02007R0333 — RO — 19.05.2021 — 004.001

---

Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.

►B

►M2  REGULAMENTUL (CE) NR. 333/2007 AL COMISIEI din 28 martie 2007 de stabilire a metodelor de prelevare a probelor și de analiză pentru controlul nivelurilor de oligoelemente și de contaminanți rezultați în urma prelucrării din produsele alimentare ◄ (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 088 29.3.2007, p. 29)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		NR.	Pagina	Data
►M1	REGULAMENTUL (UE) NR. 836/2011 AL COMISIEI din 19 august 2011	L 215	9	20.8.2011
►M2	REGULAMENTUL (UE) 2016/582 AL COMISIEI din 15 aprilie 2016	L 101	3	16.4.2016
►M3	REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2019/2093 AL COMISIEI din 29 noiembrie 2019	L 317	96	9.12.2019
►M4	REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2021/705 AL COMISIEI din 28 aprilie 2021	L 146	73	29.4.2021

---

▼B

▼M2

REGULAMENTUL (CE) NR. 333/2007 AL COMISIEI

din 28 martie 2007

de stabilire a metodelor de prelevare a probelor și de analiză pentru controlul nivelurilor de oligoelemente și de contaminanți rezultați în urma prelucrării din produsele alimentare

▼B

(Text cu relevanță pentru SEE)

Articolul 1

▼M3

▼B

Articolul 2

Directivele 2001/22/CE, 2004/16/CE și 2005/10/CE se abrogă.

Referințele la directivele abrogate se vor constitui în referințe la acest regulament.

Articolul 3

Prezentul regulament intră în vigoare la 20 de zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 iunie 2007.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

---

ANEXĂ

PARTEA A

DEFINIȚII

În scopul acestei anexe, se vor aplica următoarele definiții:

„lot”

:

o cantitate identificabilă dintr-un produs alimentar, livrată la un moment dat și determinată de către o persoană autorizată ca având caracteristici comune [precum originea, varietatea, tipul de ambalaj, ambalatorul, expeditorul sau marcajele]. În cazul peștelui, și dimensiunea peștelui trebuie să fie luată în considerare;

„sublot”

:

o anumită parte a unui lot mai mare stabilită în vederea aplicării metodei de prelevare de probe pe acea parte. Fiecare sublot trebuie să fie separat din punct de vedere fizic și identificabil;

„probă elementară”

:

o cantitate de material prelevată dintr-un singur punct al lotului sau al sublotului;

„probă globală”

:

amestecul tuturor probelor elementare prelevate din lot sau sublot; probele globale vor fi considerate reprezentative pentru loturile sau subloturile din care sunt prelevate;

„probă de laborator”

:

o probă destinată examenului de laborator.

PARTEA B

METODE DE PRELEVARE DE PROBE

B.1.   DISPOZIȚII GENERALE

B.1.1.   Personal

Prelevarea de probe se efectuează de către o persoană autorizată, desemnată în conformitate cu specificațiile statelor membre.

B.1.2.   Materialul din care se prelevează probe

Se prelevează probe separate din fiecare lot sau sublot care este examinat.

B.1.3.   Măsuri de precauție

În timpul prelevării de probe, trebuie să se ia măsuri de precauție pentru a evita orice schimbări care ar afecta nivelurile de contaminanți, ar avea un efect negativ asupra determinării analitice sau ar face probele globale nereprezentative.

B.1.4.   Probe elementare

Pe cât posibil, probele elementare trebuie să fie prelevate din locuri diferite repartizate în întregul lot sau sublot. Orice abatere de la această procedură se consemnează în fișa furnizată la punctul B.1.8 al acestei anexe.

B.1.5.   Pregătirea probei globale

Proba globală se obține prin amestecarea tuturor probelor elementare.

B.1.6.   Probele utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs și arbitraj

Probele utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs și arbitraj se prelevează dintr-o probă globală omogenizată, cu excepția cazului în care acest lucru contravine reglementărilor în vigoare în statul membru în ceea ce privește drepturile operatorului cu activitate în industria alimentară.

B.1.7.   Ambalarea și transportul probelor

Fiecare probă se introduce într-un recipient curat și inert, care asigură o protecție adecvată împotriva contaminării, a pierderii substanțelor de analizat prin adsorbție pe peretele interior al recipientului și împotriva deteriorărilor în timpul transportului. Se iau toate măsurile de precauție necesare pentru a evita orice schimbare a compoziției probei, care ar putea surveni în timpul transportului și depozitării.

▼M1

În cazul prelevărilor de probe pentru analiza HPA, se va evita, dacă este posibil, utilizarea recipientelor de plastic, deoarece acestea pot altera conținutul de HPA al probelor. Pe cât posibil se vor utiliza recipiente de sticlă inerte, care nu conțin HPA, iar proba se va proteja împotriva luminii. În cazurile în care acest lucru este practic imposibil, se va evita cel puțin contactul direct al probelor cu plasticul, de exemplu, în cazul probelor solide, acestea se vor înveli în folie de aluminiu înainte de a fi plasate în recipientul de plastic.

▼B

B.1.8.   Sigilarea și etichetarea probelor

Fiecare probă prelevată în scopuri oficiale se sigilează la locul de prelevare și se identifică în conformitate cu reglementările în vigoare în statul membru.

Se păstrează înregistrări privind fiecare prelevare de probe, astfel încât să se poată identifica fără echivoc fiecare lot sau sublot (se va face referire la numărul lotului) și se precizează data și locul prelevării, precum și orice informații suplimentare care i-ar putea folosi analistului.

▼M1

B.2.   PLANURI DE PRELEVARE DE PROBE

B.2.1.    Împărțirea loturilor în subloturi

Loturile mari se împart în subloturi, cu condiția ca sublotul să poată fi separat fizic. Pentru produsele comercializate vrac (de exemplu cereale) se aplică tabelul 1. Pentru alte produse, se aplică tabelul 2. Având în vedere faptul că greutatea lotului nu este întotdeauna un multiplu exact al greutății subloturilor, greutatea sublotului poate depăși greutatea menționată cu maximum 20 %.

▼M4

B.2.2.    Numărul de probe elementare

Pentru produsele alimentare, altele decât suplimentele alimentare, mirodeniile sau ierburile aromatice uscate, ciupercile uscate, algele uscate sau lichenii uscați, proba globală trebuie să fie de cel puțin 1 kg sau 1 litru, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil, de exemplu atunci când proba constă într-un ambalaj sau o unitate.

În cazul suplimentelor alimentare, al mirodeniilor sau al ierburilor aromatice uscate, al ciupercilor uscate, algelor uscate sau al lichenilor uscați, proba globală trebuie să fie de cel puțin 100 grame sau 100 mililitri.

Pentru produsele alimentare, altele decât suplimentele alimentare, numărul minim de probe elementare care trebuie prelevate din lot sau sublot trebuie să fie în conformitate cu tabelul 3.

În cazul produselor lichide vrac, lotul sau sublotul trebuie să fie bine amestecat atât cât este posibil și astfel încât să nu afecteze calitatea produsului, prin mijloace mecanice sau manuale, imediat înainte de prelevarea probelor. În acest caz, se presupune o repartizare omogenă a contaminanților într-un lot sau sublot dat. Prin urmare, numărul de probe elementare dintr-un lot sau sublot pentru a forma proba globală este de trei.

În cazul în care lotul sau sublotul constă în ambalaje sau unități individuale, în cazul produselor alimentare, altele decât suplimentele alimentare, numărul de ambalaje sau de unități (probe elementare) care trebuie prelevate pentru a forma proba globală trebuie să fie în conformitate cu tabelul 4a.

Probele elementare trebuie să aibă o greutate similară/un volum similar. În cazul produselor alimentare, altele decât suplimentele alimentare, mirodeniile sau ierburile aromatice uscate, ciupercile uscate, algele uscate sau lichenii uscați, greutatea/volumul unei probe elementare este de cel puțin 100 grame sau 100 mililitri, rezultând o probă globală de cel puțin 1 kg sau 1 litru.

Pentru mirodeniile sau ierburile aromatice uscate, ciupercile uscate, algele uscate sau lichenii uscați, greutatea/volumul unei probe elementare este de cel puțin 35 grame sau 35 mililitri, rezultând o probă globală de cel puțin 100 grame sau 100 mililitri.

Nivelurile maxime pentru staniu anorganic se aplică la conținutul fiecărei cutii de conserve, dar din rațiuni practice poate fi folosită o abordare bazată pe probe globale. Dacă rezultatul testului dintr-o probă globală din mai multe cutii de conserve este inferior, dar apropiat de nivelul maxim de staniu anorganic și dacă se suspectează că unele cutii de conserve ar putea depăși nivelul maxim, este necesar să se efectueze investigații suplimentare.

Pentru suplimentele alimentare, numărul minim al probelor elementare și dimensiunea minimă a acestora trebuie să fie în conformitate cu tabelul 4b.

În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrisă la punctul B.2, din cauza unor consecințe comerciale inacceptabile (de exemplu din cauza formei ambalajului, a deteriorării lotului), sau dacă este practic imposibil să se aplice metoda de prelevare menționată la punctul B.2., se poate aplica o metodă de prelevare a probelor alternativă, cu condiția ca aceasta să fie suficient de reprezentativă pentru lotul sau sublotul care face obiectul prelevării și să fie documentată în întregime. Acest lucru se înregistrează în evidența prevăzută la punctul B.1.8.

▼M1

B.2.3.    Dispoziții specifice pentru prelevarea de probe în cazul peștilor mari din loturi mari

Dacă lotul sau sublotul din care urmează să fie prelevate probele conține pești mari (pești individuali care cântăresc mai mult de aproximativ 1 kg), iar lotul sau sublotul cântărește mai mult de 500 de kg, proba increment constă în partea din mijloc a peștelui. Fiecare probă increment cântărește cel puțin 100 g.

B.3.   PRELEVAREA PROBELOR ÎN ETAPA COMERȚULUI CU AMĂNUNTUL

Prelevarea de probe din produsele alimentare în etapa comerțului cu amănuntul se face, dacă este posibil, în conformitate cu dispozițiile privind prelevarea de probe stabilite la punctul B.2.2 din prezenta anexă.

În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrisă la punctul B.2.2, din cauza unor consecințe comerciale inacceptabile (de exemplu din cauza formei ambalajului, a deteriorării lotului etc.), sau dacă aplicarea metodei de prelevare menționată mai sus este practic imposibilă, se poate aplica o metodă de prelevare a probelor alternativă, cu condiția ca aceasta să fie suficient de reprezentativă pentru lotul sau sublotul care face obiectul prelevării și să fie documentată în întregime.

▼B

PARTEA C

PREGĂTIREA ȘI ANALIZAREA PROBELOR

C.1.   STANDARDE DE CALITATE ALE LABORATORULUI

Laboratoarele trebuie să respecte prevederile articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 ►M1   ( 2 ) ◄ .

Laboratoarele participă la programe adecvate de teste interlaboratoare de eficiență, care respectă „Protocolul internațional armonizat pentru teste interlaboratoare de eficiență a laboratoarelor de analize (chimice)” ( 3 ) dezvoltat sub auspiciile IUPAC/ISO/AOAC.

Laboratoarele demonstrează că aplică proceduri interne de control al calității. Exemple de astfel de proceduri sunt prezentate în „Liniile directoare ISO/AOAC/IUPAC privind controlul intern al calității în laboratoarele de analize chimice” ( 4 ).

Acolo unde este posibil, trebuie să se estimeze veridicitatea analizei prin includerea în analiză a materialelor de referință certificate adecvate.

C.2.   PREGĂTIREA PROBELOR

C.2.1.   Măsuri de precauție și considerații generale

Cerința de bază este să se obțină o probă de laborator omogenă și reprezentativă, fără să se producă o contaminare secundară.

Tot materialul din constituția probelor primite de către laborator se va utiliza pentru pregătirea probei de laborator.

Conformitatea cu nivelurile maxime stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 se stabilește pe baza nivelurilor determinate în probele de laborator.

C.2.2.   Proceduri specifice de pregătire a probelor

▼M2

C.2.2.1.   Proceduri specifice pentru plumb, cadmiu, mercur, staniu anorganic și arsen anorganic

Analistul trebuie să se asigure de faptul că probele nu se vor contamina în timpul pregătirii lor. Acolo unde este posibil, aparatele și echipamentele care vin în contact cu proba nu trebuie să conțină metalele care urmează să fie determinate și trebuie să fie confecționate din materiale inerte, de exemplu materiale plastice precum polipropilena sau politetrafluoretilena (PTFE) etc. Acestea trebuie să fie curățate cu acid, pentru a reduce la minimum riscul de contaminare. Oțelul inoxidabil de înaltă calitate poate fi folosit pentru lamele de triturare.

Există numeroase proceduri specifice de pregătire a probelor care pot fi utilizate în mod satisfăcător pentru produsele examinate. Pentru aspectele care nu sunt cuprinse în mod specific în prezentul regulament, standardul CEN „Produse alimentare. Determinarea elementelor și a speciilor lor chimice. Considerații generale și cerințe specifice” ( 5 ) a fost considerat satisfăcător, dar pot exista și alte metode de pregătire a probelor la fel de valide.

În cazul staniului anorganic, trebuie luate măsuri în vederea asigurării faptului că tot materialul este dizolvat în soluție, deoarece pot apărea rapid pierderi, în special datorită hidrolizei din care rezultă hidroxizi de Sn(IV) insolubili.

▼M1

C.2.2.2.    Proceduri specifice pentru hidrocarburi policiclice aromatice

Laborantul trebuie să se asigure de faptul că probele nu se vor contamina în timpul pregătirii lor. Înainte de utilizare, recipientele se spală cu acetonă sau hexan de înaltă puritate pentru a se minimiza riscul de contaminare. Dacă este posibil, aparatele și echipamentele care vin în contact cu proba trebuie să fie confecționate din materiale inerte precum aluminiu, sticlă sau oțel inoxidabil șlefuit. Materialele plastice precum polipropilena sau PTFE se vor evita, deoarece analitul se poate adsorbi pe aceste materiale.

▼M2

Pentru analiza HAP din cacao și produsele derivate din cacao, determinarea conținutului de grăsime se efectuează în conformitate cu metoda oficială 963.15 a AOAC pentru determinarea conținutului de grăsime din boabele de cacao și din produsele derivate. Pot fi aplicate proceduri echivalente de determinare a conținutului de grăsime, dacă se poate demonstra că procedura de determinare a conținutului de grăsime utilizată furnizează o valoare egală (echivalentă) pentru conținutul de grăsime.

▼B

C.2.3.   Tratarea probei la primirea în laborator

Proba globală completă se macină fin (dacă este cazul) și se amestecă temeinic, folosindu-se un proces ce a fost demonstrat că asigură omogenizarea completă.

C.2.4.   Probele utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs și arbitraj

Probele utilizate în scopul controlului, dreptului la recurs și arbitraj se prelevează din materialul omogenizat, cu excepția cazului în care acest lucru contravine reglementărilor statelor membre privind prelevarea de probe în ceea ce privește drepturile operatorului cu activitate în industria alimentară.

C.3.   METODE DE ANALIZĂ

C.3.1.   Definiții

Se aplică următoarele definiții:

„r”

=

Repetabilitatea – valoarea sub care diferența absolută dintre rezultatele obținute la testele individuale în condiții de repetabilitate (de exemplu, aceeași probă, același operator, același aparat, același laborator și într-un interval scurt de timp) este de așteptat să se situeze într-un anumit interval de probabilitate (de obicei 95 %) și prin urmare r = 2,8 × sr.

„sr”

=

Deviația standard calculată din rezultatele generate în condiții de repetabilitate.

„RSDr”

=

Deviația standard relativă calculată din rezultatele generate în condiții de repetabilitate [(sr/) × 100].

„R”

=

Reproductibilitatea – valoarea sub care diferența absolută dintre rezultatele obținute la testele individuale în condiții de reproductibilitate (de exemplu, pe material identic obținut de către operatorii din laboratoare diferite, folosind metoda de testare standardizată) este de așteptat să se situeze într-un anumit interval de probabilitate (de obicei 95 %); R = 2,8 × sR.

„sR”

=

Deviația standard calculată din rezultatele generate în condiții de reproductibilitate.

„RSDR”

=

Deviația standard relativă calculată din rezultatele generate în condiții de reproductibilitate [(sR/) × 100].

▼M3

„LOD”

=

Limita de detecție, cel mai mic conținut măsurat, din care se poate deduce prezența analitului cu o certitudine statistică rezonabilă.

„LOQ”

=

Limita de cuantificare, cel mai scăzut conținut de analit care poate fi măsurat cu o certitudine statistică rezonabilă.

▼M1

„HORRAT ( 6 )r”

=

RSDr observată împărțită la valoarea RSDr estimată prin ecuația Horwitz (modificată) ( 7 ) [conform punctului C.3.3.1 („Note privind criteriile de performanță”)] folosind ipoteza r = 0,66 R.

„HORRAT ( 8 )R”

=

RSDR observată împărțită la valoarea RSDR estimată prin ecuația Horwitz (modificată) ( 9 ) [conform punctului C.3.3.1 („Note privind criteriile de performanță”)].

„u”

=

incertitudinea de măsurare standard compusă obținută prin utilizarea incertitudinilor de măsurare standard individuale asociate mărimilor introduse într-un model de măsurare ( 10 ).

▼B

„U”

=

Incertitudinea de măsurare extinsă, folosind un factor de acoperire 2, care dă un nivel de încredere de aproximativ 95 % (U = 2u).

„Uf”

=

Incertitudinea de măsurare standard maximă.

▼M2

C.3.2.   Cerințe generale

Metodele de analiză utilizate pentru controlul produselor alimentare trebuie să fie conforme cu dispozițiile din anexa III la Regulamentul (CE) nr. 882/2004.

Metodele de analiză pentru staniul total sunt adecvate pentru controlul nivelurilor de staniu anorganic.

Pentru analiza plumbului în vin, metodele și normele stabilite de OIV ( 11 ) se aplică în conformitate cu articolul 80 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ( 12 ).

Metodele de analiză pentru arsenul total sunt adecvate pentru screening în vederea controlului nivelurilor de arsen anorganic. În cazul în care concentrația de arsen total este sub nivelul maxim de arsen anorganic, nu mai sunt necesare alte teste, proba fiind considerată conformă cu nivelul maxim de arsen anorganic. În cazul în care concentrația de arsen total este egală cu sau mai mare decât nivelul maxim de arsen anorganic, se vor efectua teste suplimentare pentru a determina dacă concentrația de arsen anorganic este mai mare decât nivelul maxim de arsen anorganic.

▼B

C.3.3.   Cerințe specifice

▼M1

C.3.3.1.    Criterii de performanță

În cazul în care nu sunt prevăzute metode specifice pentru determinarea contaminanților în produse alimentare la nivelul Uniunii Europene, laboratoarele pot selecta orice metodă validată de analiză pentru matricea respectivă, cu condiția ca metoda selectată să îndeplinească criteriile specifice de performanță stabilite în tabelele 5, 6 și 7.

Se recomandă utilizarea metodelor complet validate (cum ar fi metode validate prin studii colaborative pentru matricea respectivă) în cazuri adecvate, dacă acestea sunt disponibile. Pot fi utilizate și alte metode validate adecvate (de exemplu metode validate intern pentru matricea respectivă), cu condiția ca acestea să îndeplinească criteriile specifice de performanță stabilite în tabelele 5, 6 și 7.

Dacă este posibil, validarea metodelor validate intern trebuie să includă un material de referință certificat.

▼M4

▼M3

▼M1

▼M3

▼M3

▼M1

C.3.3.2.   Abordarea „adecvată scopului” („Fitness-for-purpose”)

Pentru metodele validate intern, ca o alternativă a evaluării caracterului adecvat pentru controalele oficiale, poate fi utilizată abordarea „adecvată scopului” ( 15 ). Metodele adecvate pentru controalele oficiale trebuie să producă rezultate cu o incertitudine de măsurare standard compusă (u) mai mică decât incertitudinea de măsurare standard maximă calculată cu formula de mai jos:

unde:

Laborantul ține seama de „Raportul privind relația dintre rezultatele analitice, incertitudinea de măsurare, factorii de recuperare și prevederile din legislația UE privind alimentele și hrana pentru animale” ( 16 ).

▼B

PARTEA D

RAPORTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

D.1.   RAPORTAREA

D.1.1.   Exprimarea rezultatelor

Rezultatele trebuie exprimate în aceleași unități și cu același număr de cifre semnificative ca și nivelurile maxime stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006.

D.1.2.   Calcule de recuperare

Dacă în cadrul metodei analitice se aplică o etapă de extracție, rezultatul analitic trebuie corectat din punct de vedere al recuperării. În acest caz, trebuie consemnat nivelul de recuperare.

▼M1

În cazul în care în cadrul metodei analitice nu se aplică o etapă de extracție (de exemplu, în cazul metalelor), rezultatul poate fi consemnat necorectat din punct de vedere al recuperării, dacă se prezintă dovezi, în mod ideal utilizând material de referință certificat adecvat, conform cărora este atinsă concentrația certificată care permite determinarea incertitudinii de măsurare (de exemplu, precizie ridicată a măsurării) și, în consecință, metoda nu este supusă unor erori sistematice. În cazul în care rezultatul este consemnat necorectat din punct de vedere al recuperării, acest lucru trebuie menționat.

▼B

D.1.3.   Incertitudinea de măsurare

Rezultatul analizei trebuie consemnat ca x +/– U, unde x este rezultatul analitic și U este incertitudinea de măsurare extinsă, folosind un factor de acoperire 2, care dă un nivel de încredere de aproximativ 95 % (U = 2u).

▼M1

Laborantul ține seama de „Raportul privind relația dintre rezultatele analitice, incertitudinea de măsurare, factorii de recuperare și prevederile din legislația UE privind alimentele și hrana pentru animale” ( 17 ).

▼B

D.2.   INTERPRETAREA REZULTATELOR

D.2.1.   Acceptarea unui lot/sublot

Lotul sau sublotul este acceptat dacă rezultatul analizei probei de laborator nu depășește nivelul maxim respectiv prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006, ținând seama de incertitudinea de măsurare extinsă și corectarea rezultatului din punct de vedere al recuperării în cazul în care a fost aplicată o etapă de extracție în metoda de analiză folosită.

D.2.2.   Respingerea unui lot/sublot

Lotul sau sublotul este respins dacă rezultatul analizei probei de laborator depășește dincolo de orice îndoială nivelul maxim respectiv prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1881/2006, ținând seama de incertitudinea de măsurare extinsă și corectarea rezultatului din punct de vedere al recuperării în cazul în care a fost aplicată o etapă de extracție în metoda de analiză folosită.

D.2.3.   Aplicabilitate

Prezentele reguli de interpretare se aplică pentru rezultatul analizei obținut pe baza probelor recoltate în scopul controlului. În cazul analizei destinate dreptului la recurs și arbitrajului, se aplică reglementările naționale.

---

( 1 ) Regulamentul (UE) 2017/2158 al Comisiei din 20 noiembrie 2017 de stabilire a măsurilor de diminuare și a nivelurilor de referință pentru reducerea prezenței acrilamidei în produsele alimentare (JO L 304, 21.11.2017, p. 24).

►M1  ( 2 ) Astfel cum a fost modificat prin articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 (JO L 338, 22.12.2005, p. 83). ◄

( 3 ) „Protocolul internațional armonizat pentru testele interlaboratoare de eficiență a laboratoarelor de analize chimice” de M. Thompson, S.L.R. Ellison și R. Wood, Pure Appl. Chem., 2006, 78, 145-96.

( 4 ) Ediție de M. Thompson și R. Wood, Pure Appl. Chem., 1995, 67, 649-666.

( 5 ) Standardul EN 13804:2013 „Produse alimentare. Determinarea elementelor și a speciilor lor chimice. Considerații generale și cerințe specifice”, CEN, Rue de Stassart 36, B-1050 Bruxelles.

( 6 ) Horwitz W. și Albert, R., 2006, The Horwitz Ratio (HorRat): A useful Index of Method Performance with respect to Precision, Journal of AOAC International, Vol. 89, 1095-1109.

( 7 ) M. Thompson, Analyst, 2000, p. 125 și 385-386.

( 8 ) Horwitz W. și Albert, R., 2006, The Horwitz Ratio (HorRat): A useful Index of Method Performance with respect to Precision, Journal of AOAC International, Vol. 89, 1095-1109.

( 9 ) M. Thompson, Analyst, 2000, p. 125 și 385-386.

( 10 ) International vocabulary of metrology – Basic and general concepts and associated terms (VIM), JCGM 200:2008.

( 11 ) Organisation internationale de la vigne et du vin (Organizația Internațională a Viei și Vinului).

( 12 ) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671).

( 13 ) W. Horwitz, L.R. Kamps, K.W. Boyer, J.Assoc.Off.Analy.Chem.,63, 1980, 1344-1354.

( 14 ) M. Thompson, Analyst, 125, 2000, 385-386.

( 15 ) M. Thompson și R. Wood, Accred. Qual. Assur., 2006, p. 10 și 471-478.

( 16 ) http://ec.europa.eu/food/food/chemicalsafety/contaminants/report-sampling_analysis_2004_en.pdf

( 17 ) http://ec.europa.eu/food/food/chemicalsafety/contaminants/report-sampling_analysis_2004_en.pdf