–

pentru Défense Active des Amateurs d’Armes ASBL, NG și WL, de F. Judo, advocaat;

–

pentru guvernul belgian, de C. Pochet și L. Van den Broeck, în calitate de agenți, asistate de S. Ronse și G. Vyncke, advocaten;

–

pentru Parlamentul European, de J. Étienne, M. Menegatti și R. van de Westelaken, în calitate de agenți;

–

pentru Consiliul Uniunii Europene, de J. Lotarski, K. Pleśniak și L. Vétillard, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de R. Tricot și C. Valero, în calitate de agenți,

după ascultarea concluziilor avocatului general în ședința din 24 noiembrie 2022,

având în vedere ordonanța de redeschidere a procedurii orale din 28 februarie 2023 și în urma ședinței din 8 mai 2023,

–

pentru guvernul belgian, de C. Pochet, în calitate de agent, asistată de S. Ronse și G. Vyncke, advocaten;

–

pentru Parlamentul European, de M. Menegatti și R. van de Westelaken, în calitate de agenți;

–

pentru Consiliul Uniunii Europene, de K. Pleśniak și L. Vétillard, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de R. Tricot și C. Valero, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește validitatea articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (JO 1991, L 256, p. 51, Ediție specială, 13/vol. 10, p. 233), astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 (JO 2017, L 137, p. 22).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Défense Active des Amateurs d’Armes ASBL, NG și WL (denumiți în continuare, împreună, „DAAA și alții”), pe de o parte, și Conseil des ministres (Consiliul de Miniștri, Belgia), pe de altă parte, în legătură în special cu validitatea unei dispoziții dintr‑o lege belgiană care nu prevede, cu titlu de măsură tranzitorie, posibilitatea de a se continua deținerea de arme de foc semiautomate care au fost transformate fie în arme cu muniție oarbă, fie în arme de spectacol ori acustice și care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017, dar care prevede o asemenea posibilitate atunci când asemenea arme de foc semiautomate nu au fost transformate în acest mod.

3

Potrivit celui de al cincilea considerent al Directivei 91/477:

„întrucât aceste norme vor da naștere unui plus de încredere reciprocă între statele membre în domeniul protejării securității persoanelor în măsura în care sunt ancorate în legislațiile parțial armonizate; întrucât s‑a convenit, în acest scop, să se prevadă armele de foc a căror achiziționare și deținere de către particulari să fie ori interzisă, ori subordonată autorizării sau declarării”.

4

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 (JO 2008, L 179, p. 5), era redactat după cum urmează:

„În înțelesul prezentei directive, «armă de foc» înseamnă orice armă portabilă cu țeavă care poate expulza, este concepută să expulzeze sau poate fi transformată să expulzeze o alică, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie, cu excepția cazului în care este exclusă pentru unul dintre motivele enumerate în secțiunea III din anexa I. Armele de foc sunt clasificate în secțiunea II din anexa I.

În înțelesul prezentei directive, se consideră că un obiect poate fi transformat pentru a expulza o alică, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie dacă:

5

Potrivit secțiunii II A din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51, se încadrau, printre altele, în „Categoria B – Arme de foc supuse autorizării”:

[…]

6

Secțiunea III din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51, prevedea:

„În sensul prezentei anexe, nu sunt incluse în definiția armelor de foc obiectele care corespund definiției, dar care:

[…]”

7

Articolul 1 alineatul (1) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, cuprindea, la punctele 1 și 3-5, următoarele definiții:

[…]

8

Articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, prevedea:

„Statele membre pot decide să confirme, să reînnoiască sau să prelungească autorizațiile pentru armele de foc semiautomate încadrate la punctul 6, 7 sau 8 din categoria A pentru o armă de foc care a fost clasificată la categoria B și achiziționată legal și înregistrată înainte de 13 iunie 2017, cu condiția respectării celorlalte condiții stabilite în prezenta directivă. Statele membre pot, de asemenea, să permită achiziționarea acestor arme de foc de către alte persoane autorizate de statele membre în conformitate cu prezenta directivă […].”

9

Potrivit secțiunii II A din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, se încadrau în „Categoria A – Arme de foc interzise”:

10

Considerentele (20) și (31) ale Directivei 2017/853 aveau următorul cuprins:

[…]

11

Directiva 91/477 a fost abrogată și înlocuită prin Directiva (UE) 2021/555 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 martie 2021 privind controlul achiziționării și deținerii de arme (JO 2021, L 115, p. 1).

12

Articolele 151-163 din loi portant des dispositions diverses en matière pénale et en matière de cultes, et modifiant la loi du 28 mai 2002 relative à l’euthanasie et le Code pénal social (Legea privind diverse dispoziții în materie penală și în materia cultelor și de modificare a Legii din 28 mai 2002 privind eutanasia și Codul penal social) din 5 mai 2019 (Moniteur belge din 24 mai 2019, p. 50023, denumită în continuare „Legea din 5 mai 2019”) au modificat mai multe dispoziții ale loi réglant des activités économiques et individuelles avec des armes (Legea privind reglementarea activităților economice și individuale cu arme) din 8 iunie 2006 (Moniteur belge din 9 iunie 2006, p. 29840, denumită în continuare „Legea din 8 iunie 2006”) cu scopul, printre altele, al transpunerii parțiale în ordinea juridică belgiană a Directivei 2017/853.

13

Astfel, articolul 153 alineatul 3 din Legea din 5 mai 2019 a fost adoptat în vederea transpunerii în această ordine juridică a punctelor 6 și 8 din categoria A, care figurează în secțiunea II A din anexa I la Directiva 91/477, prin modificarea articolului 3 alineatul 1 din Legea din 8 iunie 2006 după cum urmează:

„Sunt considerate arme interzise:

[…]

14

Articolul 153 alineatul 5 din Legea din 5 mai 2019 a modificat acest articol 3 introducând un alineat 4, care prevede:

„Armele de foc care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice și armele de foc care nu au fost transformate în acest scop, dar care sunt utilizate exclusiv pentru a trage cartușele sau substanțele menționate anterior rămân în categoria în care au fost repartizate pe baza alineatelor 1 și 3.”

15

Această lege a modificat și Legea din 8 iunie 2006 prin introducerea, la articolul 2 din aceasta din urmă, a unui punct 26°/1 care definește noțiunea de „arme de spectacol și arme acustice” ca fiind „arme de foc transformate cu scopul specific de a fi utilizate în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe, de exemplu în reprezentații teatrale, sesiuni fotografice, filme și înregistrări de televiziune, reconstituirea unor evenimente istorice, parade, evenimente sportive și instruire”.

16

Prin articolul 163 din Legea din 5 mai 2019, legiuitorul belgian a utilizat posibilitatea oferită de articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, introducând în Legea din 8 iunie 2006 un articol 45/2 care prevede:

„Persoanele care au achiziționat în mod legal și au înregistrat înainte de 13 iunie 2017 o armă menționată la articolul 3 alineatul 1 punctele 19° și 20°, fie pe bază de autorizație, fie prin înregistrare pe baza unui permis de vânătoare, a unui certificat de protecție special sau a unei licențe pentru practicanții de tir sportiv ori prin înregistrare în registrul unei persoane autorizate pot continua să dețină arma respectivă, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții legale privind deținerea de arme. Această armă nu poate fi cedată decât unor practicanți de tir sportiv […] și unor armurieri, unor colecționari sau unor muzee autorizate în acest scop. Arma de foc poate fi de asemenea dezactivată […] sau poate face obiectul unui abandon.”

17

Prin cererea introductivă din 22 noiembrie 2019, DAAA și alții au introdus la Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională, Belgia) o acțiune în anularea în special a articolului 153 alineatul 5 din Legea din 5 mai 2019. În opinia lor, această dispoziție încalcă, printre altele, mai multe prevederi ale Constituției belgiene, articolul 49 din cartă și principiul protecției încrederii legitime, în măsura în care prevede în esență că anumite arme de foc care se aflau în vânzare liberă în Belgia până la 3 iunie 2019, și anume armele care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice și armele de foc care nu au fost transformate în acest scop, dar care sunt utilizate exclusiv pentru a trage cartușele sau substanțele menționate anterior, sunt, cu începere de la această dată, supuse autorizării sau interzise fără a se prevedea o dispoziție tranzitorie pentru persoanele care au achiziționat în mod legal și au înregistrat asemenea arme de foc înainte de data respectivă. Începând de la aceeași dată, aceste persoane ar risca, așadar, să facă obiectul urmăririi penale pentru motivul că dețin asemenea arme de foc, deși nu ar fi avut ocazia să se pregătească pentru a se conforma acestui articol 153 alineatul 5.

18

În plus, potrivit DAAA și alții, articolul 153 alineatul 5 menționat stabilește o diferență de tratament între deținătorii unor astfel de arme de foc transformate și deținătorii celorlalte arme de foc care devin de asemenea arme interzise ca urmare a intrării în vigoare a Legii din 5 mai 2019, dar care intră în domeniul de aplicare al regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 163 din această lege. Or, această diferență de tratament nu ar fi pertinentă în lumina obiectivului de promovare a securității juridice și nici nu ar fi justificată în mod rezonabil având în vedere că deținătorii de arme de foc transformate nu ar avea posibilitatea de a se conforma noilor norme și de a evita eventuale urmăriri penale.

19

Pe de altă parte, DAAA și alții apreciază că prin această dispoziție se efectuează o expropriere de fapt, din moment ce efectul său este acela că deținătorii unei arme de foc achiziționate legal brusc nu o mai pot deține. Întrucât o astfel de atingere adusă dreptului de proprietate nu este însoțită de o despăgubire integrală și prealabilă, dispoziția menționată ar încălca acest drept.

20

Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională) arată că articolul 153 alineatul 5 din Legea din 5 mai 2019 coroborat cu articolul 163 din această lege nu prevede un regim tranzitoriu în favoarea persoanelor care au achiziționat legal și au înregistrat înainte de 13 iunie 2017 o armă de foc care a fost transformată cu scopul de a fi utilizată în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe. Legea menționată nu ar reglementa nici modul în care persoanele care au dobândit în mod legal înainte de această dată o asemenea armă se pot conforma noului statut al acesteia care rezultă din aceeași lege, și anume fie o armă interzisă, fie o armă supusă autorizării. Or, atunci când înăsprește un sistem existent, legiuitorul ar trebui să se asigure că persoanele care au achiziționat în mod legal o astfel de armă sub imperiul vechiului sistem au posibilitatea de a se conforma noii reglementări.

21

În această privință, instanța de trimitere precizează că, înainte de intrarea în vigoare a articolului 153 alineatul 5 din Legea din 5 mai 2019, armele de foc transformate cu scopul de a fi utilizate în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe erau în vânzare liberă în Belgia, indiferent de categoria din care ar fi făcut parte în lipsa unei asemenea transformări. Or, după intrarea în vigoare a acestei dispoziții, persoanele care achiziționaseră și înregistraseră anterior datei de 13 iunie 2017 o astfel de armă de foc care se încadra, în lipsa acestei transformări, în categoria armelor interzise s‑au regăsit brusc în posesia unei arme interzise, pe care nu puteau, printre altele, nici să o păstreze, nici să o înstrăineze.

22

De asemenea, după intrarea în vigoare a dispoziției menționate, persoanele care nu dispuneau de autorizația necesară pentru o armă de foc transformată cu scopul de a fi utilizată în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe și care achiziționaseră și înregistraseră înainte de 13 iunie 2017 o astfel de armă de foc care se încadra, în lipsa acestei transformări, în categoria armelor supuse autorizării posedau brusc o armă de foc pe care nu o puteau deține în temeiul articolului 11 alineatul 1 din Legea din 8 iunie 2006. Dat fiind că această din urmă dispoziție impune ca o atare autorizație să fie obținută „înaintea” achiziționării armei în cauză, persoanele vizate nu ar avea, în plus, posibilitatea de a‑și regulariza situația.

23

Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională) apreciază că articolul 153 alineatul 5 din Legea din 5 mai 2019 coroborat cu articolul 163 din această lege stabilește o diferență de tratament între, pe de o parte, persoanele care înainte de 13 iunie 2017 achiziționaseră legal și înregistraseră o armă semiautomată, în sensul articolului 3 alineatul 1 punctele 19° și 20° din Legea din 8 iunie 2006, și, pe de altă parte, cele care anterior acestei date achiziționaseră și înregistraseră în mod legal o armă de foc transformată cu scopul de a fi utilizată în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe, în sensul articolului 3 alineatul 4 din această din urmă lege. Deși aceste două categorii de persoane ar fi achiziționat și ar fi înregistrat în mod legal arma lor de foc atunci când nu puteau încă să știe că statutul acesteia urma să fie modificat, numai persoanele care aparțin primei categorii beneficiază de un regim tranzitoriu care le permite să dețină în continuare arma lor de foc semiautomată, interzisă în prezent, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții legale în materie de deținere de arme.

24

Potrivit instanței de trimitere, această diferență de tratament își are originea în articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, care permite statelor membre să prevadă un regim tranzitoriu în favoarea persoanelor care au achiziționat legal și au înregistrat înainte de 13 iunie 2017 o armă semiautomată în sensul punctelor 6-8 din „Categoria A – Arme de foc interzise”, care figurează în secțiunea II A din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853 (denumite în continuare „categoriile A.6-A.8”), în condițiile în care nicio dispoziție din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, nu ar permite să se prevadă un regim tranzitoriu în beneficiul persoanelor care au achiziționat legal și au înregistrat înainte de această dată o armă de foc transformată cu scopul de a fi utilizată în mod exclusiv pentru a trage gloanțe oarbe.

25

Prin urmare, s‑ar ridica problema dacă acest articol 7 alineatul (4a) este compatibil cu articolul 17 alineatul (1) și cu articolele 20 și 21 din cartă, precum și cu principiul protecției încrederii legitime, în măsura în care nu ar permite statelor membre să prevadă un regim tranzitoriu pentru armele de foc menționate la punctul 9 din „Categoria A – Arme de foc interzise”, care figurează în secțiunea II A din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853 (denumită în continuare „categoria A.9”), care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017, deși le autorizează să prevadă un regim tranzitoriu în favoarea armelor de foc menționate în categoriile A.6-A.8 care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de această dată.

26

În aceste condiții, Cour constitutionnelle (Curtea Constituțională) a decis să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară:

„Articolul 7 alineatul (4a) din [Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853] coroborat cu [punctele 6-9 din «Categoria A – Arme de foc interzise», care figurează în secțiunea II A din anexa I la această] directivă încalcă articolul 17 alineatul (1) și articolele 20 și 21 din [cartă] și principiul protecției încrederii legitime, în măsura în care nu autorizează statele membre să prevadă un regim tranzitoriu pentru armele de foc încadrate în categoria [A.9] care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017, însă le permite să prevadă un regim tranzitoriu pentru armele de foc vizate în categoriile [A.6-A.8] care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017?”

27

Comisia arată, pe de o parte, că articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, autorizează statele membre numai să confirme, să reînnoiască sau să prelungească autorizațiile existente și, pe de altă parte, că din cererea de decizie preliminară rezultă că, în Belgia, armele de foc semiautomate transformate în arme cu muniție oarbă nu erau, înainte de transpunerea Directivei 2017/853 în ordinea juridică belgiană, supuse autorizării, ci se aflau în vânzare liberă.

28

Or, în aceste condiții, chiar presupunând că articolul 7 alineatul (4a) menționat vizează și armele de foc din categoria A.9, Regatul Belgiei nu ar fi fost în măsură să pună în aplicare în privința acestora posibilitatea oferită de această dispoziție. Prin urmare, răspunsul la întrebarea preliminară nu ar avea incidență asupra situației reclamanților din litigiul principal, astfel cum este descrisă în decizia de trimitere, ceea ce ar face ca această întrebare să fie ipotetică.

29

În această privință, ținând seama de prezumția de pertinență de care beneficiază întrebările privind dreptul Uniunii, este necesar să se considere că, atunci când, precum în speță, nu este evident că interpretarea sau aprecierea validității unei dispoziții de drept al Uniunii nu are nicio legătură cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, obiecția întemeiată pe inaplicabilitatea acestei dispoziții în cauza principală nu are legătură cu admisibilitatea cererii de decizie preliminară, ci ține de fondul întrebării adresate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 decembrie 2023, BMW Bank și alții, C‑38/21, C‑47/21 și C‑232/21, EU:C:2023:1014, punctul 114, precum și jurisprudența citată).

30

Rezultă că cererea de decizie preliminară este admisibilă.

31

Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, coroborat cu punctele 6-9 din „Categoria A – Armele de foc interzise”, care figurează în secțiunea II A din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, este valid în raport cu articolul 17 alineatul (1) și cu articolele 20 și 21 din cartă, precum și cu principiul protecției încrederii legitime.

32

După cum reiese atât din explicațiile furnizate de această instanță, cât și din modul de redactare a acestei întrebări, aceasta din urmă se întemeiază pe premisa potrivit căreia articolul 7 alineatul (4a) menționat autorizează statele membre să prevadă un regim tranzitoriu pentru armele de foc care se încadrează în categoriile A.6-A.8 care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017, însă nu le autorizează să procedeze astfel pentru armele de foc care se încadrează în categoria A.9.

33

În aceste condiții, trebuie să se verifice de la bun început dacă acest articol 7 alineatul (4a) trebuie interpretat în sensul că nu autorizează statele membre să prevadă un regim tranzitoriu pentru armele de foc care se încadrează în categoria A.9 și care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017.

34

Pentru a stabili dacă aceasta este situația, este necesar, conform jurisprudenței constante a Curții, ca această dispoziție să fie interpretată ținând seama nu numai de formularea sa, ci și de contextul în care se înscrie și de obiectivele urmărite de reglementarea din care face parte (Hotărârea din 1 august 2022, Sea Watch,C‑14/21 și C‑15/21, EU:C:2022:604, punctul 115, precum și jurisprudența citată).

35

În plus, potrivit unui principiu general de interpretare, un act al Uniunii trebuie interpretat, în măsura posibilului, de o manieră care să nu repună în discuție validitatea acestuia și în conformitate cu dreptul primar al Uniunii în ansamblul său și în special cu dispozițiile cartei. Astfel, atunci când o dispoziție de drept derivat al Uniunii poate primi mai multe interpretări, trebuie să prevaleze mai degrabă acea interpretare care determină conformitatea acestei dispoziții cu dreptul primar al Uniunii decât cea care conduce la constatarea incompatibilității sale cu acesta (Hotărârea din 21 iunie 2022, Ligue des droits humains,C‑817/19, EU:C:2022:491, punctul 86 și jurisprudența citată).

36

În primul rând, în ceea ce privește modul de redactare a articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, trebuie amintit că această dispoziție permite statelor membre printre altele „[să] decid[ă] să confirme, să reînnoiască sau să prelungească autorizațiile pentru armele de foc semiautomate încadrate la punctul 6, 7 sau 8 din categoria A pentru o armă de foc care a fost clasificată la categoria B și achiziționată legal și înregistrată înainte de 13 iunie 2017, cu condiția respectării celorlalte condiții stabilite în [această] directivă”.

37

Din această formulare rezultă că posibilitatea oferită statelor membre prin această dispoziție, și anume aceea de a confirma, de a reînnoi sau de a prelungi autorizațiile, nu se aplică decât armelor de foc semiautomate încadrate în categoriile A.6-A.8 care erau înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2017/853 clasificate în „Categoria B – Arme de foc supuse autorizării”, care figurează în secțiunea II A din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51 (denumită în continuare „categoria B”), și care fuseseră achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017. În plus, din modul de redactare menționat reiese că această posibilitate nu este acordată decât sub rezerva respectării celorlalte condiții prevăzute de Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853.

38

În speță, mai întâi, din decizia de trimitere reiese că aspectul din litigiul principal la care se raportează întrebarea adresată privește armele de foc semiautomate care se încadrează în categoria A.9 și care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017.

39

În continuare, este necesar să se observe că punctele de vedere ale părților din procedura în fața Curții diferă în ceea ce privește aspectul dacă armele de foc semiautomate transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice erau clasificate înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2017/853 în categoria B. Mai precis, referindu‑se la interpretările divergente ale Directivei 91/477 date de statele membre, Consiliul Uniunii Europene susține că, înainte de adăugarea categoriei A.9 prin Directiva 2017/853, nu era clar dacă aceste arme de foc intrau sau nu în domeniul de aplicare al categoriei B.

40

În schimb și în sfârșit, toți participanții la ședința din 8 mai 2023 au susținut că armele de foc care se încadrează în categoria A.9 și care îndeplinesc atât criteriile din această categorie, cât și pe cele din una dintre categoriile A.6-A.8 se pot încadra și în aceste din urmă categorii.

41

În aceste condiții, în vederea luării în considerare, în al doilea rând, a contextului în care se înscrie articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, este necesar să se verifice dacă armele de foc în cauză, pe de o parte, erau clasificate înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2017/853 în categoria B și, pe de altă parte, pot fi încadrate atât în categoria A.9, cât și în una dintre categoriile A.6-A.8.

42

Primo, în ceea ce privește aspectul dacă armele de foc în cauză erau înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2017/853 clasificate în categoria B, trebuie să se constate că, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctele 52-55 din Concluziile prezentate la 24 noiembrie 2022, armele de foc semiautomate care se încadrează în categoria A.9, și anume armele transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice, îndeplinesc, în pofida transformării lor, criteriile care definesc noțiunea de „armă de foc” prevăzute atât la articolul 1 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, cât și la acest articol 1 alineatul (1) în versiunea anterioară intrării în vigoare a Directivei 2017/853.

43

În acest sens, din modul de redactare a fiecăreia dintre aceste dispoziții reiese că, sub rezerva anumitor excepții, constituie printre altele o armă de foc nu numai orice armă portabilă cu țeavă care poate expulza o alică, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie, ci și orice armă portabilă cu țeavă care poate fi transformată în acest scop, înțelegându‑se că se consideră că un obiect poate fi transformat în acest mod dacă are aspectul unei arme de foc și, ca urmare a construcției sale sau a materialului din care este confecționat, poate fi astfel transformat.

44

Or, în această privință, considerentul (20) al Directivei 2017/853 precizează că riscul transformării armelor acustice și a altor tipuri de arme cu gloanțe oarbe în arme de foc adevărate este ridicat. În plus, în ceea ce privește armele de foc semiautomate care sunt încadrate, printre altele, în una dintre categoriile A.6-A.8, în măsura în care au fost concepute să expulzeze o alică, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie, după care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori au fost transformate în arme de spectacol sau acustice și care se încadrează, așadar, în categoria A.9, este cert că acestea își pot regăsi nivelul de periculozitate anterior dacă sunt din nou transformate pentru a expulza o alică, un glonț sau un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.

45

O atare apreciere este confirmată de secțiunea III din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51, din moment ce legiuitorul Uniunii a exclus prin aceasta în mod expres din definiția armei de foc, printre altele, obiectele care au devenit definitiv improprii folosirii, prin dezactivare, asigurându‑se că toate componentele esențiale ale armei de foc au devenit definitiv nefuncționale și că nu pot fi îndepărtate, înlocuite sau modificate astfel încât arma de foc să poată fi reactivată în vreun fel. Această secțiune III din anexa I nu prevedea în schimb nicio excludere de acest tip în ceea ce privește armele transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.

46

Este adevărat că considerentul (20) al Directivei 2017/853 precizează în egală măsură că este esențial să fie rezolvată problema pe care o ridică asemenea arme de foc transformate, incluzându‑le în domeniul de aplicare al Directivei 91/477. Nu se poate însă deduce de aici că aceste arme de foc transformate nu intră în domeniul de aplicare al acestei directive decât de la intrarea în vigoare a Directivei 2017/853. Într‑adevăr, dat fiind că armele menționate îndeplinesc condițiile definiției unei arme de foc enunțate la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2008/51, precizarea care figurează în acest considerent al Directivei 2017/853 trebuie înțeleasă în sensul că, având în vedere interpretările divergente evocate la punctul 39 din prezenta hotărâre, ea urmărește să confirme că armele de foc transformate intră în domeniul de aplicare al Directivei 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853.

47

Din considerațiile care precedă rezultă că trebuie să se considere că armele de foc în cauză erau clasificate înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2017/853 în categoria B, care viza, la punctele 1 și 4-7, armele de foc semiautomate.

48

Secundo, în ceea ce privește aspectul dacă armele de foc semiautomate care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice pot să se încadreze atât în categoria A.9, cât și în una dintre categoriile A.6-A.8, trebuie arătat că, potrivit categoriei A.9, aceasta cuprinde „orice arme din această categorie” care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice.

49

Prin urmare, din modul de redactare a categoriei A.9 rezultă că, pentru ca o armă de foc să se poată încadra în această categorie, o asemenea armă trebuie, pe de o parte, să îndeplinească criteriile prevăzute la punctul 2, 3, 6, 7 sau 8 din „Categoria A – Arme de foc interzise”, care figurează în secțiunea II A din anexa I la Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853 (denumite în continuare „categoriile A.2, A.3, A.6, A.7 sau A.8”), și, pe de altă parte, să fi fost transformată în armă cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori să fi fost transformată în armă de spectacol sau acustică.

50

Acest mod de redactare tinde, așadar, să indice că faptul că o asemenea transformare a fost efectuată asupra unei arme, ceea ce implică includerea ei în categoria A.9, nu are ca efect sustragerea acesteia de la clasificarea sa în categoria A.2, A.3, A.6, A.7 sau A.8. Astfel, pe de o parte, armele din categoria A.9 îndeplinesc, după cum s‑a arătat la punctul 42 din prezenta hotărâre, criteriile care definesc noțiunea de „armă de foc” care figurează la articolul 1 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, și, pe de altă parte, aceste categorii A.2, A.3, A.6, A.7 sau A.8 nu fac nicio distincție după cum armele de foc pe care le vizează au fost sau nu transformate.

51

În al treilea rând, în ceea ce privește obiectivele urmărite de Directivele 91/477 și 2017/853, primo, reiese din considerentul (20) al acestei din urmă directive și din elementele procedurii legislative care a condus la adoptarea Directivei 2017/853 de care dispune Curtea că adăugarea pe parcursul acestei proceduri legislative a categoriei A.9 urmărea să clarifice, având în vedere o situație disparată din statele membre, că armele de foc transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice intră în domeniul de aplicare al Directivei 91/477.

52

În schimb, așa cum a arătat în special Comisia, niciunul dintre aceste elemente nu indică faptul că legiuitorul Uniunii ar fi dorit ca prin această adăugare să sustragă armele de foc care au fost supuse unei asemenea transformări din categoriile A.2, A.3, A.6, A.7, A.8 sau din domeniul de aplicare al articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853. Mai precis, nu rezultă din niciunul dintre considerentele Directivei 2017/853 că armele care se încadrează în categoria A.9 ar fi excluse din aceste categorii sau din acest domeniu de aplicare.

53

Secundo, având în vedere că legiuitorul Uniunii a arătat, în considerentul (31) al Directivei 2017/853, că aceasta respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de cartă, este necesar să se considere că acest articol 7 alineatul (4a) urmărește să garanteze respectarea drepturilor dobândite și în special a dreptului de proprietate garantat la articolul 17 alineatul (1) din cartă, în măsura în care permite în esență statelor membre să mențină autorizațiile deja acordate pentru armele de foc care se încadrează în categoriile A.6-A.8, care erau înainte de intrarea în vigoare a acestei directive clasificate în categoria B și care fuseseră achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017, motiv pentru care Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, nu impune exproprierea deținătorilor unor asemenea arme (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 decembrie 2019, Republica Cehă/Parlamentul și Consiliul, C‑482/17, EU:C:2019:1035, punctul 135).

54

Or, având în vedere acest obiectiv de a garanta respectarea drepturilor de proprietate dobândite, articolul 7 alineatul (4a) menționat, deși prevede o excepție de la principiul interzicerii deținerii de arme de foc care se încadrează în categoriile A.6-A.8, nu poate face obiectul unei interpretări care să aibă ca efect excluderea din domeniul său de aplicare a unor asemenea arme atunci când îndeplinesc și criteriile suplimentare enunțate în categoria A.9. Într‑adevăr, după cum demonstrează prezenta cerere de decizie preliminară, o asemenea interpretare ar ridica semne de întrebare cu privire la conformitatea cu articolul 17 din cartă a acestui articol 7 alineatul (4a), deși această din urmă dispoziție urmărește tocmai să asigure respectarea dreptului de proprietate.

55

Tertio, prin adoptarea Directivei 2017/853, legiuitorul Uniunii a continuat să urmărească, în contextul evoluției riscurilor în materie de securitate, obiectivul, anunțat în al cincilea considerent al Directivei 91/477, de a consolida încrederea reciprocă între statele membre în domeniul protejării securității persoanelor, prevăzând în acest scop categorii de arme de foc a căror achiziționare și deținere de către particulari sunt interzise, sunt subordonate autorizării sau, respectiv, sunt supuse declarării, obiectiv care urmărește la rândul său să asigure buna funcționare a pieței interne (Hotărârea din 3 decembrie 2019, Republica Cehă/Parlamentul și Consiliul, C‑482/17, EU:C:2019:1035, punctul 54).

56

În plus, Directiva 91/477 urmărește obiectivul de a asigura securitatea publică a cetățenilor Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 decembrie 2019, Republica Cehă/Parlamentul și Consiliul, C‑482/17, EU:C:2019:1035, punctele 49 și 126).

57

Or, niciunul dintre aceste obiective nu se opune ca deținătorii de arme de foc care se încadrează atât în una dintre categoriile A.6-A.8, cât și în categoria A.9 să poată beneficia de regimul tranzitoriu prevăzut la articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853.

58

În fapt, pe de o parte, o asemenea interpretare este de natură să atingă obiectivul de facilitare a funcționării pieței interne.

59

Pe de altă parte, în ceea ce privește obiectivul de a asigura securitatea publică a cetățenilor Uniunii, mai întâi, după cum a arătat domnul avocat general la punctul 72 din Concluziile prezentate la 24 noiembrie 2022, armele de foc care îndeplinesc criteriile din categoria A.9 prezintă un pericol mai puțin imediat decât cele care se încadrează exclusiv în categoriile A.6-A.8, întrucât acestea din urmă permit în mod direct să expulzeze gloanțe sau proiectile, în timp ce primele nu fac decât să detoneze și să expulzeze gaze, așa încât unele constituie un pericol actual, în timp ce celelalte nu prezintă decât un pericol potențial, în cazul unei noi transformări.

60

În continuare, din modul de redactare a articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, reiese că posibilitatea prevăzută de această dispoziție nu se aplică decât armelor de foc care au fost achiziționate legal și înregistrate înainte de 13 iunie 2017. Or, aceasta implică printre altele ca cerințele, cu precădere cele referitoare la securitate, prevăzute în această privință de Directiva 91/477, în versiunea aplicabilă înainte de intrarea în vigoare a Directivei 2017/853, să fi fost respectate.

61

În sfârșit, acest mod de redactare presupune ca, în momentul în care un stat membru intenționează, în temeiul dispoziției menționate, să confirme, să reînnoiască sau să prelungească o autorizație pentru o armă de foc semiautomată încadrată în categoriile A.6-A.8, celelalte condiții, în special cele referitoare la securitate, prevăzute în Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, să fie îndeplinite.

62

Prin urmare, așa cum au susținut Parlamentul European, Consiliul și Comisia în ședința din 8 mai 2023, nu rezultă că obiectivul de a asigura securitatea publică a cetățenilor Uniunii poate fi compromis de faptul că deținătorii de arme de foc care se încadrează atât în una dintre categoriile A.6-A.8, cât și în categoria A.9 pot beneficia de menținerea, în temeiul articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, a autorizațiilor deja acordate pentru arme care se încadrează în aceste categorii A.6-A.8.

63

În al patrulea rând, o asemenea interpretare a acestui articol 7 alineatul (4a), care este în acord, după cum reiese din considerațiile care precedă, cu modul de redactare a acestei dispoziții și cu contextul în care se înscrie, precum și cu economia și cu obiectivele reglementării din care face parte, nu are drept consecință privarea de orice efect util nici a dispoziției menționate, nici a adăugării, prin Directiva 2017/853, a categoriei A.9.

64

Astfel, pe de o parte, după cum s‑a arătat în special la punctele 53 și 54 din prezenta hotărâre, această interpretare asigură, dimpotrivă, efectul util al respectivului articol 7 alineatul (4a), în măsura în care urmărește să garanteze respectarea drepturilor dobândite, în special a dreptului de proprietate garantat la articolul 17 alineatul (1) din cartă.

65

Pe de altă parte, interpretarea menționată nu afectează nicidecum obiectivul de clarificare, evocat la punctul 51 din prezenta hotărâre, pe care legiuitorul Uniunii a urmărit să îl atingă prin adăugarea categoriei A.9. În plus, după cum reiese din însuși modul de redactare a acestei categorii, ea cuprinde nu numai armele de foc din categoriile A.6-A.8 care au fost transformate în arme cu muniție oarbă, pentru a expulza substanțe iritante, alte substanțe active sau muniție pirotehnică ori care au fost transformate în arme de spectacol sau acustice, ci și pe cele din categoriile A.2 și A.3 care au suferit asemenea transformări, care nu erau, în ceea ce le privește, acoperite de posibilitatea acordată statelor membre prin articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853.

66

În consecință, având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, articolul 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, trebuie interpretat în sensul că autorizează statele membre să exercite posibilitatea pe care o prevede pentru toate armele de foc semiautomate din categoriile A.6-A8, inclusiv pentru cele care se încadrează atât în aceste categorii, cât și în categoria A.9.

67

Rezultă că premisa pe care se întemeiază întrebarea, astfel cum este expusă la punctul 32 din prezenta hotărâre, este eronată.

68

În aceste condiții, este necesar să se constate că examinarea întrebării preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2017/853, în raport cu articolul 17 alineatul (1) și cu articolele 20 și 21 din cartă, precum și cu principiul protecției încrederii legitime.

69

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) declară:

Examinarea întrebării preliminare nu a evidențiat niciun element de natură să afecteze validitatea articolului 7 alineatul (4a) din Directiva 91/477/CEE a Consiliului din 18 iunie 1991 privind controlul achiziționării și deținerii de arme, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2017/853 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017, în raport cu articolul 17 alineatul (1) și cu articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum și cu principiul protecției încrederii legitime.