1

La 11 august și la 14 octombrie 2017, ca urmare a două plângeri depuse de coaliția împotriva importurilor neechitabile de anvelope pneumatice, Comisia Europeană a inițiat o procedură antidumping și, respectiv, o procedură antisubvenții privind, fiecare, importurile în Uniunea Europeană de anumite anvelope pneumatice noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121 (denumite în continuare „produsul în cauză”) originare din Republica Populară Chineză. Aceste proceduri au fost inițiate în temeiul articolului 5 din Regulamentul (UE) 2016/1036 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 21, denumit în continuare „Regulamentul de bază antidumping”) și, respectiv, al articolului 10 din Regulamentul (UE) 2016/1037 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (JO 2016, L 176, p. 55, denumit în continuare „Regulamentul de bază antisubvenții”).

2

Anchetele privind dumpingul, subvențiile și prejudiciul aferent au vizat perioada cuprinsă între 1 iulie 2016 și 30 iunie 2017 (denumită în continuare „perioada de anchetă”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada luată în considerare”).

3

Părțile interesate, printre care se află producătorii‑exportatori chinezi vizați de procedurile antidumping și antisubvenții, precum și asociațiile reprezentative ale acestora, au fost invitate să participe la aceste anchete. Mai multe părți interesate, inclusiv reclamantele, China Rubber Industry Association (CRIA) și China Chamber of Commerce of Metals, Minerals & Chemicals Importers & Exporters (CCCMC), au prezentat observații scrise în diferitele etape ale procedurilor antidumping și antisubvenții. Unele părți interesate, inclusiv reclamantele, au participat de asemenea la audierile organizate de Comisie.

4

La 1 februarie 2018, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/163 de supunere la înregistrare a importurilor de pneuri noi și reșapate pentru autobuze sau camioane, originare din Republica Populară Chineză (JO 2018, L 30, p. 12), care a intrat în vigoare la 3 februarie 2018. Acest regulament prevede că importurile produsului în cauză originare din China sunt supuse înregistrării.

5

La 4 mai 2018, Comisia a adoptat Regulamentul (UE) 2018/683 de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de anumite tipuri de anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză, și de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163 (JO 2018, L 116, p. 8, denumit în continuare „Regulamentul antidumping provizoriu”). Acest regulament instituie o taxă antidumping provizorie asupra importurilor produsului în cauză originare din China.

6

În schimb, Comisia a decis să nu instituie măsuri provizorii în cadrul procedurii antisubvenții.

7

La 18 octombrie 2018, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1579 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de colectare definitivă a taxei provizorii impuse asupra importurilor de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză, și de abrogare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/163 (JO 2018, L 263, p. 3, denumit în continuare „Regulamentul antidumping definitiv”).

8

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul antidumping definitiv instituie o taxă antidumping definitivă asupra importurilor produsului în cauză originare din China. În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din același regulament, în versiunea sa originală, cuantumul acestei taxe antidumping a fost stabilit, în funcție de societatea care fabrică produsul, la valori cuprinse între 42,73 euro și 61,76 euro pe fiecare unitate de produs în cauză.

9

La 9 noiembrie 2018, Comisia a adoptat Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/1690 de instituire a unor taxe compensatorii definitive la importurile de anumite anvelope pneumatice, noi sau reșapate, din cauciuc, de tipul celor utilizate pentru autobuze sau camioane, cu un indice de sarcină de peste 121, originare din Republica Populară Chineză și de modificare a Regulamentului antidumping definitiv (JO 2018, L 283, p. 1, denumit în continuare „Regulamentul antisubvenții”).

10

Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul antisubvenții instituie o taxă compensatorie definitivă la importurile produsului în cauză. În conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din același regulament, cuantumul acestei taxe compensatorii a fost stabilit, în funcție de societățile care fabrică produsul, la valori cuprinse între 3,75 euro și 57,28 euro pe fiecare unitate de produs în cauză.

11

Articolul 2 punctul 1 din Regulamentul antisubvenții a modificat articolul 1 alineatele (2) și (3) din Regulamentul antidumping definitiv. Ca urmare a acestei modificări, cuantumul taxei antidumping definitive a fost redus, în funcție de societatea care fabrică produsul în cauză, la valori cuprinse între 0 și 38,98 euro pe fiecare unitate de produs.

12

Pe scurt, în Regulamentul antidumping definitiv, astfel cum a fost modificat, și în Regulamentul antisubvenții (denumite în continuare, împreună, „regulamentele atacate”), taxele antidumping și compensatorii definitive aplicabile, exprimate în euro pe fiecare unitate de produs în cauză fabricat de producătorii‑exportatori chinezi, au fost stabilite în cele din urmă după cum urmează:

23

În cauza T‑30/19, reclamantele solicită, în ultimă instanță, Tribunalului:

24

În cauza T‑72/19, reclamantele solicită, în ultimă instanță, Tribunalului:

25

În fiecare dintre cele două cauze, Comisia, susținută în esență de intervenientă, solicită Tribunalului:

52

Comisia consideră în esență că Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire nu au calitate procesuală activă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf a doua și a treia teză TFUE, întrucât, pe de o parte, regulamentele atacate nu le privesc individual și, pe de altă parte, aceste regulamente presupun măsuri de executare în ceea ce le privește.

53

Reclamantele contestă argumentația Comisiei.

54

În circumstanțele din prezentele cauze, este necesar să se examineze de la început dacă reclamantele au calitate procesuală activă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf al treilea segment de teză TFUE.

55

În această privință, trebuie amintit că, pentru ca o acțiune să fie admisibilă în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf al treilea segment de teză TFUE, trebuie îndeplinite trei condiții cumulative. Astfel, actul contestat trebuie în primul rând să aibă caracter normativ, în al doilea rând, aceasta trebuie să afecteze direct reclamanta și, în al treilea rând, să nu presupună măsuri de executare.

56

În primul rând, în ceea ce privește noțiunea de acte normative în sensul articolului 263 al patrulea paragraf al treilea segment de teză TFUE, este important de reamintit că aceasta vizează, în principiu, toate actele cu aplicabilitate generală, cu excepția actelor legislative (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci, C‑622/16 P-C‑624/16 P, EU:C:2018:873, punctele 23 și 28 și jurisprudența citată). Distincția dintre un act legislativ și un act nelegislativ se întemeiază, potrivit Tratatului FUE, pe criteriul procedurii, legislativă sau nelegislativă, care a condus la adoptarea sa (a se vedea în acest sens Hotărârea din 6 septembrie 2017, Slovacia și Ungaria/Consiliul, C‑643/15 și C‑647/15, EU:C:2017:631, punctul 58, și Ordonanța din 6 septembrie 2011, Inuit Tapiriit Kanatami și alții/Parlamentul și Consiliul, T‑18/10, EU:T:2011:419, punctul 65).

57

În speță, pe de o parte, întrucât regulamentele atacate instituie taxe antidumping și compensatorii definitive la importurile de produse fabricate de toate societățile, cu excepția celor pe care le identifică nominal, acestea au o aplicabilitate generală. Pe de altă parte, aceste regulamente nu sunt acte legislative întrucât nu au fost adoptate potrivit unei proceduri legislative ordinare sau speciale. În consecință, regulamentele menționate, în măsura în care privesc societățile Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire, sunt acte normative în sensul articolului 263 al patrulea paragraf al treilea segment de teză TFUE.

58

În al doilea rând, în ceea ce privește afectarea directă, trebuie remarcat că această condiție impune ca măsura contestată să producă în mod direct efecte asupra situației juridice a particularului și să nu lase nicio putere de apreciere destinatarilor însărcinați cu punerea sa în aplicare, aceasta având un caracter pur automat și decurgând doar din reglementarea Uniunii, fără aplicarea altor norme intermediare (a se vedea Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci, C‑622/16 P-C‑624/16 P, EU:C:2018:873, punctul 42 și jurisprudența citată).

59

Rezultă de asemenea din jurisprudență că actele privind instituirea unor taxe antidumping sau compensatorii sunt de natură să vizeze direct și individual întreprinderile care sunt atât producătoare, cât și exportatoare ale produsului în cauză, cărora le sunt imputate practicile de dumping sau de subvenționare, calitatea de exportator fiind esențială în această privință (a se vedea în acest sens Hotărârea din 28 februarie 2019, Consiliul/Growth Energy și Renewable Fuels Association, C‑465/16 P, EU:C:2019:155, punctele 73 și 74 și jurisprudența citată, și Hotărârea din 28 februarie 2019, Consiliul/Marquis Energy, C‑466/16 P, EU:C:2019:156, punctele 48 și 49 și jurisprudența citată).

60

În speță, pe de o parte, regulamentele atacate instituie taxe antidumping și compensatorii definitive asupra importurilor de produse fabricate de „toate celelalte societăți” neidentificate nominal în cuprinsul lor precum Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire.

61

Pe de altă parte, reclamantele afirmă că Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire sunt producători‑exportatori. Comisia nu contestă calitatea lor de exportatori. Într‑adevăr, Comisia, în răspunsurile la măsurile de organizare a procedurii, califică aceste societăți ca fiind producători‑exportatori.

62

Rezultă că regulamentele atacate produc efecte în mod direct asupra situației juridice a societăților Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire prin modificarea regimului comercial aplicabil importurilor produselor acestora în Uniune.

63

În plus, regulamentele atacate obligă autoritățile vamale ale statelor membre să colecteze taxele instituite, fără a le lăsa nicio marjă de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 septembrie 1997, Shanghai Bicycle/Consiliul, T‑170/94, EU:T:1997:134, punctul 41 și jurisprudența citată).

64

În aceste condiții, regulamentele atacate afectează în mod direct societățile Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire.

65

În al treilea rând, în ceea ce privește absența măsurilor de executare, trebuie reamintit că, pentru a aprecia dacă un act normativ presupune măsuri de executare, trebuie să se facă o raportare la poziția persoanei care invocă dreptul la acțiune în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf al treilea segment de teză TFUE. Așadar, nu are relevanță dacă actul în cauză presupune măsuri de executare în privința altor justițiabili (a se vedea Hotărârea din 6 noiembrie 2018, Scuola Elementare Maria Montessori/Comisia, Comisia/Scuola Elementare Maria Montessori și Comisia/Ferracci, C‑622/16 P-C‑624/16 P, EU:C:2018:873, punctul 61 și jurisprudența citată).

66

În această privință, este adevărat că sistemul vamal, astfel cum a fost instituit prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO 2013, L 269, p. 1, denumit în continuare „Codul vamal”) și în care se încadrează regulamentele atacate, prevede că perceperea taxelor prevăzute de acestea din urmă se face, în toate cazurile, pe baza măsurilor adoptate de autoritățile naționale (Hotărârea din 10 decembrie 2015, Kyocera Mita Europe/Comisia, C‑553/14 P, nepublicată, EU:C:2015:805, punctul 49). Într‑adevăr, notificarea datoriei vamale către debitor, prevăzută la articolul 102 din Codul vamal, constituie, în privința debitorului, o măsură de executare a regulamentelor atacate adoptată de autoritățile naționale (a se vedea în acest sens Ordonanța din 21 ianuarie 2014, Bricmate/Consiliul, T‑596/11, nepublicată, EU:T:2014:53, punctul 71, și Ordonanța din 14 septembrie 2021, Far Polymers și alții/Comisia, T‑722/20, nepublicată, EU:T:2021:598, punctul 66 și jurisprudența citată).

67

Cu toate acestea, este cert că taxele antidumping și compensatorii sunt plătite de importatorii produsului în cauză în Uniune, iar nu de producătorii‑exportatori (a se vedea în acest sens Hotărârea din 3 mai 2018, Distillerie Bonollo și alții/Consiliul, T‑431/12, EU:T:2018:251, punctul 62, și Concluziile avocatului general Tanchev prezentate în cauza Changmao Biochemical Engineering/Distillerie Bonollo și alții, C‑461/18 P, EU:C:2020:298, punctul 88).

68

În consecință, producătorii‑exportatori, nefiind debitori ai datoriei vamale și, prin urmare, nici destinatari ai notificării acestei datorii, nu sunt în mod normal informați cu privire la datoria menționată. În consecință, spre deosebire de importatori, aceștia nu pot exercita efectiv căile de atac prevăzute la articolul 44 din Codul vamal împotriva deciziilor adoptate de autoritățile vamale naționale. În consecință, producătorii‑exportatori ar risca să fie privați de o protecție jurisdicțională efectivă dacă nu ar dispune de o cale de atac în fața instanței Uniunii pentru a contesta legalitatea regulamentelor atacate.

69

Rezultă că, deși există măsuri de executare în privința importatorilor, sub forma unor acte ale autorităților naționale de stabilire a cuantumului taxelor antidumping și compensatorii în vederea perceperii lor (Hotărârea din 18 octombrie 2018, Rotho Blaas, C‑207/17, EU:C:2018:840, punctele 16, 17, 38 și 39, și Hotărârea din 19 septembrie 2019, Trace Sport, C‑251/18, EU:C:2019:766, punctele 18 și 31), nu există, în schimb, nicio măsură de executare în ceea ce privește producătorii‑exportatori.

70

În aceste condiții, trebuie să se considere că regulamentele atacate nu presupun măsuri de executare împotriva societăților Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire.

71

În consecință, reclamantele, în calitate de asociații reprezentative, au calitate procesuală activă, în temeiul articolului 263 al patrulea paragraf al treilea segment de teză TFUE, pentru a introduce o acțiune împotriva taxelor antidumping și compensatorii definitive impuse pentru produsele fabricate de societățile Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire.

[omissis]

98

În susținerea acțiunilor, reclamantele invocă, în fiecare cauză, șase motive.

99

Primele cinci motive sunt întemeiate, primul rând de motive, pe o analiză eronată a indicatorilor de prejudiciu, al doilea rând de motive, pe diferențe existente între anvelopele pneumatice noi și cele reșapate, al treilea rând de motive, pe erori la stabilirea efectelor asupra prețurilor și la stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului suferit de industria din Uniune, al patrulea rând de motive, pe o analiză incorectă a legăturii de cauzalitate între importurile produsului în cauză și acest prejudiciu și, al cincilea rând de motive, pe încălcarea dreptului la apărare.

100

Al șaselea motiv este întemeiat, în cauza T‑30/19, pe nelegalitatea unei ajustări la impozitele indirecte efectuate cu ocazia stabilirii marjei de dumping și, în cauza T‑72/19, pe încălcarea Regulamentului de bază antidumping.

[omissis]

104

Prin al treilea rând de motive, reclamantele susțin că, la stabilirea efectelor asupra prețurilor pe care le au importurile ce fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții, precum și la stabilirea nivelului de eliminare a prejudiciului, Comisia a încălcat, în cauza T‑30/19, articolul 3 alineatul (2) litera (a) și alineatul (3), precum și articolul 9 alineatul (4) din Regulamentul de bază antidumping și, în cauza T‑72/19, articolul 8 alineatul (1) litera (a) și alineatul (2), precum și articolul 15 alineatul (1) din Regulamentul de bază antisubvenții.

105

În special, în cadrul celui de al doilea aspect al celui de al treilea rând de motive, reclamantele susțin în esență că, pentru a calcula subcotarea prețurilor, Comisia s‑a bazat în mod eronat pe prețuri la import construite.

106

Prin intermediul unei prime critici, reclamantele susțin că, pentru calcularea subcotării prețurilor, este, în principiu, interzisă utilizarea de prețuri la import construite, și anume a unor prețuri la export construite în conformitate cu dispozițiile articolului 2 alineatul (9) din Regulamentul de bază antidumping, întrucât aceasta are la bază prețuri teoretice, iar nu prețuri reale observate și percepute de clienții din Uniune.

107

Prin intermediul unei a doua critici, reclamantele susțin că, în speță, utilizarea de prețuri la import construite nu a permis Comisiei să efectueze o comparație echitabilă, și anume la același nivel comercial, între prețul la import al produsului în cauză, pe de o parte, și prețul produsului similar al industriei din Uniune, pe de altă parte.

108

Potrivit reclamantelor, în ceea ce privește vânzările producătorilor din Uniune realizate în Uniune prin intermediul entităților de vânzări afiliate, Comisia a luat în considerare prețurile practicate de aceste entități față de primii cumpărători neafiliați, prin includerea costurilor de vânzare, administrative și generale (denumite în continuare „costurile VAG”), precum și a profitului acestor entități. În schimb, în ceea ce privește vânzările producătorilor‑exportatori chinezi realizate în Uniune prin intermediul entităților de vânzări afiliate, Comisia ar fi refuzat să ia în considerare prețurile practicate de aceste entități față de primii cumpărători neafiliați și s‑ar fi întemeiat pe prețuri la import construite, prin deducerea și, prin urmare, prin excluderea costurilor VAG și a profitului acestor entități. În consecință, în prezența aceluiași model de comercializare, Comisia ar fi calculat în mod diferit prețul la import ale produsului în cauză și prețul produsului similar din industria din Uniune și, prin urmare, nu ar fi realizat o comparație echitabilă a acestor prețuri. Procedând astfel, Comisia ar fi majorat în mod nejustificat marja de prejudiciu și ar fi viciat analiza prejudiciului și a legăturii de cauzalitate.

109

Comisia contestă argumentația reclamantelor. La rândul său, intervenienta nu formulează nicio observație cu privire la această argumentație.

110

Este necesar să se analizeze mai întâi a doua critică a celui de al doilea aspect al celui de al treilea rând de motive.

111

Trebuie reamintit că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul de bază antidumping și cu articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de bază antisubvenții, stabilirea existenței unui prejudiciu cauzat industriei din Uniune se face pe baza unor elemente de probă pozitive și presupune o examinare obiectivă, pe de o parte, a volumului importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții și a efectului acestor importuri asupra prețurilor produselor similare pe piața Uniunii și, pe de altă parte, a efectului acestor importuri asupra industriei menționate.

112

În ceea ce privește în special efectul importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții asupra prețurilor, articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul de bază antidumping și articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul de bază antisubvenții prevăd obligația de a analiza dacă a existat, în cazul acestor importuri, o subcotare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din industria din Uniune sau dacă aceste importuri au ca efect, în alt mod, diminuarea semnificativă a prețurilor sau împiedicarea în mod semnificativ a creșterii prețurilor care, altfel, s‑ar fi produs.

113

Regulamentul de bază antidumping și Regulamentul de bază antisubvenții nu conțin nicio definiție a noțiunii de subcotare a prețurilor și nu prevăd nicio metodă de calculare a acesteia (Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑301/16, EU:T:2019:234, punctul 175, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑300/16, EU:T:2019:235, punctul 238).

114

Calcularea subcotării prețului importurilor în discuție se face, în conformitate cu articolul 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de bază antidumping și cu articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de bază antisubvenții, pentru a stabili existența unui prejudiciu suferit de industria din Uniune din cauza acestor importuri. Ea este utilizată, la o scară mai largă, în vederea evaluării prejudiciului respectiv și a stabilirii marjei de prejudiciu, mai precis a nivelului de înlăturare a prejudiciului. Obligația de a efectua o examinare obiectivă a impactului importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții, consacrată la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul de bază antidumping și la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul de bază antisubvenții, impune realizarea unei comparații echitabile între prețul produsului în cauză și prețul produsului similar din industria din Uniune în cadrul vânzărilor efectuate pe teritoriul Uniunii. Pentru a garanta caracterul echitabil al acestei comparații, prețurile trebuie să fie comparate în același stadiu comercial. Astfel, o comparație efectuată între prețurile obținute în stadii comerciale diferite, cu alte cuvinte, fără a se include toate costurile aferente stadiului comercial de care este necesar să se țină seama, va conduce în mod obligatoriu la rezultate artificiale care nu permit o apreciere corectă a prejudiciului cauzat industriei din Uniune. O asemenea comparație echitabilă reprezintă o condiție a legalității calculării prejudiciului acestei industrii (Hotărârea din 17 februarie 2011, Zhejiang Xinshiji Foods și Hubei Xinshiji Foods/Consiliul, T‑122/09, nepublicată, EU:T:2011:46, punctele 79 și 85, Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑301/16, EU:T:2019:234, punctul 176, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑300/16, EU:T:2019:235, punctul 239).

115

În plus, trebuie amintit faptul că stabilirea existenței și a cuantumului unui prejudiciu adus industriei din Uniune, precum și a existenței unei legături de cauzalitate presupune aprecierea unor situații economice complexe în contextul cărora instituțiile Uniunii dispun de o largă putere de apreciere (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 septembrie 2015, Bricmate, C‑569/13, EU:C:2015:572, punctul 46 și jurisprudența citată), astfel încât, în conformitate cu jurisprudența menționată la punctele 102 și 103 de mai sus, controlul jurisdicțional al unei astfel de evaluări trebuie să fie limitat. Această largă putere de apreciere și controlul jurisdicțional limitat privesc, în principiu, și alegerea metodei de calcul al marjei de subcotare (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 16 decembrie 2011, Dashiqiao Sanqiang Refractory Materials/Consiliul, T‑423/09, EU:T:2011:764, punctul 41).

116

În considerentul (149) al Regulamentului antidumping provizoriu și în considerentul (658) al Regulamentului antisubvenții, Comisia a indicat că a stabilit subcotarea prețurilor în cursul perioadei de anchetă comparând:

117

În ceea ce privește primul termen al comparației, și anume prețurile practicate de producătorii din Uniune, Comisia a clarificat, în considerentul (178) al Regulamentului antidumping definitiv și în considerentul (685) al Regulamentului antisubvenții, natura costurilor deduse din prețurile practicate față de primul client neafiliat pentru a le ajusta la nivelul franco fabrică. Aceasta a explicat că a dedus costurile ce corespundeau următoarelor elemente: „transporturile, costurile de asigurare, manipularea, încărcarea și alte costuri asociate, ambalarea, creditul, reducerile și comisioanele”. De asemenea, aceasta a declarat că deducerile nu au vizat „prețurile de vânzare indirecte […], cercetarea și dezvoltarea, finanțele, marketingul și nici profitul”.

118

În plus, Comisia, în răspunsul scris la măsurile de organizare a procedurii, a confirmat că, în cazul comercializării unui produs similar prin intermediul entităților de vânzări afiliate producătorilor din Uniune, a luat în considerare prețurile de revânzare către primii cumpărători neafiliați practicate de aceste entități de vânzări afiliate și că nu a dedus costurile VAG și profitul entităților menționate.

119

În ceea ce privește al doilea termen al comparației, și anume prețurile producătorilor‑exportatori chinezi, Comisia, în considerentele (166)-(171) ale Regulamentului antidumping definitiv și în considerentele (673)-(678) ale Regulamentului antisubvenții, a justificat utilizarea prețurilor de import construite în cazurile în care producătorul‑exportator chinez și importatorul sunt afiliați. Prin urmare, Comisia a elaborat prețurile de import luând ca punct de plecare prețurile de revânzare către primii cumpărători neafiliați efectuată de importatorii afiliați.

120

În special, în considerentul (171) al Regulamentului antidumping definitiv și în considerentul (678) al Regulamentului antisubvenții, Comisia a explicat că, „pentru a permite o comparație echitabilă, se justific[a] deducerea costurilor VAG și a profitului din prețul de revânzare către clienții independenți, efectuată de importatorul afiliat, pentru a ajunge la un preț [la frontiera Uniunii] fiabil”.

121

Pe scurt, din toate elementele amintite la punctele 116-120 de mai sus rezultă, pe de o parte, că, în ceea ce privește prețurile producătorilor din Uniune, Comisia s‑a bazat pe prețurile de vânzare sau de revânzare către primii cumpărători neafiliați practicate direct de producătorii din Uniune sau prin intermediul entităților de vânzări afiliate acestora din urmă. În această ultimă ipoteză, prețurile produsului similar luate în considerare la calcularea subcotării includ costurile VAG, precum și profitul entităților de vânzări afiliate producătorilor din Uniune.

122

Pe de altă parte, în ceea ce privește prețurile practicate de producătorii‑exportatori chinezi, Comisia s‑a bazat pe prețurile de import reale sau construite la nivelul frontierei Uniunii. Aceste prețuri pot fi ori prețuri reale practicate de producătorii‑exportatori chinezi față de primii cumpărători neafiliați, ori prețuri de vânzare teoretice către importatorii afiliați, calculate de Comisie. În această ultimă ipoteză, prețurile produsului în cauză luate în considerare la calcularea subcotării nu includ nici costurile VAG, nici profitul entităților de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi.

123

Pe baza metodei de calcul descrise la punctele 116-122 de mai sus și astfel cum rezultă din considerentele (160) și (162) ale Regulamentului antidumping definitiv și din considerentele (659) și (667) ale Regulamentului antisubvenții, Comisia a constatat un nivel global de subcotare a prețurilor de aproximativ 21 %. De asemenea, a constatat că marja de subcotare medie ponderată varia între 18 % și 24 % raportat la cele trei categorii de anvelope pneumatice definite de regulamentele atacate în funcție de nivelul lor de calitate (18 %-20 % pentru nivelul 1 și 22 %-24 % pentru nivelurile 2 și 3).

124

În plus, în ceea ce privește producătorii‑exportatori chinezi incluși în eșantion, Comisia a precizat pentru prima dată în fața Tribunalului că marjele de subcotare au fost de 30,0 % pentru produsele fabricate de grupul Xingyuan, de 19,3 % pentru cele fabricate de grupul Giti, de 22,2 % pentru cele fabricate de grupul Aeolus și, respectiv, de 17,6 % pentru cele fabricate de grupul Hankook.

125

În speță și având în vedere cele menționate la punctele 116-122 de mai sus, trebuie remarcat faptul că, atunci când a calculat subcotarea prețurilor, Comisia a luat în considerare în mod sistematic prețurile de vânzare practicate față de primii cumpărători neafiliați, indiferent de canalele de distribuție utilizate, în ceea ce privește industria din Uniune, dar nu și în ceea ce privește producătorii‑exportatori chinezi.

126

Într‑adevăr, în cazul în care producătorii din Uniune sau producătorii‑exportatori chinezi își vând produsele prin intermediul unor entități de vânzări afiliate, Comisia s‑a bazat pe prețurile practicate de entitățile de vânzări afiliate producătorilor din Uniune și, în schimb, a înlăturat prețurile practicate de entitățile de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi în favoarea prețurilor de import construite la nivelul frontierei Uniunii.

127

Prin urmare și astfel cum subliniază reclamantele, în prezența aceluiași model de comercializare caracterizat prin recurgerea la entități de vânzări afiliate, Comisia a tratat în mod diferit vânzările producătorilor din Uniune și pe cele ale producătorilor‑exportatori chinezi, luând în considerare, pentru primii, prețurile de revânzare către primii cumpărători neafiliați și, pentru cei din urmă, prețurile de vânzare construite la nivelul frontierei Uniunii.

128

Or, în prezența unui astfel de model de distribuție, s‑a considerat că, atunci când Comisia a utilizat prețurile de vânzare către primii cumpărători neafiliați pentru produsul similar din industria din Uniune, cerința comparării unor prețuri care se situează la același stadiu comercial îi impunea să compare aceste prețuri cu prețurile de vânzare ale produsului în cauză către primii cumpărători neafiliați (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑301/16, EU:T:2019:234, punctul 183, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑300/16, EU:T:2019:235, punctul 247).

129

Într‑adevăr, trebuie să se constate că comercializarea produselor care nu este efectuată direct de producător, ci prin intermediul entităților de vânzări, implică existența unor costuri și a unei marje de profit proprii entităților respective, astfel încât prețurile practicate de acestea față de cumpărătorii neafiliați sunt în general mai mari decât prețurile practicate de producători în vânzările lor directe către astfel de cumpărători și nu pot fi asimilate, așadar, acestor din urmă prețuri (Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑301/16, EU:T:2019:234, punctul 184, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑300/16, EU:T:2019:235, punctul 248).

130

Or, în speță, Comisia a inclus în prețul produsului similar costurile VAG și profitul entităților de vânzări afiliate producătorilor din Uniune, excluzând în același timp din prețul produsului în cauză costurile și profitul corespunzătoare ale entităților de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi. Rezultă că, pentru produsul similar, Comisia a luat în considerare un preț majorat în raport cu cel al produsului în cauză și, în consecință, defavorabil producătorilor‑exportatori chinezi care au realizat toate sau o parte din vânzările lor în Uniune prin intermediul unor entități de vânzări (a se vedea prin analogie Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑301/16, EU:T:2019:234, punctul 185, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑300/16, EU:T:2019:235, punctul 249).

131

În aceste condiții, trebuie să se concluzioneze că, în prezența vânzărilor realizate prin entități de vânzări afiliate, calculul subcotării prețurilor nu a fost realizat prin efectuarea unei comparații echitabile între prețuri practicate în același stadiu comercial (a se vedea prin analogie Hotărârile din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑301/16, EU:T:2019:234, punctul 188, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑300/16, EU:T:2019:235, punctul 252).

132

Această concluzie nu este răsturnată de obiecțiile formulate de Comisie.

133

În primul rând, Comisia susține în esență că modul în care producătorii‑exportatori organizează vânzarea produselor lor în Uniune, mai precis fie direct către cumpărători neafiliați, fie prin intermediul unor entități de vânzări afiliate, precum și tipul de clienți cărora le vând produsele lor, și anume fie importatori, fie utilizatori finali, nu au nicio influență asupra modului în care se desfășoară concurența pe piață la nivelul prețurilor. Aceasta arată că, indiferent de canalul de distribuție utilizat de producătorii‑exportatori și de tipul de clienți, produsul în cauză intră în concurență cu produsul similar din industria din Uniune din momentul trecerii frontierei. În consecință, prețurile de import la frontierele Uniunii ar fi în continuare relevante și ar putea fi comparate cu prețurile de vânzare ale industriei din Uniune practicate în același stadiu comercial, fie direct (prețuri „franco fabrică”), fie prin intermediul entităților de vânzări afiliate (prețuri „franco sucursală”). Potrivit Comisiei, această abordare ar permite să se trateze identic vânzările directe (către cumpărători neafiliați) și indirecte (către entități de vânzări afiliate) ale aceluiași producător‑exportator sau ale unor producători‑exportatori diferiți care și‑au organizat în mod diferit canalele de distribuție.

134

În această privință, trebuie amintit de la bun început că prezenta critică vizează numai problema dacă, în speță, Comisia a efectuat o comparație echitabilă între prețuri practicate în același stadiu comercial. Pentru examinarea acestei critici, nu este neapărat necesar să se determine stadiul comercial la care putea sau trebuia să fie efectuată comparația prețurilor și nici să se evalueze, într‑un mod general, relevanța prețurilor de import la nivelul frontierei Uniunii și legalitatea, în termeni absoluți, a construirii anumitor prețuri în vederea calculării subcotării prețurilor. Într‑adevăr, pe de o parte, aceste întrebări sunt legate de o critică distinctă, și anume prima critică al celui de al doilea aspect al celui de al treilea rând de motive (a se vedea punctul 106 de mai sus). Pe de altă parte, indiferent de legalitatea și de relevanța stadiului comercial ales de Comisie în privința producătorilor‑exportatori sau în privința producătorilor din Uniune, comparația prețurilor efectuată de această instituție trebuie să aibă mereu un caracter echitabil și, pentru aceasta, trebuie să privească prețuri care se situează, toate, în același stadiu comercial.

135

Comisia susține însă în esență că, în ceea ce privește prețurile producătorilor‑exportatori chinezi, prețurile de import la frontierele Uniunii sunt întotdeauna relevante, indiferent dacă acestea sunt prețuri reale practicate față de cumpărători neafiliați sau prețuri construite care se presupune că sunt practicate față de entitățile de vânzări afiliate.

136

În această privință, abordarea adoptată și susținută de Comisie implică faptul că prețurile practicate de producătorii‑exportatori chinezi față de cumpărători neafiliați, pe de o parte, și prețurile practicate de aceiași producători‑exportatori chinezi față de entitățile de vânzări afiliate, pe de altă parte, se situează în același stadiu comercial. În plus, într‑un mod mai general, consecința implicită, dar necesară, a acestei abordări este că prețurile de vânzare practicate de acești producători‑exportatori față de cumpărători neafiliați, pe de o parte, și prețurile de revânzare practicate față de astfel de cumpărători de către entitățile de vânzări afiliate respectivilor producători‑exportatori, pe de altă parte, nu se situează în același stadiu comercial.

137

Admițând că abordarea în cauză este una adecvată, aceasta ar permite desigur justificarea utilizării prețurilor de import construite atunci când acești producători‑exportatori comercializează integral sau parțial produsele lor prin entități de vânzări afiliate.

138

În schimb, abordarea în cauză nu ar permite în principiu justificarea faptului că prețurile de import ale producătorilor‑exportatori chinezi, care ar fi uneori prețuri reale în cazul vânzărilor către cumpărători neafiliați, iar alteori prețuri construite în cazul vânzărilor către entități de vânzări afiliate acestor producători‑exportatori (prețuri care nu includ costurile VAG și profitul acestor entități), sunt, precum în speță, comparate în special cu prețurile de revânzare practicate față de cumpărători neafiliați de către entitățile de vânzări afiliate producătorilor din Uniune (prețuri care includ costurile VAG și profitul acestor din urmă entități). Într‑adevăr, aceste ultime prețuri s‑ar situa în mod normal într‑un stadiu comercial ulterior celui comun celorlalte prețuri reținute atât de la producătorii‑exportatori chinezi, cât și de la producătorii din Uniune.

139

În definitiv, abordarea în cauză ar fi trebuit în mod logic să determine Comisia să rețină de asemenea, ca unic stadiu comercial în ceea ce privește producătorii din Uniune, pe cel al vânzărilor producătorilor din Uniune către toți clienții lor, indiferent dacă aceștia sunt cumpărători neafiliați sau entități de vânzări afiliate acestor din urmă producători. Acest lucru ar fi presupus ca Comisia să construiască prețurile de vânzare ale producătorilor din Uniune atunci când aceștia își vând produsele unor entități de vânzări afiliate și, în consecință, ca aceasta să deducă și deci să excludă costurile VAG și profitul entităților de vânzări afiliate producătorilor din Uniune.

140

Situația ar putea fi diferită numai dacă s‑ar demonstra că entitățile de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi și, respectiv, producătorilor din Uniune joacă roluri economice diferite.

141

Or, în prezenta cauză, Comisia sugerează doar că prețurile de vânzare practicate direct de producătorii din Uniune față de primii cumpărători neafiliați (prețuri „franco fabrică”), pe de o parte, și prețurile de revânzare practicate față de astfel de cumpărători de către entitățile de vânzări afiliate acestor producători (prețuri „franco sucursală”), pe de altă parte, se află în același stadiu comercial. Aceasta nu explică cum ar putea fi valabil acest lucru, în condițiile în care, concomitent, consideră în mod implicit, dar necesar, că prețurile de vânzare practicate direct de producătorii‑exportatori chinezi față de primii cumpărători neafiliați, pe de o parte, și prețurile de revânzare practicate față de astfel de cumpărători de către entitățile de vânzări afiliate acestor producători‑exportatori, pe de altă parte, nu se situează în același stadiu comercial (a se vedea punctul 136 de mai sus).

142

Întrebată în ședință, Comisia a indicat că producătorii din Uniune și entitățile de vânzări afiliate acestora ar putea fi asimilați unor entități economice unice, întrucât aceste entități de vânzări afiliate îndeplinesc sarcini care, în mod normal, sunt îndeplinite de un departament intern de vânzări.

143

Cu toate acestea, trebuie observat că, în considerentul (105) al Regulamentului antidumping definitiv și în observațiile scrise, Comisia a mai indicat, pe de o parte, că producătorii‑exportatori chinezi și entitățile de vânzări afiliate acestora, în special în cazul grupului Hankook, constituiau entități economice unice și, pe de altă parte, că existența unor astfel de entități economice unice nu a împiedicat‑o să construiască prețurile de import.

144

În aceste condiții, Comisia nu stabilește și nici măcar nu susține că entitățile de vânzări afiliate producătorilor din Uniune și, respectiv, producătorilor‑exportatori chinezi joacă roluri economice diferite, astfel încât costurile VAG, precum și profitul acestor entități de vânzări afiliate ar trebui incluse în prețul produsului similar, dar nu în prețul produsului în cauză.

145

Rezultă că, presupunând că este adecvată, abordarea Comisiei, care constă în a lua în considerare numai prețurile de import, reale sau construite, la frontierele Uniunii, nu permite în speță să se stabilească caracterul echitabil al comparației dintre aceste prețuri și prețurile de revânzare practicate de entitățile de vânzări afiliate producătorilor din Uniune față de primii cumpărători neafiliați.

146

În al doilea rând, pentru a justifica utilizarea prețurilor la import construite la frontierele Uniunii, Comisia invocă, pe de o parte, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 217/2013 al Consiliului din 11 martie 2013 de impunere a unei taxe antidumping definitive și de percepere definitivă a taxei provizorii impuse la importurile de anumite folii de aluminiu în rulouri originare din Republica Populară Chineză (JO 2013, L 69, p. 11) [considerentele (51)-(59) ale regulamentului de punere în aplicare menționat] și, pe de altă parte, raportul unui grup special al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) privind diferendul „China – măsurile antidumping și compensatorii instituite asupra producției de pui de carne din Statele Unite ale Americii”, adoptat la 25 septembrie 2013 (WT/DS 427/R) (punctele 7.485-7.489 din raportul menționat).

147

În această privință, este suficient să se constate că, atât în Regulamentul de punere în aplicare, cât și în raportul menționat la punctul 146 de mai sus, prețurile la import construite la nivelul frontierei Uniunii au fost comparate cu prețurile de vânzare practicate de producătorii din Uniune și nu cu prețurile de revânzare practicate de entități de vânzări afiliate acestora din urmă. Prin urmare, exemplele menționate de Comisie sunt irelevante pentru soluționarea prezentelor litigii.

148

În al treilea rând, Comisia susține că situația din cauzele în care au fost pronunțate Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia (T‑301/16, EU:T:2019:234), și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia (T‑300/16, EU:T:2019:235), a fost una foarte specială, întrucât numai doi producători‑exportatori au cooperat în cadrul anchetei, iar „marea majoritate” a vânzărilor producătorului‑exportator în cauză erau realizate prin entități de vânzări afiliate. Prin urmare, această soluție nu poate fi transpusă automat în prezentele cauze, în care ponderea vânzărilor realizate prin intermediul entităților de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi este mult mai mică.

149

În această privință, trebuie remarcat, pe de o parte, că obligația de a compara prețurile în același stadiu comercial se aplică indiferent de numărul de producători‑exportatori care au cooperat și, pe de altă parte, că ea nu se aplică numai în cazul în care producătorii‑exportatori realizează „marea majoritate” a vânzărilor lor prin entități de vânzări afiliate. Rezultă că principiile enunțate în hotărârile citate la punctele 114 și 148 de mai sus rămân pe deplin aplicabile în speță.

150

În plus, trebuie observat că, potrivit datelor Comisiei, proporția vânzărilor producătorilor‑exportatori chinezi incluși în eșantion realizate prin intermediul entităților de vânzare afiliate este de 0 % pentru grupul Xingyuan, de 34 % pentru grupul Giti, de 19 % pentru grupul Aeolus și de 98,6 % pentru grupul Hankook. În plus, ca răspuns la o măsură de organizare a procedurii, Comisia a precizat că proporția vânzărilor efectuate prin entitățile de vânzare afiliate este de 46,9 % pentru eșantionul producătorilor‑exportatori chinezi luat în ansamblu și de 87 % pentru eșantionul producătorilor din Uniune luat în ansamblu. Rezultă că proporția vânzărilor realizate prin intermediul entităților de vânzări afiliate este mare, ba chiar foarte mare în ceea ce privește fiecare dintre cele două eșantioane luate în ansamblu.

151

Această situație nu pare a fi fundamental diferită de cea constatată în cauzele menționate la punctul 148 de mai sus. Într‑adevăr, în cauzele respective, Tribunalul a arătat, pe de o parte, că producătorul‑exportator în cauză efectua „majoritatea” vânzărilor sale în Uniune prin entitățile de vânzări afiliate și, pe de altă parte, că „cea mai mare parte” a vânzărilor în Uniune ale industriei din Uniune fuseseră realizate prin entitățile de vânzări afiliate celor doi producători din Uniune care au cooperat în cadrul anchetei (Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑301/16, EU:T:2019:234, punctele 184 și 185, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑300/16, EU:T:2019:235, punctul 249).

152

În aceste condiții, obiecția Comisiei, rezumată la punctul 148 de mai sus, trebuie înlăturată.

153

În consecință, este necesar să se confirme concluzia potrivit căreia Comisia nu a efectuat în mod vădit o comparație echitabilă între prețuri situate în același stadiu comercial, cel puțin în cazul în care atât produsul în cauză, cât și produsul similar sunt vândute deopotrivă prin entități de vânzări afiliate (a se vedea punctul 131 de mai sus).

154

Prin urmare, trebuie să se considere că modul în care Comisia a calculat subcotarea prețului produsului în cauză în regulamentele atacate este viciat de o eroare de drept, precum și de o eroare vădită de apreciere și, în consecință, acest calcul încalcă articolul 3 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de bază antidumping și articolul 8 alineatele (1) și (2) din Regulamentul de bază antisubvenții.

155

Pentru anularea regulamentelor atacate nu este suficient să se fi săvârșit o eroare de către Comisie în ceea ce privește metoda de calcul al marjei de subcotare a prețurilor, ci este de asemenea necesar ca această eroare să fi avut un impact asupra determinării existenței și a cuantumului prejudiciului sau asupra analizei legăturii de cauzalitate și să fi influențat astfel conținutul însuși al regulamentelor atacate (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 28 octombrie 2004, Shanghai Teraoka Electronic/Consiliul, T‑35/01, EU:T:2004:317, punctul 167, și Hotărârea din 25 octombrie 2011, Transnational Company Kazchrome și ENRC Marketing/Consiliul, T‑192/08, EU:T:2011:619, punctul 119).

156

În consecință, este necesar să se examineze în speță dacă eroarea săvârșită de Comisie a avut un impact asupra conținutului regulamentelor atacate. În scopul acestei examinări, este necesar să se distingă impactul eventual al acestei erori, în primul rând, asupra nivelului subcotării prețurilor, precum și asupra analizei prejudiciului și a legăturii de cauzalitate și, în al doilea rând, asupra marjelor de prejudiciu, precum și asupra valorii taxelor antidumping și compensatorii definitive în litigiu.

157

Comisia a susținut în observațiile scrise și în ședință că eroarea care îi este imputată, presupunând că a fost stabilită, nu a avut un impact semnificativ asupra nivelului subcotării prețurilor. Această subcotare ar rămâne semnificativă pentru marea majoritate a importurilor.

158

În primul rând, în faza duplicii, Comisia a prezentat calcule alternative ale subcotării prețurilor pentru fiecare dintre cele patru grupuri de producători‑exportatori chinezi incluși în eșantion. În aceste calcule alternative, Comisia a adăugat costurile VAG și profitul entităților de vânzări afiliate acestor producători‑exportatori. În continuare, aceasta a comparat fiecare tranzacție cu un cod al numărului de control al produsului (NCP) mai detaliat, care distinge în prezent patru tipuri de clienți, și anume, în primul rând, angrosiștii, distribuitori sau comercianți, în al doilea rând, comercianții cu amănuntul, în al treilea rând, utilizatorii și, în al patrulea rând, ceilalți clienți (cum ar fi, de exemplu, producătorii de echipamente originale, organismele de transport public și armata). Potrivit calculelor alternative ale Comisiei, subcotarea prețurilor ar fi, în realitate, ușor mai mare decât cea constatată în regulamentele atacate pentru fiecare dintre cele patru grupuri de producători‑exportatori chinezi incluși în eșantion. Astfel, subcotarea prețurilor ar crește de la 30,0 % la 32,4 % pentru grupul Xingyuan, de la 19,3 % la 23,1 % pentru grupul Giti, de la 22,2 % la 22,4 % pentru grupul Aeolus și de la 17,6 % la 19,2 % pentru grupul Hankook.

159

În această privință, trebuie remarcat că, în calculele sale alternative, Comisia nu s‑a limitat doar să adauge costurile VAG și profitul entităților de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi. Într‑adevăr, aceasta a modificat și un alt parametru prin utilizarea unui cod NCP mai detaliat care include în prezent și tipul de client. Prin urmare, Comisia a modificat metoda de calcul al subcotării prețurilor care stă la baza regulamentelor atacate. În consecință, prin luarea în considerare a calculelor alternative ale Comisiei, Tribunalul ar realiza o substituire a motivelor.

160

Or, trebuie reamintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, în cadrul unei acțiuni în anulare, Tribunalul nu poate să substituie motivarea autorului actului atacat cu propria motivare (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2016, PT Musim Mas/Consiliul, C‑468/15 P, EU:C:2016:803, punctul 64 și jurisprudența citată). Rezultă că Comisia nu poate invoca în mod valabil, în susținerea regulamentelor atacate, motive care nu sunt cuprinse în acestea și pe care nu le‑a invocat decât ulterior introducerii acțiunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 martie 1996, Farrugia/Comisia, T‑230/94, EU:T:1996:40, punctul 36 și jurisprudența citată).

161

Prin urmare, calculele alternative referitoare la subcotarea prețurilor prezentate de Comisie în faza duplicii nu pot fi luate în considerare de Tribunal pentru a aprecia impactul erorii săvârșite asupra nivelului subcotării prețurilor.

162

În al doilea rând, ca urmare a unei măsuri de organizare a procedurii, Comisia a prezentat noi calcule alternative privind subcotarea prețurilor, care s‑au limitat doar să adauge costurile VAG și profitul entităților de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi și care nu au modificat codul NCP utilizat în regulamentele atacate. Potrivit Comisiei, în urma acestor noi calcule alternative, subcotarea prețurilor rămâne stabilă la 30,0 % pentru grupul Xingyuan și ar scădea de la 19,3 % la 18,5 % pentru grupul Giti, de la 22,2 % la 16,8 % pentru grupul Aeolus și de la 17,6 % la 7,3 % pentru grupul Hankook.

163

Presupunând că aceste calcule sunt corecte (ceea ce ține de competența Comisiei să verifice în cazul în care acțiunile ar fi admise), noile calcule alternative în discuție permit evaluarea nivelurilor stabilite de subcotare a prețurilor reținute care ar fi rezultat din metoda recomandată de reclamante și care constă în integrarea costurilor VAG și a profitului entităților de vânzări afiliate atât producătorilor‑importatori chinezi, cât producătorilor din Uniune. O astfel de metodă ar fi permis o comparație echitabilă a prețurilor în cazurile în care atât produsul în cauză, cât și produsul similar sunt vândute prin entități de vânzări afiliate.

164

Rezultă din noile calcule alternative în discuție că, în cazul în care Comisia ar fi urmat metoda sugerată de reclamante, subcotarea prețurilor ar fi fost mai mică pentru trei dintre cele patru grupuri de producători‑exportatori chinezi incluse în eșantion, și anume grupurile Giti, Aeolus și Hankook. Or, în conformitate cu cifrele furnizate de Comisie privind ponderea relativă a fiecărui grup de producători‑exportatori chinezi incluși în eșantion în totalul vânzărilor la export realizate de aceste grupuri (17 % pentru grupul Xingyuan, 30 % pentru grupul Giti, 17 % pentru grupul Aeolus și 36 % pentru grupul Hankook), grupurile Giti, Aeolus și Hankook reprezintă, împreună, 83 % din totalul vânzărilor la export raportat la eșantion. În plus, diferența constatată este semnificativă pentru cel puțin două dintre aceste grupuri, și anume grupurile Aeolus și Hankook, care, împreună, reprezintă 53 % din vânzările menționate.

165

În aceste condiții și luând în considerare în special ponderea relativă a diferitelor grupuri de producători‑exportatori chinezi incluși în eșantion, rezultă că nivelul global al subcotării prețurilor în raport cu eșantionul în ansamblu ar fi fost, și el, semnificativ mai mic în cazul în care Comisia ar fi urmat metodologia recomandată de reclamante. În consecință, media ponderată a marjei de subcotare ar fi fost semnificativ mai mică decât marja de subcotare de 21 % prevăzută în regulamentele atacate (punctul 123 de mai sus).

166

În consecință, noile calcule alternative în cauză arată că eroarea comisă de Comisie a putut avea un impact asupra nivelului de subcotare a prețurilor și a condus, în speță, la o supraestimare semnificativă a acestei subcotări.

167

Într‑adevăr, reiese că, astfel cum arată Comisia, chiar și în urma noilor calcule alternative în cauză, marja de subcotare a prețurilor rămâne neschimbată pentru grupul Xingyuan și rămâne semnificativă pentru cele patru grupuri de producători‑exportatori chinezi.

168

Cu toate acestea, trebuie remarcat că Comisia a constatat existența unui prejudiciu important pentru industria din Uniune și a unei legături de cauzalitate, bazându‑se doar pe nivelul global de subcotare de 21 %, iar nu pe nivelurile individuale de subcotare ale celor patru producători‑exportatori chinezi incluși în eșantion (a se vedea punctul 123 de mai sus). Or, acest nivel global de subcotare ar fi fost semnificativ mai mic în cazul în care Comisia nu ar fi săvârșit eroarea care îi este imputată (a se vedea punctul 165 de mai sus).

169

În al treilea rând, Comisia invocă statistici referitoare la importuri, și anume statistici ale Eurostat (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene) și statistici chinezești, precum și la producția din Uniune, și anume date furnizate de producătorii din Uniune incluși în eșantion. Din aceste statistici ar reieși că diferențele dintre prețurile la importuri și prețurile industriei din Uniune sunt foarte semnificative, întrucât, în cursul perioadei luate în considerare, prețul mediu unitar al importurilor chinezești ar fi reprezentat numai între 59,08 % și 64,13 % din prețul produselor din Uniune.

170

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că, în ceea ce privește importurile din China, Comisia invocă în prezent statistici macroeconomice, iar nu statistici provenite de la producătorii‑exportatori chinezi incluși în eșantion. În plus, aceasta se bazează, atât în ceea ce privește importurile, cât și în ceea ce privește producția din Uniune, pe statistici brute, globale și neponderate, fără a lua în considerare tipurile de produse și segmentarea produsului în cauză în trei categorii. În consecință, diferitele statistici invocate de Comisie nu permit o justificare a valorii marjei de subcotare, calculată pe baza prețurilor medii ponderate de vânzare, pe segment și tip de produs, în conformitate cu metoda descrisă la punctele 116-122 de mai sus.

171

Rezultă din cele menționate anterior că încălcarea de către Comisie a obligației sale de a efectua o comparație echitabilă a prețurilor a avut un impact, chiar unul semnificativ, asupra stabilirii nivelului subcotării prețurilor.

172

Comisia susține că nu s‑a demonstrat că, în lipsa erorii, invocată de reclamante, la calcularea subcotării prețurilor, constatarea privind existența unui dumping prejudiciabil sau a unei subvenții prejudiciabile ar fi fost diferită.

173

În această privință, rezultă, pe de o parte, din considerentele (150), (217), (219) și (230) ale Regulamentului antidumping provizoriu și din considerentele (258) și (265) ale Regulamentului antidumping definitiv și, pe de altă parte, din considerentele (659), (830), (837), (839), (842) și (868) ale Regulamentului antisubvenții că, pentru a stabili existența unui prejudiciu suferit de industria din Uniune și a unei legături de cauzalitate între importurile care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții și acest prejudiciu, Comisia s‑a bazat, printre altele, pe subcotarea prețurilor. Comisia a remarcat în mai multe rânduri nivelul „semnificativ” sau „substanțial” al subcotării prețurilor. În special, în considerentul (219) al Regulamentului antidumping provizoriu și în considerentul (839) al Regulamentului antisubvenții, Comisia a indicat că această subcotare semnificativă a prețurilor a fost, alături de creșterea puternică a importurilor, unul dintre cei doi factori principali care trebuie luați în considerare la evaluarea efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping sau al unor subvenții.

174

Rezultă că Comisia a acordat o importanță decisivă subcotării prețurilor, astfel cum a fost calculată în regulamentele atacate, și că această subcotare conduce la concluzia că importurile produsului în cauză stau la originea prejudiciului suferit de industria din Uniune. Această constatare nu este răsturnată de împrejurarea, invocată de Comisie, că aceasta din urmă a luat în considerare și alți factori.

175

Trebuie adăugat că, în cadrul controlului de legalitate prevăzut la articolul 263 TFUE, nu ține de competența Tribunalului să aprecieze dacă Comisia ar fi putut de asemenea să constate existența unui dumping prejudiciabil sau a unor subvenții prejudiciabile pe baza unui nivel de subcotare a prețurilor mai mic decât cel reținut în regulamentele atacate, care este mult supraestimat.

176

În aceste împrejurări, trebuie să se concluzioneze că eroarea săvârșită de Comisie în calculul subcotării prețurilor a avut un impact asupra constatării de către Comisie a existenței unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate.

177

În observațiile scrise și în ședință, Comisia a susținut în esență că nu s‑a demonstrat că marjele de prejudiciu ar fi fost mai mici în cazul în care prețurile de import ar fi inclus costurile VAG și profitul entităților de vânzări afiliate.

178

În primul rând, Comisia insistă asupra diferenței dintre subcotarea prețurilor (undercutting) și subcotarea prețurilor orientative sau a marjei de prejudiciu (underselling), care nu ar fi fost abordată în Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia (T‑301/16, EU:T:2019:234), și în Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia (T‑300/16, EU:T:2019:235).

179

În această privință, trebuie remarcat faptul că alegerea stadiului comercial și includerea sau neincluderea costurilor VAG și a profitului entităților de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi și producătorilor din Uniune afectează nivelul prețurilor de import, precum și nivelul prețurilor industriei din Uniune. Or, astfel cum reiese în special din considerentele (254)-(256) ale Regulamentului antidumping provizoriu, calculul marjei de prejudiciu constă în compararea prețurilor la import utilizate la calcularea subcotării prețurilor, pe de o parte, cu prețurile neprejudiciabile ale produsului similar, care include un profit țintă ce reflectă condițiile normale ale pieței, pe de altă parte. În consecință, o eroare privind stadiul comercial la care se efectuează comparația prețurilor poate avea un impact atât asupra calculului subcotării prețurilor, cât și asupra calculului marjei de prejudiciu.

180

În plus, contrar celor susținute de Comisie, Tribunalul a abordat într‑adevăr chestiunea marjei de prejudiciu în hotărârile citate la punctul 178 de mai sus, afirmând că nu poate fi exclus ca marja prejudiciului cauzat industriei din Uniune să fi fost stabilită la un nivel inferior celui al marjei de dumping dacă subcotarea prețului ar fi fost calculată corect (Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑301/16, EU:T:2019:234, punctul 194, și Hotărârea din 10 aprilie 2019, Jindal Saw și Jindal Saw Italia/Comisia, T‑300/16, EU:T:2019:235, punctul 258).

181

În al doilea rând, în faza duplicii, Comisia a recalculat marjele de prejudiciu potrivit acelorași metode ca cele utilizate pentru recalcularea subcotării prețurilor (a se vedea punctul 158 de mai sus). Potrivit acestor calcule alternative, marjele de prejudiciu ar fi în realitate chiar mai ridicate decât cele reținute în regulamentele atacate pentru fiecare dintre grupurile de producători‑exportatori chinezi incluse în eșantion. Într‑adevăr, ca urmare a calculelor alternative menționate, marjele de prejudiciu ar crește de la 55,1 % la 60,8 % pentru grupul Xingyuan, de la 29,6 % la 36,8 % pentru grupul Giti, de la 37,3 % la 40,2 % pentru grupul Aeolus și de la 23,4 % la 29,6 % pentru grupul Hankook.

182

În această privință, este suficient să se constate că, din aceleași motive precum cele menționate la punctele 159-161 de mai sus în ceea ce privește calculele alternative privind subcotarea prețurilor, calculele alternative privind marja de prejudiciu prezentate de Comisie în faza duplicii nu pot fi luate în considerare de Tribunal fără a se realiza o substituire a motivelor.

183

În al treilea rând, în urma unei măsuri de organizare a procedurii, Comisia a efectuat noi calcule alternative privind marja de prejudiciu potrivit acelorași metode precum cele utilizate pentru noile calcule alternative privind subcotarea prețurilor, și anume fără a modifica codul NCP utilizat în regulamentele atacate (punctul 162 de mai sus). În urma acestor noi calcule alternative, marja de prejudiciu ar rămâne stabilă la 55,1 % pentru grupul Xingyuan și ar scădea de la 29,6 % la 28,5 % pentru grupul Giti, de la 37,3 % la 29,8 % pentru grupul Aeolus și de la 23,4 % la 10,3 % pentru grupul Hankook.

184

Presupunând că aceste calcule sunt corecte (aspect a cărui verificare ține de competența Comisiei dacă ar fi admise acțiunile), noile calcule alternative în cauză permit evaluarea marjelor de prejudiciu care ar fi fost reținute de Comisie în cazul în care ar fi urmat metoda recomandată de reclamante și ar fi luat în considerare costurile VAG și profitul entităților de vânzări afiliate producătorilor‑exportatori chinezi.

185

În această privință, trebuie deosebite trei situații.

186

În primul rând, marja de prejudiciu ar fi fost mai redusă pentru trei din cele patru grupuri de producători‑exportatori chinezi incluși în eșantion, și anume grupurile Giti, Aeolus și Hankook. În plus, diferența constatată ar fi fost semnificativă pentru cel puțin două dintre aceste grupuri, și anume grupurile Aeolus și Hankook.

187

În al doilea rând, având în vedere în special ponderea relativă a diferitelor grupuri de producători‑exportatori chinezi incluși în eșantion, rezultă că marja de prejudiciu cu privire la eșantion luat în ansamblul său ar fi fost, de asemenea, semnificativ mai redusă în cazul în care Comisia ar fi urmat metoda recomandată de reclamante. Prin urmare, marja medie ponderată de prejudiciu ar fi fost mult inferioară celei de 32,39 % reținute în regulamentele atacate. Or, astfel cum reiese din tabelul 11 din Regulamentul antidumping definitiv și din tabelul din considerentul (933) al Regulamentului antisubvenții, această din urmă marjă de prejudiciu a fost cea reținută pentru producătorii‑exportatori chinezi enumerați în anexele I și II la regulamentele atacate, care au cooperat la ancheta antidumping sau la ancheta antisubvenții, după caz.

188

În aceste condiții, noile calcule alternative în cauză arată că eroarea săvârșită de Comisie a determinat‑o să supraestimeze marjele de prejudiciu reținute pentru toți producătorii‑exportatori enumerați la punctul 28 de mai sus, care fie fac parte din grupurile Giti, Aeolus și Hankook, fie sunt enumerați în anexele I și II la regulamentele atacate. Această constatare nu este răsturnată de împrejurarea, evocată de Comisie, că, inclusiv după aceste noi calcule alternative, marja de prejudiciu ar rămâne semnificativă în ceea ce privește fiecare dintre grupurile de producători‑exportatori chinezi.

189

În al treilea rând, potrivit noilor calcule alternative în cauză, marja de prejudiciu ar rămâne neschimbată la 55,1 % pentru grupul Xingyuan. Or, după cum reiese din tabelul 11 din Regulamentul antidumping definitiv și din tabelul prevăzut în considerentul (933) al Regulamentului antisubvenții, tocmai această marjă de prejudiciu, cea mai ridicată constatată în rândul producătorilor‑exportatori chinezi incluși în eșantion, este cea care a fost aplicată producătorilor‑exportatori chinezi care nu au cooperat la ancheta antidumping sau la ancheta antisubvenții, după caz. În practică, această marjă de prejudiciu reziduală de exact 55,07 % se aplică „tuturor celorlalte societăți” neidentificate nominal în regulamentele atacate și în special societăților Weifang Yuelong Rubber și Hefei Wanli Tire. Aceasta se aplică și în cazul grupului Zhongce Rubber Group numai în cadrul procedurii antisubvenții, întrucât această societate este menționată în anexa II la Regulamentul antisubvenții.

190

Cu toate acestea, trebuie observat că noile calcule alternative în cauză permit numai neutralizarea efectelor erorii constând în compararea prețurilor de vânzare de import construite la nivelul frontierei Uniunii, pe de o parte, cu prețurile de revânzare practicate de entitățile de vânzări afiliate producătorilor din Uniune, pe de altă parte. În schimb, acestea nu permit neutralizarea eventualelor efecte ale erorii constând în compararea prețurilor de vânzare reale practicate direct către clienții din Uniune de către producătorii‑exportatori chinezi, pe de o parte, cu prețurile de revânzare practicate de entități de vânzări afiliate producătorilor din Uniune, pe de altă parte. Or, această din urmă comparație este de asemenea unul dintre elementele constitutive ale lipsei unei comparații echitabile între prețuri situate în același stadiu comercial (a se vedea punctele 138 și 145 de mai sus).

191

În aceste condiții, nu se poate exclude în totalitate faptul că, în cazul în care Comisia ar fi efectuat o comparație echitabilă între prețuri situate în același stadiu comercial, aceasta ar fi reținut pentru grupul Xingyuan și, în consecință, pentru cele trei societăți menționate la punctul 189 de mai sus o marjă de prejudiciu mai mică decât marja de 55,07 % reținută în regulamentele atacate.

192

Prin urmare, trebuie să se considere că încălcarea de către Comisie a obligației sale de a efectua o comparație echitabilă a prețurilor a avut sau a putut să aibă un impact asupra stabilirii marjelor de prejudiciu pentru toți producătorii‑exportatori chinezi, indiferent dacă aceștia au fost sau nu identificați în regulamentele atacate.

193

În observațiile scrise, Comisia face referire la „regula taxei mai mici”. În special, în cauza T‑72/19, aceasta susține că argumentația reclamantelor este complet inoperantă, întrucât, în conformitate cu această regulă, nivelul taxelor compensatorii definitive a fost stabilit în funcție de valoarea subvențiilor constatate, iar nu în funcție de marja de prejudiciu.

194

În această privință, trebuie reamintit că, potrivit articolului 9 alineatul (4) al doilea paragraf din Regulamentul de bază antidumping, valoarea taxei antidumping definitive nu depășește marja de dumping stabilită, dar ar trebui să fie mai mică decât această marjă în cazul în care această taxă mai mică ar fi suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei din Uniune. De asemenea, potrivit articolului 15 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul de bază antisubvenții, valoarea unei taxe compensatorii nu trebuie să depășească valoarea totală a subvenției pasibile de măsuri compensatorii stabilită, ci ar trebui să fie inferioară acestei valori în cazul în care această valoare mai mică este suficientă pentru a elimina prejudiciul adus industriei din Uniune.

195

Rezultă de aici că, în cazul în care Comisia stabilește atât o taxă antidumping, cât și o taxă compensatorie, aceste două taxe nu pot depăși, alternativ sau cumulativ, nivelul marjei de prejudiciu (a se vedea în acest sens Hotărârea din 11 septembrie 2014, Gold East Paper și Gold Huasheng Paper/Consiliul, T‑444/11, EU:T:2014:773, punctul 217).

196

În speță, reiese din tabelul 11 din Regulamentul antidumping definitiv și din tabelul prevăzut în considerentul (933) al Regulamentului antisubvenții că, pentru toți producătorii‑exportatori chinezi, marja de prejudiciu (care variază între 23,41 % și 55,07 %) a fost stabilită la un nivel inferior marjei de dumping (care variază între 56,8 % și 106,7 %), dar superior marjei de subvenție (care variază între 2,06 % și 51,08 %). În aceste condiții și astfel cum rezultă din considerentul (929) al Regulamentului antisubvenții, Comisia a decis să impună, pe de o parte, o taxă compensatorie definitivă la nivelul valorilor definitive stabilite pentru subvențiile care pot face obiectul unor măsuri compensatorii și, pe de altă parte, o taxă antidumping definitivă până la nivelul de eliminare a prejudiciului, fără a‑l depăși. Cu toate acestea, nu a fost stabilită nicio taxă antidumping definitivă în ceea ce privește producătorii‑exportatori enumerați în anexa II la regulamentele atacate, cum este Zhongce Rubber Group (punctul 78 de mai sus), pentru care marja de prejudiciu reținută este mai mică în cadrul procedurii antidumping (32,39 %) decât în cadrul procedurii antisubvenții (55,07 %).

197

În primul rând, rezultă că, pentru producătorii‑exportatori chinezi, identificați sau nu în regulamentele atacate, cu excepția celor enumerați în anexele II la aceste regulamente, nivelul cumulat al taxei antidumping definitive și al taxei compensatorii definitive este egal cu marja de prejudiciu. În consecință, în conformitate cu „regula taxei mai mici” consacrată de dispozițiile menționate la punctul 194 de mai sus și de jurisprudența menționată la punctul 195 de mai sus, orice eroare care afectează calculul marjei de prejudiciu are un impact asupra legalității valorii totale cumulate a taxelor antidumping și compensatorii definitive instituite asupra produselor fabricate de producătorii‑exportatori menționați. Or, astfel cum s‑a arătat la punctul 192 de mai sus, metoda de comparare a prețurilor utilizată de Comisie a denaturat calculul marjei de prejudiciu pentru toți producătorii‑exportatori chinezi, indiferent dacă au fost sau nu identificați în regulamentele menționate.

198

În al doilea rând, în ceea ce privește producătorii‑exportatori enumerați în anexele II la regulamentele atacate, cum este Zhongce Rubber Group, este adevărat că aceștia au fost supuși doar la plata unei taxe compensatorii definitive al cărei nivel (51,08 %) este inferior marjei de prejudiciu a acestora în cadrul procedurii antisubvenții (55,07 %). Cu toate acestea, având în vedere mai ales diferența mică existentă între nivelul acestei taxe compensatorii definitive și marja de prejudiciu respectivă, nu se poate exclude faptul că, în cazul în care marja de prejudiciu menționată ar fi fost calculată corect, aceasta ar fi fost stabilită la un nivel inferior celui al marjei de subvenție.

199

În consecință, trebuie să se concluzioneze că încălcarea de către Comisie a obligației sale de a efectua o comparație echitabilă a prețurilor a avut un impact asupra valorii totale cumulate a taxelor antidumping și compensatorii definitive pentru toți producătorii‑exportatori chinezi, indiferent dacă au fost sau nu identificați în regulamentele atacate.

200

Rezultă din cele ce precedă că eroarea constatată în calculul subcotării prețurilor a avut un impact, pe de o parte, asupra analizei Comisiei cu privire la existența unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate și, pe de altă parte, asupra calculelor sale cu privire la valoarea taxelor antidumping și compensatorii definitive. Rezultă că această eroare este de natură să afecteze legalitatea regulamentelor atacate.

201

În consecință, a doua critică a celui de al doilea aspect al celui de al treilea rând de motive este fondată și trebuie admisă.

202

Admiterea celei de a doua critici a celui de al doilea aspect al celui de al treilea rând de motive este, în sine, de natură să justifice anularea regulamentelor atacate în măsura în care acestea instituie taxe antidumping și compensatorii definitive la importurile de produse fabricate de producătorii‑exportatori enumerați la punctul 28 de mai sus, sub rezerva inadmisibilității constatate la punctul 82 de mai sus.

203

Cu toate acestea, Comisia solicită Tribunalului, în cazul în care ar admite prezenta critică, să anuleze regulamentele atacate numai în măsura în care taxele antidumping și compensatorii definitive în litigiu au fost stabilite la un nivel mai ridicat decât marja de prejudiciu ce rezultă din noile calcule alternative efectuate de Comisie.

204

În această privință, în primul rând, este necesar să se constate că eroarea săvârșită de Comisie la calcularea subcotării prețurilor a avut un impact asupra analizei sale cu privire la însăși existența prejudiciului, precum și a legăturii de cauzalitate (a se vedea punctele 176 și 200 de mai sus), astfel încât aceasta trebuie sancționată prin anularea în totalitate a taxelor antidumping și compensatorii definitive în litigiu.

205

În al doilea rând, nu s‑a stabilit pe baza probelor din dosar că noile calcule alternative efectuate de Comisie sunt suficiente pentru a neutraliza pe deplin eroarea săvârșită (a se vedea punctele 190 și 191 de mai sus). Rezultă că aceste calcule nu permit să se determine cu exactitate în ce măsură taxele antidumping și compensatorii definitive în litigiu ar rămâne parțial fondate.

206

În al treilea rând, alegerea stadiului comercial relevant pentru a efectua o comparație echitabilă a prețurilor reprezintă o etapă prealabilă indispensabilă pentru calcularea subcotării prețurilor, a marjei de prejudiciu, precum și a nivelului taxei antidumping sau compensatorii aplicabile. Rezultă că modificarea stadiului comercial pe care Comisia s‑a bazat pentru a efectua o comparație echitabilă a prețurilor ar echivala cu o substituire a motivelor și ar afecta însăși substanța regulamentelor atacate. În consecință, nu pot fi menținute, nici măcar în parte, taxele antidumping și compensatorii definitive în litigiu pentru motivul că valoarea lor ar fi parțial fondată (a se vedea în acest sens și prin analogie Hotărârea din 15 septembrie 2016, Unitec Bio/Consiliul, T‑111/14, EU:T:2016:505, punctul 76).

207

Prin urmare, admiterea celei de a doua critici al celui de al doilea aspect al celui de al treilea rând de motive este de natură să conducă la anularea în totalitate a valorii taxelor antidumping și compensatorii definitive în litigiu, întrucât aceste taxe sunt contestate prin concluzii admisibile (a se vedea punctul 202 de mai sus).

[omissis]

278

Rezultă din toate cele ce precedă că:

[omissis]

Pentru aceste motive,

TRIBUNALUL (Camera a zecea extinsă)

declară și hotărăște: