1)

Articolul 3 alineatul (1) din Regulamentul (CE, EURATOM) nr. 2988/95 (1) din 18 decembrie 1995 se opune unei reglementări naționale conform căreia nu se poate aplica termenul de prescripție de patru sau de opt ani în cadrul unei proceduri judiciare de executare silită, întrucât această chestiune nu poate fi apreciată decât în contextul unei acțiuni în contencios administrativ introduse împotriva actului prin care se dispune restituirea sumelor percepute în mod neîntemeiat pentru motivul că s-a constatat o abatere?

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, se adresează următoarea întrebare:

2)

Termenul de trei ani prevăzut la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul nr. 2988/95 trebuie considerat ca fiind un termen de prescripție a creanței rezultate în urma adoptării actului prin care se solicită restituirea sumelor percepute în mod neîntemeiat, ca urmare a unor abateri privind finanțarea? Acest termen începe să curgă de la data adoptării actului respectiv?

În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, se adresează de asemenea următoarea întrebare:

3)

Articolul 3 din Regulamentul nr. 2988/95 se opune unei reglementări naționale care prevede întreruperea termenului [de prescripție] a creanței în cazul în care, în procedura de executare silită inițiată împotriva persoanelor responsabile în subsidiar din cadrul întreprinderii beneficiare, acestea sunt notificate în mod corespunzător, și suspendarea acestuia până la pronunțarea unei hotărâri definitive sau irevocabile cu privire la contestația formulată de respectivele persoane responsabile în subsidiar?