22.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 161/10

1)

Atunci când un stat membru nu a adoptat inițial, după intrarea în vigoare a Directivei 2003/96/CE din 27 octombrie 2003 (1), nicio dispoziție prin care să creeze o acciză pe consumul de electricitate, ci a menținut o taxă indirectă creată anterior care se aplică acestui consum, precum și taxe locale:

2)

Trebuie să se considere că o contribuție bazată pe consumul de electricitate care generează venituri alocate atât finanțării unor cheltuieli legate de producția de electricitate din surse regenerabile și de cogenerare, cât și punerii în aplicare a unei egalizări tarifare geografice și a unei reduceri a prețului electricității pentru gospodăriile aflate într-o situație precară, urmărește scopuri specifice în sensul dispozițiilor articolului 3 alineatul (2) din Directiva din 25 februarie 1992, reluate la articolul 1 alineatul (2) din Directiva din 16 decembrie 2008 (3)?

3)

În ipoteza în care numai unele dintre scopurile urmărite ar putea fi calificate drept specifice în sensul acestor dispoziții, contribuabilii pot solicita totuși rambursarea totală a contribuției în litigiu sau numai o rambursare parțială, în funcție de partea pe care o reprezintă, în totalul cheltuielilor pe care le finanțează, cheltuielile care nu ar corespunde unui scop specific?

4)

În ipoteza în care, în funcție de răspunsul dat la întrebările anterioare, regimul contribuției la serviciul public de electricitate este, în tot sau în parte, incompatibil cu normele privind impozitarea electricității prevăzute de dreptul Uniunii, articolul 18 alineatul (10) al doilea paragraf din Directiva din 27 octombrie 2003 trebuie interpretat în sensul că, până la 1 ianuarie 2009, respectarea ratelor minime de impozitare prevăzute de această directivă constituie, dintre normele privind impozitarea electricității prevăzute de dreptul Uniunii, singura obligație care se impune Franței?