1)

Articolul 191 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și dispozițiile Directivei 2004/35/CE (1) privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului se opun unei reglementări naționale care – mergând dincolo de principiul „poluatorul plătește” – permite autorității administrative pentru protecția mediului să atribuie răspunderea pentru repararea daunelor aduse mediului într-o formă specifică proprietarului, fără a fi necesar să se stabilească în prealabil, în ceea ce privește fondul, existența unei legături de cauzalitate între conduita acestei persoane (societate comercială) și evenimentul care se află la originea poluării?

2)

În cazul unui răspuns negativ la prima întrebare și dacă se consideră, în ceea ce privește contaminarea aerului, că nu se impune repararea daunelor aduse mediului, se poate justifica aplicarea unei amenzi în domeniul protecției calității aerului, invocând reglementările mai stricte ale statelor membre, prevăzute la articolul 16 din Directiva 2004/35/CE și la articolul 193 TFUE, sau nici aceste reglementări mai stricte nu pot da naștere aplicării unei amenzi care are un scop exclusiv sancționator proprietarului care nu este responsabil pentru contaminare?