–

pentru Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Toruniu, de J. Jaźwiec‑Blecharczyk, radca prawny;

–

pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, în calitate de agent;

–

pentru guvernul belgian, de S. Baeyens și L. Van den Broeck, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul ceh, de M. Smolek și J. Vláčil, în calitate de agenți;

–

pentru guvernul francez, de R. Bénard și A. Daniel, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de M. Brauhoff și D. Martin, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 6 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2009, L 284, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 (JO 2012, L 149, p. 4) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 987/2009”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Zakład Ubezpieczeń Społecznych Oddział w Toruniu (Instituția de Securitate Socială, Casa din Toruń, Polonia) (denumită în continuare „ZUS”), pe de o parte, și TE, pe de altă parte, în legătură cu decizia ZUS de a‑i retrage lui TE certificatul A1 care atestă supunerea acestuia legislației poloneze în materie de securitate socială pentru perioada cuprinsă între 22 august 2016 și 21 august 2017.

3

Titlul II din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO 2004, L 166, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 82), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 465/2012 (denumit în continuare „Regulamentul nr. 883/2004”), intitulat „Stabilirea legislației aplicabile”, cuprinde articolele 11-16 din acesta.

4

Articolul 11 din Regulamentul nr. 883/2004 prevede:

„(1)   Persoanele cărora li se aplică prezentul regulament sunt supuse legislației unui singur stat membru. Această legislație se stabilește în conformitate cu prezentul titlu.

[…]

(3) Sub rezerva articolelor 12-16:

[…]”

5

Articolul 13 din acest regulament, intitulat „Desfășurarea de activități în două sau mai multe state membre”, prevede la alineatul (2):

„Persoana care desfășoară în mod obișnuit o activitate independentă în două sau mai multe state membre se supune:

6

În temeiul articolului 72 litera (a) din regulamentul menționat, Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială (denumită în continuare „Comisia administrativă”) tratează, printre altele, orice chestiune administrativă sau de interpretare care decurge din dispozițiile Regulamentului nr. 883/2004 sau din cele ale Regulamentului nr. 987/2009.

7

Potrivit articolului 76 din Regulamentul nr. 883/2004, intitulat „Cooperarea”:

„[…]

(4)   Instituțiile și persoanele reglementate de prezentul regulament au obligația să se informeze reciproc și să coopereze pentru a asigura aplicarea corectă a prezentului regulament.

[…]

(6)   În cazul unor dificultăți de interpretare sau de aplicare a prezentului regulament, care ar putea pune în pericol drepturile unei persoane pe care acesta le reglementează, instituția din statul membru competent sau din statul membru de reședință al persoanei interesate ia legătura cu instituția sau instituțiile din statul sau statele membre în cauză. În cazul în care nu se poate găsi o soluție într‑un termen rezonabil, autoritățile respective pot sesiza Comisia administrativă.

[…]”

8

Considerentele (2) și (22) ale Regulamentului nr. 987/2009 enunță:

[…]

9

Potrivit articolului 2 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009:

„Instituțiile furnizează sau fac schimb fără întârziere de toate informațiile necesare pentru instituirea și stabilirea drepturilor și a obligațiilor persoanelor cărora li se aplică [Regulamentul nr. 883/2004]. Între statele membre, transferul acestui tip de date se face fie direct, de către instituțiile respective, fie indirect, prin intermediul organismelor de legătură.”

10

Articolul 3 din Regulamentul nr. 987/2009 are următorul cuprins:

„(1)   Statele membre se asigură că informațiile necesare sunt puse la dispoziția persoanelor în cauză pentru ca acestea să fie informate cu privire la schimbările pe care le aduc [Regulamentul nr. 883/2004] și [prezentul regulament], astfel încât să își poată cunoaște drepturile. Statele membre asigură, de asemenea, servicii ușor accesibile.

(2)   Persoanele cărora li se aplică [Regulamentul nr. 883/2004] trebuie să transmită instituției competente informațiile, documentele sau documentele justificative pentru determinarea situației lor ori a familiei acestora, pentru a‑și stabili sau păstra drepturile și obligațiile, precum și pentru a stabili care este legislația aplicabilă și, respectiv, obligațiile care le revin în temeiul acesteia.

[…]

(4)   În măsura necesară pentru aplicarea [Regulamentului nr. 883/2004] și a [prezentului regulament], instituțiile competente pun la dispoziție informațiile persoanelor vizate și le eliberează documentele fără întârziere și în orice caz în termenele prevăzute de legislația statului membru în cauză.

[…]”

11

Articolul 5 din Regulamentul nr. 987/2009, intitulat „Valoarea juridică a documentelor și a documentelor justificative eliberate într‑un alt stat membru”, prevede:

„(1)   Documentele eliberate de instituția unui stat membru și care fac dovada statutului unei anumite persoane în scopul aplicării [Regulamentului nr. 883/2004] și a [prezentului regulament], precum și documentele justificative pe baza cărora au fost eliberate documentele sunt acceptate de către instituțiile celorlalte state membre atât timp cât aceste documente nu au fost retrase sau declarate nule de către statul membru în care au fost emise.

(2)   În cazul în care există îndoieli cu privire la valabilitatea unui document sau la acuratețea elementelor de fapt pe care se bazează conținutul acestuia, instituția statului membru care primește documentul solicită instituției emitente lămuririle necesare și, dacă este cazul, retragerea documentului respectiv. Instituția emitentă reexaminează motivele eliberării documentului și îl retrage, dacă este necesar.

(3)   În temeiul alineatului (2), în cazul în care există îndoieli cu privire la informațiile furnizate de persoana vizată, valabilitatea documentului sau a documentelor justificative sau acuratețea elementelor de fapt pe care se bazează informațiile cuprinse în acestea, instituția de la locul de ședere sau de reședință, la cererea instituției competente, poate, în măsura posibilului, proceda la verificarea informațiilor sau a documentului respectiv.

(4)   În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituțiile în cauză, cazul poate fi supus atenției Comisiei administrative de către autoritățile competente cel devreme în termen de o lună de la data la care instituția care a primit documentul și‑a prezentat cererea. Comisia administrativă încearcă să reconcilieze punctele de vedere în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată cu privire la cazul respectiv.”

12

Articolul 6 din Regulamentul nr. 987/2009, intitulat „Aplicarea provizorie a legislației și acordarea provizorie a prestațiilor”, are următorul cuprins:

„(1)   Dacă nu se specifică altfel în [prezentul regulament], în cazul în care intervine o divergență de opinii între instituțiile sau autoritățile din două sau mai multe state membre cu privire la determinarea legislației aplicabile, persoana vizată este supusă cu titlu provizoriu legislației unuia dintre statele membre respective […]

[…]

(2)   În cazul în care există diferențe de opinie între instituțiile sau autoritățile din două sau mai multe state membre privind identificarea instituției care ar trebui să acorde prestațiile în bani sau în natură, persoana în cauză care ar putea solicita prestațiile în cazul în care nu ar exista divergența de opinii respectivă are dreptul, cu titlu provizoriu, la prestațiile prevăzute de legislația aplicată de către instituția din locul său de reședință sau, dacă persoana respectivă nu își are reședința pe teritoriul unuia dintre statele membre în cauză, la prestațiile prevăzute de legislația aplicată de către instituția căreia i‑a fost înaintată cererea mai întâi.

(3)   În cazul în care nu se ajunge la un acord între instituțiile sau autoritățile respective, cazul poate fi înaintat Comisiei administrative de către autoritățile competente cel devreme la o lună de la data la care a intervenit divergența de opinii menționată la alineatul (1) sau (2). Comisia administrativă încearcă să reconcilieze opiniile divergente în termen de șase luni de la data la care i‑a fost adus în atenție cazul.

[…]”

13

Articolul 15 din acest regulament prevede procedura privind aplicarea articolului 11 alineatul (3) literele (b) și (d), a articolului 11 alineatul (4) și a articolului 12 din Regulamentul nr. 883/2004.

14

Articolul 16 din Regulamentul nr. 987/2009, intitulat „Procedura de aplicare a articolului 13 din Regulamentul [nr. 883/2004]”, prevede:

„(1)   O persoană care desfășoară activități în două sau mai multe state membre informează instituția desemnată de autoritatea competentă din statul membru de reședință cu privire la aceasta.

(2)   Instituția desemnată de la locul de reședință determină fără întârziere care este legislația aplicabilă persoanei respective, ținând seama de articolul 13 din [Regulamentul nr. 883/2004] și de articolul 14 din [prezentul regulament]. Această determinare inițială a legislației aplicabile este cu titlu provizoriu. Instituția informează instituțiile desemnate din fiecare stat membru în care se desfășoară o activitate asupra determinării legislației aplicabile cu titlu provizoriu.

(3)   Determinarea cu titlu provizoriu a legislației aplicabile menționate la alineatul (2) devine definitivă în termen de două luni de la informarea instituției desemnate de autoritățile competente ale statelor membre în cauză cu privire la această determinare, în conformitate cu alineatul (2), cu excepția cazului în care legislația a fost deja determinată definitiv pe baza alineatului (4), sau când cel puțin una dintre instituțiile în cauză informează instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru de reședință, până la sfârșitul perioadei de două luni, asupra faptului că nu poate accepta încă determinarea respectivă sau are un punct de vedere diferit în această privință.

(4)   În cazul în care incertitudinea privind determinarea legislației aplicabile impune stabilirea unor contacte între instituțiile sau autoritățile din două sau mai multe state membre, la cererea uneia sau a mai multor instituții desemnate de autoritățile competente din statele membre în cauză sau chiar la cererea autorităților competente, legislația aplicabilă persoanei în cauză se determină de comun acord, având în vedere articolul 13 din [Regulamentul nr. 883/2004] și dispozițiile pertinente ale articolului 14 din [prezentul regulament].

În cazul în care intervine o divergență de opinii între instituțiile sau autoritățile competente în cauză, respectivele organisme încearcă să ajungă la un acord, în conformitate cu condițiile menționate anterior și cu articolul 6 din [prezentul regulament].

[…]”

15

Articolul 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009 are următorul cuprins:

„La cererea persoanei respective ori a angajatorului său, instituția competentă a statului membru a cărui legislație este aplicabilă în temeiul titlului II din [Regulamentul nr. 883/2004] eliberează un atestat conform căruia respectiva legislație este aplicabilă și indică, dacă este cazul, până la ce dată și în ce condiții.”

16

Articolul 20 din Regulamentul nr. 987/2009, intitulat „Cooperarea între instituții”, enunță:

„(1)   Instituțiile relevante comunică instituției competente din statul membru a cărui legislație îi este aplicabilă unei anumite persoane în temeiul titlului II din [Regulamentul nr. 883/2004] informațiile necesare pentru a stabili data la care legislația respectivă devine aplicabilă și cotizațiile pe care acea persoană și angajatorul (angajatorii) săi sunt obligați să le plătească în temeiul legislației respective.

(2)   Instituția competentă a statului membru a cărui legislație devine aplicabilă unei persoane, în temeiul titlului II din [Regulamentul nr. 883/2004], pune la dispoziția instituției desemnate de autoritatea competentă a statului membru având legislația sub incidența căreia s‑a aflat ultima dată persoana respectivă informațiile care indică data de la care începe să se aplice noua legislație.”

17

Articolul 60 din Regulamentul nr. 987/2009, intitulat „Procedura de punere în aplicare a articolelor 67 și 68 din [Regulamentul nr. 883/2004]”, prevede la alineatul (4):

„În cazul în care există o divergență de opinii între instituțiile respective cu privire la legislația aplicabilă în virtutea unui drept de prioritate, se aplică articolul 6 alineatele (2)-(5) din [prezentul regulament]. În acest scop, instituția de la locul de reședință menționată la articolul 6 alineatul (2) din [prezentul regulament] este instituția de la locul de reședință al copilului sau al copiilor.”

18

Articolul 83a alineatul 1 din ustawa o systemie ubezpieczeń społecznych (Legea privind sistemul de asigurări sociale) din 13 octombrie 1998 (Dz. U. din 1998, poziția 887), în versiunea aplicabilă faptelor din litigiul principal (Dz. U. din 2021, poziția 430), enunță:

„Un drept sau o obligație stabilită printr‑o decizie definitivă a [Instituției de Securitate Socială] este reexaminată la cererea persoanei interesate sau din oficiu dacă, după ce decizia devine definitivă, sunt prezentate noi probe sau sunt dezvăluite circumstanțe existente anterior deciziei și care afectează dreptul sau obligația respectivă.”

19

Articolul 47714a din kodeks postępowania cywilnego (Codul de procedură civilă) prevede:

„Instanța de al doilea grad de jurisdicție, atunci când anulează o hotărâre și decizia autorității de pensii care a precedat‑o, poate trimite cauza spre reexaminare direct autorității de pensii.”

20

TE, un întreprinzător, înregistrat în registrul comerțului polonez, care desfășoară o activitate independentă și ale cărui venituri sunt impozitate în Polonia, a semnat, la 11 august 2016, un contract cu o societate cu sediul în Varșovia (Polonia), în temeiul căruia trebuia să furnizeze anumite prestări de servicii în Franța în cadrul unui proiect determinat, începând cu 22 august 2016 și până la sfârșitul proiectului respectiv.

21

Pe baza acestui contract, i‑a fost eliberat un certificat A1 de către ZUS, în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, în care se atesta, în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 987/2009, că TE intra sub incidența legislației poloneze în materie de securitate socială în perioada cuprinsă între 22 august 2016 și 21 august 2017 (denumită în continuare „perioada în litigiu”).

22

În urma unei reexaminări din oficiu, ZUS a constatat că în perioada în litigiu TE își desfășura activitatea doar într‑un singur stat membru, și anume Republica Franceză. Astfel, prin decizia din 1 decembrie 2017 (denumită în continuare „decizia în litigiu”), ZUS, pe de o parte, a retras acest certificat A1 și, pe de altă parte, a constatat că, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3) litera (a) din Regulamentul nr. 883/2004, TE nu era supus legislației poloneze în perioada menționată. Apreciind că dispoziția relevantă pentru stabilirea legislației aplicabile lui TE nu era articolul 13 din Regulamentul nr. 883/2004, ci articolul 11 din acest regulament, ZUS a adoptat respectiva decizie fără a fi urmat în prealabil procedura prevăzută la articolul 16 din Regulamentul nr. 987/2009 în vederea unei coordonări cu instituția franceză competentă pentru stabilirea legislației aplicabile lui TE.

23

TE a formulat o acțiune la Sąd Okręgowy w Toruniu (Tribunalul Regional din Toruń, Polonia) împotriva deciziei în litigiu. Această instanță a considerat, pe de o parte, că în perioada în litigiu TE nu lucra într‑un singur stat membru, astfel încât intra sub incidența articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul nr. 883/2004, și, pe de altă parte, că ZUS nu epuizase procedura de coordonare prevăzută la articolele 6, 15 și 16 din Regulamentul nr. 987/2009, în condițiile în care această procedură ar fi obligatorie pentru stabilirea legislației aplicabile. Astfel, în cursul procedurii judiciare, instanța menționată a solicitat ZUS să inițieze procedura de coordonare menționată cu instituția franceză competentă, ceea ce ZUS a refuzat să facă, apreciind că inițierea aceleiași proceduri nu era justificată. Pentru a evita o situație în care TE nu ar fi acoperit de niciun regim de securitate socială, Sąd Okręgowy w Toruniu (Tribunalul Regional din Toruń) a statuat că în perioada în litigiu TE era supus legislației poloneze și, în consecință, a menținut în vigoare certificatul A1 în discuție în litigiul principal.

24

Prin hotărârea din 5 februarie 2020, Sąd Apelacyjny w Gdańsku (Curtea de Apel din Gdansk, Polonia) a respins apelul declarat de ZUS împotriva hotărârii pronunțate de Sąd Okręgowy w Toruniu (Tribunalul Regional din Toruń), confirmând astfel această hotărâre.

25

ZUS a formulat recurs împotriva hotărârii respective la Sąd Najwyższy (Curtea Supremă, Polonia), instanța de trimitere, susținând că, întrucât retragerea certificatului A1 în discuție în litigiul principal impunea epuizarea prealabilă a procedurii de coordonare prevăzute de Regulamentul nr. 987/2009, decizia în litigiu era afectată de o neregularitate care nu putea fi remediată decât în cadrul procedurii inițiate în fața ZUS însăși. Astfel, hotărârile judecătorești pronunțate de Sąd Okręgowy w Toruniu (Tribunalul Regional din Toruń) și de Sąd Apelacyjny w Gdańsku (Curtea de Apel din Gdansk) ar fi eronate, pentru motivul că aceste instanțe ar fi trebuit să retrimită cauza la ZUS pentru ca aceasta din urmă să facă o reexaminare a certificatului A1 menționat în colaborare cu instituția franceză competentă, iar nu să se pronunțe cu privire la legislația aplicabilă lui TE.

26

În aceste condiții, Sąd Najwyższy (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

27

Cu titlu introductiv, trebuie arătat că articolele 6 și 16 din Regulamentul nr. 987/2009, menționate de instanța de trimitere în întrebările sale, care privesc aplicarea provizorie a legislației și acordarea provizorie a prestațiilor, precum și, respectiv, procedura de aplicare a articolului 13 din Regulamentul nr. 883/2004, reiau în esență dispozițiile articolului 76 alineatul (6) din acest din urmă regulament, care prevede procedura de dialog și de conciliere între instituțiile competente ale statelor membre în cauză (denumită în continuare „procedura de dialog și de conciliere”).

28

De altfel, singura dispoziție de drept al Uniunii care face referire la retragerea certificatelor A1 este articolul 5 din Regulamentul nr. 987/2009, intitulat „Valoarea juridică a documentelor și a documentelor justificative eliberate într‑un alt stat membru”.

29

În această privință trebuie amintit că certificatul A1 corespunde unui formular‑tip eliberat, în conformitate cu titlul II din Regulamentul nr. 987/2009, de instituția desemnată de autoritatea competentă a statului membru a cărui legislație în materie de securitate socială este aplicabilă pentru a atesta, în special potrivit articolului 19 alineatul (2) din acest regulament, supunerea lucrătorilor care se află în una dintre situațiile prevăzute în titlul II din Regulamentul nr. 883/2004 legislației acestui stat membru (Hotărârea din 2 martie 2023, DRV Intertrans și Verbraeken J. en Zonen, C‑410/21 și C‑661/21, EU:C:2023:138, punctul 42, precum și jurisprudența citată).

30

Or, articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 prevede că documentele eliberate de instituția unui stat membru și care fac dovada statutului unei anumite persoane în scopul aplicării Regulamentelor nr. 883/2004 și nr. 987/2009, precum și documentele justificative pe baza cărora au fost eliberate documentele sunt acceptate de instituțiile celorlalte state membre atât timp cât aceste documente nu au fost retrase sau declarate nule de către statul membru în care au fost emise.

31

Alineatele (2) și (4) ale articolului 5 din Regulamentul nr. 987/2009 precizează modalitățile de aplicare a procedurii de dialog și de conciliere în vederea soluționării diferendelor dintre instituția statului membru care primește documentele și documentele menționate la alineatul (1) al acestui articol 5 și instituția emitentă a acestor documente. Mai precis, alineatele (2) și (3) ale articolului 5 menționat prevăd demersurile pe care aceste instituții trebuie să le urmeze în cazul în care există îndoieli cu privire la valabilitatea unor astfel de documente și documente justificative sau cu privire la acuratețea elementelor de fapt pe care se bazează informațiile cuprinse în acestea, impunând instituției emitente să reexamineze temeinicia eliberării documentelor respective și, dacă este cazul, să le retragă. Alineatul (4) al aceluiași articol 5 prevede, la rândul său, că, în cazul în care nu se ajunge la un acord între instituțiile în cauză, cazul poate fi supus atenției Comisiei administrative de către autoritățile competente, care încearcă să reconcilieze punctele de vedere în termen de șase luni de la data la care a fost sesizată cu privire la cazul respectiv.

32

Astfel, este necesar să se considere că prin intermediul celor două întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolele 5, 6 și 16 din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretate în sensul că instituția emitentă a unui certificat A1 care, în urma unei reexaminări din oficiu a elementelor aflate la baza eliberării acestui certificat, constată inexactitatea acestor elemente poate retrage certificatul menționat fără a iniția în prealabil procedura de dialog și de conciliere cu instituțiile competente ale statelor membre în cauză în vederea stabilirii legislației naționale aplicabile.

33

În primul rând trebuie precizat că un certificat A1 poate fi retras din oficiu de instituția emitentă, și anume fără să fie sesizată cu o cerere de reexaminare și de retragere adresată de instituția competentă din alt stat membru.

34

Într‑adevăr, pe de o parte, din moment ce articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 987/2009 se referă la certificatele A1 „retrase”, fără a preciza sau limita ipotezele unei asemenea retrageri, este necesar să se considere că această dispoziție vizează orice ipoteză de retragere a unor astfel de certificate.

35

Pe de altă parte, după cum reiese din jurisprudența Curții, caracterul obligatoriu al certificatelor A1 pentru instituțiile altor state membre decât statul membru emitent se întemeiază pe principiul cooperării loiale, prevăzut la articolul 4 alineatul (3) TUE, care implică și principiul încrederii reciproce. În temeiul acestor principii, instituția emitentă trebuie să efectueze o apreciere corectă a faptelor aflate la baza eliberării acestor certificate și o examinare diligentă a aplicării propriului regim de securitate socială pentru a garanta exactitatea mențiunilor care figurează în certificatele respective și, prin urmare, corecta aplicare a Regulamentului nr. 883/2004, iar instituțiile celorlalte state membre au dreptul să se aștepte ca instituția emitentă să se conformeze unei astfel de obligații (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 februarie 2018, Altun și alții, C‑359/16, EU:C:2018:63, punctele 37, 40 și 42, precum și jurisprudența citată).

36

Or, în măsura în care modalitățile activităților lucrătorului în cauză pot evolua în raport cu situația luată în considerare la eliberarea unui certificat A1 și în care elementele care au stat la baza stabilirii inițiale a acestei situații se pot dovedi ulterior inexacte, principiile cooperării loiale și încrederii reciproce implică obligația instituției emitente de a verifica pe tot parcursul desfășurării activității aflate la baza eliberării unui astfel de certificat exactitatea mențiunilor care figurează în acesta și de a‑l retrage dacă, având în vedere situația reală a lucrătorului vizat, constată că certificatul respectiv nu este conform cu dispozițiile titlului II din Regulamentul nr. 883/2004.

37

În al doilea rând, deși, în temeiul articolului 5 din Regulamentul nr. 987/2009, decizia instituției emitente de a retrage un certificat A1 în urma unei cereri de reexaminare și de retragere adresate de instituția competentă a unui alt stat membru trebuie să fie adoptată în cadrul procedurii de dialog și de conciliere între instituțiile în cauză, în conformitate cu normele de punere în aplicare prevăzute la alineatele (2)-(4) ale acestui articol 5, articolul menționat nu conține, în schimb, nicio dispoziție referitoare la modalitățile procedurale care trebuie să fie respectate de instituția emitentă care intenționează să retragă din oficiu un certificat A1.

38

Mai precis, articolul 5 din Regulamentul nr. 987/2009 nu prevede într‑un asemenea caz obligația instituției emitente de a adopta decizia de retragere respectând procedura de dialog și de conciliere respectivă.

39

Având în vedere lipsa prevederii specifice a unei asemenea obligații procedurale în cazul în care instituția emitentă intenționează să retragă din oficiu un certificat A1, este necesar să se considere că procedura prevăzută la articolul 5 alineatele (2)-(4) din Regulamentul nr. 987/2009 nu constituie o condiție prealabilă obligatorie în vederea retragerii din oficiu a unui certificat A1 de către instituția emitentă care a constatat inexactitatea elementelor aflate la baza eliberării acestui certificat.

40

Această interpretare care rezultă din formularea articolului 5 din Regulamentul nr. 987/2009 este, pe de altă parte, coerentă în raport cu natura, cu finalitatea și cu condițiile de punere în aplicare a procedurii de dialog și de conciliere.

41

Astfel, după cum reiese din articolul 76 alineatul (6) din Regulamentul nr. 883/2004, interpretat în lumina articolului 72 litera (a) din acest regulament, această procedură constituie un mijloc instituit de legiuitorul Uniunii pentru a soluționa diferendele dintre instituțiile competente ale statelor membre în cauză cu privire în special la interpretarea sau la aplicarea regulamentului menționat.

42

Rezultă că recurgerea la procedura de dialog și de conciliere decurge din existența unei divergențe de opinii între instituțiile competente din două sau mai multe state membre, ceea ce este confirmat de dispozițiile Regulamentului nr. 987/2009, care prevăd recurgerea la o asemenea procedură.

43

Astfel, articolele 5 și 6 din acest regulament prevăd recurgerea la procedura menționată în cazul în care instituția care primește un certificat A1 repune în discuție valabilitatea acestuia sau acuratețea elementelor de fapt pe care se bazează eliberarea acestui certificat și solicită, în consecință, instituției emitente să îl retragă și, respectiv, în cazul în care intervine o divergență de opinii între instituțiile sau autoritățile din mai multe state membre cu privire la determinarea legislației aplicabile sau a instituției care ar trebui să acorde prestațiile în cauză.

44

La rândul lor, articolele 16 și 60 din Regulamentul nr. 987/2009, care definesc procedurile de aplicare a articolelor 13 și 68 din Regulamentul nr. 883/2004, prevăd recurgerea la aceeași procedură, în conformitate cu normele de punere în aplicare precizate la articolul 6 din Regulamentul nr. 987/2009, în cazul unei divergențe de opinii între instituțiile în cauză cu privire la legislația aplicabilă.

45

Or, retragerea din oficiu a unui certificat A1 de către instituția emitentă își are originea nu în existența unui diferend între instituția emitentă și instituția unui alt stat membru care ar repune în discuție exactitatea acestui certificat, ci în constatarea de către instituția emitentă, în urma verificărilor pe care este obligată să le efectueze pentru a respecta obligațiile care îi revin în temeiul principiilor cooperării loiale și încrederii reciproce, astfel cum sunt enunțate la punctele 35 și 36 din prezenta hotărâre, că mențiunile care figurează în certificatul menționat nu corespund realității.

46

În sfârșit, interpretarea menționată la punctul 39 din prezenta hotărâre nu compromite nici drepturile de care lucrătorul vizat de certificatul A1 care face obiectul retragerii beneficiază în temeiul Regulamentului nr. 883/2004, nici obiectivul urmărit de acest regulament.

47

Într‑adevăr, pe de o parte, trebuie amintit că, prin eliberarea unui asemenea certificat, instituția competentă a unui stat membru se limitează să declare că lucrătorul în cauză este supus legislației acestui stat membru (a se vedea prin analogie Hotărârea din 30 martie 2000, Banks și alții, C‑178/97, EU:C:2000:169, punctul 53).

48

Prin urmare, întrucât certificatul A1 nu este un act constitutiv de drepturi, ci un act declarativ, retragerea sa nu poate conduce la pierderea unor astfel de drepturi.

49

Pe de altă parte, în urma retragerii certificatului A1, legislația aplicabilă lucrătorului în cauză va fi stabilită în conformitate cu dispozițiile titlului II din Regulamentul nr. 883/2004, recurgându‑se, dacă este cazul, atunci când este aplicabil articolul 6 din Regulamentul nr. 987/2009, la procedura de dialog și de conciliere.

50

În această privință trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, dispozițiile titlului II din Regulamentul nr. 883/2004 constituie un sistem complet și uniform de norme care reglementează conflictul de legi care au drept scop nu doar să evite aplicarea simultană a mai multor legislații naționale și complicațiile care pot rezulta din aceasta, ci și să împiedice ca persoanele care intră în domeniul de aplicare al acestui regulament să fie lipsite de protecție în materie de securitate socială din cauza lipsei unei legislații care să le fie aplicabilă (Hotărârea din 8 mai 2019, Inspecteur van de Belastingdienst, C‑631/17, EU:C:2019:381, punctul 33 și jurisprudența citată).

51

În acest context, trebuie amintit că articolul 6 din Regulamentul nr. 987/2009 prevede aplicarea provizorie a legislației și acordarea provizorie a prestațiilor în cazul unei divergențe de opinii între instituțiile din două sau mai multe state membre cu privire la determinarea legislației aplicabile sau a instituției care trebuie să acorde prestațiile.

52

În consecință, aplicarea sistemului instituit prin Regulamentul nr. 883/2004 în vederea determinării legislației aplicabile în urma retragerii din oficiu a unui certificat A1 de către instituția emitentă permite să se asigure nu numai că protecția lucrătorului în cauză este garantată în orice moment, inclusiv în cazul unui diferend între instituțiile în cauză cu privire la legislația aplicabilă, ci și că lucrătorul respectiv este supus în orice moment, chiar și într‑un asemenea caz de diferend, unei singure legislații naționale.

53

În al treilea și ultimul rând, trebuie amintit că, după cum reiese din articolul 76 alineatul (4) din Regulamentul nr. 883/2004 și din considerentele (2) și (22) ale Regulamentului nr. 987/2009, buna funcționare a sistemului instituit prin Regulamentul nr. 883/2004 necesită o cooperare eficientă și strânsă atât între instituțiile competente din diferite state membre, cât și între aceste instituții și persoanele care intră în domeniul de aplicare al acestui regulament. O astfel de cooperare este necesară în vederea stabilirii drepturilor și a obligațiilor persoanelor vizate și cu scopul de a le permite acestora din urmă să beneficieze de drepturile lor cât mai curând posibil și în condiții optime.

54

Cooperarea menționată impune tuturor acestor instituții și persoane schimbul de informații necesare pentru stabilirea și determinarea drepturilor și a obligațiilor persoanelor respective, ceea ce reiese din articolele 2 și 3 din Regulamentul nr. 987/2009, care delimitează domeniul de aplicare și regulile referitoare la schimburile între aceste instituții și dintre acestea și persoanele în cauză, precum și din articolul 20 din acest regulament, care prevede obligația de cooperare între instituțiile competente din diferite state membre.

55

Prin urmare, după cum a arătat domnul avocat general la punctul 53 din concluzii, deși instituția emitentă care intenționează să retragă din oficiu un certificat A1 din cauza inexactității mențiunilor care figurează în acesta nu trebuie să inițieze în prealabil procedura de dialog și de conciliere cu instituțiile competente ale statelor membre în cauză, dispozițiile amintite la punctele 53 și 54 din prezenta hotărâre obligă, în schimb, instituția respectivă, odată efectuată retragerea menționată, să informeze cu privire la retragerea amintită în cel mai scurt timp atât aceste instituții, cât și persoana în cauză și să le comunice toate informațiile și datele necesare în vederea stabilirii și a determinării drepturilor acestei persoane.

56

Având în vedere toate considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că articolele 5, 6 și 16 din Regulamentul nr. 987/2009 trebuie interpretate în sensul că instituția emitentă a unui certificat A1 care, în urma unei reexaminări din oficiu a elementelor aflate la baza eliberării acestui certificat, constată inexactitatea acestor elemente poate retrage certificatul menționat fără a iniția în prealabil procedura de dialog și de conciliere cu instituțiile competente ale statelor membre în cauză în vederea stabilirii legislației naționale aplicabile.

57

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declară:

Articolele 5, 6 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 465/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012,

trebuie interpretate în sensul că

instituția emitentă a unui certificat A1 care, în urma unei reexaminări din oficiu a elementelor aflate la baza eliberării acestui certificat, constată inexactitatea acestor elemente poate retrage certificatul menționat fără a iniția în prealabil procedura de dialog și de conciliere prevăzută la articolul 76 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 465/2012, cu instituțiile competente ale statelor membre în cauză în vederea stabilirii legislației naționale aplicabile.