Recurs introdus la 25 iunie 2007 de Petrus Kerstens împotriva ordonanței pronunțate la 25 aprilie 2007 de Tribunalul Funcției Publice în cauza F-59/06, Kerstens/Comisia Comunităților Europene

(Cauza T-222/07 P)

(2007/C 199/78)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurent: Petrus J. F. Kerstens (Overijse, Belgia) (reprezentant: C. Mourato, avocat)

Cealaltă parte în proces: Comisia Comunităților Europene

Concluziile recurentului

Motivele și principalele argumente

Prin recursul său, recurentul solicită anularea ordonanței Tribunalului Funcției Publice de respingere ca vădit inadmisibilă a acțiunii prin care acesta a solicitat anularea, pe de o parte, a raportului său privind evoluția carierei pentru anul 2004 și, pe de altă parte, a deciziei autorității împuternicite să facă numiri prin care s-a respins contestația sa îndreptată împotriva respectivului raport privind evoluția carierei.

În susținerea recursului, recurentul invocă trei motive.

Primul motiv se întemeiază pe încălcarea articolului 7 alineatele (1) și (3) din anexa I la statutul Curții și pe încălcarea articolului 20 din statutul menționat, precum și pe o neregularitate procedurală care aduce atingere intereselor recurentului. Acesta susține că trimiterea la articolul 111 din regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, aplicabil mutatis mutandis procedurii în fața Tribunalului Funcției Publice, pe baza căreia a fost pronunțată ordonanța atacată, nu ar fi putut avea loc după două schimburi de memorii și un schimb de note de observații, adică atunci când s-a aplicat procedura obișnuită. Potrivit recurentului, în aceste împrejurări, Tribunalul nu ar fi putut statua cu privire la inadmisibilitate înainte de procedura orală.

Al doilea motiv, invocat cu titlu subsidiar, este întemeiat pe încălcarea articolului 111 din regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță și pe neregularitatea procedurală rezultată din aceasta. În opinia recurentului, ordonanța atacată nu ar fi putut fi pronunțată în temeiul acestei dispoziții fără continuarea procedurii și în special fără faza orală în măsura în care, în orice caz, avocatul general nu a fost ascultat și dat fiind că inadmisibilitatea invocată nu este vădită.

Al treilea motiv, invocat cu titlu subsidiar în continuare, este întemeiat pe încălcarea principiului contradictorialității, în măsura în care Tribunalul Funcției Publice ar fi reținut în mod implicit că una dintre anexele la memoriul în duplică era o dovadă a inadmisibilității procedurii în cauză chiar înainte ca recurentul să fi putut furniza explicații cu privire la acest înscris.