16.11.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 381/19

—

anularea în integralitate a Deciziei C (2013) 1501 def. a Comisiei din 20 martie 2013 privind măsurile SA.23425 puse în aplicare de Italia în anii 2004 și 2009 în favoarea SACE BT S.p.A.;

—

cu titlu subsidiar, anularea în parte, în mod limitat a motivului/motivelor admis(e);

—

obligarea Comisiei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură, inclusiv a cheltuielilor efectuate în procedura privind măsurile provizorii T-305/13 R.

—

Hotărârea atacată se întemeiază pe principiul următor: faptul că operațiunea în litigiu urmărește interesele întreprinderii publice, care coincid cu un obiectiv de interes general, nu înseamnă în mod necesar că întreprinderea menționată a putut adopta decizia sa fără să țină cont de cerințele autorităților publice. Potrivit Tribunalului, nimic nu se opune ca statul să impună unei întreprinderi publice să efectueze o operațiune de tip antreprenorial care, chiar ipotetic conformă cu criteriul investitorului privat într-o economie de piață, ar rămâne în orice caz imputabilă statutului. Prin urmare, Comisia nu ar fi obligată, pentru a îndeplini criteriul imputabilității, să demonstreze că comportamentul întreprinderii publice ar fi fost diferit dacă ar fi acționat în mod autonom. Printr-un astfel de raționament, Tribunalul s-a îndepărtat de la principiile stabilite în Hotărârea Stardust Marine. Din hotărârea atacată rezultă că simplul fapt că o întreprindere publică este controlată de stat și se supune unui regim special în termeni de organizare a fi suficient, în sine, să se concluzioneze că autoritățile publice sunt încă și în orice caz implicate în adoptarea deciziilor de intervenție în favoarea filialelor întreprinderii publice menționate. Prin urmare, în speță, posibilitatea de a imputa statutului ar fi putut fi exclusă doar dacă s-ar fi demonstrat că consiliul de administrație al societății mamă a adoptat o decizie cu un conținut care nu permite, în paralel, urmărirea inclusiv a unor interese generale. În speță, o astfel de decizie ar fi putut lua doar forma lichidării SACE BT, în raport cu care de altfel, prin definiție, Comisia nu ar fi obiectat. Dacă în schimb măsura adoptată de întreprinderea publică putea în teorie să corespundă și unui obiectiv de interes general sau putea fi adoptată ținând cont de acest interes, ar trebui să se prezume că consiliul de administrație a acționat în acest sens întrucât nu avea posibilitatea de a decide fără a ține cont de cerințele autorităților publice și nu se poate permite și nici nu este posibil să se dovedească contrariul.

—

Indiciile generale utilizate în materia imputabilității de către Comisie și aprobate de Tribunal nu țin cont de gradul de autonomie cu care consiliul de administrație al SACE S.p.A. exercita și continuă să exercite gestionarea întreprinderii: și aceasta nu doar dacă indiciile menționate sunt considerate independente unele de altele, ci și dacă sunt considerate în ansamblu. Astfel de indicii nu permit să se demonstreze altceva decât faptul că în 2009, statul italian controla SACE S.p.A. în calitate de proprietar al întregului acționariat. În Hotărârea Stardust Marine, s-a stabilit totuși că indiciile utilizate în vederea demonstrării implicării statului trebuie să fie strâns legate de măsurile în cauză, având în vedere întinderea și conținutul lor, precum și condițiile pe care le includ. În hotărârea atacată s-a admis în mod expres că indiciile imputabilității utilizate în decizie – cu excepția unuia, toate ținând de activitățile SACE în domeniul asigurării împotriva riscurilor nelegate de piață, sector în care SACE BT nu este prezent – privesc dimpotrivă contextul general în care SACE S.p.A. își desfășoară activitatea, iar nu împrejurările care caracterizează prezenta cauză și contextul în care măsurile atacate au fost adoptate. În pofida acestui fapt, Tribunalul a omis să declare că astfel de indicii, prin natura lor, nu sunt potrivite pentru a fonda direct prezumția implicării concrete a statului în adoptarea măsurilor în cauză. Procedând astfel, Tribunalul s-a focalizat, în cadrul examinării imputabilității, pe ansamblul raporturilor dintre stat și întreprinderile care sunt organizate după modelul întreprinderilor publice, calificate expres de lege drept societăți pe acțiuni, în ordinea juridică italiană, care lipsesc astfel de orice relevanță obiectul specific, natura specifică și conținutul specific al măsurilor în cauză, precum și motivațiile concrete care susțin adoptarea lor. În realitate, indicii utilizați de comisie indică faptul că este foarte improbabil să fi existat o implicare a statului în adoptarea măsurilor atacate.

—

În schimb, în analiza sa privind cerința imputabilității, Tribunalul a ignorat împrejurarea necontestată că potrivit legii, MEF nu poate asigura nici conducerea, nici coordonarea societăților cu participare publică, astfel cum a invocat SACE în acțiune, invocând dispoziții relevante. În plus, Tribunalul a săvârșit o eroare aplicând principiul potrivit căruia legalitatea unei decizii în materie de ajutoare de stat trebuie apreciată în lumina informațiilor de care putea dispune Comisia când a adoptat decizia respectivă, având în vedere cele două scrisori din partea MEF către SACE S.p.A., depuse de guvernul italian în anexa la memoriul în intervenție al Italiei. Astfel, aceste scrisori doar confirmă principiul autonomiei de gestionare care caracterizează raportul dintre MEF/SACE S.p.A., care era cunoscut de Comisie, întrucât guvernul italian explicase în mai multe rânduri Comisiei în cursul procedurii formale de examinare inițiate conform articolului 108 alineatul (2) TFUE. Aceste două documente nu au fost invocate, așadar, decât pentru a confirma ceea ce fusese deja invocat și nu includeau nicio modificare semnificativă a elementelor esențiale ale măsurilor în cauză.

—

Tribunalul, demonstrând, cum a fost și cazul Comisiei, o cunoaștere și o înțelegere limitate ale dinamicii sectorului asigurărilor, în ceea ce privește în special reasigurarea pentru excedent de daună, a săvârșit erori grave și vădite, constatând fapte a căror inexactitate materială rezultă din documente depuse la dosar. Expunerea la risc a reasigurătorului pentru excedent de daună nu crește atunci când participarea reasigurătorului este foarte importantă: astfel, o cotă mai mare de participare la excedentul de daună corespunde unui comision încasat proporțional. În plus, pentru reasigurător, riscul nu este mai mare atunci când cedentul are dificultăți financiare, întrucât în cadrul unui astfel de contract de asigurare pentru excedent de daună, riscul de pierdere principal pentru reasigurător nu este legat de dificultățile societății cedente, ci de riscul de insolvabilitate al dobânditorilor asigurați. Putem menționa în plus că riscul de faliment al societății cedente SACE BT, chiar în cazul unor dificultăți financiare, era total inexistent, întrucât plata către societatea mamă a comisionului în vederea încheierii contractului de reasigurare era efectuată printr-o plată unică în prealabil, astfel încât în lipsa unei plăți, acoperirea reasigurării nu ar fi fost pur și simplu activată. Contractul de asigurare pentru excedent de daună nu privea doar 25 % din riscurile reasigurate de SACE BT și prin urmare este greșit să se considere că un al doilea contract, care prevede un comision suplimentar, ar fi putut fi negociat cu SACE S.p.A. în ceea ce privește soldul asigurării, după cum s-a invocat în hotărâre. În sfârșit, Tribunalul a interpretat greșit argumentul potrivit căruia – întrucât SACE S.p.A. nu este parte în contract și astfel nu este vizată de reasigurarea riscurilor decât din 5 iunie 2009, chiar dacă ea a primit ca remunerație un comision calculat pe bază anuală – societatea a beneficiat, în fapt, de o majorare implicită de 5/12 a nivelului comisionului încasat în raport cu cel al comisionului plătit de SACE BT reasigurătorilor privați, în considerarea perioadei de riscuri deja terminată fără să se fi produs nicio daună. Întrucât aceste circumstanțe reies din decizia atacată, Tribunalul a săvârșit o eroare de drept afirmând că acestea nu au fost aduse la cunoștința Comisiei în cursul procedurii administrative. Sace s-a limitat să formuleze – în contextul și cu titlu de completare a celui de al doilea motiv de recurs – un argument care demonstrează o nouă lipsă a unei cerințe esențiale a unui avantaj și, prin urmare, Tribunalul a calificat în mod greșit argumentul în cauză drept nou motiv inadmisibil.

—

Consiliul de administrație al SACE S.p.A. a acționat într-un mod cu totul similar cu ceilalți operatori privați care, având în vedere nivelul ridicat de incertitudine și de urgență în contextul pieței din anul 2009, au efectuat infuzii de capital analoge către filialele lor, în pofida lipsei unor previziuni referitoare la fluxurile de lichidități viitoare care ar răspunde, din punct de vedere contabil, așteptărilor în materie de rentabilitate, cel puțin pe termen lung. Această situație obiectivă, care rezultă dintr-o simplă observație a dinamicii pieței la o dată precisă, ar fi trebuit să prevaleze asupra oricărei considerații teoretice sau speculative în cadrul aplicării MEIP din partea Comisiei. În plus, decizia de a nu cita niciun singur caz concret al unei societăți private care, în condițiile normale ale pieței, în contextul unor grave dificultăți legate de criză, în legătură cu care s-ar fi decis de către acționarii săi intrarea în lichidare, mai degrabă decât recapitalizarea. Tribunalul nu a explicat în orice caz de ce SACE ar fi fost obligată să aprecieze în prealabil rentabilitatea viitoare a SACE BT și să transmită Comisiei previziunile corespunzătoare, în timp ce din situația de pe piață rezulta că investitorii privați nu au procedat astfel. În sfârșit, întrucât Comisia a estimat, în cursul procedurii formale de examinare, că nu avea obligația să acorde toată atenția argumentelor invocate de SACE în vederea aplicării criteriului empiric al MEIP, Tribunalul a săvârșit o eroare declarând că aceasta putea în mod legal să le respingă, având în vedere ipoteza abstractă că operațiunile de capital efectuate de operatorii privați ar putea de asemenea să nu fie conforme cu MEIP, întrucât cuprind elemente de ajutor.