—

pentru Kyowa Hakko Europe GmbH, de M. Tervooren, Rechtsanwalt, și de P. Kalski;

—

pentru Comisia Europeană, de B.‑R. Killmann și de A. Caeiros, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea pozițiilor tarifare 2106 și 3003 din Nomenclatura combinată, care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun (JO L 256, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 4, p. 3), în versiunea care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007 (JO L 286, p. 1, denumită în continuare „NC”).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Kyowa Hakko Europe GmbH (denumită în continuare „Kyowa Hakko”), pe de o parte, și Hauptzollamt Hannover (Biroul vamal principal din Hanovra), pe de altă parte, cu privire la informații tarifare obligatorii (denumite în continuare „ITO”) referitoare la clasificarea unor amestecuri de aminoacizi utilizate în scopul preparării de alimente pentru sugari și pentru copii mici alergici la proteinele din lapte de vacă.

3

NC, instituită prin Regulamentul nr. 2658/87, este întemeiată pe Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, elaborat de Consiliul de Cooperare Vamală, care a devenit Organizația Mondială a Vămilor (OMV), și instituit prin Convenția internațională privind sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 14 iunie 1983 (denumit în continuare „SA”). Această convenție a fost aprobată, împreună cu Protocolul de modificare a acesteia din 24 iunie 1986, în numele Comunității Economice Europene prin Decizia 87/369/CEE a Consiliului din 7 aprilie 1987 (JO L 198, p. 1, Ediție specială, 02/vol. 3, p. 199).

4

A doua parte a NC, intitulată „Tabelul drepturilor”, cuprinde o secțiune IV, în cadrul căreia figurează printre altele capitolul 21, intitulat „Preparate alimentare diverse”.

5

Capitolul 21 din NC cuprinde poziția 2106, care are următorul cuprins:

„2106 Preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte”.

6

Acest capitol 21 cuprinde de asemenea următoarele subpoziții:

7

Nota 1 din capitolul 21 menționat are următorul cuprins:

„Capitolul nu cuprinde:

[…]

[…]”

8

A doua parte a NC, intitulată „Tabelul drepturilor”, cuprinde de asemenea o secțiune VI, în care figurează printre altele capitolul 30, intitulat „Produse farmaceutice”.

9

Capitolul 30 din NC cuprinde poziția 3003, care are următorul cuprins:

„3003 Medicamente (cu excepția produselor de la pozițiile 3002, 3005 sau 3006), constituite din produse amestecate între ele, preparate pentru utilizări terapeutice sau profilactice, dar neprezentate sub formă de doze, nici condiționate pentru vânzarea cu amănuntul.”

10

Acest capitol 30 cuprinde de asemenea următoarele subpoziții:

11

Același capitol 30 din NC cuprinde poziția 3004, care are următorul cuprins:

„3004 Medicamente (cu excepția produselor de la pozițiile 3002, 3005 sau 3006) constituite din produse amestecate sau neamestecate, preparate în scopuri terapeutice sau profilactice, prezentate sub formă de doze (inclusiv cele care se administrează cutanat) sau condiționate pentru vânzarea cu amănuntul.”

12

Nota 1 din capitolul 30 din NC are următorul cuprins:

„Prezentul capitol nu cuprinde:

13

Nota complementară 1 din capitolul 30 din NC prevede:

„Poziția 3004 cuprinde preparatele pe bază de plante medicinale și preparatele pe baza următoarelor substanțe active: vitamine, minerale, aminoacizi esențiali și acizi grași, condiționate pentru vânzarea cu amănuntul. Aceste preparate se clasifică la poziția 3004 în cazul în care etichetarea, ambalarea sau modul de utilizare au înscrise următoarele indicații:

Această poziție cuprinde, de asemenea, preparatele homeopatice de uz medical, în cazul în care acestea îndeplinesc condițiile (a), (c) și (d) menționate mai sus.

În cazul preparatelor pe bază de vitamine, minerale, aminoacizi esențiali și acizi grași, nivelul uneia din aceste substanțe pe unitate de consum zilnică recomandată înscrisă pe etichetă trebuie să fie mult mai mare decât doza fiziologică zilnică recomandată pentru menținerea sănătății în general sau a stării de bine.”

14

Pe de altă parte, Notele explicative ale SA publicate de Organizația Mondială a Vămilor (ediția 2007), aferente poziției 30.03 din SA, care corespunde poziției 3003 din NC (denumite în continuare „Notele explicative ale SA”), menționează în special următoarele:

„Diferitele dispoziții enunțate în textul acestei poziții nu se aplică nici alimentelor și nici băuturilor (precum alimentelor dietetice, alimentelor îmbogățite, alimentelor pentru diabetici, băuturilor tonice și apelor minerale naturale sau artificiale), care trebuie clasificate conform regimului lor propriu. Acest aspect se regăsește în esență în cazul preparatelor alimentare care conțin numai substanțe nutritive. Cele mai importante substanțe nutritive conținute în alimente sunt proteinele, carbohidrații și lipidele. Un rol important în alimentație îl au și vitaminele și sărurile minerale.

Același lucru se aplică și în cazul alimentelor și băuturilor cu adaos de substanțe medicinale, în măsura în care aceste substanțe nu au altă utilizare decât să creeze un echilibru dietetic mai bun, să sporească valoarea energetică sau nutritivă a produsului sau să îmbunătățească gustul acestuia fără să îl priveze de caracterul de preparat alimentar.

[…]

În plus, prezenta poziție nu acoperă suplimentele alimentare care conțin vitamine sau săruri minerale ce sunt destinate să conserve organismul într‑o stare bună de sănătate, dar care nu au indicații referitoare la prevenirea sau la tratamentul unei boli. Aceste produse, care sunt prezentate în mod obișnuit sub formă lichidă, dar care pot fi prezentate și sub formă de pudră sau de comprimate, intră în egală măsură sub incidența poziției 21.06 sau a capitolului 22.

În schimb, sunt clasificate tot la această poziție preparatele în cazul cărora substanțele alimentare sau băuturile sunt destinate să servească doar ca suport, ca excipient sau ca îndulcitor pentru substanța sau pentru substanțele medicinale, în special pentru a facilita absorbția acesteia/acestora.”

15

Kyowa Hakko produce amestecuri de aminoacizi, denumite RM0630 și RM0789, care sunt compuse din diferiți aminoacizi individuali foarte puri (denumite în continuare „produsele în litigiu”). Produsele în litigiu sunt fabricate în așa fel încât nu conțin proteine din lapte de vacă. Kyowa Hakko furnizează în vrac aceste produse unei alte întreprinderi, care le utilizează, adăugându‑le carbohidrați și grăsimi, în scopul preparării de alimente pentru sugari și pentru copii mici alergici la proteinele din lapte de vacă. Dat fiind că înlocuiesc proteinele din lapte de vacă alergene, produsele în litigiu asigură substanțele necesare pentru dezvoltarea sistemului imunitar și pentru creșterea acestor copii.

16

Prin cererea din 12 august 2008, introdusă la Bundesfinanzdirektion B (autoritatea germană competentă pentru furnizarea ITO), Kyowa Hakko a solicitat furnizarea de ITO referitoare la clasificarea produselor în litigiu în NC. În cadrul acestei cereri, ea a propus ca produsele respective să fie clasificate la subpoziția 3003 90 din NC. Or, această autoritate i‑a furnizat ITO, la 23 octombrie 2008, clasificând produsele menționate la o subpoziție de la poziția 2106 din NC, și anume subpoziția 2106 90 92.

17

La 24 noiembrie 2008, Kyowa Hakko a formulat o contestație la Hauptzollamt Hannover, contestând clasificarea produselor în litigiu în NC stabilită de Bundesfinanzdirektion B. În cadrul acestei contestații, ea a susținut că produsele în litigiu trebuiau să fie clasificate la poziția 3003 din NC, pentru motivul că erau transformate în produse utilizate în principal în scopuri terapeutice în caz de alergie la laptele de vacă, de alergii la alte alimente, de boli ale sistemului digestiv, precum și în scop profilactic. Prin decizia din 5 ianuarie 2011, Hauptzollamt Hannover a respins contestația respectivă ca fiind nefondată.

18

La 1 februarie 2011, Kyowa Hakko a sesizat Finanzgericht Hamburg (Tribunalul de Finanțe din Hamburg) cu o acțiune împotriva acestei decizii. Prin decizia din 19 septembrie 2012, această instanță a respins acțiunea formulată, statuând că produsele în litigiu nu trebuiau să fie clasificate la poziția 3003 din NC. În decizia pronunțată, instanța menționată, întemeindu‑se pe Notele explicative ale SA, a arătat printre altele că produsele în litigiu, care furnizează numai componentele proteice necesare în alimentație, trebuiau să fie considerate, în sistemul aplicabil al NC, „substanțe nutritive”, iar nu „substanțe active medicamentoase”, astfel încât acestea nu trebuiau să fie calificate drept „medicamente”, ci mai curând drept „preparate alimentare”. În plus, potrivit aceleiași instanțe, produsele în litigiu nu au efect terapeutic.

19

La 2 noiembrie 2012, Kyowa Hakko a introdus la instanța de trimitere un recurs („Revision”) împotriva deciziei pronunțate de Finanzgericht Hamburg. În cadrul acestui recurs, Kyowa Hakko își menține argumentația potrivit căreia produsele în litigiu trebuie să fie clasificate la poziția 3003 din NC. Aceasta susține în esență că Notele explicative ale SA nu au forță juridică obligatorie. În această privință, ea face de asemenea referire la o decizie a Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber), Regatul Unit, din 27 septembrie 2013, pronunțată în apel, care ar fi clasificat același amestec de aminoacizi precum cel în discuție în litigiul principal la poziția 3003 din NC.

20

În cererea de decizie preliminară, instanța de trimitere arată, în esență, că NC nu furnizează nicio definiție a noțiunii „medicament”. Aceasta consideră însă că produsele în litigiu nu pot fi calificate drept „medicamente” în sensul poziției 3003 din NC. În această privință, instanța menționată apreciază că produsele respective, utilizate ca substituent al unor produse lactate alergene atât timp cât sistemul imunitar al copilului alergic la proteinele din lapte de vacă nu s‑a dezvoltat complet, nu pare să aibă un scop terapeutic sau profilactic. Produsele în litigiu nu ar înlocui astfel decât un component patogen al alimentației normale a sugarului, fără să acționeze asupra alergiei la proteinele din lapte de vacă și fără să o trateze sau să o reducă.

21

Cu toate acestea, chiar dacă consideră că produsele în litigiu trebuie să fie clasificate la poziția 2106 din NC și că deciziile adoptate în acest sens atât de Hauptzollamt Hannover, cât și de Finanzgericht Hamburg sunt întemeiate, instanța de trimitere consideră că, având în vedere poziția diferită exprimată în decizia Upper Tribunal (Tax and Chancery Chamber) din 27 septembrie 2013, este necesară pronunțarea unei decizii preliminare de către Curte pentru a preciza clasificarea corectă a produselor respective în NC și, prin urmare, pentru a garanta o interpretare uniformă a dreptului în cadrul Uniunii.

22

În aceste condiții, Bundesfinanzhof (Curtea Federală de Finanțe) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

23

Prin intermediul întrebărilor formulate, care trebuie examinate împreună, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă NC trebuie interpretată în sensul că amestecuri de aminoacizi precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt utilizate în scopul preparării de alimente pentru sugari și pentru copii mici alergici la proteinele din laptele de vacă, trebuie să fie clasificate la poziția 3003 din NC, în calitate de „medicamente constituite din produse amestecate între ele, preparate pentru utilizări terapeutice sau profilactice”, sau la poziția 2106 din această nomenclatură, în calitate de „preparate alimentare”.

24

Trebuie subliniat mai întâi că, atunci când Curtea este sesizată cu o trimitere preliminară în materia clasificării tarifare, funcția sa constă mai curând în a oferi clarificări instanței naționale cu privire la criteriile a căror punere în aplicare îi va permite acesteia din urmă să clasifice în mod corect în NC produsele în discuție decât în a efectua ea însăși această clasificare, cu atât mai mult cu cât Curtea nu dispune în mod necesar de toate elementele indispensabile în această privință. Astfel, instanța națională este, în orice caz, mai bine plasată pentru a efectua respectiva clasificare (a se vedea Hotărârea Proxxon, C‑500/04, EU:C:2006:111, punctul 23, Hotărârea Digitalnet și alții, C‑320/11, C‑330/11, C‑382/11 și C‑383/11, EU:C:2012:745, punctul 61, precum și Hotărârea Vario Tek, C‑178/14, EU:C:2015:152, punctul 18).

25

În continuare, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții, în interesul securității juridice și al facilității controalelor, criteriul decisiv pentru clasificarea tarifară a mărfurilor trebuie să aibă în vedere, în general, caracteristicile și proprietățile obiective ale acestora, astfel cum sunt definite de textul poziției din NC și al notelor de secțiuni sau de capitole (a se vedea printre altele Hotărârea Thyssen Haniel Logistic, C‑459/93, EU:C:1995:160, punctul 8, precum și Hotărârea Nutricia, C‑267/13, EU:C:2014:277, punctul 19 și jurisprudența citată).

26

Reiese tot dintr‑o jurisprudență constantă că Notele explicative elaborate de Comisie, în ceea ce privește NC, și de OMV, în ceea ce privește SA, au o contribuție importantă la interpretarea domeniului de aplicare al diferitor poziții tarifare, fără a avea însă forță juridică obligatorie [a se vedea printre altele Hotărârea TNT Freight Management (Amsterdam), C‑291/11, EU:C:2012:459, punctul 32].

27

Având în vedere caracteristicile și proprietățile obiective ale produselor în litigiu, care sunt amestecuri de aminoacizi fabricate în așa fel încât nu conțin proteine din lapte de vacă și sunt utilizate în scopul preparării de alimente pentru sugari și pentru copii mici, aceste produse ar trebui în principiu să intre sub incidența capitolului 21 din NC, intitulat „Preparate alimentare diverse”, și, prin urmare, să fie clasate la poziția 2106 „Preparate alimentare nedenumite și necuprinse în altă parte”.

28

Cu toate acestea, din nota 1 litera (f) din acest capitol 21 rezultă că sunt excluse din acesta din urmă „celelalte produse de la pozițiile 3003 sau 3004”, și anume produsele care trebuie calificate drept „medicamente”, în sensul acestor din urmă poziții. Se ridică, în consecință, problema dacă produsele în litigiu trebuie să primească această calificare.

29

În temeiul unei jurisprudențe constante, este necesar, pentru clasificarea produselor în capitolul 30 din NC, să se cerceteze dacă acestea prezintă caracteristici terapeutice sau profilactice bine definite, al căror efect se axează pe funcții precise ale organismului uman sau, în plus, dacă ele pot face obiectul unei utilizări în prevenirea sau în tratamentul unei boli sau al unei afecțiuni. Chiar și atunci când produsul vizat nu are efect terapeutic sau profilactic propriu, dar este utilizat în prevenirea sau în tratamentul unei boli sau al unei afecțiuni, acesta trebuie, cu condiția să fie destinat în mod specific unei astfel de utilizări, să fie considerat preparat pentru uz terapeutic sau profilactic (a se vedea printre altele Hotărârea Nutricia, C‑267/13, EU:C:2014:277, punctul 20).

30

Din jurisprudența amintită la punctele 25 și 29 din prezenta hotărâre reiese că destinația unui produs poate constitui un criteriu obiectiv de clasificare, în măsura în care este inerentă respectivului produs, caracterul inerent trebuind să poată fi apreciat în funcție de caracteristicile și de proprietățile obiective ale acestuia. Potrivit jurisprudenței Curții, produsul care, datorită caracteristicilor și proprietăților sale obiective, este destinat în mod natural unei utilizări medicale poate fi clasificat în capitolul 30 din NC (a se vedea printre altele Hotărârea Thyssen Haniel Logistic, C‑459/93, EU:C:1995:160, punctele 13 și 14, precum și Hotărârea Nutricia, C‑267/13, EU:C:2014:277, punctul 21).

31

În speță, astfel cum s‑a subliniat la punctul 23 din prezenta hotărâre, produsele în litigiu sunt utilizate în scopul preparării de alimente pentru sugari și pentru copii mici alergici la proteinele din lapte de vacă. Asemenea produse nu ar putea fi clasificate în capitolul 30 din NC decât dacă, datorită caracteristicilor și proprietăților lor obiective, au un efect terapeutic sau profilactic propriu ori, cel puțin, sunt destinate în mod natural unei utilizări medicale, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

32

În această privință, este necesar să se arate în primul rând că nu pot fi considerate ca având un efect terapeutic propriu în privința sugarilor alergici la proteinele din lapte de vacă produse care, fără a fi apte să acționeze asupra alergiei sau să o vindece, sunt utilizate ca simpli substituenți care nu servesc decât la înlocuirea acestor proteine alergene, furnizând componentele proteice nonalergene necesare în alimentația sugarilor respectivi, fără a determina totuși, prin ele însele, dispariția alergiei în cauză.

33

În al doilea rând, nu pot fi considerate ca având un efect profilactic propriu care vizează prevenirea unei boli sau a unei afecțiuni produse a căror administrare nu permite unui sugar alergic care a absorbit proteine din lapte de vacă alergene să evite dezvoltarea unei reacții alergice la proteinele respective, ci care servesc mai curând la diminuarea sau chiar la eliminarea proteinelor alergene din regimul alimentar al sugarului în cauză, prin punerea la dispoziție a unui aliment de substituție nonalergen.

34

În al treilea rând, nu pot fi considerate ca fiind destinate în mod natural unei utilizări medicale, în sensul jurisprudenței Curții citate la punctele 29 și 30 din prezenta hotărâre, produse din care sunt fabricate alimente pentru sugari care nu sunt în mod obligatoriu consumate în cadrul unui tratament medical și al căror consum nu necesită o supraveghere medicală suplimentară. De altfel, asemenea produse, care nu pot servi nici ca suport, ca excipient sau ca îndulcitor pentru substanțe medicinale, pentru a facilita absorbția acestora, nu ar putea fi clasificate, în conformitate cu Notele explicative ale SA, la poziția 3003 din NC.

35

Pe de altă parte, din însuși textul notei 1 litera (a) din capitolul 30 din NC reiese că sunt excluse din acest capitol alimentele sau băuturile dietetice, altele decât preparatele nutritive administrate intravenos, care sunt utilizate în scopuri pur alimentare (a se vedea în acest sens Hotărârea Nutricia, C‑267/13, EU:C:2014:277, punctul 28). Rezultă de aici că produse fabricate exclusiv pentru preparate nutritive care fac parte din alimentația cotidiană nu pot fi clasificate în calitate de „medicamente constituite din produse amestecate între ele, preparate pentru utilizări terapeutice sau profilactice”, în sensul poziției 3003 din NC.

36

În plus, din Notele explicative ale SA rezultă că preparatele alimentare care nu conțin substanțe nutritive nu pot fi clasificate în calitate de „medicamente”, în conformitate cu poziția 30.03 din SA, care corespunde poziției 3003 din NC (a se vedea în acest sens Hotărârea LTM, C‑201/96, EU:C:1997:523, punctul 48). Această situație se regăsește în special în cazul produselor care sunt simple alimente de substituție și nu conțin nicio substanță medicamentoasă activă în privința alergiilor.

37

Având în vedere toate considerațiile care precedă, este necesar să se răspundă la întrebările adresate că NC trebuie interpretată în sensul că amestecuri de aminoacizi precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt utilizate în scopul preparării de alimente pentru sugari și pentru copii mici alergici la proteinele din laptele de vacă, trebuie să fie clasificate la poziția 2106 din această nomenclatură, ca „preparate alimentare”, întrucât, datorită caracteristicilor și proprietăților lor obiective, aceste produse nu prezintă însușiri terapeutice sau profilactice clar definite al căror efect se axează pe funcții precise ale organismului uman și, prin urmare, nu pot face obiectul unei utilizări în prevenirea sau în tratamentul unei boli sau al unei afecțiuni și nici nu sunt destinate în mod natural unei utilizări medicale, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.

38

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară:

Nomenclatura combinată care figurează în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, în versiunea care rezultă din Regulamentul (CE) nr. 1214/2007 al Comisiei din 20 septembrie 2007, trebuie interpretată în sensul că amestecuri de aminoacizi precum cele în discuție în litigiul principal, care sunt utilizate în scopul preparării de alimente pentru sugari și pentru copii mici alergici la proteinele din laptele de vacă, trebuie să fie clasificate la poziția 2106 din această nomenclatură, ca „preparate alimentare”, întrucât, datorită caracteristicilor și proprietăților lor obiective, aceste produse nu prezintă însușiri terapeutice sau profilactice clar definite al căror efect se axează pe funcții precise ale organismului uman și, prin urmare, nu pot face obiectul unei utilizări în prevenirea sau în tratamentul unei boli sau al unei afecțiuni și nici nu sunt destinate în mod natural unei utilizări medicale, aspect a cărui verificare revine instanței naționale.