Recurs introdus la 16 septembrie 2022 de Carles Puigdemont i Casamajó şi Antoni Comín i Oliveres împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a şasea extinsă) din 6 iulie 2022 în cauza T-388/19, Puigdemont i Casamajó şi Comín i Oliveres/Parlamentul

(Cauza C-600/22 P)

(2022/C 441/25)

Limba de procedură: engleza

Părțile

Recurenți: Carles Puigdemont i Casamajó şi Antoni Comín i Oliveres (reprezentanți: P. Bekaert, S. Bekaert, advocaten, şi G. Boye, abogado)

Celelalte părți din procedură: Parlamentul European, Regatul Spaniei

Concluziile

Recurenții solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului formulat, recurenții invocă patru motive.

Mai întâi, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept și a încălcat articolul 263 TFUE și, prin urmare, articolul 47 din cartă, întrucât a concluzionat că faptul că recurenților nu li s-a permis de către Parlament să își preia atribuțiile, să își exercite mandatul și să participe la lucrările Parlamentului începând cu 2 iulie 2019 nu era rezultatul refuzului Parlamentului de a le recunoaște recurenților calitatea de membri ai Parlamentului European, astfel cum rezultă din Instrucțiunile din 29 mai 2019 și din scrisoarea din 27 iunie 2019, și că, aşadar, deciziile în litigiu nu au determinat o schimbare în situația juridică a recurenților.

În temeiul articolului 12 din Actul din 1976 (1), revine Parlamentului sarcina de a soluționa diferendele care pot lua naștere din dispozițiile actului respectiv, articolul 1 alineatul (3) fiind o dispoziție esențială a acestuia. Hotărârea Italia și Donnici/Parlamentul (2) a interpretat în mod incorect repartizarea competențelor între autoritățile naționale și Parlament prevăzută la articolul 12 din Actul din 1976 în ceea ce privește competențele conferite Parlamentului. Recurenții ar fi putut în orice caz să participe la lucrările Parlamentului în așteptarea deciziei privind litigiul cu care au sesizat Parlamentului și, prin urmare, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept în hotărârea atacată întrucât a decis că deciziile în litigiu nu ar aduce o schimbare în situaţia recurenţilor.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a concluzionat că decizia de a nu lua inițiativa să susţină privilegiile și imunitățile în temeiul articolului 8 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European nu constituie un act atacabil.

Tribunalul a săvârșit o eroare de drept întrucât a afirmat că recurenții nu au solicitat Parlamentului să le apere privilegiile și imunitățile în temeiul articolelor 7 și 9 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.

(1)  Actul privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct (JO 1976, L 278, p. 5), anexat la Decizia 76/787/CECA, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 (JO 1976, L 278, p. 1), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2002/772/CE, Euratom a Consiliului din 25 iunie 2002 și din 23 septembrie 2002 (JO 2002, L 283, p. 1, Ediţie specială, 01/vol. 3).

(2)  Hotărârea din 30 aprilie 2009 (C-393/07 și C-9/08, EU:C:2009:275).