Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62020CA0377

    Cauza C-377/20: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Servizio Elettrico Nazionale SpA, ENEL SpA, Enel Energia SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato și alții (Trimitere preliminară – Concurență – Poziție dominantă – Folosire abuzivă – Articolul 102 TFUE – Incidența unei practici asupra bunăstării consumatorilor și asupra structurii pieței – Practică de excludere abuzivă – Capacitatea practicii de a produce un efect de excludere – Recurgere la alte mijloace decât cele care țin de o concurență bazată pe merite – Imposibilitatea unui concurent ipotetic la fel de eficient de a reproduce practica – Existența unei intenții anticoncurențiale – Deschidere către concurență a pieței vânzării de energie electrică – Transfer de informații sensibile din punct de vedere comercial în cadrul unui grup de întreprinderi pentru a conserva pe o piață o poziție dominantă moștenită a unui monopol legal – Imputabilitate a comportamentului filialei în sarcina societății-mamă)

    JO C 257, 4.7.2022, p. 4–5 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    4.7.2022   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 257/4


    Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 12 mai 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Servizio Elettrico Nazionale SpA, ENEL SpA, Enel Energia SpA/Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato și alții

    (Cauza C-377/20) (1)

    (Trimitere preliminară - Concurență - Poziție dominantă - Folosire abuzivă - Articolul 102 TFUE - Incidența unei practici asupra bunăstării consumatorilor și asupra structurii pieței - Practică de excludere abuzivă - Capacitatea practicii de a produce un efect de excludere - Recurgere la alte mijloace decât cele care țin de o concurență bazată pe merite - Imposibilitatea unui concurent ipotetic la fel de eficient de a reproduce practica - Existența unei intenții anticoncurențiale - Deschidere către concurență a pieței vânzării de energie electrică - Transfer de informații sensibile din punct de vedere comercial în cadrul unui grup de întreprinderi pentru a conserva pe o piață o poziție dominantă moștenită a unui monopol legal - Imputabilitate a comportamentului filialei în sarcina societății-mamă)

    (2022/C 257/05)

    Limba de procedură: italiana

    Instanța de trimitere

    Consiglio di Stato

    Părțile din procedura principală

    Reclamante: Servizio Elettrico Nazionale SpA, ENEL SpA, Enel Energia SpA

    Pârâte: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato, ENEL SpA, Servizio Elettrico Nazionale SpA, Eni Gas e Luce Spa, Eni SpA, Axpo Italia SpA, Gala SpA, E.Ja SpA, Green Network SpA, Ass.ne Codici – Centro per i Diritti del Cittadino

    Cu participarea: Green Network SpA, Associazione Italiana di Grossisti di Energia e Trader – AIGET, Ass.ne Codici – Centro per i Diritti del Cittadino, Associazione Energia Libera, Metaenergia SpA

    Dispozitivul

    1)

    Articolul 102 TFUE trebuie interpretat în sensul că, în scopul de a stabili că o practică constituie folosirea abuzivă a unei poziții dominante, este suficient ca o autoritate de concurență să demonstreze că această practică este de natură să aducă atingere structurii de concurență efectivă pe piața relevantă, cu excepția cazului în care întreprinderea dominantă în cauză demonstrează că efectele anticoncurențiale care pot rezulta din practica menționată sunt contrabalansate sau chiar depășite de efecte pozitive pentru consumatori, în special în ceea ce privește prețul, oferta, calitatea și inovarea.

    2)

    Articolul 102 TFUE trebuie interpretat în sensul că, pentru a exclude caracterul abuziv al comportamentului unei întreprinderi în poziție dominantă, trebuie să se considere că nu este suficientă în sine proba adusă de întreprinderea în cauză potrivit căreia acest comportament nu a produs efecte restrictive concrete. Acest element poate constitui un indiciu al incapacității comportamentului în discuție de a produce efecte anticoncurențiale, care totuși va trebui completat cu alte elemente de probă care urmăresc să stabilească această incapacitate.

    3)

    Articolul 102 TFUE trebuie interpretat în sensul că existența unei practici de excludere abuzivă de către o întreprindere în poziție dominantă trebuie apreciată în temeiul capacității acestei practici de a produce efecte anticoncurențiale. O autoritate de concurență nu este obligată să stabilească intenția întreprinderii în cauză de a-și exclude concurenții prin alte mijloace sau recurgând la alte resurse decât cele care guvernează o concurență bazată pe merite. Dovada unei asemenea intenții constituie totuși o împrejurare de fapt care poate fi luată în considerare pentru determinarea unui abuz de poziție dominantă.

    4)

    Articolul 102 TFUE trebuie interpretat în sensul că o practică licită în afara dreptului concurenței poate fi calificată, atunci când este pusă în aplicare de o întreprindere în poziție dominantă, drept „abuzivă”, în sensul acestei dispoziții, dacă poate produce un efect de excludere și dacă se bazează pe utilizarea altor mijloace decât cele care țin de o concurență bazată pe merite. Atunci când sunt îndeplinite aceste condiții, întreprinderea în poziție dominantă vizată poate totuși ieși de sub incidența interdicției prevăzute la articolul 102 TFUE prin demonstrarea faptului că practica în cauză era fie justificată în mod obiectiv și proporțională cu această justificare, fie contrabalansată sau chiar depășită de avantaje în termeni de eficacitate care profită deopotrivă consumatorilor.

    5)

    Articolul 102 TFUE trebuie interpretat în sensul că, atunci când o poziție dominantă este folosită în mod abuziv de una sau mai multe filiale care aparțin unei unități economice, existența acestei unități este suficientă pentru a considera că societatea-mamă este de asemenea responsabilă pentru acest abuz. Existența unei astfel de unități trebuie prezumată dacă, la momentul faptelor, cel puțin cvasitotalitatea capitalului acestor filiale era deținută direct sau indirect de societatea-mamă. Autoritatea de concurență nu este obligată să raporteze vreo probă suplimentară, cu excepția cazului în care societatea-mamă demonstrează că nu avea puterea de a defini comportamentele filialelor sale, acestea acționând în mod autonom.


    (1)  JO C 348, 19.10.2020.


    Top