1992L0119 — RO — 18.06.2009 — 009.001

---

Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

►B	DIRECTIVA 92/119/CEE A CONSILIULUI din 17 decembrie 1992 de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului (JO L 062, 15.3.1993, p.69)

Astfel cum a fost modificat prin:

		Jurnalul Oficial
		No	page	date
►M1	DIRECTIVA 2002/60/CE A CONSILIULUI Text cu relevanță pentru SEE din 27 iunie 2002	L 192	27	20.7.2002
►M2	REGULAMENTUL (CE) NR. 806/2003 AL CONSILIULUI din 14 aprilie 2003	L 122	1	16.5.2003
M3	DECIZIA COMISIEI din 5 decembrie 2006	L 346	41	9.12.2006
M4	DIRECTIVA 2006/104/CE A CONSILIULUI din 20 noiembrie 2006	L 363	352	20.12.2006
►M5	DIRECTIVA 2007/10/CE A COMISIEI Text cu relevanță pentru SEE din 21 februarie 2007	L 63	24	1.3.2007
M6	DECIZIA COMISIEI din 7 noiembrie 2007	L 294	26	13.11.2007
►M7	DIRECTIVA 2008/73/CE A CONSILIULUI Text cu relevanță pentru SEE din 15 iulie 2008	L 219	40	14.8.2008
►M8	DECIZIA CONSILIULUI din 25 mai 2009	L 155	30	18.6.2009

Astfel cum a fost modificat prin:

►A1		C 241	21	29.8.1994
A2		L 236	33	23.9.2003

rectificat prin

►C1	Rectificare, JO L 145, 10.6.2009, p. 49  (1992/119)

---

▼B

DIRECTIVA 92/119/CEE A CONSILIULUI

din 17 decembrie 1992

de stabilire a măsurilor comunitare generale de combatere a unor boli la animale, precum și a măsurilor specifice împotriva bolii veziculoase a porcului

Articolul 1

Prezenta directivă definește măsurile generale comunitare de control care trebuie să fie aplicate în cazul apariției uneia din bolile enumerate de anexa I.

Articolul 2

În sensul prezentei directive se aplică următoarele definiții:

▼C1

▼B

Articolul 3

Statele membre se asigură cu privire la obligativitatea notificării la autoritatea competentă a tuturor suspiciunilor cu privire la prezența oricăreia dintre bolile menționate de anexa I.

Articolul 4

(1)  În cazul în care se suspectează că animalele dintr-o exploatație sunt infectate sau contaminate cu una din bolile menționate de anexa I, statele membre se asigură cu privire la începerea investigației oficiale de către medicul veterinar oficial pentru confirmarea sau infirmarea prezenței bolii respective și, în special, prelevarea de probe necesare examinării de laborator. În acest scop, animalele respective pot fi transportate la laboratoare sub supravegherea autorității competente, care ia măsurile necesare pentru prevenirea răspândirii infecției.

(2)  Odată cu notificarea suspiciunii cu privire la prezența bolii, autoritatea competentă pune exploatația sub supraveghere oficială și solicită următoarele:

(3)  Până la intrarea în vigoare a măsurilor oficiale prevăzute la alineatul (2), proprietarul sau deținătorul oricărui animal suspect de contaminare ia toate măsurile necesare, în conformitate cu alineatul (2), cu excepția literei (f).

(4)  Autoritatea competentă poate să aplice oricare dintre măsurile prevăzute la alineatul (2) în cazul altor exploatații, în cazul în care locația, configurația sau contactele acestora cu exploatația în care se suspectează existența bolii o îndreptățesc să suspecteze o eventuală contaminare.

(5)  Măsurile prevăzute la alineatele (1) si (2) se suspendă doar atunci când medicul veterinar oficial infirmă suspiciunea cu privire la prezența unei boli infecțioase.

Articolul 5

(1)  Din momentul confirmării oficiale a prezenței uneia dintre bolile menționate de anexa I în exploatația respectivă, statele membre se asigură că, pe lângă măsurile prevăzute de articolul 4 alineatul (2), autoritatea competentă solicită aplicarea următoarelor măsuri:

(2)  Atunci când se recurge la îngropare, aceasta trebuie să se fie efectuată la o adâncime suficient de mare, pentru ca animalele carnivore să nu poată dezgropa carcasele sau deșeurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) și într-un teren potrivit, pentru a preveni contaminarea pânzelor freatice și orice probleme legate de mediu.

(3)  Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la alineatul (1) în cazul altor exploatații, în cazul în care locația, configurația sau contactele acestora cu exploatația în care prezența bolii a fost confirmată o îndreptățesc să suspecteze o eventuală contaminare.

(4)  Reintroducerea animalelor în exploatație este autorizată de autoritatea competentă, în urma unei inspecții a medicului veterinar oficial, cu rezultate satisfăcătoare, privind operațiile de curățare și dezinfecție efectuate în conformitate cu articolul 16.

Articolul 6

În cazul în care animalele sălbatice sunt contaminate sau suspecte de contaminare, statele membre se asigură că sunt luate toate măsurile necesare în acest sens. Statele membre informează Comisia și celelalte state membre, în cadrul Comitetului veterinar permanent instituit prin Decizia 68/361/CEE ( 5 ), cu privire la măsurile pe care le-au luat.

Articolul 7

(1)  În cazul exploatațiilor alcătuite din două sau mai multe unități de producție, autoritatea competentă poate deroga de la prevederile articolului 5 alineatul (1) litera (a) cu privire la unitățile de producție sănătoase dintr-o exploatație infectată, cu condiția ca medicul veterinar oficial să confirme că structura și dimensiunea acestor unități și operațiile efectuate în cadrul acestora sunt independente de restul exploatației în ceea ce privește locul unde sunt adăpostite și deținute animalele” în ceea ce privește personalul, echipamentele și alimentația animalelor, astfel încât să se poată preveni răspândirea agentului infecțios de la o unitate la alta.

(2)  Atunci când se recurge la prevederile alineatului (1), prevederile Deciziei 88/397/CEE a Comisiei ( 6 ) se aplică mutatis mutandis. Aceste norme pot fi modificate pentru boala respectivă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25, pentru a ține seama de natura specifică a bolii.

Articolul 8

(1)  Studiul epizootic se concentrează asupra următoarelor:

(2)  Se instituie o unitate de criză, pentru a avea o coordonare deplină a tuturor măsurilor necesare pentru a asigura combaterea bolii cât mai curând posibil și pentru a efectua studiul cu privire la epizootii.

Normele generale cu privire la unitățile naționale de criză și unitatea comunitară de criză sunt stabilite de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată pe baza propunerii Comisiei.

Articolul 9

(1)  În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă sau consideră, pe baza datelor confirmate, că boala ar fi putut fi introdusă din alte exploatații în exploatația prevăzută la articolul 4 sau de la aceasta din urmă în alte exploatații, ca rezultat al circulației persoanelor, animalelor sau vehiculelor sau pe orice altă cale, exploatațiile respective sunt puse sub supraveghere oficială, în conformitate cu articolul 4; această supraveghere nu se sistează decât atunci când este eliminată în mod oficial posibilitatea existenței unei boli în cadrul respectivei exploatații.

(2)  În cazul în care medicul veterinar oficial descoperă sau consideră, pe bază datelor confirmate, că boala ar fi putut fi introdusă din cadrul altor exploatații în exploatația prevăzută în articolul 5 sau de la aceasta din urmă a fost purtată în alte exploatații ca rezultat al circulației personalului, animalelor sau vehiculelor sau pe orice altă cale, exploatațiile respective sunt puse sub supraveghere oficială în conformitate cu articolul 4; această supraveghere nu încetează până când nu este infirmată în mod oficial suspectarea prezenței bolii în exploatație.

(3)  Atunci când o exploatație este supusă prevederilor alineatului (2), autoritatea competentă păstrează în vigoare prevederile articolului 4 pentru cel puțin perioada maximă de incubație corespunzătoare fiecărei boli, de la data probabilă a introducerii infecției, în conformitate cu rezultatele studiului cu privire la epizootii, efectuat în conformitate cu articolul 8.

(4)  Acolo unde consideră că este posibil în baza condițiilor existente, autoritatea competentă poate limita măsurile prevăzute la alineatele (1) și (2) la o parte din exploatație și la animalele care sunt ținute acolo, doar în cazul în care exploatația întrunește condițiile prevăzute la articolul 7 sau doar la animalele din speciile suspecte.

Articolul 10

(1)  Din momentul în care diagnosticul uneia dintre bolile în cauză a fost confirmat în mod oficial, statele membre se asigură că autoritatea competentă instituie, în jurul exploatației infectate, o zonă de protecție pe o rază de minim 3 km, care este inclusă la rândul ei într-o zonă de monitorizare de minim 10 km. Modul în care sunt stabilite zonele trebuie să țină seama de factorii geografici, administrativi, ecologici și epizootici cu privire la boala respectivă și facilitățile de monitorizare.

(2)  În cazul în care zonele se situează pe teritoriul mai multor state membre, autoritățile competente ale statelor membre în cauză cooperează la stabilirea zonelor prevăzute la alineatul (1). Cu toate acestea, în cazul în care este necesar, zona de protecție și zona de supraveghere sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26.

(3)  La cererea bine fundamentată a unui stat membru sau la inițiativa Comisiei se poate decide, în baza procedurii prevăzute la articolul 26, modificarea (reducerea sau mărirea, după caz) limitelor zonelor prevăzute la alineatul (1) sau durata măsurilor restrictive, ținând seama de:

Articolul 11

(1)  Statele membre se asigură că următoarele măsuri sunt aplicate în zona de protecție:

(2)  Măsurile aplicate în zona de protecție rămân în vigoare cel puțin pe perioada maximă de incubație corespunzătoare bolii în cauză, după ce animalele din exploatația respectivă au fost sacrificate în conformitate cu articolul 5 și operațiunile de curățare și dezinfecție au fost efectuate în conformitate cu articolul 16. Cu toate acestea, atunci când boala este transmisă printr-o insectă vector, autoritatea competentă poate stabili durata măsurilor și poate prevedea posibila introducere a animalelor santinelă. Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre, în cadrul Comitetului veterinar permanent, cu privire la măsurile pe care le-au adoptat.

La expirarea perioadei prevăzute de primul paragraf, normele care se aplică zonei de supraveghere se aplică și în cazul zonei de protecție.

Articolul 12

(1)  Statele membre se asigură că următoarele măsuri sunt aplicate în zona de supraveghere:

(2)  Măsurile aplicate în zona de supraveghere rămân în vigoare pe o perioadă cel puțin egală cu perioada maximă de incubație după ce animalele din cadrul exploatației au fost sacrificate în conformitate cu articolul 5 și operațiile de curățare și dezinfecție au fost efectuate în conformitate cu articolul 16. Cu toate acestea, atunci când boala este transmisă printr-o insectă vector, autoritatea competentă poate stabili durata măsurilor și poate prevedea posibila introducere a animalelor santinelă. Statele membre informează de îndată Comisia și celelalte state membre, în cadrul Comitetului veterinar permanent, cu privire la măsurile pe care le-au adoptat.

Articolul 13

În cazul în care interdicțiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) litera (d) și articolul 12 alineatul (1) litera (d) sunt menținute mai mult de 30 de zile din cauza apariției altor cazuri de boală și, ca urmare apar probleme în ceea ce privește deținerea animalelor, autoritatea competentă poate ca, în urma unei cereri a proprietarului în care acesta explică motivele cererii sale, să autorizeze scoaterea animalelor din cadrul exploatației din zona de protecție sau din zona de supraveghere, cu condiția ca:

Trebuie luate toate precauțiile necesare, în special prin curățarea și dezinfecția camioanelor după transport, pentru a se evita riscul răspândirii agentului bolii pe parcursul transportului.

Articolul 14

(1)  Statele membre se asigură că autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru ca cel puțin persoanele stabilite în zonele de supraveghere și protecție să fie informate cu privire la restricțiile în vigoare și adoptă toate dispozițiile necesare pentru punerea corectă în aplicare a măsurilor respective.

(2)  În cazul în care într-o anumită regiune epizootia are caracter deosebit de grav, măsurile suplimentare care trebuie luate de către statele membre implicate sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26.

Articolul 15

Prin derogare de la dispozițiile generale ale prezentei directive, prevederile specifice cu privire la măsurile de control și de combatere pentru fiecare boală în cauză:

Articolul 16

(1)  Statele membre se asigură că:

(2)  Procedurile de curățare și dezinfecție a unei exploatații contaminate:

Articolul 17

(1)  Statele membre se asigură că în fiecare stat membru este desemnat:

(2)  Laboratoarele naționale desemnate pentru fiecare dintre bolile menționate sunt responsabile cu coordonarea standardelor de diagnostic și a metodelor și cu utilizarea reactivilor.

(3)  Laboratoarele naționale desemnate pentru fiecare dintre bolile menționate sunt responsabile cu coordonarea standardelor de diagnostic și a metodelor prevăzute de fiecare laborator pentru diagnosticarea bolii respective din cadrul statului membru. În acest scop, acestea:

(4)  Cu toate acestea, prin derogare de la alineatul (1), statele membre care nu dețin un laborator național competent cu privire la boala respectivă pot folosi serviciile laboratorului național al unui stat membru, care este competent în domeniu.

▼M7

(5)  Statele membre actualizează listele laboratoarelor naționale menționate la alineatul (1) și le pun la dispoziția celorlalte state membre și a publicului.

▼B

(6)  Laboratoarele naționale desemnate pentru fiecare dintre bolile menționate cooperează cu laboratoarele de referință ale Comunității menționate la articolul 18.

(7)  Comisia adoptă normele de punere în aplicare a prezentului articol, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25.

Articolul 18

(1)  Laboratorul comunitar de referință pentru boala veziculoasă a porcului este menționat de anexa II.

(2)  Laboratoarele comunitare de referință pentru fiecare dintre celelalte boli menționate de anexa I sunt desemnate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 15 a doua liniuță, în contextul pregătirii măsurilor specifice pentru fiecare boală.

(3)  Fără a aduce atingere Deciziei 90/424/CEE, în special articolul 28, funcțiile și atribuțiile laboratoarelor menționate la alineatele (1) și (2) ale prezentului articol sunt cele care figurează în anexa III.

Articolul 19

(1)  Vaccinarea împotriva bolilor menționate de anexa I nu poate fi efectuată decât cu titlu suplimentar la măsurile de control adoptate atunci când a apărut focarul bolii respective, în conformitate cu prevederile următoare:

(2)  În cazul prevăzut la alineatul (1):

(3)  În cazul în care se recurge la vaccinare, se aplică următoarele norme:

(4)  Atunci când sunt finalizate operațiile de vaccinare, circulația animalelor din speciile suspecte din zona de vaccinare poate fi permisă, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26, după o perioadă determinată prin aceeași procedură.

(5)  Statele membre informează Comisia în mod regulat, în cadrul Comitetului veterinar permanent, cu privire la derularea măsurilor de vaccinare.

(6)  Cu toate acestea, prin derogare de la alineatul (1), statul membru în cauză poate lua decizia de introducere a vaccinării de urgență, după ce a notificat Comisiei acest lucru, cu condiția ca interesele fundamentale ale Comunității să nu fie lezate. Această decizie, care trebuie să ia în considerare, în special, gradul de concentrare a animalelor în anumite regiuni, necesitatea de protejare a raselor individuale și a zonei geografice în care se efectuează vaccinarea, este reexaminată de îndată, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 26, de către Comitetul veterinar permanent, care poate hotărî să restrângă, să modifice sau să extindă măsurile, ori să le sisteze.

Articolul 20

(1)  Fiecare stat membru elaborează un plan de urgență aplicabil tuturor bolilor enumerate de anexa I, specificându-se măsurile naționale care trebuie puse în aplicare în cazul apariției uneia dintre aceste boli.

Acest plan trebuie să permită accesul la clădiri, echipamente, personal și celelalte materiale necesare combaterii rapide și eficace a bolii.

(2)  Criteriile generale de elaborare a planurilor de urgență sunt prevăzute de anexa IV punctele 1-5 și punctul 10, punctele 6-9 reprezentând criteriile care urmează să fie adaptate în funcție de boala respectivă. Cu toate acestea, statele membre pot să se limiteze la aplicarea criteriilor menționate la punctele 6-9, în cazul în care criteriile menționate la punctele 1-5 și punctul 10 erau deja adoptate la depunerea planurilor de aplicare a măsurilor de control pentru altă boală.

(3)  Planurile de urgență elaborate în conformitate cu criteriile menționate de anexa IV sunt prezentate Comisiei:

(4)  Comisia examinează planurile de urgență pentru a determina dacă acestea permit atingerea obiectivului dorit și sugerează statului membru în cauză modificările necesare pentru a asigura compatibilitatea acestora cu planurile celorlalte state membre.

Comisia aprobă planurile, modificate, după caz, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25.

Planurile pot fi modificate sau suplimentate ulterior, în conformitate cu aceeași procedură, pentru a se ține seama de evoluția situației și de natura specifică a bolii respective.

Articolul 21

Prin derogare de la condițiile prevăzute la articolele 19 și 20 cu privire la măsurile de urgență pe care statele membre urmează să le adopte și pentru a se lua în considerare constrângerile de ordin natural și geografic, în special în cazul teritoriilor franceze de peste mări, al insulelor Azore și Madeira și din cauza distanței la care se află față de partea centrală a teritoriului Comunității, statul membru în cauză este autorizat să aplice măsuri de control specifice fiecărei boli menționate de anexa I la prezenta directivă.

În cadrul Comitetului veterinar permanent, statul membru în cauză informează Comisia și celelalte state membre cu privire la măsurile pe care le-adoptă în această privință și în special cu privire la măsurile de control pe care le-a pus în aplicare pentru a se asigura că animalele din teritoriile în cauză nu sunt expediate către alte teritorii ale Comunității.

În baza procedurii de informare prevăzute la al doilea paragraf, articolul 20 se aplică mutatis mutandis.

Articolul 22

Experții Comisiei pot să efectueze controale la fața locului, în colaborare cu autoritățile competente și în măsura în care este necesară asigurarea aplicării uniforme a prezentei directive. În acest scop, aceștia pot să controleze un procent reprezentativ din exploatații pentru a observa dacă autoritățile competente verifică respectarea de către aceste exploatații a prevederilor prezentei directive. Comisia informează statele membre cu privire la rezultatul obținut în urma controalelor efectuate.

Statul membru pe teritoriul căruia se efectuează controlul acordă asistența necesară experților în îndeplinirea atribuțiilor acestora.

Normele de punere în aplicare a prezentului articol sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25.

Articolul 23

(1)  Decizia 90/424/CEE prevede condițiile care reglementează contribuția financiară a Comunității la măsurile legate de aplicarea prezentei directive.

▼M8 —————

▼B

Articolul 24

(1)  Anexele I, III și IV sunt modificate, în măsura în care și în cazul în care este necesar, de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată pe baza propunerii Comisiei, în special pentru ține seama de evoluția procedurilor de cercetare și diagnosticare.

(2)  În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25, Comisia poate să modifice anexa II, în special pentru a ține seama de progresele științifice și tehnologice și de evoluția metodelor de diagnosticare.

▼M2

Articolul 25

(1)  Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 ( 7 ).

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul articol, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE ( 8 ).

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.

(3)  Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

▼B

Articolul 26

(1)  Atunci când trebuie urmată procedura prevăzută de prezentul articol, președintele sesizează de îndată Comitetul veterinar permanent, din proprie inițiativă sau la cererea unui reprezentant al statului membru.

▼A1

(2)  Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect referitor la măsurile care trebuie adoptate. Comitetul formulează un aviz în termen de două zile. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută în articolul 148 alineatul (2) din Tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în cadrul Comitetului sunt ponderate așa cum se prevede în articolul respectiv. Președintele nu votează.

▼B

►A1

 (3)

 ◄

  

Articolul 27

(1)  Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 octombrie 1993. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi este comunicat de statele membre textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

(3)  Stabilirea termenului limită pentru transpunerea în dreptul intern la 1 octombrie 1993 nu aduce atingere abolirii controalelor veterinare la frontiere prevăzute prin Directiva 90/425/CEE.

Articolul 28

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

ANEXA I

LISTA BOLILOR CE TREBUIE DECLARATE OBLIGATORIU

---

ANEXA II

MĂSURILE SPECIFICE DE CONTROL AL ANUMITOR BOLI

Pe lângă dispozițiile generale prevăzute de prezenta directivă, în cazul bolii veziculoase a porcului se aplică următoarele dispoziții specifice:

1.   Descrierea bolii

O boală a porcinelor care, din punct de vedere clinic, nu se deosebește de febra aftoasă, care cauzează vezicule pe rât, buze, limbă și benzile coronare ale degetelor. Boala variază considerabil în gravitate și poate infecta un efectiv de porci fără să se manifeste prin leziuni clinice. Virusul poate supraviețui pe perioade lungi de timp în afara corpului, chiar și în carnea proaspătă; este extrem de rezistent la dezinfectanții normali și s-a remarcat persistența și stabilitatea acestuia la o varietate a pH-ului de la 2,5 la 12. În consecință, este necesară o curățare și dezinfecție deosebit de amănunțită.

2.   Perioada de incubație

În sensul prezentei directive, perioada maximă de incubație este considerată ca fiind de 28 de zile.

3.   Procedurile de diagnosticare a confirmării și de diagnoză diferențială a bolii veziculoase a porcului.

Metodele detaliate de colectare a materialelor pentru diagnosticare, testele de diagnosticare de laborator, detectarea de anticorpi și evaluarea rezultatelor testelor de laborator se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 înainte de intrarea în vigoare a directivei.

4.   Confirmarea prezenței bolii veziculoase a porcului

Prin derogare de la articolul 2 alineatul (6) al prezentei directive, prezența bolii este confirmată:

▼M7 —————

▼B

6.   Laborator comunitar de referință

AFRC Institute for Animal Health,

Pirbright Laboratory,

Ash Road,

Pirbright,

Woking,

Surrey GU24 ONF,

United Kingdom.

7.   Zona de protecție

1.	Mărimea zonei de protecție este conformă cu prevederile articolului 10 al prezentei directive.

2.

În cazul bolii veziculoase a porcului, prin derogare, măsurile prevăzute la articolul 11 din directivă sunt înlocuite cu următoarele: (a) toate exploatațiile din zonă care dețin animale din speciile suspecte sunt identificate; (b) se efectuează vizite periodice la exploatațiile care dețin animale din speciile suspecte și se efectuează o examinare clinică a acelor animale inclusiv, în cazul în care este necesar, prelevarea de probe pentru examinarea de laborator; trebuie păstrată o evidență a vizitelor și constatărilor; frecvența vizitelor trebuie să fie proporțională cu gravitatea epizootiei din exploatațiile cu cel mai mare risc; (c) circulația și transportul animalelor din speciile suspecte pe drumurile publice sau private, cu excepția drumurilor care deservesc exploatația, este interzisă. Cu toate acestea, autoritatea competentă poate deroga de la această interdicție pentru transportul animalelor pe cale rutieră sau ferată fără descărcare sau oprire; (d) cu toate acestea, în conformitate cu procedura menționată la articolul 25, se poate face excepție în cazul porcilor destinați sacrificării, din afara zonei de protecție și care se îndreaptă către un abator din zonă; (e) camioanele și alte vehicule și echipamentul care sunt utilizate în cadrul zonei de protecție la transportul porcilor și altor animale sau materialele care ar putea fi contaminate (ex.: hrană pentru animale, bălegar, noroi, etc.) nu pot părăsi: (i) exploatația din cadrul zonei de protecție; (ii) zona de protecție; (iii) abatorul, înainte de a fi curățate și dezinfectate în conformitate cu procedurile stabilite de autoritatea competentă. Acele proceduri prevăd în special faptul că nici un camion sau vehicul care a fost folosit la transportul de porci nu poate părăsi zona fără a fi inspectat de autoritatea competentă; (f) porcii nu pot fi scoși dintr-o exploatație în care sunt ținuți timp de 21 de zile de la finalizarea curățirii și dezinfectării preliminare a exploatațiilor contaminate, în conformitate cu dispozițiile articolului 16; după 21 de zile se poate acorda autorizația de a muta porcii din exploatația respectivă: (i) direct către un abator desemnat de autoritatea competentă, de preferință în cadrul zonei de protecție sau al celei de supraveghere, în următoarele condiții: — examinarea tuturor porcilor din cadrul exploatației; — examinarea clinică a porcilor care vor fi duși la sacrificare; — marcarea fiecărui porc cu crotalie sau identificarea prin orice altă metodă autorizată; — transportul porcilor în vehicule sigilate de către autoritatea competentă. Autoritatea competentă responsabilă pentru abator este informată cu privire la intenția de a i se trimite porci. La sosirea la abator, porcii trebuie ținuți și tăiați separat de ceilalți porci. Vehiculele și echipamentul care au fost implicate în transportul porcilor sunt curățate și dezinfectate înainte de a pleca de la abator. Pe parcursul operațiilor de pre-sacrificare și de inspecție post mortem efectuate la abatorul desemnat, autoritatea competentă ține seama de orice semne referitoare la prezența virusului bolii veziculoase a porcului. În cazul porcilor sacrificați în conformitate cu această dispoziție, se prelevă o probă statistică reprezentativă de sânge. În cazul unui rezultat pozitiv care conduce la confirmarea bolii veziculoase a porcului, se aplică măsurile prevăzute la punctul 9.3; (ii) în situații excepționale, direct către alte clădiri aflate în cadrul zonei de protecție, în următoarele condiții: — examinarea clinică a tuturor porcilor din exploatație; — examinarea clinică a porcilor ce vor fi transportați, cu rezultate negative; — marcarea fiecărui porc cu crotalie sau identificarea prin orice altă metodă autorizată; ▼M5 (g) carnea provenită de la porcinele menționate la litera (f) punctul (i): (i) nu face obiectul comerțului intracomunitar și internațional și poartă marca de sănătate pentru carnea proaspătă prevăzută în anexa II la Directiva 2002/99/CE a Consiliului ( 9 ); (ii) este obținută, tranșată, transportată și depozitată separat de carnea destinată comerțului intracomunitar și internațional și este utilizată în așa fel încât să se evite introducerea acesteia în produsele din carne destinate comerțului intracomunitar și internațional, în afară de cazul în care aceasta a fost supusă tratamentului prevăzut în anexa III la Directiva 2002/99/CE; ▼M5 (h)  (i) prin derogare de la litera (g), pentru carnea provenind de la porcinele menționate la litera (f) punctul (i), statele membre pot să decidă să utilizeze o altă marcă de identificare decât marca specială de identificare prevăzută în anexa II la Directiva 2002/99CE, cu condiția ca aceasta să se distingă în mod clar de alte mărci de identificare aplicabile cărnii de porc, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ) sau cu Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei ( 11 ). Statele membre care decid să utilizeze marca de identificare alternativă informează Comisia în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală; (ii) pentru finalitatea de la punctul (i), marca de identificare trebuie să fie lizibilă și indelebilă, semnele grafice să fie ușor de citit și expuse în mod clar. Marca de identificare trebuie să aibă următoarea formă și să conțină următoarele indicații: XY reprezintă codul țării respective prevăzut la punctul 6 al părții B din secțiunea I a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004; 1234 reprezintă numărul de autorizație al unității menționate la punctul 7 al părții B din secțiunea I a anexei II la Regulamentul (CE) nr. 853/2004. ▼B

3.

Măsurile din zona de protecție continuă să se aplice cel puțin până când: (a) toate măsurile prevăzute la articolul 16 din prezenta directivă au fost efectuate; (b) toate exploatațiile din zonă au fost supuse: (i) unei examinări clinice a porcilor care a evidențiat faptul că aceștia nu prezintă nici un semn al bolii veziculoase a porcului și (ii) unei examinări serologice pe un eșantion statistic de porci fără a se detecta anticorpi la boala veziculoasă a porcului. Programul de detectare serologică trebuie să țină seama de modul de transmitere al bolii veziculoase a porcului și de modul în care sunt ținuți porcii. Programul trebuie stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 din directivă înainte de data intrării în vigoare. Examinarea și prelevarea probelor prevăzute la punctele (i) și (ii) nu se efectuează decât după trecerea a 28 de zile de la finalizarea măsurilor preliminare de curățare și de dezinfecție din exploatația contaminată.

4.	La expirarea perioadei prevăzute la punctul 3, normele aplicate zonei de supraveghere se aplică și zonei de protecție.

▼M5

5.

Dacă interdicțiile prevăzute la punctul 2 litera (f) sunt menținute mai mult de 30 de zile în urma apariției altor cazuri de boală și, ca urmare, apar probleme legate de ținerea animalelor, autoritatea competentă poate, pe baza unei cereri a proprietarului prin care se explică motivele acesteia și cu condiția ca medicul veterinar oficial să verifice starea de fapt, să autorizeze transferul porcinelor dintr-o exploatație din interiorul zonei de protecție. Punctul 2 literele (f) și (h) se aplică mutatis mutandis.

▼B

8.   Zona de supraveghere:

1.	Mărimea zonei de protecție este conformă cu prevederile articolului 10.

2.

În cazul bolii veziculoase a porcului, măsurile prevăzute la articolul 12 sunt înlocuite cu următoarele: (a) toate exploatațiile care dețin animale din speciile suspecte sunt identificate; (b) circulația porcilor, alta decât cea direct către abator din cadrul exploatației din zona de supraveghere, este permisă doar cu condiția ca nici un porc să nu fi fost introdus în exploatație pe parcursul ultimelor 21 de zile; proprietarul sau persoana responsabilă pentru animale trebuie să țină evidența circulației porcilor; (c) circulația porcilor din zona de supraveghere poate fi autorizată de autoritatea competentă în următoarele condiții: — inspectarea porcilor din exploatație să fi fost efectuată cu 48 de ore înainte de transport; — examinarea clinică a porcilor care vor fi transportați a fost efectuată cu rezultat negativ, cu 48 de ore înainte de transport; — examinarea serologică a unui eșantion statistic de porci a fost efectuată, fără a se detecta anticorpi la boala veziculoasă a porcului, cu 14 zile înainte. Cu toate acestea, în cazul porcilor destinați sacrificării, examinarea serologică poate fi efectuată pe baza probelor de sânge prelevate la abatorul de destinație, desemnat de autoritatea competentă în cadrul teritoriului său. În cazul obținerii unor rezultate pozitive ce confirmă prezența bolii veziculoase a porcului, se aplică măsurile prevăzute la punctul 9.3; — fiecare porc a fost marcat cu crotalie sau a fost identificat prin orice altă metodă autorizată; — camioanele și alte vehicule și echipamentele folosite la transportarea porcilor trebuie curățate și dezinfectate după fiecare operație de transport; (d) camioanele și alte vehicule și echipamentul care sunt folosite, în cadrul zonei de supraveghere, pentru transportul porcilor și al altor animale sau materialele ce ar putea fi contaminate nu pot părăsi zona fără a fi curățate și dezinfectate în conformitate cu procedurile stabilite de autoritatea competentă.

3.

(a) Mărimea zonei de supraveghere poate fi modificată în conformitate cu prevederile articolului 10 alineatul (3). (b) Măsurile din cadrul zonei de supraveghere se aplică până când: (i) toate măsurile prevăzute la articolul 16 au fost efectuate; (ii) toate măsurile necesare în zona de supraveghere au fost îndeplinite.

9.   Măsuri generale comune

Măsurile suplimentare în cazul bolii veziculoase a porcului se aplică după cum urmează:

1.

în cazurile în care prezența bolii veziculoase a porcului este confirmată oficial, statele membre se asigură că, pe lângă măsurile prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 5 din prezenta directivă, carnea porcilor sacrificați între introducerea probabilă a bolii în exploatație și adoptarea măsurilor oficiale, este, în măsura posibilului, urmărită și distrusă sub supraveghere oficială astfel încât să se elimine riscul răspândirii virusului bolii veziculoase a porcului;

2.

atunci când medicul veterinar oficial are motive să suspecteze faptul că porcii dintr-o exploatație ar fi putut fi contaminați ca rezultat al circulației persoanelor, animalelor sau vehiculelor sau pe orice altă cale, porcii din exploatația respectivă rămân sub restricții de circulație, în conformitate cu prevederile articolului 9 din directivă, cel puțin până când exploatația a fost supusă: (a) unei examinări clinice a porcilor, cu rezultat negativ; (b) unei examinări serologice a unui eșantion statistic de porci fără a se detecta anticorpi ai bolii veziculoase a porcului, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) litera (b) punctul (ii). Examinarea prevăzută la literele (a) și (b) nu se efectuează decât după trecerea a 28 de zile de la data posibilei contaminări a exploatației ca urmare a circulației persoanelor, animalelor sau vehiculelor, sau în alt mod.

3.

În cazul în care se confirmă existența bolii veziculoase a porcului într-un abator, autoritatea competentă se asigură că: (a) toți porcii din abator sunt sacrificați de îndată; (b) carcasele și organele comestibile ale porcilor infectați și contaminați sunt distruse sub supraveghere oficială astfel încât să se elimine riscul răspândirii bolii veziculoase a porcului; (c) curățarea și dezinfecția clădirilor și echipamentului, inclusiv a vehiculelor, se efectuează sub supravegherea oficială a medicului veterinar oficial, în conformitate cu instrucțiunile autorității competente; (d) este efectuat un studiu epidemiologic, în conformitate cu articolul 8 din directivă; (e) nici un porc nu este reintrodus în vederea sacrificării decât după cel puțin 24 de ore de la finalizarea operațiilor de curățare și dezinfecție în conformitate cu litera (c).

10.   Curățarea și dezinfecția exploatațiilor contaminate

Pe lângă măsurile prevăzute la articolul 16 din directivă, se aplică următoarele măsuri:

1.   Procedura de curățare preliminară și dezinfecție

2.   Procedura de curățare și dezinfectare intermediară

3.   Procedura de curățare și dezinfecție finală

Tratamentul cu pistol cu flacără sau cu dezinfectant alcalin punctul 2 literele (h) și (i)] se repetă după 14 zile.

11.   Repopularea exploatațiilor contaminate

Pe lângă măsurile prevăzute la articolul 5 alineatul (4) din directivă, se aplică următoarele măsuri:

1.	Repopularea nu începe decât după patru săptămâni de la prima dezinfectare totală a incintelor, și anume etapa a treia a procedurilor de curățare și dezinfecție.

2.

Reintroducerea porcilor ține seama de tipul de creștere al porcilor practicat în exploatația respectivă și trebuie să se conformeze uneia dintre următoarele proceduri: (a) în cazul creșterii porcilor în exploatații în aer liber, reintroducerea în exploatație începe mai întâi prin introducerea unui număr limitat de purcei santinelă care au fost verificați de prezența anticorpilor virusului bolii veziculoase a porcului și au reacționat negativ. Purceii santinelă sunt plasați, în conformitate cu cerințele autorității competente, pe toată suprafața exploatației contaminate și vor fi examinați clinic la 28 de zile după ce au fost aduși în exploatația respectivă și se vor preleva probe pentru testele serologice. În cazul în care nici unul din porci nu prezintă semne clinice ale bolii veziculoase a porcului și nu a produs anticorpi împotriva virusului bolii, poate avea loc repopularea totală; (b) pentru toate celelalte forme de creștere, reintroducerea porcilor se efectuează fie în conformitate cu măsurile prevăzute la litera (a), fie printr-o repopulare totală, cu condiția ca: — toți porcii să sosească într-o perioadă de 8 zile și să provină din exploatații din exteriorul zonelor aflate sub restricție ca urmare a bolii veziculoase a porcului și să fie seronegativi; — nici un porc să nu părăsească exploatația pe o perioadă de 60 de zile după sosirea ultimilor porci; — efectivul repopulat este supus unei examinări clinice și serologice în conformitate cu cerințele autorității competente. Respectiva examinare nu poate fi efectuată înainte de primele 28 de zile după sosirea ultimilor porci.

12.

Până la 1 octombrie 1997, Comisia înaintează Consiliului un raport, pe baza avizului Comitetului veterinar permanent, cu privire la descoperirile în domeniul procedurilor de cercetare și diagnosticare și la descoperirile tehnice și științifice cu privire la boala veziculoasă a porcului, însoțită de propuneri adecvate, ținând seama de concluziile raportului. Consiliul hotărăște cu privire la aceste propuneri cu majoritate calificată în cel mult șase luni de la data la care acestea au fost prezentate.

---

ANEXA III

LABORATOARELE COMUNITARE DE REFERINȚĂ PENTRU BOLILE ÎN CAUZĂ

Funcțiile și atribuțiile laboratoarelor comunitare de referință pentru bolile în cauză sunt:

---

ANEXA IV

CRITERIILE MINIME PENTRU PLANURILE DE URGENȚĂ

Planurile de urgență trebuie să îndeplinească cel puțin următoarele criterii:

---

( 1 ) JO C 148, 7.6.1991, p. 12.

( 2 ) JO C 280, 28.4.1992, p. 124.

( 3 ) JO C 339, 31.12.1991, p. 12.

( 4 ) JO L 224, 18.8.1990, p. 19. Decizie astfel cum a fost modificată prin Decizia 91/133/CEE (JO L 66, 13.3.1991, p. 18).

( 5 ) JO L 255, 18.10.1968, p. 23.

( 6 ) Decizia 88/397/CEE a Comisiei din 12 iulie 1988 de coordonare a normelor de aplicare prevăzute la articolul 6 din Directiva 85/511/CEE a Consiliului și stabilite de statele membre (JO L 189, 20.7.1988, p. 25).

( 7 ) JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

( 8 ) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

( 9 ) JO L 18, 23.1.2003, p. 11;

( 10 ) JO L 139, 30.4.2004, p. 55; corectat în JO L 226, 25.6.2004, p. 22.

( 11 ) JO L 338, 22.12.2005, p. 83.