6.11.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 374/19

1.

Este conformă cu articolul 4 din Directiva 2012/13/UE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (denumită în continuare „Directiva 2012/13/UE”), cu articolul 8 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE, cu dreptul la libertate și la siguranță prevăzut la articolul 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), cu dreptul la apărare prevăzut la articolul 48 alineatul (2) din cartă și cu dreptul la un proces echitabil prevăzut la articolul 47 din cartă împrejurarea că autoritățile naționale nu comunică în formă scrisă persoanei reținute, în perioada de detenție, toate (adică în mod complet) informațiile menționate la articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE (în special dreptul de acces la materialele cauzei) și nici nu permit contestarea unei astfel de omisiuni a informațiilor potrivit articolului 8 alineatul (2) din Directiva 2012/13/UE? În cazul unui răspuns negativ la această întrebare, o asemenea încălcare a dreptului Uniunii Europene influențează, în oricare etapă a procedurii penale, legalitatea privării de libertate personală prin reținerea și arestarea preventivă, precum și prin prelungirea arestării preventive înseși, ținând seama de articolul 6 din cartă și de articolul 5 paragraful 1 litera c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale? Pentru a răspunde la întrebările precedente, este relevant faptul că persoana reținută a fost acuzată de săvârșirea unei infracțiuni grave, pentru care reglementarea națională prevede o pedeapsă privativă de libertate cu o durată minimă de 15 ani?

2.

Este compatibilă cu articolul 4 din Decizia-cadru 2004/757/JAI (2) a Consiliului din 25 octombrie 2004 de stabilire a dispozițiilor minime privind elementele constitutive ale infracțiunilor și sancțiunile aplicabile în domeniul traficului ilicit de droguri, cu principiul cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu articolele 82 și 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, cu dreptul la un proces echitabil statuat la articolul 47 din cartă, cu principiul proporționalității pedepselor consacrat la articolul 49 alineatul (3) din cartă și cu principiile proporționalității, unității, eficacității și supremației dreptului Uniunii o dispoziție națională precum articolul 172 alineatul 3 din Codul penal slovac, care sancționează traficul ilicit de droguri, care nu permite instanței să aplice o pedeapsă privativă de libertate mai mică de 15 ani, fără posibilitatea de a ține seama de principiul individualizării pedepselor? Pentru a răspunde la această întrebare, este relevant faptul că traficul ilicit de droguri nu a fost săvârșit de o organizație criminală în sensul dreptului Uniunii Europene? Noțiunea de organizație criminală în sensul dispozițiilor articolului 1 din Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate are un domeniu de aplicare autonom în lumina jurisprudenței constante a Curții de Justiție referitoare la condițiile pentru aplicarea uniformă a dreptului Uniunii?