Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62017CA0054

    Cauza C-54/17 și C-55/17: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato/Wind Tre SpA, fostă Wind Telecomunicazioni SpA (C-54/17), Vodafone Italia SpA, fostă Vodafone Omnitel NV (C-55/17) (Trimitere preliminară – Protecția consumatorilor – Directiva 2005/29/CE – Practici comerciale neloiale – Articolul 3 alineatul (4) – Domeniu de aplicare – Articolele 5, 8 și 9 – Practici comerciale agresive – Anexa I punctul 29 – Practici comerciale agresive în orice situație – Vânzare nesolicitată – Directiva 2002/21/CE – Directiva 2002/22/CE – Servicii de telecomunicații – Vânzare de carduri SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) care includ anumite servicii preinstalate și activate în prealabil – Lipsa informării prealabile a consumatorilor)

    JO C 408, 12.11.2018, p. 12–13 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    12.11.2018   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 408/12


    Hotărârea Curții (Camera a doua) din 13 septembrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato/Wind Tre SpA, fostă Wind Telecomunicazioni SpA (C-54/17), Vodafone Italia SpA, fostă Vodafone Omnitel NV (C-55/17)

    (Cauza C-54/17 și C-55/17) (1)

    ((Trimitere preliminară - Protecția consumatorilor - Directiva 2005/29/CE - Practici comerciale neloiale - Articolul 3 alineatul (4) - Domeniu de aplicare - Articolele 5, 8 și 9 - Practici comerciale agresive - Anexa I punctul 29 - Practici comerciale agresive în orice situație - Vânzare nesolicitată - Directiva 2002/21/CE - Directiva 2002/22/CE - Servicii de telecomunicații - Vânzare de carduri SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) care includ anumite servicii preinstalate și activate în prealabil - Lipsa informării prealabile a consumatorilor))

    (2018/C 408/13)

    Limba de procedură: italiana

    Instanța de trimitere

    Consiglio di Stato

    Părțile din procedura principală

    Apelantă: Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato

    Intimată: Wind Tre SpA, fostă Wind Telecomunicazioni SpA (C-54/17), Vodafone Italia SpA, fostă Vodafone Omnitel NV (C-55/17)

    cu participarea: Autorità per le Garanzie nelle Comunicazioni (C-54/17), Altroconsumo, Vito Rizzo (C-54/17), Telecom Italia SpA

    Dispozitivul

    1)

    Noțiunea „vânzare nesolicitată”, în sensul punctului 29 din anexa I la Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”), trebuie interpretată în sensul că, sub rezerva verificărilor care urmează a fi efectuate de instanța de trimitere, aceasta include comportamente precum cele în discuție în litigiul principal, care constau, pentru un operator de telecomunicații, în comercializarea de carduri SIM (Subscriber Identity Module, modul de identificare a abonatului) pe care sunt preinstalate și activate în prealabil anumite servicii, precum navigarea pe internet și mesageria vocală, fără ca respectivul consumator să fi fost informat în prealabil și în mod adecvat despre această preinstalare și activare prealabilă și nici despre costurile acestor servicii.

    2)

    Articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2005/29 trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia un comportament ce constituie o vânzare nesolicitată, în sensul punctului 29 din anexa I la Directiva 2005/29, precum cele în discuție în litigiul principal, trebuie apreciat din prisma dispozițiilor acestei directive, cu consecința că, potrivit acestei reglementări, autoritatea națională de reglementare, în sensul Directivei 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/140/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009, nu este competentă să sancționeze un asemenea comportament.


    (1)  JO C 239, 24.7.2017.


    Top