9

Reclamanta solicită Tribunalului:

10

EUIPO și intervenienta solicită Tribunalului:

11

Reclamanta invocă în esență trei motive, întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, în măsura în care anumite elemente de probă au fost prezentate tardiv în fața camerei de recurs, al doilea, pe încălcarea articolului 7 alineatul (1) din acest regulament, în măsura în care s‑a considerat în mod eronat că desenul sau modelul industrial anterior a făcut obiectul unei divulgări, iar al treilea, pe încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 din regulamentul menționat, în măsura în care s‑a considerat în mod eronat că desenele sau modelele industriale în conflict produceau aceeași impresie globală asupra utilizatorului avizat și, prin urmare, s‑a considerat în mod eronat că desenul sau modelul industrial contestat era lipsit de caracter individual.

12

Reclamanta susține că camera de recurs a încălcat articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 prin faptul că a declarat admisibile anumite elemente de probă referitoare la ruloul de etichete R5015 prezentate de intervenientă pentru prima dată în etapa căii de atac împotriva deciziei diviziei de anulare.

13

EUIPO și intervenienta contestă această argumentație.

14

Potrivit articolului 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, EUIPO poate să nu ia în considerare faptele pe care părțile nu le‑au invocat sau dovezile pe care nu le‑au furnizat la timp.

15

Din modul de redactare a acestei dispoziții rezultă că, de regulă și cu excepția dispozițiilor contrare, prezentarea faptelor și a probelor de către părți rămâne posibilă după expirarea termenelor prevăzute pentru o astfel de prezentare, în aplicarea dispozițiilor Regulamentului nr. 6/2002, și că în niciun caz nu există vreo interdicție în privința EUIPO de a ține seama de faptele și de probele invocate sau prezentate tardiv (Hotărârea din 14 martie 2018, Crocs/EUIPO – Gifi Diffusion (Încălțăminte), T‑651/16, nepublicată, EU:T:2018:137, punctul 31].

16

Prin precizarea că EUIPO „poate” să hotărască, într‑o asemenea situație, să nu țină seama de probe prezentate tardiv, articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002 îl învestește cu o largă putere de apreciere de a hotărî, motivându‑și decizia sub acest aspect, dacă este necesar sau nu să ia în considerare respectivele probe (Hotărârea din 14 martie 2018, Încălțăminte, T‑651/16, nepublicată, EU:T:2018:137, punctul 32).

17

În ceea ce privește exercitarea puterii de apreciere a EUIPO în scopul eventualei luări în considerare a unor dovezi prezentate tardiv, o astfel de luare în considerare de către EUIPO, atunci când este chemat să statueze în cadrul unei proceduri de declarare a nulității, se poate justifica în special în cazul în care acesta consideră că, pe de o parte, elementele prezentate tardiv sunt, la prima vedere, de natură a avea o reală pertinență în ceea ce privește soluționarea cererii de declarare a nulității cu care este sesizat și, pe de altă parte, stadiul procedurii în care are loc această prezentare tardivă și circumstanțele care o încadrează nu se opun acestei luări în considerare. Asemenea considerații pot justifica în special luarea în considerare de către EUIPO a unor elemente de probă care, deși nu au fost prezentate în termenul stabilit de acesta, sunt prezentate într‑un stadiu ulterior al procedurii, în completarea unor elemente de probă care au fost prezentate în termenul menționat (Hotărârea din 14 martie 2018, Încălțăminte, T‑651/16, nepublicată, EU:T:2018:137, punctul 34).

18

În speță, din elementele dosarului și în special din cuprinsul punctului 14 din decizia atacată reiese că intervenienta a prezentat pentru prima dată în fața camerei de recurs anexele 32-34 pentru a demonstra existența divulgării desenului sau modelului industrial anterior. În special, anexa 32 conține o declarație sub jurământ din 18 februarie 2019 a lui A, director al unei societăți care își desfășoară activitatea în domeniul imprimării de etichete, indicând că această societate producea rulouri de etichete R5015 pentru intervenientă din anul 2003, declarație însoțită de facturi și de reprezentări ale rulourilor respective. Anexele 33 și 34 conțin două declarații sub jurământ, datate prima, la 11 februarie 2019 și provenind de la B, membru al conducerii unei societăți care producea matrițe flexibile („flexibile dies”) pentru intervenientă în perioada 1999-2003, și, respectiv, cea de a doua, la 19 februarie 2019 și provenind de la C, inginer mecanic pentru intervenientă, care conține în special reprezentări ale rulourilor de etichete 8853 utilizate de intervenientă și care confirmă declarațiile lui A.

19

Camera de recurs a considerat necesar să țină seama de dovezile suplimentare prezentate de intervenientă în fața sa. Aceasta a considerat că erau relevante și veneau în susținerea celor prezentate în fața diviziei de anulare. În special, aceasta a subliniat că anexa 32 a fost prezentată în susținerea divulgării etichetei R5015 care figurează în anexa 8, prezentată în cadrul cererii de declarare a nulității. Ea a indicat de asemenea că probele respective au fost notificate reclamantei, care emisese observații cu privire la acestea, că nu există un termen pentru introducerea unei cereri de declarare a nulității și că luarea lor în considerare ar putea contribui la garantarea faptului că un desen sau un model industrial comunitar înregistrat, a cărui validitate ar putea fi contestată ulterior cu succes prin intermediul unei alte proceduri de declarare a nulității, nu rămâne înscris în registru. În sfârșit, Comisia a adăugat că aceste probe fuseseră prezentate pentru a contesta decizia diviziei de anulare potrivit căreia dovezile divulgării erau insuficiente. Prin urmare, aceasta le‑a declarat admisibile.

20

Trebuie arătat că, astfel cum admite însăși reclamanta, în susținerea cererii sale de declarare a nulității, intervenienta prezentase anumite documente și în special o declarație sub jurământ dată de C în fața diviziei de anulare. Cu toate acestea, divizia de anulare a apreciat că reprezentările și documentele furnizate nu susțineau afirmațiile făcute de C. Divizia de anulare considerase de asemenea că dovezile prezentate în cadrul cererii de declarare a nulității sunt insuficiente pentru a dovedi o divulgare, întrucât nu s‑au identificat în mod clar desenele sau modelele industriale anterioare invocate și lipsesc dovezi privind sursele și datele relevante de divulgare. Prin urmare, aceasta a concluzionat că nu putea fi dovedită divulgarea desenului sau modelului industrial anterior.

21

În consecință, anexele și reprezentările prezentate în fața camerei de recurs se adaugă celor deja prezentate în fața diviziei de anulare. În plus, aceste anexe, ulterioare deciziei diviziei de anulare și care nu au putut fi, așadar, prezentate anterior, au permis intervenientei în special să răspundă constatărilor diviziei de anulare amintite la punctul 20 de mai sus. În plus, chiar dacă, astfel cum subliniază reclamanta, anumite reprezentări ale rulourilor de etichete prezentate în anexele 32 și 34 sunt diferite de desenul sau modelul industrial contestat, nu este mai puțin adevărat că aparțineau aceleiași serii de etichete ca și desenul sau modelul industrial contestat (și anume R5012-R5020). Prin urmare, aceste anexe se dovedesc relevante pentru soluționarea litigiului și puteau completa în mod valabil probele deja prezentate.

22

Pe de altă parte, aceste anexe au fost prezentate în cadrul memoriului din 25 februarie 2019 în care se expun motivele căii de atac. Prin urmare, camera de recurs a fost în măsură să își exercite, în mod obiectiv și motivat, puterea de apreciere în ceea ce privește luarea în considerare a respectivelor imagini [a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 iulie 2017, Gamet/EUIPO – Metal‑Bud II Robert Gubała (Clanță), T‑306/16, nepublicată, EU:T:2017:466, punctul 22].

23

În sfârșit, reclamanta susține în mod eronat că admisibilitatea acestor anexe i‑a încălcat dreptul de a fi ascultată, din moment ce a putut să își prezinte observațiile în această privință în înscrisurile sale din 2 mai și din 6 septembrie 2019 prezentate camerei de recurs, astfel cum recunoaște ea însăși.

24

Rezultă că, prin acceptarea în mod motivat să ia în considerare anexele suplimentare prezentate în fața sa, camera de recurs a folosit în mod corespunzător puterea de apreciere pe care i‑o conferea articolul 63 alineatul (2) din Regulamentul nr. 6/2002, iar primul motiv trebuie, așadar, respins.

52

Al doilea motiv trebuie să fie respins.

53

Prin intermediul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că camera de recurs a săvârșit o eroare de apreciere atunci când a decis că desenul sau modelul industrial contestat era lipsit de caracter individual, cu încălcarea articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 din acest regulament, în special pentru motivul că diferențele dintre desenele sau modelele industriale în conflict ar fi fost ignorate în mod eronat.

54

EUIPO și intervenienta contestă această argumentație.

[omissis]

63

În speță, după cum a constatat camera de recurs, utilizatorul avizat, fără a fi un autor, nici expert tehnic, cunoaște diversele desene sau modele industriale de rulouri de imprimante datorită gamei de produse disponibile pe piață, are un anumit nivel de cunoștințe în ceea ce privește elementele pe care aceste rulouri de etichete le conțin în mod normal și, datorită interesului său, dă dovadă de un nivel de atenție relativ ridicat atunci când le utilizează, ceea ce nu este contestat de părți.

67

Prin urmare, gradul de libertate a autorului desenului sau modelului industrial contestat a fost considerat ca fiind mediu, ceea ce nu este contestat de părți.

68

Trebuie amintit că caracterul individual al unui desen sau model industrial rezultă dintr‑o impresie globală de diferență sau de lipsă a unui „déjà vu”, din punctul de vedere al utilizatorului avizat, în raport cu orice anterioritate în cadrul patrimoniului de desene sau modele industriale, fără a ține seama de diferențele care rămân insuficient de marcate pentru a afecta impresia globală respectivă, deși acestea depășesc detalii nesemnificative, însă având în vedere diferențe suficient de marcate pentru a crea impresii de ansamblu diferite [a se vedea Hotărârea din 16 februarie 2017, Antrax It/EUIPO – Vasco Group (Termosifoane pentru radiatoare de încălzire), T‑828/14 și T‑829/14, EU:T:2017:87, punctul 53 și jurisprudența citată].

69

Compararea impresiilor globale produse de desenele sau modelele industriale în conflict trebuie să fie sintetică și nu se poate limita la compararea analitică a unei enumerări de asemănări și de deosebiri. Această comparație trebuie să aibă la bază caracteristicile divulgate ale desenului sau modelului industrial contestat și trebuie să vizeze numai caracteristicile protejate, fără a lua în considerare caracteristici, în special tehnice, excluse din sfera protecției. Comparația respectivă trebuie să vizeze desenele sau modelele industriale înregistrate, fără a putea impune persoanei care solicită declararea nulității o reprezentare grafică a desenului sau modelului industrial contestat, comparabilă cu reprezentarea care figurează în cererea de înregistrare a desenului sau modelului industrial contestat (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Port‑afiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 84 și jurisprudența citată).

70

În speță, astfel cum a constatat camera de recurs, caracteristicile desenelor sau modelelor industriale în conflict coincid prin caracteristicile ruloului de suport, ale benzii gălbui, ale etichetelor dreptunghiulare albe unite și ale găurilor ovale dintre fiecare din etichete. În ceea ce privește diferențele, acestea se limitează la dimensiunea etichetei, mai lungă și mai îngustă în desenul sau modelul industrial contestat decât în desenul sau modelul industrial anterior R5015, diferența corespunzătoare privind înălțimea ruloului și numărul, poziția și dimensiunea reperelor negre pentru imprimare.

71

Deși diferențele menționate nu pot fi considerate nesemnificative, astfel cum a indicat camera de recurs, aceasta a apreciat în mod întemeiat că ele nu sunt suficiente pentru a produce totuși o impresie globală diferită în percepția utilizatorului avizat.

72

Argumentele pe care reclamanta le invocă pentru a susține că desenul sau modelul industrial contestat nu produce asupra utilizatorului avizat aceeași impresie globală cu cea produsă de desenul sau modelul industrial anterior nu pot repune în discuție această concluzie.

[omissis]

79

În al treilea rând, reclamanta arată că elementele verbale și figurative au fost ignorate în mod eronat. Ea menționează în această privință mărcile verbale prezentate într‑un font special care figurează pe desenul sau modelul industrial contestat (dymo) și pe desenul sau modelul industrial anterior R5015 (avery), precum și elementul figurativ în formă de triunghi care figurează alături de elementul verbal „avery” și susține că aceste elemente sunt elemente decorative.

80

Cu toate acestea, trebuie să se constate că elementele verbale și figurative care sunt cuprinse în desenele sau modelele industriale în conflict sunt mărci sau semne distinctive aplicate pe produs pentru a indica proveniența sa. Aceste elemente nu au o funcție ornamentală sau decorativă și nu constituie caracteristici ale produsului care conferă aspectul lor produselor în cauză, în sensul articolului 3 literele (a) și (b) din Regulamentul nr. 6/2002. Aceste elemente verbale și figurative sunt, așadar, lipsite de relevanță în cadrul comparării impresiilor globale pentru a stabili caracterul individual al desenului sau modelului industrial contestat.

81

În plus și în orice caz, trebuie amintit că compararea impresiilor globale ale desenelor sau modelelor industriale în conflict trebuie să aibă la bază caracteristicile divulgate în desenul sau modelul industrial contestat și trebuie să vizeze numai caracteristicile protejate, fără a lua în considerare caracteristici, în special tehnice, excluse din sfera protecției (a se vedea Hotărârea din 13 iunie 2019, Port‑afiș pentru vehicule, T‑74/18, EU:T:2019:417, punctul 84 și jurisprudența citată).

82

Prin urmare, chiar dacă aceste elemente verbale și figurative ar putea fi considerate relevante, va fi clar pentru utilizatorul avizat că servesc la indicarea originii produselor, astfel încât, în impresia globală, acesta nu le va acorda importanță și, prin urmare, elementele respective vor fi insuficiente în speță pentru a modifica impresia globală pe care o va avea desenul sau modelul industrial contestat.

[omissis]

99

Reiese din tot ceea ce precedă că camera de recurs nu a săvârșit nicio eroare de apreciere atunci când a apreciat că desenele sau modelele industriale în conflict produceau aceeași impresie globală asupra utilizatorului avizat și atunci când a concluzionat astfel că desenul sau modelul industrial contestat era lipsit de caracter individual în sensul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 6/2002 coroborat cu articolul 6 din acest regulament, având în vedere desenul sau modelul industrial anterior.

100

În consecință, trebuie respins ca nefondat al treilea motiv invocat de reclamantă și, prin urmare, acțiunea în totalitate, fără a fi necesară pronunțarea cu privire la admisibilitatea celui de al doilea capăt de cerere al reclamantei, prin care se solicită respingerea de către Tribunal a cererii de declarare a nulității desenului sau modelului industrial contestat, întrucât presupune admiterea acțiunii în anulare și aceasta nu se formulează, așadar, decât dacă se admite primul capăt de cerere al acțiunii [a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2019, Aytekin/EUIPO – Dienne Salotti (Dienne), T‑107/18, nepublicată, EU:T:2019:114, punctul 84 și jurisprudența citată].

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a cincea)

declară și hotărăște: