10.11.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 343/8

1.

Articolul 19 din Regulamentul nr. 343/2003 (1) coroborat cu articolul 18 din același regulament trebuie interpretat în sensul că, prin acceptarea din partea unui stat membru potrivit acestor dispoziții, acest stat membru este responsabil de examinarea cererii de azil în sensul tezei introductive a articolului 16 alineatul (1) din Regulamentul nr. 343/2003, sau, în cazul în care, în cadrul unei căi de atac formulate în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Regulamentul nr. 343/2003 — independent de această acceptare — instanța de recurs națională ajunge la concluzia că, potrivit capitolului III din Regulamentul nr. 343/2003, un alt stat membru este statul membru responsabil (chiar dacă acestui stat nu i-a fost adresată o cerere de preluare sau nu a acceptat preluarea solicitantului de azil), aceasta trebuie să constate, în conformitate cu dreptul Uniunii, că acest alt stat membru este responsabil pentru a decide cu privire la procedura referitoare la calea de atac? În această privință, există drepturi subiective ale fiecărui solicitant de azil pentru ca cererea sa de azil să fie examinată de un anumit stat membru responsabil potrivit acestor criterii referitoare la determinarea statului membru responsabil?

2.

Articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul nr. 343/2003 trebuie interpretat în sensul că statul membru în care a avut loc prima intrare ilegală („primul stat membru”) trebuie să își recunoască responsabilitatea de examinare a cererii de azil depuse de un resortisant al unei țări terțe în următoarea situație de fapt:

Resortisantul unei țări terțe intră ilegal dintr-un stat terț în primul stat membru în cauză. În statul membru respectiv, acesta nu depune o cerere de azil. Ulterior, acesta călătorește într-un stat terț. După mai puțin de trei luni, acesta intră ilegal dintr-un stat terț în alt stat membru al Uniunii Europene („al doilea stat membru”). Din al doilea stat membru, acesta își continuă călătoria în al treilea stat membru și depune în acel stat membru prima sa cerere de azil. Între acest moment și intrarea ilegală în primul stat membru s-au scurs mai puțin de 12 luni.

3.

Independent de răspunsul la a doua întrebare, în cazul în care „primul stat membru” menționat în această întrebare este un stat membru în al cărui sistem de azil există deficiențe sistemice constatate, care corespund celor descrise în Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 ianuarie 2011, M.S.S. (cererea nr. 30.696/09), este necesară o altă apreciere din partea statului membru responsabil în mod normal în sensul Regulamentului nr. 343/2003, [OR 3] în pofida Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2011, pronunțată în cauzele C-411/10 și C-493/10? În special, se poate considera că șederea într-un astfel de stat membru nu este, de la bun început, de natură să fie o situație de fapt care să constituie temeiul responsabilității, în sensul articolului 10 din Regulamentul nr. 343/2003?