asigura respectarea unei obligații de nediscriminare prevăzute la articolul 70, acolo unde există, sau, după caz, pentru a preveni subvențiile încrucișate neloiale. Autoritățile naționale de reglementare pot specifica formatul și metodologia contabilă care trebuie utilizate.

Autoritățile naționale de reglementare pot impune întreprinderilor, în conformitate cu articolul 68, obligații de a da curs cererilor rezonabile de acces la anumite elemente de rețea și la facilitățile asociate și de utilizare a acestora, în situații în care autoritățile naționale de reglementare consideră că refuzul accesului sau condițiile nerezonabile cu efect similar ar împiedica apariția unei piețe de comerț cu amănuntul concurențiale și durabile și nu ar fi în interesul utilizatorului final.

Autoritățile naționale de reglementare pot obliga întreprinderile, printre alte:

Autoritățile naționale de reglementare pot supune aceste obligații unor condiții privind caracterul echitabil și rezonabil, precum și privind operativitatea.

Atunci când autoritățile naționale de reglementare analizează oportunitatea de a impune oricare dintre posibilele obligații specifice menționate la alineatul (1) de la prezentul articol, mai ales atunci când evaluează, în conformitate cu principiul proporționalității, dacă și în ce mod se impun aceste obligații, acestea analizează dacă alte forme de acces la inputurile angro, fie pe aceeași piață angro, fie pe o piață angro conexă, ar fi suficiente pentru a soluționa problema identificată în interesul utilizatorilor finali. Evaluarea respectivă include oferte comerciale în materie de acces, accesul reglementat în temeiul articolului 61 ori accesul reglementat, existent sau preconizat, la alte inputuri angro în temeiul prezentului articol. Autoritățile naționale de reglementare iau în considerare, în special, următorii factori:

Atunci când o autoritate națională de reglementare intenționează să impună, în conformitate cu articolul 68, obligații în temeiul articolului 72 sau al prezentului articol, aceasta analizează dacă impunerea unor obligații exclusiv în conformitate cu articolul 72 nu ar reprezenta un mijloc proporțional de a promova concurența și interesele utilizatorului final.

O autoritate națională de reglementare poate impune, în conformitate cu articolul 68, obligații privind recuperarea costurilor și controlul prețurilor, inclusiv obligații privind bazarea prețurilor pe costuri, precum și obligații privind sistemele de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea anumitor tipuri de interconectare sau acces, în situațiile în care o analiză a pieței indică o lipsă a unei concurențe efective ce reflectă faptul că este posibil ca întreprinderea în cauză să mențină prețurile la un nivel excesiv de ridicat sau să comprime prețurile („price squeeze”) în detrimentul utilizatorilor finali.

Pentru a determina oportunitatea impunerii unor obligații privind controlul prețurilor, autoritățile naționale de reglementare țin seama de necesitatea de a promova concurența și interesele pe termen lung ale utilizatorilor finali în ceea ce privește instalarea și adoptarea rețelelor de generație următoare și, în special, a rețelelor de foarte mare capacitate. În special, pentru a încuraja investițiile efectuate de întreprindere, inclusiv în rețele de generație viitoare, autoritățile naționale de reglementare iau în considerare investițiile realizate de întreprindere. În cazul în care autoritățile naționale de reglementare consideră că obligațiile de control al prețurilor sunt oportune, acestea permit întreprinderii realizarea unei rate rezonabile de rentabilitate a capitalului adecvat investit, ținând seama de orice riscuri specifice unui anumit nou proiect de investiție în rețea.

Autoritățile naționale de reglementare iau în considerare posibilitatea de a nu impune sau de a nu menține obligații în temeiul prezentului articol, în cazul în care stabilesc că există o presiune demonstrabilă la nivelul prețurilor cu amănuntul și că orice obligație impusă în conformitate cu articolele 69-73, inclusiv, în special, orice test de multiplicare economică impus în conformitate cu articolul 70, asigură accesul efectiv și nediscriminatoriu.

Atunci când autoritățile naționale de reglementare consideră că este oportun să impună obligații de control al prețurilor pentru accesul la elementele de rețea existente, acestea țin seama, de asemenea, de beneficiile prețurilor angro previzibile și stabile în asigurarea unei intrări eficiente pe piață și a unor stimulente suficiente pentru toate întreprinderile în vederea instalării de rețele noi și modernizate.

Până la 31 decembrie 2020 și ținând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, Comisia adoptă, în conformitate cu articolul 117, un act delegat pentru completarea prezentei directive prin care se stabilește un tarif maxim unic la nivelul Uniunii de terminare a apelurilor de voce în rețelele mobile și un tarif maxim unic la nivelul Uniunii de terminare a apelurilor de voce în rețelele fixe (denumite în continuare „tarife unice la nivelul Uniunii de terminare a apelurilor de voce”), care se aplică oricărui furnizor de servicii de terminare a apelurilor de voce în rețelele mobile sau în rețelele fixe, în orice stat membru.

În acest scop, Comisia:

Întreprinderile care au fost desemnate ca având o putere semnificativă pe piață într-una sau mai multe piețe relevante în conformitate cu articolul 67 pot oferi angajamente, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 79 și sub rezerva celui de al doilea paragraf de la prezentul alineat, pentru a deschide către coinvestiții instalarea unei noi rețele de foarte mare capacitate care constă în elemente de fibră optică până la incinta sau la stația de bază a utilizatorului final, de exemplu oferind coproprietate sau partajarea riscurilor pe termen lung prin cofinanțare sau prin acorduri de achiziție care dau naștere unor drepturi specifice de natură structurală de către alți furnizori de rețele sau servicii de comunicații electronice.

Atunci când evaluează aceste angajamente, autoritatea națională de reglementare stabilește în special dacă oferta de coinvestiții îndeplinește următoarele condiții cumulative:

Dacă autoritatea națională de reglementare constată, ținând seama de rezultatele testului de piață realizat în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), că angajamentul de coinvestiții oferit îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, aceasta impune obligativitatea angajamentului respectiv în temeiul articolului 79 alineatul (3) și nu impune nicio obligație suplimentară în temeiul articolului 68 în ceea ce privește elementele noii rețele de foarte mare capacitate care fac obiectul angajamentelor, dacă cel puțin un coinvestitor potențial a încheiat un acord de coinvestiții cu întreprinderea desemnată ca având o putere semnificativă pe piață.

Primul paragraf nu aduce atingere regimului de reglementare al împrejurărilor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol, ținând seama de rezultatele oricărui test de piață realizat în conformitate cu articolul 79 alineatul (2), dar care au un impact asupra concurenței și sunt luate în considerare în scopul articolelor 67 și 68.

Prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, o autoritate națională de reglementare poate, în împrejurări justificate corespunzător, să impună, să mențină sau să adapteze măsuri corective în conformitate cu articolele 68-74, în ceea ce privește noi rețele de foarte mare capacitate pentru a soluționa importante probleme de concurență pe piețe specifice, atunci când autoritatea națională de reglementare stabilește că, date fiind caracteristicile speciale ale respectivelor piețe, aceste probleme de concurență nu ar fi altfel soluționate.

Autoritățile naționale de reglementare monitorizează în mod permanent respectarea condițiilor prevăzute la alineatul (1) și pot solicita întreprinderii desemnate ca având o putere semnificativă pe piață să le furnizeze declarații anuale de conformitate.

Prezentul articol nu aduce atingere competenței unei autorități naționale de reglementare de a lua decizii în temeiul articolului 26 alineatul (1) în cazul unui litigiu care apare între întreprinderi în legătură cu un acord de coinvestiții pe care aceasta îl consideră ca respectând condițiile prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol.

În cazul în care autoritatea națională de reglementare constată că obligațiile impuse în temeiul articolelor 69-74 nu au generat o concurență efectivă și sunt identificate în continuare probleme importante și persistente în materie de concurență sau disfuncționalități ale pieței în legătură cu furnizarea la nivel angro pe anumite piețe de produse de acces, aceasta poate, în mod excepțional, în conformitate cu articolul 68 alineatul (3) al doilea paragraf, să impună întreprinderilor integrate pe verticală obligația de a transfera activitățile conexe furnizării la nivel angro a produselor relevante de acces într-o entitate comercială care funcționează independent.

Respectiva entitate comercială furnizează produse și servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv altor entități comerciale din cadrul societății-mamă, respectând aceleași termene și condiții, inclusiv cele referitoare la nivelurile tarifelor și serviciilor, și prin intermediul acelorași sisteme și procese.

Atunci când o autoritate națională de reglementare intenționează să impună o obligație de separare funcțională, aceasta înaintează o cerere Comisiei, care cuprinde:

Proiectul de măsură cuprinde următoarele elemente:

Ca urmare a deciziei Comisiei privind proiectul de măsură, adoptată în conformitate cu articolul 68 alineatul (3), autoritatea națională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor piețe conexe rețelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 67. Pe baza analizei respective, autoritatea națională de reglementare impune, menține, modifică sau retrage obligații, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 23 și 32.

Întreprinderile care au fost desemnate ca având o putere semnificativă pe piață pe una sau mai multe piețe relevante în conformitate cu articolul 67 informează autoritatea națională de reglementare cu cel puțin trei luni înaintea oricărei intenții de a-și transfera activele rețelei locale de acces sau a unei părți importante dintre acestea unei entități separate din punct de vedere juridic deținute de altcineva sau de a înființa o entitate comercială separată care să le asigure tuturor furnizorilor cu amănuntul, inclusiv propriilor sale unități de vânzare cu amănuntul, furnizarea de produse de acces echivalente.

Întreprinderile respective informează, de asemenea, autoritatea națională de reglementare cu privire la orice schimbare a respectivei intenții, precum și cu privire la rezultatul final al procesului de separare.

Întreprinderile respective pot oferi, de asemenea, angajamente în ceea ce privește condițiile de acces aplicabile pentru rețeaua lor pe durata unei perioade de punere în aplicare ulterior implementării formei propuse de separare, în vederea asigurării accesului efectiv și nediscriminatoriu al terților. Oferta de angajamente include detalii suficiente, inclusiv în ceea ce privește calendarul punerii în aplicare și durata, pentru a permite autorității naționale de reglementare să își îndeplinească sarcinile în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol. Angajamentele respective se pot prelungi dincolo de perioada maximă pentru analizele pieței prevăzute la articolul 67 alineatul (5).

Autoritatea națională de reglementare evaluează efectul tranzacției planificate, împreună cu angajamentele oferite, dacă este cazul, asupra obligațiilor în materie de reglementare existente în temeiul prezentei directive.

În acest scop, autoritatea națională de reglementare efectuează o analiză a diferitelor piețe conexe rețelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 67.

Autoritatea națională de reglementare ia în considerare orice angajamente oferite de întreprindere, având în vedere în special obiectivele prevăzute la articolul 3. În acest sens, autoritatea națională de reglementare consultă terții, în conformitate cu articolul 23, și abordează, în special, terții care sunt afectați în mod direct de tranzacția preconizată.

Pe baza analizei sale, autoritatea națională de reglementare impune, menține, modifică sau retrage obligații, în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 23 și 32, cu aplicarea, după caz, a articolului 80. Decizia autorității naționale de reglementare poate să impună obligativitatea angajamentelor, în întregime sau în parte. Prin derogare de la articolul 67 alineatul (5), autoritatea națională de reglementare poate impune obligativitatea angajamentelor, în întregime sau în parte, pe durata întregii perioade pentru care sunt oferite.

Întreprinderile desemnate ca având o putere semnificativă pe piață pot să ofere autorității naționale de reglementare angajamente privind condițiile aplicabile pentru accesul, sau coinvestiții în rețelelor lor ori pentru ambele, în legătură cu, printre altele:

Oferta privind angajamentele este suficient de detaliată, inclusiv cu privire la amploarea și calendarul punerii în aplicare a angajamentelor și durata lor, încât să permită autorității naționale de reglementare să își efectueze evaluarea în temeiul alineatului (2) din prezentul articol. Aceste angajamente se pot prelungi dincolo de perioadele de efectuare a analizei pieței prevăzute la articolul 67 alineatul (5).

Pentru a evalua eventuale angajamente oferite de o întreprindere în temeiul alineatului (1) din prezentul articol, autoritatea națională de reglementare, cu excepția cazului în care astfel de angajamente nu îndeplinesc una sau mai multe condiții sau criterii pertinente, efectuează un test de piață, în special în legătură cu termenii oferiți, prin intermediul unei consultări publice a părților interesate, în special, a terților direct afectați. Potențialii coinvestitori sau solicitanți de acces pot oferi opinii cu privire la angajamentele oferite sub condițiile prevăzute la articolul 68, 76 sau 78, după caz, și pot propune modificări.

În ceea ce privește angajamentele oferite în temeiul prezentului articol, autoritatea națională de reglementare ține seama în mod deosebit, atunci când evaluează obligații în temeiul articolului 68 alineatul (4), de:

Ținând seama de toate opiniile exprimate în cadrul consultării și de măsura în care aceste opinii sunt reprezentative pentru diferitele părți interesate, autoritatea națională de reglementare comunică întreprinderii desemnate ca având o putere semnificativă pe piață concluziile sale preliminare privind măsura în care angajamentele oferite îndeplinesc obiectivele, criteriile și procedurile prevăzute la prezentul articol și, după caz, la articolul 68, 76 sau 78, și privind condițiile în care poate să ia în calcul să impună obligativitatea angajamentelor. Întreprinderea își poate revizui oferta inițială pentru a ține seama de concluziile preliminare ale autorității naționale de reglementare și cu scopul de a îndeplini criteriile stabilite în prezentul articol și, după caz, la articolul 68, 76 sau 78.

Fără a aduce atingere articolului 76 alineatul (2) primul paragraf, autoritatea națională de reglementare poate emite o decizie care să impună obligativitatea angajamentelor, în întregime sau în parte.

Prin derogare de la articolul 67 alineatul (5), autoritatea națională de reglementare poate impune obligativitatea angajamentelor, în întregime sau în parte, pe o perioadă determinată, care poate fi întreaga perioadă în care sunt oferite, iar în cazul angajamentelor de coinvestiții care au devenit obligatorii în temeiul articolului 76 alineatul (2) primul paragraf, impune obligativitatea acestora pentru o perioadă de minimum șapte ani.

Sub rezerva articolului 76, prezentul articol nu aduce atingere aplicării procedurii de analiză a pieței în temeiul articolului 67 și nici impunerii obligațiilor în temeiul articolului 68.

Atunci când impune obligativitatea angajamentelor în temeiul prezentului articol, autoritatea națională de reglementare analizează, în temeiul articolului 68, consecințele deciziei respective pentru evoluția pieței și caracterul adecvat al oricărei obligații pe care a impus-o sau pe care, în absența respectivelor angajamente, ar fi intenționat să o impună în temeiul articolului respectiv sau al articolelor 69-74. Atunci când notifică proiectul de măsură relevant în temeiul articolului 68, în conformitate cu articolul 32, autoritatea națională de reglementare însoțește proiectul de măsură notificat cu decizia privind angajamentele.

O autoritate națională de reglementare care desemnează o întreprindere care este absentă de pe orice piețe cu amănuntul pentru serviciile de comunicații electronice ca având o putere semnificativă pe piață pe una sau mai multe piețe angro în conformitate cu articolul 67 analizează dacă respectiva întreprindere prezintă următoarele caracteristici:

Autoritatea națională de reglementare se asigură că procesul de scoatere din uz sau de înlocuire include un calendar și condiții transparente, inclusiv o notificare prealabilă corespunzătoare pentru a se realiza tranziția, și stabilește disponibilitatea unor produse alternative de o calitate cel puțin comparabilă care oferă acces la o infrastructură de rețea modernizată care înlocuiește elementele înlocuite, dacă este necesar pentru a proteja concurența și drepturile utilizatorilor finali.

În ceea ce privește activele care sunt propuse să fie scoase din uz sau înlocuite, autoritatea națională de reglementare poate retrage obligațiile după ce a constatat că furnizorul de acces:

O astfel de retragere este pusă în aplicare în conformitate cu procedurile menționate la articolele 23, 32 și 33.

Statele membre pot asigura faptul că autoritățile naționale de reglementare impun obligații de reglementare corespunzătoare întreprinderilor identificate ca având o putere semnificativă pe piață pe o anumită piață cu amănuntul în conformitate cu articolul 63 în cazul în care:

Fiecare stat membru, având în vedere condițiile naționale și lărgimea de bandă minimă de care beneficiază majoritatea consumatorilor de pe teritoriul statului membru respectiv, și ținând cont de raportul OAREC privind cele mai bune practici, definește serviciul adecvat de acces la internet de bandă largă în sensul alineatului (1) în vederea asigurării lărgimii de bandă necesare în vederea participării la societate din punct de vedere social și economic. Serviciul adecvat de acces la internet de bandă largă are capacitatea de a furniza lărgimea de bandă necesară pentru a susține cel puțin setul minim de servicii prevăzut în anexa V.

Până la 21 iunie 2020, OAREC, pentru a contribui la aplicarea uniformă a prezentului articol, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, ținând seama de datele disponibile ale Comisiei (Eurostat), întocmește un raport privind cele mai bune practici ale statelor membre pentru a sprijini definirea serviciului adecvat de acces la internet de bandă largă în temeiul primului paragraf. Raportul respectiv este actualizat periodic pentru a reflecta evoluțiile tehnologice și schimbările survenite în privința tiparelor de utilizare ale consumatorilor.

În cazul în care statele membre stabilesc că, având în vedere condițiile naționale, prețurile cu amănuntul pentru serviciile menționate la articolul 84 alineatul (1) nu sunt accesibile, deoarece consumatorii care au venituri mici sau nevoi sociale speciale sunt împiedicați să aibă acces la serviciile respective, acestea iau măsuri pentru a asigura accesibilitatea prețurilor pentru asemenea consumatori de servicii adecvate de acces la internet de bandă largă și servicii de comunicații de voce cel puțin la punct fix.

În acest scop, statele membre pot să asigure că unor astfel de consumatori le este acordat sprijin în scopuri de comunicații sau să solicite furnizorilor de astfel de servicii să ofere respectivilor consumatori opțiuni sau pachete tarifare diferite de cele furnizate în condiții comerciale normale, sau ambele. În acest scop, statele membre pot solicita respectivilor furnizori să aplice tarife comune, inclusiv o echilibrare geografică, pe întreg teritoriul.

În circumstanțe excepționale, în special în cazul în care aplicarea unor obligații în temeiul celui de al doilea paragraf din prezentul alineat în cazul tuturor furnizorilor ar constitui o obligație administrativă sau financiară excesivă dovedită pentru furnizori sau pentru statul membru, un stat membru poate decide, în mod excepțional, să impună obligația de a oferi respectivele opțiuni sau pachete tarifare specifice numai unor întreprinderi desemnate. Articolul 86 se aplică mutatis mutandis unor astfel de întreprinderi desemnate. Atunci când determină întreprinderile, un stat membru se asigură că toți consumatorii cu venituri mici sau nevoi sociale speciale beneficiază de posibilitatea de a alege întreprinderi care oferă opțiuni tarifare care răspund nevoilor lor, cu excepția cazului în care garantarea unei astfel de posibilități de alegere este imposibilă sau ar constitui o obligație organizațională sau financiară suplimentară excesivă.

Statele membre se asigură că consumatorii care îndeplinesc condițiile pentru a beneficia de astfel de opțiuni sau pachete tarifare au dreptul de a încheia un contract fie cu un furnizor al serviciilor menționate la articolul 84 alineatul (1), fie cu o întreprindere desemnată în conformitate cu prezentul alineat, și că numărul alocat lor rămâne disponibil pentru o durată corespunzătoare și și se evită întreruperea nejustificată a serviciului.

Statele membre se asigură că furnizori de servicii adecvate de acces la internet de bandă largă și de comunicații de voce menționate la articolul 84 și care furnizează servicii în temeiul articolului 85 oferă facilitățile și serviciile specifice prevăzute în anexa VI partea A, după caz, astfel încât consumatorii să își poată monitoriza și controla cheltuielile. Statele membre se asigură că furnizorii respectivi instituie un sistem menit să evite întreruperea nejustificată a serviciilor de comunicații de voce sau a serviciului adecvat de acces la internet de bandă largă pentru consumatorii menționați la articolul 85, inclusiv un mecanism corespunzător pentru a verifica existența în continuare a interesului de a folosi serviciul lor.

Statele membre pot extinde domeniul de aplicare al prezentului alineat la utilizatorii finali care reprezintă microîntreprinderi, întreprinderi mici și mijlocii și organizații non-profit.

În cazul în care consideră că furnizarea serviciului adecvat de acces la internet de bandă largă, astfel cum este definit în conformitate cu articolul 84 alineatul (3), și a serviciilor de comunicații de voce prevăzute la articolele 84, 85 și 86 sau continuarea serviciului universal existent, astfel cum se prevede la articolul 87, poate reprezenta o sarcină inechitabilă pentru furnizorii de astfel de servicii care solicită o despăgubire, autoritățile naționale de reglementare calculează costul net al furnizării lor.

În acest scop, autoritățile naționale de reglementare:

În cazul în care, pe baza calculului costului net prevăzut la articolul 89, autoritățile naționale de reglementare constată că un furnizor suportă o sarcină inechitabilă, statele membre decid, la cererea furnizorului respectiv să aplice una sau ambele metode următoare:

În cazul în care costul net este repartizat în conformitate cu alineatul (1) litera (b) din prezentul articol, statele membre stabilesc un mecanism de repartizare gestionat de autoritatea națională de reglementare sau de un organism independent de beneficiarii săi, sub supravegherea autorității naționale de reglementare. Se poate finanța numai costul net, astfel cum este stabilit în conformitate cu articolul 89, al obligațiilor prevăzute la articolele 84-87.

Mecanismul de repartizare respectă principiile transparenței, denaturării minime a pieței, nediscriminării și proporționalității, în conformitate cu principiile prevăzute în anexa VII partea B. Statele membre au posibilitatea de a nu solicita contribuții întreprinderilor a căror cifră de afaceri națională se află sub o limită stabilită.

Eventualele taxe legate de repartizarea costului obligațiilor de serviciu universal sunt disociate și definite separat pentru fiecare întreprindere. Taxele în cauză nu sunt impuse sau aplicate întreprinderilor care nu furnizează servicii pe teritoriul statului membru care a stabilit mecanismul de repartizare.

În cazul în care costul net al obligațiilor de serviciu universal trebuie calculat în conformitate cu articolul 89, autoritățile naționale de reglementare asigură punerea la dispoziția publicului a principiilor de calculare a costului net, inclusiv detaliile privind metodologia care trebuie utilizată.

În cazul în care este stabilit mecanismul de repartizare a costului net al obligațiilor de serviciu universal prevăzut la articolul 90 alineatul (2), autoritățile naționale de reglementare asigură punerea la dispoziția publicului a principiilor de repartizare a costului și de compensare a costului net.

Autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente pot, de asemenea, să acorde drepturi de utilizare a resurselor de numerotație din planurile naționale de numerotație pentru furnizarea anumitor servicii altor întreprinderi decât cele care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice, cu condiția să fie puse la dispoziție resurse de numerotație adecvate pentru a satisface cererea curentă și cea din viitorul apropiat. Aceste întreprinderi își demonstrează capacitatea de a gestiona resursele de numerotație și de a îndeplini eventualele cerințe relevante stabilite în temeiul articolului 94. Autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente pot suspenda acordarea suplimentară a drepturilor de utilizare a resurselor de numerotație către aceste întreprinderi în cazul în care se demonstrează că există riscul de epuizare a resurselor de numerotație.

Până la 21 iunie 2020, pentru a contribui la aplicarea uniformă a prezentului alineat, OAREC adoptă, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, orientări privind criteriile comune de evaluare a capacității de gestionare a resurselor de numerotație și a riscului de epuizare a resurselor de numerotație.

Fiecare stat membru se asigură că autoritatea națională de reglementare sau alte autorități competente pun la dispoziție o serie de numere nongeografice care pot fi utilizate pentru furnizarea de servicii de comunicații electronice, altele decât serviciile de comunicații interpersonale, pe întreg teritoriul Uniunii, fără a aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 531/2012 și articolului 97 alineatul (2) din prezenta directivă. În cazul în care drepturile de utilizare a resurselor de numerotație au fost acordate în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol altor întreprinderi decât cele care furnizează rețele sau servicii de comunicații electronice, prezentul alineat se aplică acelor servicii pentru furnizarea cărora au fost acordate drepturile de utilizare.

Autoritatea națională de reglementare sau alte autorități competente asigură că condițiile prevăzute în anexa I partea E, care pot însoți drepturile de utilizare a resurselor de numerotație utilizate pentru furnizarea de servicii în alte state membre decât cel al codului de țară, și aplicarea lor, sunt la fel de stricte ca și condițiile și măsurile de asigurare a respectării acestora aplicabile serviciilor furnizate în statul membru al codului de țară, în conformitate cu prezenta directivă. Autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente se asigură, de asemenea, în conformitate cu articolul 94 alineatul (6), că furnizorii care folosesc resurse de numerotație ale codului lor de țară în alte state membre respectă normele privind protecția consumatorilor și alte norme naționale referitoare la utilizarea resurselor de numerotație aplicabile în statele membre în care se folosesc resursele de numerotație. Această obligație nu aduce atingere competențelor de asigurare a respectării legii ale autorităților competente din respectivele state membre.

OAREC acordă asistență autorităților naționale de reglementare sau altor autorități competente, la solicitarea lor, în ceea ce privește coordonarea activităților lor menite să asigure o gestionare eficientă a resurselor de numerotație cu drept de utilizare extrateritorială în interiorul Uniunii.

Pentru a facilita monitorizarea de către autoritățile naționale de reglementare sau de către alte autorități competente a îndeplinirii cerințelor de la prezentul alineat, OAREC instituie o bază de date privind resursele de numerotație cu drept de utilizare extrateritorială în interiorul Uniunii. În acest scop, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente transmit informațiile relevante către OAREC. În cazul în care resursele de numerotație cu drept de utilizare extrateritorială în interiorul Uniunii nu sunt acordate de către autoritatea națională de reglementare, autoritatea competentă responsabilă de acordarea sau gestionarea acestora se consultă cu autoritatea națională de reglementare.

Statele membre se asigură că „00” este codul standard de acces internațional. Se pot încheia sau menține acorduri speciale pentru utilizarea serviciilor de comunicații interpersonale bazate pe numere între locații adiacente aflate de o parte și de alta a frontierei dintre două state membre.

Statele membre pot conveni să partajeze un plan de numerotație comun pentru toate categoriile de numere sau pentru anumite categorii de numere.

Utilizatorii finali afectați ca urmare a înțelegerilor sau acordurilor respective sunt pe deplin informați.

Statele membre sprijină armonizarea anumitor numere sau serii de numere în cadrul Uniunii în cazul în care acest lucru promovează atât funcționarea pieței interne, cât și dezvoltarea serviciilor paneuropene. Acolo unde este necesar pentru a răspunde cererii de resurse de numerotație nesatisfăcute la nivel transfrontalier sau paneuropean, Comisia, ținând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, adoptă acte de punere în aplicare care armonizează anumite numere sau serii de numere.

Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 118 alineatul (4).

Drepturile de utilizare a resurselor de numerotație se acordă prin intermediul unor proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale.

Atunci când acordă drepturi de utilizare a resurselor de numerotație, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente precizează dacă drepturile în cauză pot fi transferate de către titularul drepturilor și în ce condiții.

În cazul în care autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente acordă drepturi de utilizare a resurselor de numerotație pe durată limitată, durata este adecvată pentru serviciul în cauză, având în vedere obiectivul urmărit, luând în considerare în mod corespunzător necesitatea acordării unei perioade adecvate de amortizare a investiției.

În cazul în care drepturile de utilizare a resurselor de numerotație includ utilizarea extrateritorială a acestora în interiorul Uniunii în conformitate cu articolul 93 alineatul (4), autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente stabilesc condiții specifice care însoțesc respectivele drepturi de utilizare pentru a asigura respectarea tuturor normelor de drept intern privind protecția consumatorilor și dreptul intern aplicabil la utilizarea resurselor de numerotație în statele membre în care se folosesc resursele de numerotație.

La solicitarea unei autorități naționale de reglementare sau altei autorități competente a unui stat membru în care se folosesc resursele de numerotație, care demonstrează o încălcare a normelor relevante privind protecția consumatorilor sau a dreptului intern aplicabil la utilizarea resurselor de numerotație din statul membru respectiv, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente ale statului membru în care au fost acordate drepturile de utilizare a resurselor de numerotație asigură respectarea condițiilor care le însoțesc în temeiul primului paragraf de la prezentul alineat, în conformitate cu articolul 30, inclusiv, în cazurile grave, prin retragerea drepturilor de utilizare extrateritorială a resurselor de numerotație acordate întreprinderii în cauză.

OAREC facilitează și coordonează schimbul de informații între autoritățile competente ale diferitelor state membre implicate și asigură că acestea își coordonează în mod corespunzător activitatea.

Statele membre se asigură că, în cazul în care acest lucru este posibil din punct de vedere economic, exceptând situația în care un utilizator final apelat a ales, din motive comerciale, să limiteze accesul apelanților din anumite zone geografice, autoritățile naționale de reglementare sau alte autorități competente iau toate măsurile necesare pentru a garanta faptul că utilizatorii finali pot:

Până la 21 decembrie 2021, statele membre pot continua să aplice dispoziții mai stricte de drept intern în materie de protecție a consumatorilor care sunt diferite de cele prevăzute la articolele 102-115, cu condiția ca dispozițiile respective să fi fost în vigoare la 20 decembrie 2018 și ca eventualele restricții de funcționare a pieței interne pe care le generează acestea să fie proporționale cu obiectivul protecției consumatorilor.

Statele membre notifică Comisiei până la 21 decembrie 2019 toate eventualele dispoziții de drept intern care urmează să se aplice în baza prezentului alineat.

Înainte ca un consumator să își asume obligații în temeiul unui contract sau al oricărei oferte corespunzătoare, furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului, altele decât serviciile de transmisie utilizate pentru furnizarea de servicii între dispozitive, pun la dispoziție informațiile menționate la articolele 5 și 6 din Directiva 2011/83/UE și, în plus, informațiile enumerate în anexa VIII la prezenta directivă în măsura în care astfel de informații se referă la un serviciu pe care îl furnizează.

Informațiile sunt puse la dispoziție într-un mod clar și ușor de înțeles, pe un suport durabil, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 10 din Directiva 2011/83/UE sau, în cazul în care furnizarea pe un suport durabil nu este posibilă, într-un document care poate fi descărcat ușor pus la dispoziție de furnizor. Furnizorul atrage în mod explicit atenția consumatorului cu privire la disponibilitatea documentului respectiv și la importanța descărcării acestuia în scopuri de informare, de consultare ulterioară și de reproducere fidelă.

Informațiile sunt puse la dispoziție, la cerere, într-un format accesibil pentru utilizatorii finali cu dizabilități în conformitate cu dreptul Uniunii care armonizează cerințele de accesibilitate pentru produse și servicii.

Furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului altele decât serviciile de transmisie utilizate pentru furnizarea de servicii între dispozitive pun la dispoziția consumatorilor o fișă de sinteză concisă și ușor de citit a contractului. Respectiva fișă de sinteză identifică elementele principale ale cerințelor de informare în conformitate cu alineatul (1). Aceste elemente principale includ cel puțin:

Până la 21 decembrie 2019, Comisia, după consultarea OAREC, adoptă acte de punere în aplicare care precizează un model de fișă de sinteză a contractului care trebuie utilizat de către furnizori în vederea îndeplinirii obligațiilor care le revin în temeiul prezentului alineat.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 118 alineatul (4).

Furnizorii cărora le revin obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(4) completează în mod corespunzător, cu informațiile necesare, modelul de fișă de sinteză a contractului și pun fișa de sinteză a contractului gratuit la dispoziția consumatorilor, înainte de încheierea contractului, inclusiv în cazul contractelor la distanță. În cazul în care, din motive tehnice obiective, este imposibil să se pună la dispoziție fișa de sinteză a contractului la momentul respectiv, aceasta se pune la dispoziție ulterior, fără întârzieri nejustificate, iar contractul intră în vigoare în momentul în care consumatorul își dă acordul după primirea fișei de sinteză a contractului.

Autoritățile competente, în coordonare, după caz, cu autoritățile naționale de reglementare, se garantează utilizatorilor finali accesul gratuit la cel puțin un instrument de comparare independent care le permite să compare și să evalueze diferitele servicii de acces la internet și servicii de comunicații interpersonale bazate pe numere, destinate publicului și, după caz, serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, destinate publicului, cu privire la următoarele aspecte:

Instrumentul de comparare menționat la alineatul (2):

Instrumentele de comparare care îndeplinesc cerințele de la literele (a)-(h) sunt certificate, la cererea furnizorului instrumentului, de către autoritățile competente, în coordonare, după caz, cu autoritățile naționale de reglementare.

Terții au dreptul de a utiliza gratuit și în formate de date deschise informațiile publicate de furnizorii de servicii de acces la internet sau de servicii de comunicații interpersonale destinate publicului, în scopul de a pune la dispoziție a unor astfel de instrumente independente de comparare.

Statele membre pot impune furnizorilor de servicii de acces la internet sau de servicii de comunicații interpersonale destinate publicului bazate pe numere, sau ambele, să distribuie gratuit informații de interes public utilizatorilor finali, existenți și noi, atunci când este cazul, prin aceleași mijloace pe care le utilizează în mod obișnuit pentru comunicarea cu utilizatorii finali. În acest caz, respectivele informații de interes public sunt furnizate de autoritățile publice relevante într-un format standardizat și abordează, printre altele, următoarele subiecte:

Autoritățile naționale de reglementare, în coordonare cu alte autorități competente, pot impune furnizorilor de servicii de acces la internet și de servicii de comunicații interpersonale destinate publicului să publice, pentru utilizatorii finali, informații cuprinzătoare, comparabile, fiabile, ușor de folosit și actualizate privind calitatea serviciilor lor, în măsura în care controlează cel puțin unele elemente ale rețelei, fie direct, fie prin intermediul unui acord privind nivelul serviciilor în acest sens, și privind măsurile adoptate în vederea asigurării unui acces echivalent pentru utilizatorii finali cu dizabilități. Autoritățile naționale de reglementare, în coordonare cu alte autorități competente, pot impune, de asemenea, furnizorilor de servicii de comunicații interpersonale destinate publicului să informeze consumatorii în cazul în care calitatea serviciilor pe care le furnizează depinde de factori externi, cum ar fi controlul asupra transmiterii semnalului sau conectivitatea rețelei.

Informațiile respective se transmit, la cerere, autorităților naționale de reglementare și, după caz, altor autorități competente înainte de publicarea lor.

Măsurile prin care se asigură calitatea serviciului respectă Regulamentul (UE) 2015/2120.

Autoritățile naționale de reglementare, în coordonare cu alte autorități competente, precizează, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările OAREC, parametrii privind calitatea serviciului care trebuie măsurați și metodele de măsurare aplicabile, precum și conținutul, forma și modul de publicare a informațiilor, inclusiv posibilele mecanisme de certificare a calității. Dacă este cazul, se folosesc parametrii, definițiile și metodele de măsurare din anexa X.

Până la 21 iunie 2020, pentru a contribui la aplicarea uniformă a prezentului alineat și a anexei X, OAREC adoptă, după consultarea părților interesate și în strânsă cooperare cu Comisia, orientări care specifică parametrii relevanți de calitate a serviciului, inclusiv parametrii relevanți pentru utilizatorii finali cu dizabilități, metodele de măsurare aplicabile, conținutul informațiilor publicate și formatul de publicare a acestora și mecanismele de certificare a calității.

Statele membre se asigură că procedurile și condițiile de încetare a contractului nu constituie un factor care descurajează schimbarea furnizorului de servicii și că în contractele încheiate între consumatori și furnizori de servicii de comunicații electronice destinate publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere și altele decât serviciile de transmisie utilizate pentru furnizarea de servicii între dispozitive, nu se prevede o perioadă contractuală inițială mai mare de 24 de luni. Statele membre pot adopta sau menține dispoziții care prevăd durate maxime mai scurte ale perioadelor de angajament contractual.

Prezentul alineat nu se aplică duratei unui contract de plată în rate, în cazul în care consumatorul și-a dat acordul în cadrul unui contract separat să plătească în rate exclusiv instalarea unei conexiuni fizice, în special la rețele de foarte mare capacitate. Contractul de plată în rate pentru instalarea unei conexiuni fizice nu include echipamentele terminale, precum routere sau modemuri, și nu îi împiedică pe consumatori să își exercite drepturile în temeiul prezentului articol.

Utilizatorii finali au dreptul de a rezilia contractul fără să suporte vreun cost suplimentar în urma primirii notificării conform căreia se vor opera modificări ale condițiilor contractuale propuse de furnizorul de servicii de comunicații electronice destinate publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, cu excepția cazului în care modificările propuse sunt exclusiv în beneficiul utilizatorului final sau sunt de natură pur administrativă și nu au niciun efect negativ asupra utilizatorului final sau sunt impuse direct prin dreptul Uniunii sau prin dreptul intern.

Furnizorii notifică utilizatorilor finali, cu cel puțin o lună înainte, orice modificare a condițiilor contractuale și îi informează în același timp cu privire la dreptul lor de a rezilia contractul fără a suporta vreun cost suplimentar în cazul în care nu acceptă noile condiții. Dreptul de a rezilia contractul se exercită în termen de o lună de la notificare. Statele membre pot prelungi termenul respectiv cu o perioadă de până la trei luni. Statele membre se asigură că notificarea se realizează într-un mod clar și ușor de înțeles, pe un suport durabil.

În cazul în care un utilizator final are dreptul de a rezilia un contract pentru servicii de comunicații electronice destinate publicului, altele decât serviciile de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere, înainte de încetarea perioadei contractuale convenite în conformitate cu prezenta directivă, cu alte dispoziții de drept al Uniunii sau de drept intern, utilizatorul final nu datorează nicio despăgubire, în afară de cea aferentă echipamentelor terminale subvenționate păstrate.

În cazul în care utilizatorul final decide să păstreze un echipament terminal inclus la momentul încheierii contractului, despăgubirea datorată nu depășește cea mai mică valoare dintre valoarea pro rata temporis a acestuia, astfel cum a fost convenită la momentul încheierii contractului, și partea restantă din taxa pentru servicii până la încetarea contractului.

Statele membre pot să stabilească alte metode de calculare a despăgubirii, cu condiția ca astfel de metode să nu genereze o despăgubire care depășește despăgubirea calculată conform celui de al doilea paragraf.

Furnizorul elimină, în mod gratuit, orice condiție de utilizare a echipamentelor terminale în alte rețele la un moment precizat de statele membre și cel târziu la achitarea despăgubirii.

În cazul trecerii de la un furnizor de servicii de acces la internet la altul, furnizorii în cauză pun la dispoziția utilizatorului final informații adecvate anterior și în cursul procesului de trecere și asigură continuitatea serviciului de acces la internet, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic. Furnizorul către care se realizează trecerea se asigură că activarea serviciului de acces la internet are loc în cel mai scurt termen posibil la data și în intervalul de timp convenite explicit cu utilizatorul final. Furnizorul dinspre care se realizează trecerea continuă prestarea în aceiași termeni a serviciului de acces la internet până la activarea serviciului de acces la internet de către furnizorul către care se realizează trecerea. În timpul procesului de trecere de la un furnizor la altul, perioada de indisponibilitate a serviciului nu poate depăși o zi lucrătoare.

Autoritățile naționale de reglementare asigură eficiența și ușurința procesului de trecere de la un furnizor la altul pentru utilizatorul final.

Procesul de trecere de la un furnizor la altul și de portare prevăzut la alineatele (1) și (5) este în sarcina furnizorului către care se realizează trecerea și, atât furnizorul către care se realizează trecerea, cât și cel dinspre care se realizează trecerea cooperează cu bună credință. Aceștia nu întârzie și nu abuzează de procesul de trecere de la un furnizor la altul sau de portare și nici nu realizează portarea numerelor utilizatorilor finali sau trecerea acestora către un alt furnizor fără consimțământul expres al acestora. Contractele utilizatorilor finali cu furnizorul dinspre care se realizează trecerea încetează automat după încheierea procesului de trecere.

Autoritățile naționale de reglementare pot să stabilească detalii referitoare la procesele de trecere de la un furnizor la altul și de portare, ținând seama de dreptul intern privind contractele, de fezabilitatea tehnică și de necesitatea de a menține continuitatea serviciului pentru utilizatorii finali. În cazul în care este fezabil din punct de vedere tehnic, poate fi inclusă o cerință conform căreia portarea se finalizează prin furnizare pe suport radio, cu excepția cazului în care utilizatorul final solicită altceva. Autoritățile naționale de reglementare iau, de asemenea, măsurile corespunzătoare pentru a garanta informarea și protecția adecvate a utilizatorilor finali în cursul proceselor de trecere de la un furnizor la altul și de portare și faptul că aceștia nu sunt transferați către un alt furnizor împotriva voinței lor.

Furnizorii dinspre care se realizează trecerea rambursează consumatorilor care utilizează servicii preplătite, la cerere, creditul restant. Rambursarea poate face obiectul unei taxe numai dacă acest lucru este precizat în contract. Orice astfel de taxă este proporțională și comensurabilă cu costurile reale suportate, la acordarea rambursării, de furnizorul dinspre care se realizează trecerea.

Statele membre se asigură că toți utilizatorii finali ai serviciilor menționate la alineatul (2), inclusiv utilizatorii telefoanelor publice cu plată, pot apela, gratuit și fără să fie necesară utilizarea niciunui mijloc de plată, prin intermediul comunicațiilor de urgență, serviciile de urgență, formând numărul european unic de urgență „112” și orice număr național pentru apeluri de urgență stabilit de către statele membre.

Statele membre promovează accesul la serviciile de urgență prin intermediul numărului european unic de urgență „112” de la rețele de comunicații electronice care nu sunt destinate publicului dar care permit apelurile către rețelele publice, în special atunci când întreprinderea responsabilă de rețeaua respectivă nu oferă o alternativă și un acces ușor la un serviciu de urgență.

Pentru a asigura accesul efectiv la serviciile de urgență prin intermediul comunicațiilor de urgență la numărul european unic de urgență „112” în statele membre, Comisia, după consultarea OAREC, adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 117, care completează alineatele (2), (5) și (6) din prezentul articol, privind măsurile necesare pentru a asigura compatibilitatea, interoperabilitatea, calitatea, fiabilitatea și continuitatea comunicațiilor de urgență în Uniune în materie de soluții privind informațiile de localizare a apelantului, acces pentru utilizatorii finali cu dizabilități și rutarea către cel mai adecvat PSAP. Primul astfel de act delegat se adoptă până la 21 decembrie 2022.

Respectivele acte delegate se adoptă fără a aduce atingere și fără a avea un impact asupra organizării serviciilor de urgență, care rămâne în competența exclusivă a statelor membre.

OAREC menține o bază de date a numerelor E.164 ale serviciilor de urgență din statele membre pentru a asigura că acestea se pot contacta reciproc dintr-un stat membru în altul, dacă o astfel de bază de date nu este menținută de o altă organizație.

În pofida alineatului (1), statele membre pot să stabilească ca avertizările publice să fie transmise prin intermediul unor servicii de comunicații electronice destinate publicului altele decât cele menționate la alineatul (1) și altele decât serviciile de radiodifuziune și televiziune sau prin intermediul unei aplicații mobile care se bazează pe un serviciu de acces la internet, cu condiția ca eficacitatea sistemului de avertizare publică să fie echivalentă în ceea ce privește acoperirea și capacitatea de a ajunge la utilizatorii finali, inclusiv la cei prezenți doar temporar în zona în cauză, ținând seama în cea mai mare măsură de orientările OAREC. Avertizările publice se transmit utilizatorilor finali într-un mod ușor de primit.

Până la 21 iunie 2020 și după consultarea autorităților responsabile de PSAP, OAREC publică orientări cu privire la modalitatea de evaluare a echivalenței între eficacitatea sistemelor de avertizare publică prevăzute la prezentul alineat și a celor prevăzute la alineatul (1).

Statele membre se asigură că autoritățile competente precizează cerințele care trebuie îndeplinite de furnizorii de servicii de comunicații electronice destinate publicului pentru a se asigura că utilizatorii finali cu dizabilități:

Statele membre încurajează furnizorii de servicii de televiziune digitală să asigure, după caz, că echipamentele de televiziune digitală pe care le furnizează utilizatorilor lor finali sunt interoperabile, astfel încât, atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic, echipamentele de televiziune digitală să poată fi reutilizate de către alți furnizori de servicii de televiziune digitală.

Fără a aduce atingere articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 5 ), statele membre se asigură că, la încetarea contractului lor, utilizatorii finali dispun de o modalitate gratuită și simplă de a returna echipamentele de televiziune digitală, cu excepția cazului în care furnizorul demonstrează că acestea sunt pe deplin interoperabile cu serviciile de televiziune digitală ale altor furnizori de servicii, inclusiv cu cele ale furnizorului la care a trecut utilizatorul final.

Echipamentele de televiziune digitală care sunt conforme cu standardele armonizate ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau cu părți ale acestor standarde se consideră că îndeplinesc cerința de interoperabilitate prevăzută la al doilea paragraf prevăzută de respectivele standarde sau părți ale acestor standarde.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, înainte de expirarea termenului pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens. Într-un astfel de caz, președintele convoacă o reuniune a comitetului într-un termen rezonabil.

În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, ținând seama de articolul 8 din regulamentul menționat.

În cazul în care avizul comitetului trebuie obținut prin procedură scrisă, respectiva procedură se încheie fără rezultat atunci când, înainte de expirarea termenului pentru emiterea avizului, președintele comitetului decide în acest sens. Într-un astfel de caz, președintele convoacă o reuniune a comitetului într-un termen rezonabil.

Până la 21 decembrie 2025 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia reexaminează aplicarea prezentei directive și transmite un raport Parlamentului European și Consiliului.

Reexaminările respective evaluează în special implicațiile pe care articolul 61 alineatul (3) și articolele 76, 78 și 79 le au asupra pieței, precum și dacă condițiile ex ante și alte drepturi de a interveni în temeiul prezentei directive sunt suficiente pentru a permite autorităților naționale de reglementare să abordeze structurile de piață de oligopol neconcurențiale și să asigure că concurența pe piețele comunicațiilor electronice continuă să prospere în beneficiul utilizatorilor finali.

În acest scop, Comisia poate solicita informații pe care statele membre trebuie să le furnizeze fără întârzieri nejustificate.

Până la 21 decembrie 2025 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia reexaminează domeniul de aplicare al serviciului universal, în special pentru a propune Parlamentului European și Consiliului ca domeniul de aplicare să fie modificat sau redefinit.

Această reexaminare se realizează având în vedere evoluțiile sociale, economice și tehnologice și luând în considerare, printre altele, mobilitatea și ratele transferului de date, având în vedere tehnologiile predominante folosite de majoritatea utilizatorilor finali. Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la rezultatul acestei reexaminări.

Până la 21 decembrie 2021 și, ulterior la fiecare trei ani, OAREC publică un aviz referitor la punerea în aplicare la nivel național și la funcționarea autorizației generale și cu privire la impactul lor asupra funcționării pieței interne.

Comisia, ținând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, poate publica un raport cu privire la aplicarea părții I titlul II capitolul II și a anexei I și poate prezenta o propunere legislativă pentru modificarea acestor dispoziții, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar în scopul eliminării obstacolelor din calea bunei funcționări a pieței interne.

OAREC monitorizează evoluțiile pieței și ale tehnologiei cu privire la diferitele tipuri de servicii de comunicații electronice și, până la 21 decembrie 2021 și, ulterior, la fiecare trei ani sau la cererea motivată a cel puțin doi dintre membrii săi din statele membre, publică un aviz referitor la evoluțiile respective și la impactul lor în ceea ce privește aplicarea titlului III din partea III.

În avizul respectiv, OAREC evaluează măsura în care titlul III din partea III îndeplinește obiectivele prevăzute la articolul 3. Avizul ține seama, în special, de domeniul de aplicare al titlului III din partea III în ceea ce privește tipurile de servicii de comunicații electronice reglementate. Pentru a-și da avizul, OAREC analizează în special:

Statele membre adoptă și publică până la 21 decembrie 2020 actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.

Statele membre aplică actele respective începând cu 21 decembrie 2020.

Atunci când statele membre adoptă actele respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Acestea conțin, de asemenea, o mențiune care precizează că trimiterile, în acte cu putere de lege și acte administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri și formularea acestei mențiuni.

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, articolul 53 alineatele (2), (3) și (4) din prezenta directivă se aplică de la 20 decembrie 2018 atunci când, prin măsuri tehnice de punere în aplicare în conformitate cu Decizia nr. 676/2002/CE, au fost stabilite condiții armonizate pentru a permite utilizarea spectrului de frecvențe radio pentru rețelele și serviciile pe suport radio de bandă largă. În ceea ce privește benzile de frecvență radio în cazul cărora nu au fost stabilite condiții armonizate până la 20 decembrie 2018, articolul 53 alineatele (2), (3) și (4) din prezenta directivă se aplică începând cu data adoptării măsurilor tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolul 4 din Decizia nr. 676/2002/CE.

Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre aplică măsurile necesare pentru respectarea articolului 54 începând cu 31 decembrie 2020.