This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 01996R2271-20140220
Council Regulation (EC) No 2271/96 of 22 November 1996 protecting against the effects of the extra-territorial application of legislation adopted by a third country, and actions based thereon or resulting therefrom
Consolidated text: Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1996 de protecție împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță, precum și a acțiunilor întemeiate pe aceasta sau care rezultă din aceasta
Regulamentul (CE) nr. 2271/96 al Consiliului din 22 noiembrie 1996 de protecție împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță, precum și a acțiunilor întemeiate pe aceasta sau care rezultă din aceasta
1996R2271 — RO — 20.02.2014 — 002.001
Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.
REGULAMENTUL (CE) NR. 2271/96 AL CONSILIULUI din 22 noiembrie 1996 (JO L 309, 29.11.1996, p.1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
No |
page |
date |
||
REGULAMENTUL (CE) NR. 807/2003 AL CONSILIULUI din 14 aprilie 2003 |
L 122 |
36 |
16.5.2003 |
|
REGULAMENTUL (UE) NR. 37/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 15 ianuarie 2014 |
L 18 |
1 |
21.1.2014 |
REGULAMENTUL (CE) NR. 2271/96 AL CONSILIULUI
din 22 noiembrie 1996
de protecție împotriva efectelor aplicării extrateritoriale a unei legislații adoptate de către o țară terță, precum și a acțiunilor întemeiate pe aceasta sau care rezultă din aceasta
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 73c, 113 și 235,
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Parlamentului European ( 1 ),
întrucât Comunitatea are ca obiectiv inclusiv contribuția la dezvoltarea armonioasă a comerțului mondial și la eliminarea progresivă a restricțiilor la schimburile comerciale internaționale;
întrucât Comunitatea depune eforturi pentru a realiza cât de mult posibil obiectivul de liberă circulație a capitalurilor între statele membre și țările terțe și, mai ales, eliminarea oricărei restricții asupra investițiilor directe, inclusiv investițiile imobiliare, asupra stabilirii, prestării de servicii financiare sau asupra admiterii de titluri pe piețele de capitaluri;
întrucât o țară terță a promulgat anumite acte cu putere de lege, norme administrative și alte instrumente legislative care vizează reglementarea activităților persoanelor fizice sau juridice din jurisdicția statelor membre;
întrucât, prin aplicarea lor extrateritorială, aceste acte cu putere de lege, norme administrative și alte instrumente legislative, încalcă dreptul internațional și împiedică realizarea obiectivelor citate anterior;
întrucât aceste acte cu putere de lege, inclusiv norme administrative și alte instrumente legislative, precum și acțiunile întemeiate pe acestea sau care decurg din acestea afectează sau sunt susceptibile de a afecta ordinea juridică stabilită și lezează interesele Comunității și pe cele ale persoanelor fizice sau juridice care își exercită drepturile în temeiul Tratatului de instituire a Comunității Europene;
întrucât, în aceste împrejurări excepționale, este necesar a se întreprinde o acțiune la nivelul Comunității pentru a proteja ordinea juridică stabilită, precum și interesele Comunității și ale persoanelor fizice și juridice menționate anterior, în speță prin eliminarea, neutralizarea, blocarea sau contracararea de orice fel a efectelor legislației străine respective;
întrucât cererea de transmitere de informații în baza prezentului regulament nu împiedică un stat membru să ceară ca informații de aceeași natură să fie furnizate autorităților sale;
întrucât Consiliul adoptă Acțiunea comună 96/668/PESC din 22 noiembrie 1996 ( 2 ) pentru a se asigura că statele membre iau măsurile necesare în vederea protejării persoanelor fizice sau juridice ale căror interese sunt afectate de actele citate anterior, precum și de acțiunile bazate pe ele sau care decurg din acestea, în măsura în care aceste interese nu sunt protejate prin prezentul regulament;
întrucât se cuvine ca, în aplicarea prezentului regulament, Comisia să fie asistată de un comitet compus din reprezentanți ai statelor membre;
întrucât acțiunile prevăzute prin prezentul regulament sunt necesare pentru atingerea obiectivelor Tratatului de instituire a Comunității Europene;
întrucât, pentru adoptarea anumitor dispoziții din prezentul regulament, tratatul nu prevede alte puteri decât cele din articolul 235,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Prezentul regulament are drept scop asigurarea protecției împotriva aplicării extrateritoriale a actelor cu putere de lege citate în anexă, inclusiv norme administrative și alte instrumente legislative, și împotriva acțiunilor bazate pe ele sau care decurg din acestea, precum și contracararea efectelor, atunci când această aplicare afectează interesele persoanelor menționate la articolul 11, implicate în comerțul internațional și/sau mișcări de capital și activități comerciale conexe între Comunitate și țări terțe.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 11a, pentru a adăuga la anexa la prezentul regulament acte normative, regulamente sau alte instrumente legislative din țări terțe cu aplicare extrateritorială și care determină efecte adverse asupra intereselor Uniunii și a intereselor persoanelor fizice și juridice care își exercită drepturile în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și pentru a elimina acte normative, regulamente sau alte instrumente legislative atunci când acestea încetează să mai aibă astfel de efecte.
Articolul 2
Atunci când interesele economice și/sau financiare ale oricărei persoane menționate la articolul 11 sunt afectate, direct sau indirect, de actele cu putere de lege citate în anexă sau de acțiunile întemeiate pe acestea sau care decurg din acestea, această persoană anunță Comisia în termen de 30 de zile de la data la care a obținut informația; în măsura în care interesele persoanei juridice sunt afectate, această obligație se aplică administratorilor, directorilor și altor persoane care exercită funcții de conducere ( 3 ).
La cererea Comisiei, persoana implicată furnizează toate informațiile în sensul prezentului regulament, în conformitate cu cererea Comisiei, în termen de 30 de zile de la data acesteia.
Toate informațiile sunt transmise Comisiei fie direct, fie prin intermediul autorităților competente ale statelor membre. În cazul în care ele sunt transmise direct Comisiei, aceasta anunță imediat autoritățile competente ale statului membru în care persoana care a furnizat informațiile își are reședința sau sediul societății.
Articolul 3
Toate informațiile furnizate în conformitate cu articolul 2 nu vor fi utilizate decât în scopurile pentru care au fost transmise.
Informațiile de natură confidențială sau furnizate cu titlu confidențial se supun obligației de secret profesional. Ele nu sunt divulgate de către Comisie fără autorizația expresă a persoanei care le-a furnizat.
Comunicarea acestor informații este permisă atunci când Comisia este obligată sau autorizată în acest sens, în special în cadrul unei acțiuni în justiție. Această comunicare trebuie să țină cont de interesul legitim al persoanei implicate de a nu divulga secretele sale de afaceri.
Prezentul articol nu reprezintă un obstacol în divulgarea de informații generale de către Comisie. Această divulgare nu este autorizată în cazul în care este incompatibilă cu scopurile pentru care informațiile în chestiune au fost prevăzute inițial.
În caz de violare a caracterului confidențial al informațiilor, persoana care le-a transmis are dreptul să obțină eliminarea, ignorarea sau rectificarea lor, după caz.
Articolul 4
Nici o hotărâre a vreunei instanțe de judecată sau autorități administrative din afara Comunității care pune în vigoare, direct sau indirect, actele cu putere de lege citate în anexă sau acțiunile întemeiate pe acestea sau care decurg din acestea nu este recunoscută și nu poate fi executată în nici un fel.
Articolul 5
Nici o persoană menționată la articolul 11 nu se conformează, direct sau prin filială sau intermediar, activ sau prin omisiune voită, dispozițiilor sau interdicțiilor, inclusiv somațiilor unor instanțe de judecată străine, întemeiate pe sau care rezultă, direct sau indirect, din actele cu putere de lege precizate în anexă sau pe acțiunile întemeiate pe acestea sau care decurg din acestea.
Conform procedurilor prevăzute în articolele 7 și 8, o persoană poate fi autorizată să se conformeze integral sau parțial dispozițiilor sau interdicțiilor citate în măsura în care nerespectarea acestora ar leza în mod grav interesele sale sau pe cele ale Comunității. Criteriile pentru aplicarea prezentei dispoziții sunt fixate după procedura prevăzută în articolul 8. Atunci când există suficiente dovezi pentru a stabili că nerespectarea dispozițiilor și interdicțiilor citate ar provoca o daună gravă unei persoane fizice sau juridice, Comisia supune prompt comitetului vizat în articolul 8 un proiect de măsuri adecvate ce trebuie luate în sensul prezentului regulament.
Articolul 6
Orice persoană menționată la articolul 11, care exercită o activitate menționată la articolul 1, este îndreptățită să obțină orice despăgubiri, inclusiv cheltuieli de judecată, datorate pentru orice daună care i-a fost adusă în urma aplicării actelor cu putere de lege citate în anexă sau a acțiunilor întemeiate pe acestea sau care decurg din acestea.
Despăgubirea poate fi obținută de la persoana fizică sau juridică sau de la oricare altă entitate care a produs dauna, sau de la oricare altă persoană care acționează în numele său sau în calitate de intermediar.
Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 privind competența judecătorească și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială se aplică procedurilor inițiate și hotărârilor pronunțate în sensul prezentului articol. Despăgubirea poate fi obținută în temeiul dispozițiilor secțiunilor 2-6 din titlul II al convenției, precum și, în conformitate cu articolul 57 alineatul (3) din convenție, printr-o procedură judiciară introdusă înaintea instanțelor de judecată oricărui stat membru în care persoana respectivă sau entitatea care acționează în numele său sau în calitate de intermediar deține bunuri.
Fără a aduce atingere altor mijloace disponibile și în conformitate cu legislația aplicabilă, despăgubirea poate lua forma sechestrului și vânzării bunurilor deținute în Comunitate de aceste persoane sau entități care acționează în numele lor sau în calitate de intermediari, inclusiv părțile sau acțiunile deținute de o persoană juridică care își are sediul ca societate în Comunitate.
Articolul 7
În sensul aplicării prezentului regulament, Comisia:
(a) informează de indată și pe deplin Parlamentul European și Consiliul cu privire la efectele actelor cu putere de lege, normelor administrative și ale altor instrumente legislative, precum și ale acțiunilor întemeiate pe acestea sau care decurg din acestea, care sunt menționate în articolul 1, pe baza informațiilor obținute în baza prezentului regulament, și prezintă în mod regulat un raport public complet despre acest subiect;
(b) acordă autorizații în condițiile enunțate în articolul 5 și, când stabilește termenele acordate comitetului pentru a-și da avizul, ține cont pe deplin de termenele de respectat de către persoanele care trebuie să facă obiectul unei autorizații;
▼M2 —————
(d) publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o opinie referitoare la deciziile jurisdicționale sau administrative cărora li se aplică articolele 4 și 6;
(e) publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene numele și adresele autorităților competente ale statelor membre menționate la articolul 2.
Articolul 8
(1) În scopul aplicării articolului 7 litera (b), Comisia este asistată de Comitetul privind legislația extrateritorială. Actele de punere în aplicare în cauză se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la alineatul (2) din prezentul articol. Respectivul comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 ( 4 ).
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.
Articolul 9
Fiecare stat membru determină sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării oricărei dispoziții relevante a prezentului regulament. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.
Articolul 10
Comisia și statele membre se informează reciproc despre măsurile luate în baza prezentului regulament și își comunică toate celelalte informații relevante în legătură cu prezentul regulament.
Articolul 11
Prezentul regulament se aplică:
1. oricărei persoane fizice care are reședința în Comunitate ( 5 ) și care este cetățean al unui stat membru;
2. oricărei persoane juridice care își are sediul ca societate în Comunitate;
3. oricărei persoane fizice sau juridice la care se face referire în articolul 1, alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 4055/86 ( 6 );
4. oricărei alte persoane fizice care are reședința în Comunitate, cu excepția cazului în care această persoană se află în țara de rezidență;
5. oricărei alte persoane fizice care se află în Comunitate, inclusiv în apele teritoriale și spațiul său aerian sau la bordul oricărei aeronave sau oricărui vas relevant care ține de jurisdicția sau de controlul unui stat membru și acționând în calitate profesională.
Articolul 11a
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 1 se conferă Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la 20 februarie 2014. Comisia prezintă un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opun prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 1 poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificată în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară specificată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(5) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu a exprimat obiecțiuni în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu patru luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
Articolul 12
Prezentul regulament întră în vigoare în ziua publicării sale în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXĂ
ACTE CU PUTERE DE LEGE, NORME ADMINISTRATIVE ȘI ALTE INSTRUMENTE LEGISLATIVE ( 7 )
menționate la articolul 1
ȚARĂ: STATELE UNITE ALE AMERICII
ACTE
1. „Legea de autorizare privind apărarea națională pentru anul fiscal 1993”, Titlul XVII – „Legea privind democrația în Cuba, 1992”, secțiunile 1704 și 1706
Dispoziții a căror respectare este cerută:
Aceste dispoziții sunt integrate în titlul I din „Legea privind solidaritatea democratică și libertatea în Cuba, 1996” (a se vedea mai jos).
Posibile prejudicii aduse intereselor Uniunii Europene:
Obligațiile aferente au fost integrate în „Legea privind solidaritatea democratică și libertatea în Cuba 1996” (a se vedea mai jos).
2. „Legea privind solidaritatea democratică și libertatea în Cuba, 1996”
Titlul I
Dispoziții a căror respectare este cerută:
A se respecta embargoul economic și financiar instituit de către Statele Unite ale Americii cu privire la Cuba, și, mai ales: a nu se exporta spre Statele Unite bunuri sau servicii de origine cubaneză sau conținând materiale sau bunuri originare din Cuba, fie direct sau prin intermediul unei țări terțe; a nu se efectua tranzacții comerciale care implică mărfuri care se găsesc sau s-au găsit în Cuba, sau care au fost transportate de Cuba, sau care au tranzitat prin Cuba; a nu reexporta spre Statele Unite zahăr originar din Cuba fără notificarea din partea autorității naționale competente a exportatorului; a nu se importa în Statele Unite produse pe bază de zahăr fără a avea siguranța că aceste produse nu sunt produse cubaneze; a se îngheța lichiditățile cubaneze și operațiunile financiare cu Cuba.
Posibile prejudicii aduse intereselor Uniunii Europene:
Interdicția pentru un vas de a încărca sau descărca navlu în orice loc din Statele Unite, sau de a pătrunde într-un port din Statele Unite; refuzul de a importa bunuri sau servicii originare din Statele Unite; blocarea operațiunilor financiare care implică Cuba.
Titlurile III și IV:
Dispoziții a căror respectare este cerută:
A se pune capăt tuturor operațiunilor (trafic) legate de bunurile care au aparținut cetățenilor americani (inclusiv cubanezi care au obținut naționalitatea americană) expropriați de către regimul cubanez. (Asemenea operațiuni includ: folosirea, vânzarea, cedarea, controlul, gestiunea și alte activități în beneficiul unei persoane.)
Posibile prejudicii aduse intereselor Uniunii Europene:
Acțiuni în justiție, întemeiate pe o răspundere deja angajată, intentate în Statele Unite împotriva cetățenilor sau societăților comerciale din Uniunea Europeană implicați în operațiunile menționate anterior, care duc la hotărâri judecătorești care le condamnă să plătească compensații (multiple) părții americane.
Interzicerea intrării în Statele Unite pentru persoanele implicate în asemenea operațiuni, inclusiv a soțului/soției lor, a copiilor minori și a reprezentanților lor.
3. „Lege privind impunerea de sancțiuni pentru Iran și Libia, 1996”
Dispoziții a căror respectare este cerută:
A nu se realiza, în Iran sau în Libia, pe o perioadă de 12 luni, investiții cu o valoare mai mare de 40 de milioane de dolari SUA, care contribuie direct și semnificativ la intensificarea capacității Iranului sau Libiei de a-și dezvolta resursele petroliere. (Noțiunea de investiție acoperă faptul de a semna un contract în vederea dezvoltării numitelor resurse, de a garanta un asemenea contract, de a profita sau de a dobândi părți ale unor proprietăți.)
NB: Investițiile cu titluri de contracte care existau înainte de 5 august 1996 sunt excluse.
A se respecta embargoul instituit față de Libia prin Rezoluțiile 748 (1992) și 883 (1993) ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite ( 8 ).
Posibile prejudicii aduse intereselor Uniunii Europene:
Măsurile luate de către președintele Statelor Unite ale Americii pentru limitarea importurilor sau furnizărilor către Statele Unite; interdicția de a fi desemnat ca operator primar sau depozitar de fonduri ale guvernului american; refuzul de acces la împrumuturile instituțiilor financiare americane; restricții de export impuse de către Statele Unite, sau refuz de asistență de către EXIM-Bank.
NORME ADMINISTRATIVE:
1. 31 CFR (Codul Regulamentelor Federale) Ch. V (ediția 7-1-95) Partea 515 – Regulamente privind controlul bunurilor provenite din Cuba, subsecțiunea B (Interdicții), E (Licențe, Autorizații și Declarații privind Politica de acordare a licențelor) și G (Penalități)
Dispoziții a căror respectare este cerută:
Interdicțiile sunt reluate în titlul I din „Legea privind solidaritatea democratică și libertatea în Cuba 1996” (a se vedea mai sus). În plus, sunt cerute licențe și/sau autorizații pentru activitățile economice care implică Cuba.
Posibile prejudicii aduse intereselor Uniunii Europene:
În caz de încălcare a regulamentului: amenzi, confiscări, pedeapsă cu închisoare.
( 1 ) Aviz din data de 25 octombrie 1996 (JO C 347, 18.11.1996).
( 2 ) JO L 309, 29.11.1996, p. 7.
( 3 ) Informațiile sunt furnizate la adresa următoare: Comisia Europeană, Direcția generală I, Rue de la Loi/Wetstraat 200, B-1049 Bruxelles [telefax: (32-2) 295 65 05)].
( 4 ) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
( 5 ) În sensul prezentului regulament, expresia „care are reședința în Comunitate” înseamnă „care a fost stabilită legal în Comunitate pe o perioadă de cel puțin șase luni de-a lungul celor douăsprezece luni care preced data la care a apărut o obligație sau s-a exercitat un drept”.
( 6 ) Regulamentul (CEE) nr. 4055/86 al Consiliului din 22 decembrie 1986 de aplicare a principiului libertății de a presta servicii în transporturile maritime între state membre și între state membre și țări terțe (JO L 378, 31.12.1986, p. 1). Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 3573/90 (JO L 353, 17.12.1990, p. 16).
( 7 ) Informații suplimentare referitoare la actele cu putere de lege și normele administrative menționate mai sus pot fi obținute de la Comisia Europeană, Direcția generală I.E.3, Rue de la Loi/Wetsraat 200 B-1049, Bruxelles [telefax: (32 2) 295 65 05)].
( 8 ) Punerea în aplicare a acestor dispoziții de către Comunitate prin Regulamentul (CE) nr. 3274/93 al Consiliului (JO L 295, 30.11.1993, p. 1).